Suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ.
| Comentarii |
|
Prin încheierea civilă din 1.02.2002, Tribunalul Cluj a dispus suspendarea judecăţii apelului pârâtului H.M., în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ. şi în considerarea faptului că a formulat plângere penală împotriva numiţilor H.C. şi N.A.G.
Prin decizia civilă nr. 788 din 4.04.2002, s-a admis recursul reclamantei C.V. şi s-a modificat încheierea, în sensul respingerii cererii de suspendare şi trimiterii cauzei pentru soluţionarea apelului.
S-a reţinut faptul că, în condiţiile art. 244 pct. 2 C. proc. civ. modificat, suspendarea este posibilă condiţionat de începerea urmăririi penale pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare în darea hotărârii.
Suspendarea judecăţii este un incident procedural ce determină sistarea temporară a judecăţii. Ea intervine de plin drept în cazurile expres prevăzute de lege, în art. 243 pct. 1-5 C. proc. civ. nemodificat. Este facultativă în situaţiile prevăzute de art. 244 pct. 1 şi 2 C. proc. civ. nemodificat şi păstrată de alin. 1 a al art. 244 C. proc. civ. modificat.
Suspendarea fiind facultativă, instanţa este chemată să aprecieze asupra sistării judecăţii, după cum este în interesul soluţionării cauzei sau nu, şi nu în interesul părţii care o solicită; un motiv de suspendare este cel al întârzierii pronunţării hotărârii definitive şi executorii.
Prin urmare, chiar raportat la prevederile art. 244 pct. 2 C. proc. civ. nemodificat „indiciile unei infracţiuni" în legătură cu cauza nu se confundă cu „învinuirea adusă prin plângerea penală", astfel că nu era temei al întreruperii cursului judecăţii.
C.A. Cluj, decizia civilă nr. 788 din 4.04.2002
| ← Suspendarea judecării cauzei. Imposibilitatea suspendării... | Renunţarea la judecată. Necesitatea acordului părţilor → |
|---|
