Poprire. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
în faza de executare silită, nu se poate pune în discuţie temeinicia şi legalitatea hotărârii care se execută şi nu se poate modifica titlul pus în executare. Prin urmare, în această fază nu poate fi invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în procesul soluţionat prin hotărârea ce constituie titlu executoriu.
(Decizia nr. 1024 din 10 aprilie 2001 - Secţia a IV-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 7592 din 20 iulie 2000, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis cererea formulată de creditorii G.M.R. şi G.V.B. şi a validat poprirea înfiinţată prin ordonanţa din 1 iunie 2000 asupra disponibilităţilor băneşti ale debitorului Consiliul General al Municipiului Bucureşti, terţ poprit fiind Trezoreria Municipiului Bucureşti, până la concurenţa sumei de 86.440.000 lei; de asemenea, a fost invalidată poprirea înfiinţată prin ordonanţa din 1 iunie 2000 asupra disponibilităţilor debitorului aflate în mâinile terţului poprit C.E.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut că, în speţă, reclamanţii-creditori au o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, că debitorul are cont deschis la Trezoreria Municipiului Bucureşti care a confirmat înfiinţarea popririi şi că nici una dintre părţi nu a făcut contestaţie în termenul şi condiţiile prevăzute de art. 455 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Prin Decizia civilă nr. 2948/A din 14 noiembrie 2000, Tribunalul Bucureşti — Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a respins apelul declarat de debitorul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, cu motivarea că susţinerile apelantei, în sensul că prima instanţă nu a pus în discuţie excepţiile şi apărările formulate de debitor, sunt neîntemeiate, deoarece, în realitate, acesta a lipsit la primul termen din 26 iunie 2000, iar la termenul din 20 iulie 2000, când părţile au fost prezente, în mod corect tribunalul a respins cererea formulată de debitor pentru amânarea cauzei în vederea depunerii unor acte, având în vedere că această probă nu era necesară şi utilă cauzei. De asemenea, tribunalul a reţinut că debitorul nu a contestat titlul executoriu, astfel încât, în mod temeinic şi legal, prima instanţă a validat poprirea.
împotriva acestei decizii a declarat recurs debitorul Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Debitorul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 11 din Codul de procedură civilă, susţinând că hotărârea a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în raport cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 şi art. 42 pct. 2 din Legea nr. 69/1991, republicată. în drept, nu Consiliul General al Municipiului Bucureşti, ca organ deliberativ, ci Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, avea calitatea procesuală pasivă.
Menţinerea acestei erori conduce, în opinia recurentului-debitor, la imposibilitatea de executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Examinând actele dosarului în raport cu motivele de recurs de ordine publică invocate de recurentul-debitor şi dispoziţiile legale aplicate în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 1036 din 10 noiembrie 1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, definitivă prin Decizia civilă nr. 355 din 20 decembrie, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti a fost obligat la 86.175.942 lei cu titlu de despăgubiri către reclamanţii G.M.R. şi G.D.V.B.
Această hotărâre constituie titlu executoriu, în temeiul căruia reclamanţii au solicitat validarea popririi.
Având în vedere faptul că poprirea este doar o modalitate de executare silită, în cadrul căreia nu se poate pune în discuţie temeinicia şi legalitatea hotărârii care se execută, Curtea reţine că, în mod corect, atât prima instanţă, cât şi cea de apel au soluţionat cauza în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti, întrucât acesta a fost obligat să plătească despăgubirile.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ar fi putut fi susţinută de acesta ca o apărare în cadrul procesului care a avut drept scop obţinerea titlului executoriu, iar nu abia în faza executării silite; astfel, s-ar nesocoti autoritatea de lucru judecat a hotărârii care se execută, încălcându-se dispoziţiile art. 166 din Codul de procedură civilă.
în sfârşit, susţinerea recurentului-debitor, în sensul că hotărârea astfel pronunţată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă nu ar putea fi executată, este infirmată în speţă de împrejurarea că, în realitate, sentinţa a fost executată, astfel cum rezultă din "Nota de contabilitate" din 12 ianuarie 2001, depusă la dosarul de recurs.
Faţă de considerentele expuse, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
| ← Reconstituirea dosarului dispărut în intervalul de timp dintre... | Poprire. Contract de cesiune de creanţă adus în gaj.... → |
|---|
