Răspundere civilă delictuală. Condiţii de admisibilitate
| Comentarii |
|
- Cod civil: art. 998-999
Din analiza art. 998-999 Cod civil, se ajunge la constatarea că răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, ca de altfel răspunderea delictuală în general, presupune existenţa sau întrunirea cumulativă a următoarelor elemente constitutive sau condiţii de admisibilitate: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, culpa, greşeala sau vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.
In absenţa oricăruia dintre aceste elemente, angajarea răspunderii civile delictuale nu este admisibilă.
(Decizia nr, 287/A din 5 noiembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 243/24.02.2009, pronunţată de Judecătoria Dej, s-a declinat în favoarea Tribunalului Cluj competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii P I. şi P.R.M. şi pe pârâţii Municipiul Dej şi Comisia Locaiă Dej de aplicare a Legii nr. 18/1991, având ca obiect pretenţii întemeiate pe răspundere civilă delictuală, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub acelaşi nr. unic.
Prin sentinţa civilă nr. 283/05.05.2009, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii P I. şi P.R.M., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Dej şi Comisia Locală Dej de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi, în consecinţă, s-a dispus obligarea pârâţilor în solidar să identifice şi să transmită în favoarea reclamanţilor dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren în intravilanul municipiului Dej, echivalentă valoric cu terenul în suprafaţă de 2000 mp, înscris în CF nr. 14773 Dej, nr. top. 1941/1/3 şi 1944/1/5, în caz de refuz pârâţii fiind obligaţi la plata în favoarea reclamanţilor a unei despăgubiri corespunzătoare valorii de circulaţie a terenului menţionat, 1.437.500 lei; pârâţii au fost obligaţi la 19.067 lei cheltuieli de judecată în "avoarea reclamanţilor.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâta Comisia Locală Dej de aplicare a Legii nr. 18/1991, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei apelate, în sensul respingerii în întregime a acţiunii reclamanţilor.
Apelul este fondat.
Reclamanţii şi-au fundamentat, din punct de vedere juridic, cererea introductivă de nstanţă pe instituţia răspunderii civile delictuale, temeiul de drept invocat de aceştia în susţinerea cererii lor fiind prevederile art. 998 - 999 C. civ., respectiv art. 1000 alin. 3 C.
CTV.
Deşi nu s-a subliniat cu maximă exactitate de către reclamanţi cine ar fi ţinut să âspundă delictual în temeiul art. 998, 999 C. civ., şi cine ar putea fi obligat la repararea prejudiciului afirmativ cauzat reclamanţilor în temeiul art. 1000 alin. 3 C. civ., din analiza argumentelor invocate de reclamanţi în motivarea cererii lor se desprinde faptul că, Comisia Locală Dej de aplicare a Legii nr. 18/1991 ar fi ţinută să răspundă în temeiul art. 998-999 C. civ., întrucât după data de 15.06.1995 nu mai avea dreptul să "acă acte de punere în posesie ori să elibereze acte de proprietate cu privire la terenul ;n titlul de proprietate nr. 25894/1650/15.06.1995, deoarece acest teren constituia rsja proprietate privată, în timp ce Municipiul Dej ar fi ţinut să răspundă în temeiul art. 000 alin. 3 C. civ., pentru fapta prepusului său, Comisia Locală Dej de aplicare a Legii ir. 18/1991.
Prin urmare, în analizarea temeiniciei ori netemeiniciei pretenţiilor reclamanţilor rebuie pornit de la textul art. 998-999 C. civ. şi art. 1000 alin. 3 C. civ., respectiv, trebuie analizate în detaliu condiţiile angajării răspunderii civile delictuale.
Potrivit art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă oe acela din a cărei greşeală s-a ocazionat, a-l repara.
Art. 999 C. civ., prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a ;auzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa.
în conformitate cu art. 1000 alin. 3 C. civ., stăpânii şi comitenţii răspund de :ejudiciul cauzat de servitorii şi prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat.
Art. 998-999 C. civ. instituie, aşadar, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, dar în acelaşi timp consacră principiul general al răspunderii pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, în timp ce art. 1000 alin. 3 C. civ. reglementează condiţiile angajării răspunderii comitentului pentru faptele prepusului său.
Din analiza art. 998-999 C. civ. se ajunge la constatarea că răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, ca de altfel, răspunderea delictuală în general, presupune existenţa sau întrunirea cumulată a următoarelor condiţii sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, culpa, greşeala sau vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.
Prin prejudiciu se înţelege orice rezultat dăunător, prejudiciabil, de natură patrimonială sau nepatrimonială, ce constituie efecte ale încălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale persoanei, prejudiciul trebuind să fie unul cert, respectiv, existenţa lui să fie sigură, neîndoielnică şi să poată fi evaluată în prezent.
