Renunţarea la judecată. Necesitatea acordului părţilor

Prin acţiunea civilă înregistrată la nr. 15667/1999, reclamanta C.C. a chemat în judecată pe pârâtul C.G., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună partajarea bunurilor comune realizate de părţi în timpul căsătoriei.

în motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a dobândit în timpul convieţuirii cu pârâtul mai multe bunuri mobile, enumerate expres.

După administrarea probelor cu înscrisuri, martori şi interogatorii, prin încheierea pronunţată la data de 25 mai 2001, Judecătoria Ploieşti a admis în parte acţiunea completată, a constatat că părţile au dobândit mai multe bunuri mobile, au efectuat lucrări de îmbunătăţiri la imobilul situat în Ploieşti şi a respins capetele acţiunii completate formulate de reclamantă şi cererea reconvenţională promovată de pârât, ca neîntemeiate.

Prin decizia nr. 2135 din 17.12.2001, Tribunalul Prahova a respins apelul declarat de pârât împotriva încheierii interlocutorii, recursul declarat de acesta împotriva deciziei fiind anulat ca insuficient timbrat de curtea de apel, prin decizia nr. 942 din 29.04.2001.

Pentru întocmirea propunerilor de lotizare şi evaluarea bunurilor reţinute la masa de partaj s-au desemnat experţi auto, merceolog şi constructor.

La data de 9.09.2002, prin încheierea pronunţată, Judecătoria Ploieşti a luat act că reclamanta a renunţat la judecarea acţiunii completate, reţinând că aceasta a declarat că nu are posibilităţi materiale să achite costul expertizelor şi că a declarat că renunţă la judecată.

împotriva încheierii pronunţate de Judecătoria Ploieşti a declarat recurs pârâtul, susţinând că în mod greşit instanţa de fond a luat act de declaraţia de renunţare la judecată, în condiţiile în care acesta solicita continuarea judecăţii şi administrarea probelor încuviinţate, efectuând cheltuielile necesare judecăţii.

Tribunalul a constatat că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează, în baza prevederilor art. 246 C. proc. civ., renunţarea la judecarea cererii promovate de una dintre părţi poate avea loc oricând în cursul judecăţii, iar după începerea dezbaterilor numai cu acordul pârâtului.

în speţă, în mod greşit instanţa de fond a luat act de renunţarea la judecată a reclamantei privind cererea de partajare a bunurilor comune, după pronunţarea încheierii interlocutorii prin care s-a reţinut comunitatea de bunuri şi s-au desemnat experţi pentru evaluarea bunurilor şi propunerea de lotizare, în lipsa acordului pârâtului.

în acest context, critica formulată de recurent este întemeiată, impunându-se continuarea judecăţii de către Judecătoria Ploieşti.

Trib. Prahova, decizia civilă nr. 2899 din 18.12.2002

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Renunţarea la judecată. Necesitatea acordului părţilor