Perimarea cererii după suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pogoanele, reclamanta R.E. a chemat în judecată pârâţii S.A. şi Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 Buzău, solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea parţială a titlului de proprietate nr. 22887/46/8.07.1994 pentru suprafaţa de 1190 mp teren intravilan.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că mama sa i-a vândut un imobil, casă de locuit cu terenul aferent, în suprafaţă de 1190 mp situat în oraşul Pogoanele şi că, deşi s-a încheiat contract de vânzare-cumpărare pentru acest teren, în mod greşit a fost inclus în titlul de proprietate emis pe numele pârâtului, astfel că se impune anularea parţială a acestuia.
La data de 24 august 1998, Judecătoria Pogoanele a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecăţii până la soluţionarea acţiunii civile aflate pe rolul Judecătoriei Adjud, având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat, invocat de reclamantă drept titlu.
încheierea a fost atacată cu apel de reclamantă, iar la data de 2 decembrie 1998 Tribunalul Buzău a dispus suspendarea judecării conform prevederilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., motivat de faptul că pe rolul altei instanţe se afla în curs de soluţionare acţiunea de anulare a titlului de proprietate al reclamantei.
Din oficiu, s-a dispus repunerea cauzei pe rol şi prin decizia civilă nr. 394 din 13.05.2002, tribunalul a constatat perimat apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii din 24 august 1998 a Judecătoriei Pogoanele.
Tribunalul a reţinut că Judecătoria Adjud a soluţionat cauza ce s-a aflat pe rolul acesteia şi care a constituit motivul suspendării judecăţii, conform sentinţei civile nr. 590/2001 rămasă definitivă prin respingerea apelului conform deciziei civile nr. 836 din 13.12.2001, şi că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 248 - 249 C. proc. civ.
împotriva sus menţionatei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, considerând-o nelegală şi netemeinică, deoarece termenul de perimare este de un an în materie civilă şi se calculează, potrivit prevederilor art. 101 alin. 3 C. proc. civ., el începând să curgă de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunţate în pricina care a determinat suspendarea judecăţii, iar în speţă hotărârea pronunţată de Judecătoria Adjud a rămas irevocabilă la 14 februarie 2002, iar perimarea s-a pronunţat anterior acestei date, respectiv la 13 mai 2002, încălcându-se dispoziţiile legale.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea a constatat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente.
Prin acţiunea formulată, reclamanta-recurentă a solicitat anularea parţială a titlului de proprietate emis pe numele pârâtului-intimat; instanţa de fond a dispus suspendarea judecăţii conform prevederilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., motivat de faptul că dezlegarea pricinii atârna în tot sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.
în speţă, la momentul pronunţării încheierii de suspendare de către instanţa de fond, pe rolul Judecătoriei Adjud se afla un dosar prin care pârâţii din cauza de faţă cereau anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat ce constituia titlul de proprietate al reclamantei-recurente.
Această acţiune a fost soluţionată definitiv prin decizia civilă nr. 836 din 13.12.2001 pronunţată de Tribunalul Vrancea. Hotărârea a devenit irevocabilă prin nerecurare, aşa cum se menţionează de aceeaşi instanţă.
în contextul în care se afla pe rolul altei instanţei o altă acţiune cu înrâurire directă asupra cauzei de faţă, în mod corect Tribunalul Buzău a dispus, la 2 decembrie 1998, suspendarea judecării apelului conform aceluiaşi text de lege, respectiv art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Instanţa de apel a greşit însă când, prin decizia atacată, a constatat perimat apelul, considerând că sunt întrunite cerinţele art. 248-249 C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor art. 248 alin. 1 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, reviziune, se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, partea nefiind socotită în culpă când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
în speţă, cealaltă acţiune care a constituit motivul suspendării a fost soluţionată prin decizia civilă nr. 836 din 13.12.2001 pronunţată de Tribunalul Vrancea şi termenul de perimare de un an trebuia să fie calculat de instanţă ca începând să curgă de la momentul rămânerii irevocabile a acestei hotărâri.
Această decizie a rămas irevocabilă, conform menţiunilor de pe ea, la 14 februarie 2002, şi termenul de perimare se împlinea la 14 februarie 2003, împrejurare în care
Tribunalul Buzău, aplicând greşit dispoziţiile legale, a perimat apelul pronunţând o decizie nelegală şi netemeinică.
C.A. Ploieşti, decizia civilă nr. 1551 din 23.07.2002
| ← Renunţarea Ia dreptul pretins. Neobligarea la plata... | Execuţie vremelnică. Inadmisibilitatea suspendării... → |
|---|