Prin fapta ilicită se înţelege orice conduită a omului - desigur avem aici în vedere nu numai persoanele fizice, dar şi persoanele juridice -, prin care se încalcă normele dreptului obiectiv sau regulile de convieţuire socială, săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice împotriva autorului lor, efecte care totuşi se produc în puterea legii. Cu alte cuvinte, prin fapta ilicită se înţelege acţiunea sau inacţiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.
Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este absolut necesar ca între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, respectiv, prejudiciul cauzat une anumite persoane să fie consecinţa faptei ilicite săvârşite de o altă persoană.
Apoi, pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar ca fapta ilicită care a cauzat prejudiciul să fie imputabilă autorului ei, să fi fost săvârşită din culpa acestuia, culpa fiind definită în doctrină ca atitudinea psihică a autorului faptei ilicite ş păgubitoare faţă de fapta respectivă şi faţă de urmările acelei fapte.
în plus, în cazul răspunderii civile delictuale întemeiate pe prevederile art. 1000 alin. 3 C. civ., pe lângă condiţiile mai sus menţionate, este necesar să fie întrunite ş, câteva condiţii speciale în absenţa cărora nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a comitentului pentru faptele prepusului său. Aceste condiţii speciale sunt: existenţa raportului de prepuşenie între comitent şi prepus şi săvârşirea faptei ilicite şi prejudiciabile de către prepus în cadrul funcţiilor încredinţate de comitent.
Prin raport de prepuşenie se înţelege un raport de subordonare între prepus şi comitent, concretizat prin încredinţarea de către comitent a unor funcţii în sarcina prepuşilor.
Dacă toate aceste condiţii mai sus amintite sunt cumulativ întrunite, atunci este posibilă angajarea răspunderii civile delictuale în condiţiile art. 998-999 şi 1000 alin. 3 C. civ.
Verificând în speţă, raportat la întreaga probaţiune administrată în cauză, întrunirea cumulativă a condiţiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale, se constată de către Curte că aceste condiţii nu au fost îndeplinite, astfel încât nu este posibil a se face aplicarea art. 998-999 C. civ., respectiv, art. 1000 alin. 3 C. civ.
în ceea ce priveşte prejudiciul, este de remarcat faptul că, în opinia reclamanţilor, prejudiciul constă în încălcarea dreptului lor de proprietate asupra acelor suprafeţe din terenul proprietatea reclamanţilor, care au fost afectate de construirea celor două locuinţe.
într-adevăr, aşa cum rezultă din expertiza întocmită în dosarul de fond, pe terenul înscris în CF nr. 14773 Dej nr. top. 1941/1/3 şi 1944/1/5, primul în suprafaţă de 729 mp. iar secundul în suprafaţă de 1721 mp - proprietatea tabulară a reclamanţilor conform extrasului CF -, au fost edificate două construcţii, prima aparţinând numiţilor
S.C. şi A.E., amplasată în vecinătatea dinspre nord a terenului reclamanţilor şi care s-a extins peste ternui lui P.l. cu 8,20 m., edificată în baza autorizaţiei de construire nr. 368/18536/12.08.2004, emisă de Primăria municipiului Dej, în final, aceasta ocupând o suprafaţă de 768 mp din terenul reclamanţilor (8,20 x 93,70), iar a doua aparţinând numiţilor D.C.A. şi M., edificată în baza autorizaţiei de construire nr. 72/10798/05.05.2006, eliberată de Primarul municipiului Dej şi care ocupă o suprafaţă de 237 mp (15,75 x 15,05) din terenul reclamanţilor, în final rămânând liberă o parcelă de doar 995 mp din terenul reclamanţilor, cu un front la stradă de 9,8 m.
Expertiza evidenţiază aşadar nerespectarea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra unei suprafeţe de 1005 mp, prin edificarea unor construcţii de către terţe persoane asupra acestei suprafeţe de teren.
Rezultă, prin urmare, faptul că, într-adevăr, reclamanţilor le-a fost cauzat un prejudiciu prin faptul edificării construcţiilor de către terţe persoane pe terenul lor, iar nicidecum printr-o eventuală conduită a celor două pârâţi.
Nefiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 998-999 C. civ. şi ale art. 1000 alin. 3 C. civ., impunându-se deci respingerea acţiuni reclamanţilor ca neîntemeiată.
Pe cale de consecinţă, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse şi a prevederilor art. 295, 296 C. pr. civ., se va admite apelul pârâtei. (Judecător Carmen-Maria Conţ)
| ← Răspundere civilă delictuală. Daune morale. Prescripţia... | Repararea prejudiciului cauzat prin erorile judiciare → |
|---|
