Prescripţie achizitivă de 30 de ani. Imobil provenit din succesiune vacantă, dar nevalorificat de către stat. Calitatea procesuală pasivă a unităţilor administrativ-teritoriale
| Comentarii |
|
C. civ., art. 477, art. 680 Legea nr. 213/1998, art. 5 alin. (2), art. 25
Dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune se realizează în contradictoriu cu proprietarul imobilului, numai în acest fel producân-du-se efectul uzucapiunii ca sancţiune civilă împotriva proprietarului nediligent.
Potrivit art. 680 C. civ., în lipsa de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului, iar conform art. 477 C. civ., toate averile vacante şi fără stăpân şi ale persoanelor care mor fără moştenitori sunt de domeniul public. Articolul 25 din Legea nr. 213/1998 conţine o normă interpretativă, arătând că prin sintagma „domeniul public" cuprinsă în art. 477 C. civ., se înţelege „domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale" după caz.
în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de proprietate al statului asupra acestor categorii de bunuri, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 prevede că „dreptul de proprietate privată al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat, este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel".
Deşi, în principiu, statul are calitate procesuală pasivă pentru imobilele provenite din succesiuni vacante, pe cale de excepţie , în situaţia în care aceste bunuri nu au fost valorificate în termen de 180 de zile de la evaluare în temeiul legîT7 unităţile administrativ-teritoriale dobândesc calitatea procesual pasivă.
Astfel, imobilul deţinut de peste 60 de ani de către reclamantă, se află în situaţia unui bun căruia i se aplică regimul juridic al imobilelor care provin
(
dintr-o succesiune vacantă, excepţia lipsei calităţii procesual pasive fiind neîntemeiată.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1878 din 9 decembrie 2007)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti la data de 22 noiembrie 2006 sub nr. 15297/302/2006 reclamanta a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti (M.B.) prin Primarul General şi Primarul sectorului 5 Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate că a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 251 mp situat în Bucureşti, şi că este proprietară prin accesiune asupra construcţiei edificate pe acest teren, formată din 3 camere din paiantă şi anexe gospodăreşti.
în motivarea acţiunii reclamanta a arătat că împreună cu soţul său FG, în prezent decedat a cumpărat la data de 19 octombrie 1959, pe bază de chitanţă sub semnătură privată de la vânzătorul A.D. un teren în suprafaţă de 251 mp situat în Bucureşti, imediat după cumpărarea terenului a edificat împreună cu soţul său o construcţie fără autorizaţie. A mai menţionat că de la data cumpărării acestui teren a exercitat împreună~cu soţul său până la data decesului acestuia - 26 ianuarie 2005 - şi în continuare singură până în prezent, o posesie utilă asupra terenului şi că au figurat ca plătitori de impozit pentru teren şi construcţie. Reclamanta este unica moştenitoare a soţutui său.
A învederat totodată că a chemat în judecată pe cele două pârâte deoarece persoana de la care a cumpărat terenul în anul 1959 a decedat şi nu are urmaşi, iar pârâtele ar fi singurele care i-ar putea contesta aplicarea prescripţiei achizitivă privind terenul sau existenţa dreptului de proprietate prin accesiune artificială asupra construcţiei.
în drept, au fost invocate prevederile art. 111 C. pr. civ., art. 1846 - 1947 şi art. 490, art. 492 C. civ.
Pârâtul M.B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, considerând că reclamanta ar trebui să-şi constate dreptul de proprietate prin uzucapiune în contradictoriu cu moştenitorii defunctului A.D. Numai în cazul decesului vânzătorului fără moştenitori legali sau testamentari urmează a se declara succesiunea vacantă, bunurile fiind culese de Statul Român reprezentat de MF în calitate de moştenitor. Reclamanta nu a prezentat certificat de succesiune vacantă. Nu se poate reţine doar pe baza unor simple susţineri că terenul în litigiu a trecut automat la stat urmare decesului numitului A.D. care nu are moştenitori şi de aici în patrimoniul M.B.
în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect accesiune a considerat că nu au calitate procesuală pasivă, iar în secundar solicită respingerea cererii ca neîntemeiată deoarece nu se încadrează în prevederile art. 489 C. civ. Materialele folosite la construcţie nu îi aparţin, nu are nici un drept asupra lor şi nici nu pretinde un astfel de drept.
în drept, au fost invocate prevederile art. 115 -118 C. pr. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 8558 din 22 decembrie 2006, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul M.B., a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria sectorului 5 Bucureşti, invocată din oficiu, a respins acţiunea formulată de reclamanta F.M., împotriva pârâţilor M.B. prin P.G. şi Primăria sectorului 5 Bucureşti, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 19 octombrie 1959 reclamanta împreună cu soţul său F.G. a dobândit de la numitul A.D. prin act sub semnătură privată un teren în Bucureşti.
Uzucapiunea este, în condiţiile art. 645 C. civ., un mod de dobândire a proprietăţii, ea constituind o dovadă absolută a dreptului de proprietate, în sensul că cel ce reuşeşte să dovedească dobândirea bunului prin uzucapiune nu mai este obligat să facă vreo dovadă a dreptului său. Prin uzucapiune este sancţionat în mod indirect şi fostul proprietar nediligent, care prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane care s-a comportat faţă de acesta ca proprietar. Aşadar, într-o acţiune având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, poate sta în calitate de pârât, având calitate procesuală pasivă, numai adevăratul proprietar, aşa cum rezultă, de altfel, şi din prevederile art. 1895 C. civ.
