Recurs. Contract de arendare. Exercitarea recursului omisso medio
| Comentarii |
|
Susţinerea recurentului că, potrivit conţinutului contractului de arendare, exista posibilitatea renegocierii arendei în cazul compromiterii grave a producţiei este o apărare de fond ce nu a fost valorificată în nici un mod în faţa instanţei de fond sau în calea de atac a apelului.
Instanţa de recurs nu poate analiza un motiv de recurs ce nu a fost invocat în calea de atac a apelului, întrucât recursul nu poate fi exercitat omisso medio, adică trecând peste calea de atac a apelului.
(Decizia nr. 2258 din 11 septembrie 2001 - Secţia a lll-a civilă)
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Lehliu-Gară, la nr. 1738 din 21.10.2000, reclamanta P.A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul G.N., să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 11.550.000 lei, reprezentând pretenţii, şi la cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că este proprietara terenului extravilan în suprafaţă de 3,40 ha situat în comuna D., judeţul C., teren ce a fost arendat, conform contractului de arendare depus la dosar, urmând ca pârâtul să-i plătească până la data de 01.09.2000 contravaloarea producţiei realizate de pe suprafaţa de 1,1 ha, respectiv suma de 1.150.000 lei.
Prin Sentinţa civilă nr. 15552 din 23.11.2000, pronunţată de Judecătoria Lehliu-Gară, a fost admisă acţiunea reclamantei şi obligat pârâtul la plata sumei de 11.550.000 lei cu titlu de pretenţii şi la 1.969.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în cuprinsul contractului de arendă au fost inserate elementele esenţiale necesare soluţionării cauzei, respectiv producţia realizată, de 3500 kg/ha, modalităţile de plată - 30% din contravaloarea producţiei rezultate de pe suprafaţa de 1,1 ha - şi durata arendării, elemente necontestate de către pârât.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, pârâtul G.N. a declarat apel, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Tribunalul Călăraşi, prin Decizia civilă nr. 126/A din 02.03.2001, a respins apelul, ca nefondat.
împotriva acestei hotărâri pârâtul a declarat recurs.
Printre alte motive de recurs, pârâtul a invocat refuzul intimatei-reclamante de a renegocia arenda în conformitate cu conţinutul art. 12 din contractul de arendă, în cazul compromiterii grave a producţiei. Motivul este invocat pentru prima dată în faţa instanţei de recurs.
Din actele dosarului nu rezultă că recurentul-pârât ar fi solicitat instanţei, pe baza înscrisurilor depuse, să constate că producţia anului 2000 a fost calamitată datorită secetei prelungite, caz în care deveneau aplicabile dispoziţiile art. 12 din contractul de arendă, părţile având obligaţia, conform convenţiei iniţiale, să renegocieze nivelul arendei în funcţie de producţia obişnuită.
Această susţinere a recurentului este o apărare de fond, ce nu a fost valorificată în nici un mod în faţa instanţei de fond şi analizată în considerentele hotărârii.
în speţă, recurentul invocă pentru prima oară această apărare în faţa instanţei de recurs (fără a fi analizată de instanţa de fond şi nici în calea de atac a apelului).
Instanţa de recurs nu poate analiza un motiv de recurs ce nu a fost invocat în calea de atac a apelului, sub acest aspect echivalând cu nefolosirea căii de atac respective.
Recursul nu poate fi exercitat omisso medio, adică trecând peste calea de atac a apelului. (Judecator Ioana Surdescu)
| ← Recurs. încălcarea de către instanţa de apel a principiului... | Recurs. Condiţii referitoare la exerciţiul dreptului la... → |
|---|
