Partaj bunuri comune. Natura juridică a subvenţiilor agricole. Distincţia faţă de fructe. Modalităţi de împărţire
| Comentarii |
|
H.G. nr. 187/2003 H.G. nr. 1594/2003
H.G. nr. 65/2005
Pentru a stabili natura juridică a subvenţiilor agricole, trebuie pornit de la scopul recunoscut de lege acestor bunuri. Or, din interpretarea actelor normative în materie, în vigoare în perioada ce interesează (H.G. nr. 187/2003, H.G. nr. 1594/2003 şi H.G. nr. 65/2005), rezultă că subvenţiile agricole asigură suportarea unei părţi din costurile lucrărilor necesare pentru obţinerea producţiilor agricole.
Ca atare, ele nu pot fi calificate drept fructe ale unui teren agricol, pentru că nu sunt un produs al acestui bun, semnificaţie pe care o pot avea numai recoltele, adică ceea ce s-a obţinut de pe teren, inclusiv cu ajutorul subvenţiilor.
Subvenţiile agricole trebuie să profite tuturor coproprietarilor, acest lucru realizându-se prin preluarea de către fiecare a contravalorii corespunzătoare cotei de proprietate din recoltă, la a cărei obţinere au concurat şi subvenţiile.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie,
decizia nr. 106 din 23 ianuarie 2007)
Prin sentinţa civilă nr. 3416 din 20 decembrie 2005, Judecătoria Călăraşi admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta C.S. împotriva pârâtului R.D., iar în consecinţă:
A luat act de renunţarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind partajarea bunurilor mobile.
A constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, prin efort comun şi contribuţie egală, suprafaţa de 43.500 mp teren, situată în extravilanul comunei
D., sat V., judeţ Călăraşi, conform titlului de proprietate nr. 26785 din 14 iulie 1998, emis de C.J.S.D.P.A.T. Călăraşi.
A dispus ieşirea părţilor din indiviziune potrivit acordului părţilor, după cum urmează:
A atribuit reclamantei suprafaţa de 10.000 mp teren, situată în tarlaua 62/3, parcela 4 şi suprafaţa de 10.000 mp teren, situat în tarlaua 2/3, parcela 9, în valoare totală de 3540 lei (RON).
A atribuit pârâtului suprafaţa de 22.600 mp teren, situată în tarlaua 57/4/2, parcela 17 şi suprafaţa de 900 mp teren, situată în tarlaua 53/1, parcela 13, în valoare totală de 3340 lei (RON).
A luat act de renunţarea pârâtului la contravaloarea sultei ce i se cuvine pentru egalizarea loturilor.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata contravalorii cotei de Vi din subvenţiile aferente ultimilor 3 ani şi producţia agricolă obţinută în aceeaşi perioadă.
A compensat cheltuielile de judecată şi a mai obligat-o pe reclamantă la plata către pârât cu acest titlu a sumei de 1.907.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a avut în vedere recunoaşterile părţilor pe aspectul componenţei masei matrimoniale şi acordul lor în ceea ce priveşte modul de alcătuire a loturilor.
Cât priveşte pretenţia reclamantei ca pârâtul să-i restituie jumătate din contravaloarea subvenţiilor agricole aferente ultimilor 3 ani şi jumătate din contravaloarea producţiei agricole obţinute tot în ultimii 3 ani de pe terenul bun comun, instanţa a apreciat-o ca neîntemeiată.
Relativ la subvenţii, s-a reţinut că acestea sunt folosite exclusiv pentru înfiinţarea culturilor agricole şi cum respectivele culturi au fost înfiinţate doar de către pârât, reclamanta stând în pasivitate, ea nu este îndreptăţită să primească jumătate din contravaloarea lor.
Relativ la producţia agricolă, s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada câştigului realizat de pârât cu acest titlu pe ultimii 3 ani.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta.
Tribunalul Călăraşi, prin decizia civilă nr. 165/A din 27 iunie 2006, a admis apelul şi a modificat în parte sentinţa atacată în sensul admiterii şi cererii de obligare a pârâtului la plata contravalorii subvenţiilor şi producţiei agricole, prin obligarea pârâtului la plata sumei de 1412 lei cu acest titlu; celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Pentru a decide astfel, luând în considerare şi probele noi administrate în apel
- martori şi expertiză agricolă, tribunalul a apreciat că reclamanta are dreptul la jumătate din contravaloarea subvenţiilor agricole şi a producţiei agricole realizate pe terenul bun comun în ultimii 3 ani, întrucât fiind vorba despre fructe ale unui bun indivizibil, ele urmează acelaşi regim ca şi acesta; în ce priveşte dreptul valoric cuvenit reclamantei din producţia agricolă, acesta a fost determinat prin expertiză la suma de 412 RON, iar contravaloarea subvenţiilor agricole cuvenite aceleaşi părţi a fost stabilită la suma de 1000 RON.
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de către pârât, care a criticat-o pentru următoarele motive:
1) Articolul 304 pct. 6 şi 7 C. pr. civ. - instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut şi a pronunţat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
în dezvoltarea acestor cazuri de modificare, recurentul a arătat că instanţa de apel nu a motivat baza legală a atribuirii către reclamantă a subvenţiilor acordate de stat pentru înfiinţarea culturilor agricole, în sumă de 1000 RON.
