Recurs. Obiect. Critici formulate omisso medio. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Potrivit art. 299 din Codul de procedură civilă, obiect al recursului îl reprezintă decizia instanţei de apel.
întrucât tribunalul a anulat apelul ca netimbrat, criticile în recurs puteau viza doar acest aspect, iar nu modalitatea în care prima instanţă a soluţionat pe fond cauza, deoarece astfel ar însemna să fie primite spre analiză critici formulate omisso medio.
(Decizia nr. 1990 din 26 iunie 2001 — Secţia a IV-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 9360 din 12.09.2000, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis acţiunea promovată de reclamantul S.I.V. împotriva pârâtei M.M., care a fost obligată la plata sumei de 10.000.000 lei, reprezentând echivalentul a 400 USD, şi la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, din analiza probelor administrate, că, la 29.03.1998, între părţi a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul proprietatea pârâtei, ocazie cu care aceasta a primit, cu titlu de arvună, suma de 4.000.000 lei.
S-a mai reţinut că, ulterior, pârâta a refuzat să perfecteze convenţia în formă autentică, astfel încât s-a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1298 din Codul civil, potrivit cărora, dacă vinderea nu s-a executat prin culpa uneia din părţile contractante, aceasta va pierde arvuna dată sau o va întoarce îndoită.
Faţă de situaţia de fapt rezultată şi de dispoziţiile legale incidente, s-a apreciat întemeiată acţiunea formulată.
Apelul declarat împotriva sentinţei de către pârâtă a fost anulat ca netimbrat, conform Deciziei civile nr. 438/A din 20.02.2001 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Tribunalul a constatat că, în condiţiile în care apelanta a fost citată cu menţiunea achitării taxei de timbru de 185.000 lei şi a timbrului judiciar de 15.000 lei, iar aceasta nu s-a conformat, devin incidente dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, în temeiul cărora se impune anularea apelului ca netimbrat.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs apelanta-pârâtă, care a arătat că nu este de acord cu soluţia primei instanţe, de obligare la plata sumei de 10.000.000 lei, întrucât datorează numai 8.000.000 lei, având în vedere că la momentul vânzării s-au plătit 4.000.000 lei.
S-a mai susţinut că banii primiţi de la reclamant au fost necesari pentru întocmirea actelor de succesiune, în vederea perfectării vânzării-cumpărării, şi că nerealizarea operaţiunii de vânzare-cumpărare s-a datorat culpei firmei intermediare, care nu a găsit reclamantei un alt apartament în schimbul celui oferit la vânzare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 299 din Codul de procedură civilă, obiect al recursului îl reprezintă, în speţă, decizia tribunalului, prin care apelul pârâtei a fost anulat ca netimbrat.
De aceea, criticile formulate în recurs puteau viza doar acest aspect, al anulării căii de atac, iar nu modalitatea în care prima instanţă a soluţionat pe fond cauza.
în fapt, recurenta supune spre analiză critici formulate omisso medio (trecând peste calea de atac a apelului), cu privire la sentinţa judecătoriei, ceea ce nu poate fi primit.
în consecinţă, faţă de considerentele arătate şi de împrejurarea că motivele recursului nu vizează soluţia dată de tribunal, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
| ← Recurs. Pronunţarea instanţei de apel asupra altor aspecte... | Recurs. Neindicarea motivelor de casare prevăzute de art. 304... → |
|---|