Reclamanta, căreia îi revenea sarcina dovedirii calităţii procesuale pasive nu a depus nici o dovadă în sensul că statul ar fi proprietarul nediligent al terenului, acesta intrând în proprietatea sa în temeiul art. 646 ori 477 C. civ. în plus pentru a putea fi uzucapat reclamanta trebuia să probeze că bunul se află în domeniul privat al statului, nefiind susceptibile de prescripţia achizitivă bunurile aparţinând domeniului public, potrivit art. 1844 -1845 C. civ., art. 5 din Legea nr. 18/1991, art. 136 din Constituţie.
Chiar şi în condiţiile în care această susţinere ar fi fost reală, calitatea procesuală pasivă ar fi revenit nu M.B. ori Primăriei sectorului 5 Bucureşti, ci statului, reprezentat în condiţiile art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 de M.F.P. Primarul, are calitatea de reprezentant nu al statului, ci aLunităţii administrativ - teritoriale, în condiţiile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001. De asemenea potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, în litigiile în care se pune în discuţie dreptul de proprietate asupra unui bun al statului, Statul este reprezentat de M.F.P.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta F.M., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. 15297/302/2006, la data de 8 februarie 2006, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru judecarea fondului.
în motivarea apelului s-a arătat că Judecătoria sectorului 5 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 8558 din 22 decembrie 2006, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul MB şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Primăria sectorului 5 Bucureşti invocată din oficiu. A respins acţiunea formulată de reclamantă ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin decizia civilă nr. 471 din 20 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta -reclamantă F.M.
în motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada calităţii procesuale pasive, respectiv nu a depus nici o dovadă din care să rezulte că statul ar fi proprietarul nediligent al terenului. în plus, dovada vacanţei succesorale se face cu certificatul de vacanţă succesorală, iar simplul fapt că nu s-au identificat moştenitorii vânzătorului A.D. nu constituie o dovadă a vacanţei succesorale.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta F.M., criticând-o sub aspectul greşitei respingerii a acţiunii ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Intimata Primăria sectorului 5 Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat, fiind admis pentru considerentele ce succed.
Pornind de la ideea că dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune se realizează în contradictoriu cu proprietarul imobilului, pentru că numai în acest fel se produce efectul uzucapiunii ca sancţiune civilă împotriva proprietarului nediligent, este evident că orice bun trebuie să aibă un titular al dreptului de proprietate.
Potrivit art. 680 C. civ., „în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului" iar potrivit art. 477 C. civ. „toate averile vacante şi fără stăpân şi ale persoanelor care mor fără moştenitori, sau ale căror moştenitori sunt lepădate, sunt de domeniul public”.
în ceea ce priveşte aceasta din urmă prevedere legală, Legea nr. 213/1998 conţine o normă interpretativă,arătând în art. 25 că „în accepţiunea prezentei legi, prin sintagma domeniului public, cuprinsă în art. 477 C. civ., se înţeleg domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ - teritoriale, după caz”.
Rezultă astfel că art. 680 C. civ. arată titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor care fac parte dintr-o succesiune vacantă iar dispoziţiile art. 417 C. civ. coroborate cu cele ale art. 25 din Legea nr. 213/1998 se referă la regimul juridic aplicabil atât imobilelor care provin dintr-o succesiune vacantă cât şi bunuri fără stăpân.
Având în vedere aceste trei dispoziţii legale (art. 680, art. 477 C. civ. şi art. 25 din Legea nr. 213/1998),proprietar al imobilelor provenite din succesiuni vacante sau al imobilelor fără stăpân este statul, bunurile făcând parte din domeniul privat al acestuia.
în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de proprietate al statului asupra acestor categorii de bunuri, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 prevede că „dreptul de proprietate privată al statului sau al unităţilor administrativ - teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat, este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel".
Deşi în principiu statul are calitate procesuală pasivă pentru imobilele provenite din succesiuni vacante pe cale de excepţie, în situaţia în care aceste bunuri nu au fost valorificate în termen de 180 de zile de la evaluare, în temeiul legii, unităţile administrativ-teritoriale dobândesc calitatea procesual pasivă.
în situaţia în care nu s-a eliberat certificat de succesiune vacantă de către biroul notarial,în conformitate cu art. 85 din Legea nr. 36/1995, constatarea existenţei succesiunii vacante şi a componenţei acesteia se poate face şi de către instanţele de judecată în cadrul procesului intentat de un terţ succesiunii pentru stabilirea unui element pasiv al acesteia.
în cazul dedus judecăţii este evident că imobilul în litigiu deţinut de reclamantă de peste 60 de ani se află în situaţia unui bun căruia i se aplica regimul juridic al imobilelor care provin dintr-o succesiune vacantă,excepţia lipsei calităţii procesuale pasive fiind neîntemeiată pentru considerentele arătate.
Pentru aceste motive în temeiul art. 312 alin. (5) C. pr. civ. instanţa a admis recursul, a modificat decizia, a admis apelul şi desfiinţând sentinţa a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond. (G.S.)
| ← Prescripţia extinctivă. Art. 19 alin. (1) din Decretul nr.... | Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare. Afectarea... → |
|---|
