Obligaţie de a face. încheierea contractului de închiriere în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999. Cerere a chiriaşilor nefondată
| Comentarii |
|
- O.U.G. nr. 40/1999
- Convenţia europeană a drepturilor omului: Protocolul nr. 1, art. 1
Deţinătorul unei dispoziţii de restituire în natură a imobilului preluat abuziv nu poate fi obligat la încheierea unui nou contract de închiriere în temeiul Ordonaţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, cu actualii chiriaşi ai imobilului. în acest sens a statuat constant C.E.D.O., prin repetate decizii prin care a constatat încălcarea de către România a dreptului de proprietate din perspectiva art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului.
(Decizia nr. 2563/R din 18 noiembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 863/26.01.2009, Judecătoria Cluj-Napoca a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii C.I., C M.A., C.L.C. şi C.M.S., împotriva pârâtului D.S.P.
Prin decizia civilă nr. 366/A/11 iunie 2009 a Tribunalului Cluj a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii C.I., C.M.A., C.L.C. şi C.M.S. împotriva sentinţei civile nr. 863 din 26.01.2009 pronunţată în dosar nr. 8494/211/2007 al Judecătoriei Cluj Napoca, care a fost menţinută în totul.
împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal reclamanţii, solicitând casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de noi probe, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost precizată şi obligării pârâtului să încheie în baza O.U.G. nr. 40/1999 contract de închiriere pe o durată de 5 ani pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. A. nr. 9 apartamentul 7, jud. Cluj.
Recursul este nefondat.
Aşa cum corect au reţinut instanţele de fond, în concursul dintre aplicarea legislaţiei interne şi a celei internaţionale ratificată de România, are prioritate legislaţia internaţională.
Chiar şi din perspectiva legislaţiei interne reclamanţii nu se pot prevala de un drept ocrotit de lege, întrucât termenul de 5 ani instituit de O.U.G. nr. 40/1999 a expirat la data de 8.04.2004.
Pârâtului i s-a restituit în natură apartamentul nr. 7, ce face obiectul prezentului litigiu, în baza dispoziţiei nr. 1201/20.03.2006.
Statul Român a fost condamnat în repetate rânduri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea dreptului prev. de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei europene a drepturilor omului, rezultată din imposibilitatea valorificării dreptului de proprietate în plenitudinea lui de către proprietarii cărora li s-au restituit bunurile preluate în mod abuziv sau fără titlu, imposibilitate generată de legislaţia internă care din dorinţa de a ocroti interesele actualilor deţinători a bunului ce a făcut obiectul restituirii, a încălcat dreptul de proprietate al adevăratului proprietar, lipsindu-l pe acesta de atributele de posesie şi folosinţă, îngrădind dreptul de dispoziţie şi golind practic de conţinut întreg dreptul real recunoscut de însuşi Statul Român urmare a aplicării legilor interne reparatorii.
în speţă, pârâtul deţinător al unei dispoziţii de restituire în natură a imobilului preluat abuziv, nu poate fi obligat să încheie un contract de închiriere cu actualii chiriaşi, titulari ai unui contract de închiriere, încheiat cu Statui Român, anterior finalizării procedurii de restituire.
Instituirea unei atare obligaţii în sarcina pârâtului proprietar ar genera o nouă încălcare a dreptului său de proprietate din perspectiva art. 1 al Protocolului 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului şi a practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (sunt aplicabile în speţă cele reţinute de instanţa europeană în cauzele Radovoci şi Stănescu c. României, Popescu şi Toader c. României, Oancea ş.a. c. României ş.a.).
Pentru aceste considerente, văzând şi disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul va fi respins. (Judecător Marta Vitos)
| ← Legea nr. 10/2001. Acţiune In nulitatea contractului de... | Obligaţii şi contracte. Litigiu locativ. Cerere de obligare la... → |
|---|
