Recurs. Cerere de apel formulată de moştenitorii persoanelor care, la data înregistrării acţiunii, erau decedate. Admisibilitate
| Comentarii |
|
în cazul în care acţiunea a fost respinsă pentru lipsa capacităţii de folosinţă a reclamanţilor, moştenitorilor persoanelor care au figurat în proces în calitate de reclamanţi la data înregistrării cererii de chemare în judecată nu li se poate recunoaşte calitatea de apelanţi.
Cererea de apel a acestora este inadmisibilă, întrucât nu a intervenit transmisiunea procesuală în cursul judecăţii, în faţa primei instanţe, ori după darea hotărârii, în conformitate cu dispoziţiile art. 285 din Codul de procedură civilă.
(Decizia nr. 1214 din 26 aprilie 2001 - Secţia a IlI-a civilă)
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 30.09.1997, reclamanţii P.C., P.F., B.A., A.A., A.S., V.M., B.V., M.S. şi A.L. au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pentru a fi obligat să le lase în deplină proprietate şi posesie imobilul din Bucureşti, sectorul 1, compus din teren în suprafaţă de 796 mp şi construcţie formată din 7 camere şi dependinţe, corpuri - fundaţie de cărămidă - construcţie zid, acoperită cu tablă, folosit în prezent de pârât, fără nici un titlu.
S-a susţinut că imobilul revendicat a fost deţinut în proprietate de autoarea reclamanţilor, I.O., în baza actului de proprietate autentificat sub nr. 6317 din 13.07.1905 al Tribunalului Ilfov, transcris sub nr. 2451/1905.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 480 din Codul civil.
La data de 8.05.1998, la dosarul cauzei s-a depus cerere de intervenţie în interes propriu formulată de P.P. şi P.I., prin care s-a solicitat să se constate că intervenienţii sunt proprietari ai apartamentului nr. 1 din imobilul în litigiu şi să se respingă acţiunea în revendicare a reclamanţilor pentru acest apartament.
S-a depus Contractul de vânzare-cumpărare nr. 2031/23625 din 9.12.1996.
La data de 1.06.1998, reclamanţii au solicitat, prin cerere completatoare, introducerea în cauză a S.C. "H." S.A. şi a persoanelor fizice P.P. şi P.I., pentru a se constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare intervenit între pârâţii intervenienţi în cauză la această dată.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 480 din Codul civil, ale Legii nr. 112/1995 şi ale art. 57 din Codul de procedură civilă.
La data de 15.01.1999, reclamanţii P.F. şi P.C. şi-au precizat acţiunea sub aspectul persoanelor fizice ce urmează a figura în proces în calitate de reclamanţi.
Prin Sentinţa civilă nr. 627 din 15.01.1999, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, excepţie invocată de intervenienţi.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, excepţie invocată de instanţă, din oficiu, ca rămasă fără obiect.
A constatat nulă cererea principală formulată de reclamanţii P.C., P.F., B.N., A.C., A.A., A.S., V.M., B.V., M.S., A.L. şi A.S. împotriva pârâţilor Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi S.C. "H." S.A.
A admis cererea de interventie în interes propriu formulată de intervenienţii P.P. şi P.l.
A constatat că intervenienţii sunt proprietarii apartamentului 1 + 2 din imobilul în litigiu.
S-au avut în vedere dispoziţiile art. 132, art. 112 şi art. 133 din Codul de procedură civilă.
Cererea de intervenţie în interes propriu a fost admisă în temeiul art. 480 din Codul civil.
Prin Decizia civilă nr. 3775/A din 17.11.2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă a respins excepţia nulităţii apelului ca neîntemeiată.
A admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi P.C., P.F., G.E., V.M., P.A., S.M., S.M.A., P.D. şi S.C. "H." S.Â. împotriva Sentinţei civile nr. 627 din 15.01.1999, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, şi a schimbat în parte sentinţa civilă sus-menţionată, în sensul că a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii P.P. şi P.I., ca rămasă fără obiect.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A obligat intimaţii-intervenienţi la 1.100.000 lei cheltuieli de judecată către apelanţi.
Pentru a pronunţa această decizie, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 285 din Codul de procedură civilă, pentru soluţionarea excepţiei nulităţii cererii de apel, ale art. 132 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 57 şi 133 din acelaşi cod.
De asemenea, s-a constatat nelegalitatea soluţiei în ceea ce priveşte cererea de intervenţie, întrucât, în raport de modul de rezolvare a cererii principale, aceasta a dobândit caracter necontencios.
împotriva deciziei tribunalului au formulat cerere de recurs intervenienţii P.P. şi P.l. şi reclamanţii P.C., P.F., S.F., P.A., P.M., P.L., V.M., G.E., S.M., S.M.A. şi P.D.
