Rolul activ al instanţei. Limitele exercitării acestuia
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 129
Principiul rolului activ al instanţei, consacrat în art. 129 Cod procedură civilă, poate fi exercitat sub o dublă limitare: pe de o parte, acesta trebuie exercitat în deplin acord şi în interdependenţă cu principiul disponibilităţii procesului civil, consacrat de art. 129 alin.
1 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, acesta poate fi exercitat strict în limitele cu care instanţa a fost învestită, conform art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.
Prin urmare, nu i se poate imputa instanţei, de către reclamant, nechemarea în judecată a unei anumite persoane, câtă vreme, în nici un moment reclamantul nu şi-a manifestat disponibilitatea de a o împrocesua pe respectiva persoană.
(Decizia civilă nr. 2289/R din 30 octombrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 2743/23.10.2008, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta B.I., în contradictoriu cu pârâţii M.G., V.G., G.l. şi M.G., având ca obiect evacuarea magaziilor de lemne pe care pârâţii le-au construit la marginea străzii Gheorghe Doja din oraşul Vişeu de Sus.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamanta B.I., solicitând obligarea pârâţilor la evacuarea magaziilor de lemne amplasate pe terenul expropriat de la antecesorii reclamantei.
Tribunalul Maramureş, prin decizia civilă nr. 26/A/05.02.2009, respins ca nefondat apelul reclamantei, motivat pe aceleaşi considerente care au fost avute în vedere şi de către instanţa de fond.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta B.I., solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, pentru continuarea administrării de probe.
Recursul este nefondat.
Aşa cum pertinent a observat intimatul V.G., prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, recursul reclamantei nu este fundamentat pe nici unul din motivele de recurs expres prevăzute de art. 304 C. pr. civ., împrejurare raportat la care s-ar părea că acesta este nul.
însă Curtea, prin prisma art. 306 alin. 3 C. pr. civ., constată că, chiar dacă motivele de recurs au fost greşit indicate, această împrejurare nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. pr. civ.
Deşi, la o primă privire, s-ar părea că recursul reclamantei este inadmisibil pentru netemeinicie, totuşi, făcând aplicarea art. 306 alin. 3 C. pr. civ., se poate aprecia în sensul că recurenta a invocat şi motive de nelegalitate a hotărârii recurate - care s-ar putea circumscrie punctului 9 al art. 304 C. pr. civ. -, respectiv, încălcarea de către instanţă a rolului activ, prin nechemarea în judecată a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi prin nerespectarea dispoziţiilor legale conform cărora, dacă în termen de 1 an de la data exproprierii pentru cauză de utilitate publică, nu s-a realizat utilitatea publică în vederea căreia s-a făcut exproprierea, terenul revine foştilor proprietari.
Toate celelalte motive de recurs vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, intrând sub incidenţa art. 304 pct. 10 şi 11 C. pr. civ., în prezent abrogate, astfel încât, nu mai pot fi supuse cenzurii instanţei de recurs.
în ceea ce priveşte motivele de recurs, de aşa-zisă nelegalitate a hotărârii recurate, Curtea urmează să le respingă ca nefondate, motivat pe următoarele considerente:
S-a reproşat de către recurentă, atât instanţei de fond, cât şi instanţei de apel, faptul că nu au dat dovadă de rol activ, prin aceea că nu au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Este ştiut faptul că principiul rolului activ al instanţei, consacrat de art. 129 C. pr. civ., se exercită doar în deplin acord şi în interdependenţă cu principiul disponibilităţii procesului civil, consacrat de art. 129 alin. 1 C. pr. civ., principiu conform căruia reclamantul este cel care dispune de proces, el este cel care are îndatorirea ca, în condiţiile legii, să fixeze cadrul procesual al litigiului, prin arătarea persoanelor pe care doreşte să le împrocesueze şi prin fixarea exactă a obiectului cererii-de chemare în judecată, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. 1 C. pr. civ., precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Rolul activ al judecătorului este limitat la ceea ce partea a solicitat prin cererea introductivă de instanţă, judecătorul fiind obligat să-şi exercite rolul activ strict în limitele cu care a fost învestit, în acest sens dispunând prevederile art. 129 alin. 6 C. pr. civ., conform cărora, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Prin urmare, nu se poate imputa instanţei de fond, ori instanţei de apel, faptul că nu a fost introdus în cauză Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, câtă vreme, prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a precizat expres care sunt pârâţii pe care doreşte să-i cheme în judecată, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nefiind menţionat în niciun fel ca pârât în cauză.
Nefondat este şi motivul de recurs prin care se critică exproprierea, şi care s-ar circumscrie prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, având în vedere că acest motiv excede cadrului procesual al cauzei, astfel cum acesta a fost fixat de reclamantă prin petitul cererii de chemare în judecată, nicăieri în cuprinsul cererii introductive de instanţă reclamanta necontestând în vreun fel măsura exproprierii terenului de către Statul Român.
Singurul petit al cererii de chemare în judecată consta în evacuarea magaziilor de lemne de pe terenul cu nr. top. 438/2 din CF nr. 2517, de către pârâţii menţionaţi în cuprinsul acestei cereri, astfel încât, raportat la pretenţiile cu care reclamanta a învestit instanţa de judecată, motivele de recurs prin care se critică exproprierea şi se subliniază necesitatea introducerii în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, intră sub incidenţa art. 316 C. pr. civ. rap. la art. 294 C. pr. civ.
în ceea ce priveşte susţinerea recurentei, conform căreia ar fi avut o convenţie anuală încheiată cu M.G., această susţinere a fost invocată, de asemenea, pentru prima dată în instanţa de recurs, intrând sub incidenţa art. 316 C. pr. civ., rap. la art. 392 alin. 1 C. pr. civ.
Tot sub incidenţa art. 316 C. pr. civ. rap., la art. 294 C. pr. civ. intră şi motivul de recurs prin care se contestă schimbul de terenuri operat în baza Legii nr. 10/2001 între
Statul Român şi moştenitorii foştilor proprietari tabulari ai terenului pe care sunt amplasate magaziile de lemne.
Aşa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse şi a prevederilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs. (Judecător Carmen - Maria Conţ)
| ← Sarcina probei. înscrisuri neconcludente. Neefectuarea... | Respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.... → |
|---|