în fapt, subvenţiile nu puteau fi acordate reclamantei, deoarece destinaţia lor expres prevăzută de lege era aceea de înfiinţare a culturilor agricole, aşa încât subvenţiile trebuiau incluse în cheltuielile efectuate cu înfiinţarea recoltelor, iar nu separat.
Conform adresei nr. 3917 din 10 noiembrie 2005 şi raportului de expertiză agricolă, subvenţiile acordate de stat au fost pentru suprafaţa totală de 4,35 ha, aşa încât cuantumul celor aferente suprafeţei de 2 ha atribuită reclamantei se situează sub jumătate din cuantumul lor total, neexplicându-se astfel cum instanţa de apel a acordat reclamantei cu acest titlu suma de 1000 RON; totalul subvenţiilor în bani pe anii 2003 - 2005 a fost de 8.600.000 lei (ROL), la care s-au adăugat bonuri valorice în sumă de 952 RON, ceea ce înseamnă că jumătate din subvenţia acordată de stat se ridică la suma de 906 RON.
Oricum, contravaloarea subvenţiilor nu putea fi acordată reclamantei, în condiţiile în care bonurile valorice primite ca ajutor de la stat nu puteau fi preschimbate în bani, putând fi folosite doar pentru efectuarea lucrărilor agricole.
Tribunalul nu a luat în calcul cheltuielile efectuate de partea care a cultivat terenul cu înfiinţarea recoltelor şi a tras concluzia greşită că încasarea subvenţiilor este o sumă care se adaugă la valoarea recoltei, când în realitate nu reprezintă altceva decât subvenţionarea anumitor costuri suportate cu ocazia înfiinţării şi exploatării recoltei.
2) Articolul 304 pct. 9 C. pr. civ. - hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, având în vedere că instanţa de apel a admis o pretenţie netimbrată, soluţionând astfel o cerere cu care nu a fost legal învestită.
Recurentul a susţinut că atribuirea sumei de 1000 RON este nelegală, deoarece contravine atât actelor normative ce reglementează subvenţiile agricole, cât şi principiului de drept privind îmbogăţirea fără justă cauză. Acordând reclamantei atât contravaloarea recoltei, cât şi sumele cheltuite cu obţinerea recoltei, tribunalul a pronunţat o soluţie esenţial nelegală.
3) Articolul 304 pct. 5 şi 7 C. pr. civ. - instanţa de apel nu şi-a motivat hotărârea, nesocotind astfel dispoziţiile art. 261C. pr. civ.
Potrivit textului enunţat, art. 261 C. pr. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor, ori nici una dintre aceste cerinţe nu este îndeplinită de hotărârea recurată.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, pe de o parte pentru că acordarea subvenţiilor se justifică pe principiul accesoriumsequiturprincipale, în conformitate cu care subvenţiile fiind fructe ale aceluiaşi bun indivizibil trebuie să urmeze acelaşi regim ca acesta, iar pe de altă parte pentru că instanţa a fost legal învestită cu cererea de partajare a subvenţiilor, netimbrarea acestei cereri fiind consecinţa scutirii sale de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, intimata a susţinut că, pe fond, cererea sa de acordare a subvenţiilor a fost soluţionată corect în apel, deoarece atâta timp cât recurentul şi-a acoperit cheltuielile efectuate cu înfiinţarea culturilor din valoarea recoltelor obţinute, era firesc ca el să fie obligat la restituirea subvenţiilor primite în acelaşi scop de la stat.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, în ordinea impusă de efectele pe care aceste critici tind să le producă, Curtea reţine următoarele:
Contrar celor susţinute de recurentul-pârât, prima instanţă a fost legal învestită de reclamantă cu cererea privind plata contravalorii subvenţiilor agricole, neplata taxei judiciare de timbru aferentă acestei cereri fiind consecinţa scutirii reclamantei de plata taxei judiciare de timbru, ca o aplicaţie a prevederilor legale în materia asistenţei judiciare - art. 75 alin. (1) lit. a) şi următoarele C. pr. civ.; admiterea cererii reclamantei având ca obiect acordarea scutirii de plata taxei judiciare de timbru aferentă pretenţiilor relative la subvenţiile agricole şi producţia agricolă pe ultimii 3 ani s-a dispus la termenul din 20 decembrie 2005, după cum rezultă din practicaua hotărârii de fond.
în ceea ce priveşte apelul exercitat de reclamantă pe aspectul soluţiei de respingere a cererii sale vizând plata subvenţiilor agricole, acesta a fost timbrat cu suma stabilită de instanţă prin încheierea din 23 mai 2006, respectiv cu suma de 1.320.000 lei (ROL); chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru aferente apelului, în cuantum de 133 RON, se află la fila 29 dosar apel, iar pe versoul ei este aplicat şi timbrul judiciar datorat în apel, de 0,15 RON.