Intervenienţii-recurenţi au criticat decizia tribunalului pentru nelegalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, sub motiv că: dispoziţiile art. 285 din codul de procedură civilă nu au fost interpretate corect atunci când s-a soluţionat excepţia de nulitate a apelului; cum în speţă acţiunea a fost formulată de persoane inexistente, nici un drept de apel nu s-a putut naşte în persoana moştenitorilor acestor persoane; un alt motiv de nulitate al apelului este dat de faptul nesemnării cererii de către persoanele nemulţumite de soluţia primei instanţe; în ceea ce priveşte cererea de intervenţie, recurenţii-intervenienţi critică nelegalitatea hotărârii, întrucât nu s-au avut în vedere dispoziţiile art. 55 din Codul de procedură civilă; în cererea de intervenţie dedusă judecăţii se invocă un interes propriu, care urma să fie făcut de moştenitorii P. în calitatea lor de pretinşi coproprietari, care contestau dreptul de proprietate al intervenienţilor.
Reclamanţii-recurenţi au criticat decizia tribunalului, pentru următoarele motive: art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă - instanţele anterioare au soluţionat litigiul cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competenţă, dată fiind valoarea imobilului; art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă - instanţa de apel a acordat cuvântul pe fondul cauzei, iar în decizia pronunţată nu se menţionează nimic cu privire la fondul cauzei, şi anume: retrocedarea imobilului; art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă - instanţa de apel nu şi-a exercitat rolul activ; art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă - hotărârea este contradictorie, creează confuzie în înţelegerea problematicii deduse judecăţii; la dosarul cauzei s-au depus înscrisurile în conformitate cu care se putea constata că reclamanţii, precizaţi ulterior, au calitatea procesuală activă.
în raport de criticile formulate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Recursul formulat de intervenienţii P.P. şi P.l. este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
în primul rând, este necesar să se constate că, în mod corect, prima instanţă a aplicat sancţiunea nulităţii cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanţii P.C. şi P.I., alături de alte persoane fizice decedate la data promovării acţiunii.
Reţinând această situaţie de fapt - indicarea în calitate de reclamanţi a unor persoane decedate - în mod corect s-a pus problema capacităţii procesuale de folosinţă (aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual).
Aşa fiind, în temeiul art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, excepţia lipsei calităţii procesuale în privinţa acestor persoane este fondată.
Cum capacitatea procesuală este una din condiţiile de exerciţiu a acţiunii civile, nulitatea cererii de chemare în judecată se justifică din această perspectivă, chestiune care este prioritară analizei condiţiilor impuse de art. 133 din Codul de procedură civilă.
Pentru reţinerea excepţiei de nulitate a cererii de chemare în judecată este necesar să se aibă în vedere şi situaţia de coparticipare procesuală în promovarea cererii care are ca obiect un pretins drept de proprietate comun.
Cu toate acestea, regula coparticipării facultative, care constă în independenţa procesuală, dă dreptul reclamanţilor P.C. şi P.l. să promoveze calea de atac a apelului.
în ceea ce priveşte pe moştenitorii persoanelor care au figurat în proces în calitate de reclamanţi, decedate la data înregistrării cererii, pe temeiul art. 285 din Codul de procedură civilă, nu li se poate recunoaşte calitatea de apelanţi.
Cererea de apel a acestora trebuie respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu a intervenit transmisiunea procesuală în cursul judecăţii în faţa primei instanţe.
Pentru aceste considerente, apelul formulat de intervenienţi a fost admis.
Referitor la fondul cererii de intervenţie, instanţa de apel a procedat corect atunci când a schimbat soluţia primei instanţe, întrucât excepţia de nulitate reţinută în legătură cu cererea principală şi care viza calitatea de parte în proces nu dă dreptul reclamanţilor de a sta în judecată nici în calitate de reclamanţi, dar nici în calitate de pârâţi (în raport de cererea de intervenţie).
Situaţia reclamanţilor P.C. şi P.F. nu poate îndeplini condiţia contradictorialităţii, specifică procesului civil, întrucât au promovat cererea de chemare în judecată în condiţii de coparticipare procesuală.
Recursul formulat de reclamanţii P.C. şi P.F este nefondat, pentru următoarele considerente:
Excepţia de necompetenţă materială poate fi analizată de instanţă numai în situaţia în care cadrul procesual este stabilit cu exactitate de către părţi.
în condiţiile cauzei deduse judecăţii, această excepţie nu poate fi reţinută, pentru considerentele de ordin procedural redate în cuprinsul hotărârii.
în ceea ce priveşte critica referitoare la nesoluţionarea fondului pricinii, acea'sta nu poate fi reţinută, în raport de soluţiile pronunţate, care vizează exclusiv chestiuni de ordin procedural.
Pentru soluţionarea excepţiei calităţii procesuale active, este necesar să existe o raportare la dreptul dedus judecăţii în faţa primei instanţe.
Intervenţia în proces a altor persoane, în calitate de reclamanţi, sub motiv că sunt moştenitori ai celor care figurau în calitate de reclamanţi în faţa primei instanţe, dar care erau decedaţi la data promovării acţiunii, este interzisă de dispoziţiile art. 294 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, recursul formulat de reclamanţi a fost respins ca nefondat, conform art. 296 şi 316 din Codul de procedură civilă.
| ← Recurs. Condiţii referitoare la exerciţiul dreptului la... | Reconstituirea dosarului dispărut în intervalul de timp dintre... → |
|---|