Critica vizând nelegala învestire a instanţei cu cererea de despăgubiri decurgând din subvenţiile agricole este, deci, neîntemeiată, ceea ce face inoperant în speţă motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Nici critica vizând nemotivarea hotărârii recurate, şi care se încadrează exclusiv în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. pr. civ. (iar nu şi în cel de la pct. 5 al art. 304 C. pr. civ., care are în vedere alte neregularităţi procedurale, pentru care nu există o reglementare expresă distinctă în art. 304 C. pr. civ.), nu este întemeiată, cu consecinţa inaplicabilităţii acestui caz de modificare.
Astfel, pentru a acorda reclamantei contravaloarea subvenţiilor agricole, instanţa de apel a reţinut că subvenţiile sunt fructe ale unui bun indivizibil, care urmează acelaşi regim ca şi acesta.
Calificând natura juridică a bunurilor solicitate şi stabilind, în raport de aceasta, regimul juridic aplicabil respectivelor bunuri, instanţa de apel a răspuns în fapt şi în drept pretenţiilor deduse judecăţii şi chiar dacă acest răspuns este unul sintetic, el respectă criteriile motivării hotărârii judecătoreşti, prevăzute de art. 261 pct. 5 C. pr. civ., astfel că nu se poate dispune reformarea hotărârii din apel pe temeiul art. 304 pct. 7 C. pr. civ.
Faptul dacă argumentele reţinute de tribunal în justificarea soluţiei pronunţate sunt sau nu corecte este o problemă ce ţine de legalitatea soluţiei şi ele vor fi analizate din perspective cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., invocat de recurent şi în contestarea pe fond a hotărârii din apel.
Sub acest aspect se vor reţine următoarele:
în concepţia Codului civil, art. 482, fructele sunt tot ceea ce un lucru produce în mod periodic, fără ca substanţa sa să scadă, astfel că au această calitate recoltele, chiriile, dobânzile, prăsila animalelor şi altele asemenea.
în speţă este necontestat că au calitatea de fructe ale terenului bun comun supus partajului recoltele agricole obţinute de pe acest teren.
Se contestă, însă, calitatea de fructe a subvenţiilor agricole încasate de recurent
- parte în bani, parte în bonuri valorice - pentru terenul bun comun.
Pentru a stabili natura juridică a subvenţiilor agricole, trebuie pornit de la scopul recunoscut de lege acestor bunuri, ori din interpretarea actelor normative în materie, în vigoare în perioada ce interesează în speţă - anii 2003 - 2005, respectiv H.G. nr. 187/2003, H.G. nr. 1594/2003 şi H.G. nr. 65/2005, rezultă că subvenţiile agricole asigură suportarea unei părţi din costurile lucrărilor necesare pentru obţinerea producţiilor agricole.
Ca atare, ele nu pot fi calificate drept fructe ale unui teren agricol, pentru că nu sunt un produs al acestui bun, semnificaţie pe care o pot avea numai recoltele, adică ceea ce s-a obţinut de pe teren, inclusiv cu ajutorul subvenţiilor.
Neîndoielnic să subvenţiile agricole trebuie să profite tuturor coproprietarilor, cum a susţinut şi intimata-reclamantă prin întâmpinare, dar acest lucru se realizează prin preluarea de către fiecare a contravalorii corespunzătoare cotei de proprietate din recoltă, la a cărei obţinere au concurat şi subvenţiile, ceea ce s-a realizat în speţă, prin atribuirea către intimata-reclamantă a jumătate din contravaloarea recoltei produsă pe ultimii 3 ani de terenul bun comun.
în aceste condiţii, prin obligarea recurentului la plata către intimată, dincolo de contravaloarea recoltei, şi la jumătate din contravaloarea subvenţiilor pe anii 2003 - 2005, s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză a intimatei, aşa încât hotărârea tribunalului se impune a fi reformată pe temeiul art. 304 pct. 9 C. pr. civ. în sensul înlăturării obligaţiei stabilite în sarcina recurentului privind plata către intimată a sumei de 1000 RON cu titlu de subvenţii agricole.
Faţă de constatarea inexistenţei dreptului reclamantei de a pretinde de la pârât contravaloarea subvenţiilor agricole, în plus faţă de contravaloarea recoltei, critica din recurs vizând acordarea de către instanţa de apel a mai mult decât s-a cerut prin atribuirea către reclamantă a 1000 RON cu titlu de subvenţii, a rămas fără obiect.
Reţinând, aşadar, temeinicia recursului în limita criticii de nelegalitate privind soluţia adoptată de tribunal pe cererea de acordare a subvenţiilor agricole, Curtea urmează ca în baza art. 312 alin. (3) C. pr. civ. raportat la art. 304 a pct. 9 C. pr. civ. să admită recursut şi să modifice în parte decizia atacată, în sensul înlăturării obligaţiei pârâtului de a plăti reclamantei suma de 1000 RON cu titlu de subvenţii agricole; urmează ca celelalte dispoziţii ale deciziei din apel să fie menţinute, nefiind contestate pe calea recursului. (M.V.)
| ← Partaj al imobilului, solicitat de creditorul personal al unui... | Partaj. Criterii de atribuire. Legea nr. 10/2001.... → |
|---|
