Recurs. Neindicarea motivelor de casare prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă şi imposibilitatea încadrării din oficiu a criticilor. Nulitate
Comentarii |
|
întrucât recurentul nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 303 alin. 2 din Codul de procedură civilă, neindicând în cererea sa vreunul din motivele de casare şi modificare prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, şi nu a formulat critici care să permită încadrarea lor din oficiu într-unui din cazurile expres şi limitativ prevăzute de textul legal sus-menţionat, rezumându-se la expunerea unei succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă pentru cazurile limitativ prevăzute de lege - care permit analiza, în faza de atac a recursului, a hotărârii date în apel, se aplică sancţiunea nulităţii recursului, conform art. 306 alin. 3 raportat la art. 303 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
(Decizia nr. 3645 din 13 decembrie 2001 - Secţia a IV-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 1646 din 16.04.1999, Judecătoria Buftea a respins acţiunea principală de partaj succesoral, formulată de reclamanta C.L. împotriva pârâţilor C.V. şi C.M., a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul C.V., precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta C.A. şi a admis cererea de intervenţie formulată de intervenientul T.C.
Soluţia primei instanţe a fost confirmată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, care, prin Decizia civilă nr. 715/A din 3.03.2000, a respins, ca nemotivat în termen, apelul declarat de reclamanta C.L. şi, ca nefondat, apelul intervenientei C.A.
Prin Decizia civilă nr. 3590 din 1.11.2000, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a admis recursul intervenientei, a casat decizia tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că de la dosar lipseşte încheierea de amânare a pronunţării, ceea ce atrage nulitatea hotărârii.
Reţinând judecata după casarea cu trimitere, tribunalul a pronunţat Decizia civilă nr. 717/A din 19.03.2001, prin care a respins ca nemotivat apelul reclamantei şi a admis apelul intervenientei C.A., dispunând desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu privire la apelul reclamantei, s-a reţinut că acesta a fost motivat cu depăşirea termenului prevăzut de art. 2881 din Codul de procedură civilă.
Referitor la apelul intervenientei, tribunalul a apreciat a fi întemeiat, în raport de împrejurarea că judecătoria a omis să cerceteze cererea părţii vizând constatarea nulităţii absolute a Titlului de proprietate nr. 12169 din 4.11.1994, ceea ce face aplicabile prevederile art. 297 din Codul de procedură civilă, care impun reluarea judecăţii de prima instanţă, pentru a se pronunţa asupra tuturor cererilor cu care a fost învestită şi în contradictoriu cu toate părţile procesului.
împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamanta C.L. şi pârâtul A.l.
în ceea ce priveşte recursul reclamantei C.L., Curtea a constatat nulitatea acestuia, potrivit art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Textul de lege sus-menţionat instituia sancţiunea nulităţii recursului ce nu a fost motivat în termenul legal, respectiv în 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, conform art. 303 alin. 1 raportat la art. 301 din Codul de procedură civilă.
în speţă, Decizia civilă nr. 717/A din 19.03.2001 a tribunalului a fost comunicată recurentei-reclamante la 8.05.2001, fapt ce reiese din dovada de comunicare, ce îndeplineşte toate condiţiile de validitate prevăzute de art. 100 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, de la această dată a început să curgă pentru recurentă termenul de 15 zile pentru motivarea recursului, ultima zi a acestuia fiind 24.05.2001. La calculul termenului s-a ţinut seama de sistemul exclusiv, pe zile libere, prevăzut de art. 101 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pentru termenele procedurale pe zile.
Motivele de recurs nu au fost însă depuse de recurenta-reclamantă în interiorul termenului legal, adică până la 24.05.2001, ci după expirarea lui, respectiv la 29.08.2001 şi 15.11.2001, aşa încât, faţă de dispoziţiile imperative ale art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să constate nulitatea recursului declarat de această parte.
în motivarea recursului său, pârâtul A.l. a arătat că în anul 1996 a cumpărat de la C.M. un teren de 4130 mp, pe care acesta îl moştenise de la defunctul său tată şi pe care îl revendicase conform Legii nr. 18/1991 împreună cu C.L. - soţia defunctului; pentru acest teren s-a obţinut şi titlu de proprietate, astfel că primăria comunei i-a eliberat vânzătorului toate actele necesare înstrăinării terenului, care au fost prezentate notarului public, ce a autentificat actul de vânzare-cumpărare, după achitarea preţului vânzării.
Recurentul a mai precizat că din acel moment a solicitat primăriei să-l pună în posesia terenului cumpărat, act ce s-a realizat prin intermediul executorilor judecătoreşti abia în anul 2000, în urma proceselor purtate cu N.V., care ocupa terenul în mod abuziv.
în plus, recurentul a arătat că în anul 1977 a fost chemat în judecată, proces nefinalizat până în prezent şi căruia solicită a i se pune capăt, întrucât nu reprezintă în fapt decât calomnierea sa, ceea ce îl îndreptăţeşte la plata de despăgubiri în valoare de 50 milioane lei.
Curtea constată că recursul pârâtului A.l. este nul, având în vedere considerentele expuse în continuare.
Potrivit art. 303 alin. 2 din Codul de procedură civilă, recurentul are obligaţia de a arăta şi dezvolta separat fiecare motiv de recurs, iar potrivit art. 306 alin. 3 din Codul de procedură civilă, indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din cazurile prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă; per a contrario, neindicarea motivelor de casare şi modificare prevăzute de art. 304 din codul de procedură civilă sau imposibilitatea încadrării din oficiu a criticilor formulate într-unui din aceste cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului atrage sancţiunea nulităţii cererii de recurs.
în speţă, recurentul-pârât nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 303 alin. 2 din Codul de procedură civilă, neindicând în cererea sa vreunul din motivele de casare şi modificare prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă; de asemenea, nu a formulat nici critici care să permită încadrarea lor din oficiu într-unui din cazurile expres şi limitativ prevăzute de textul legal sus-menţionat, rezumându-se la expunerea unei succesiuni de fapte şi afirmaţii în legătură cu încheierea actului său de vânzare-cumpărare şi punerea sa în posesie pentru terenul astfel cumpărat, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în funcţie de cazurile limitativ prevăzute de lege, care permit analiza, în faza de atac a recursului, a hotărârii date în apel.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara motivelor expres prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, iar criticile formulate de recurent nu permit încadrarea lor de instanţă în vreunul din aceste cazuri, Curtea a constatat nulitatea recursului declarat de A.I., conform art. 306 alin. 3 raportat la art. 303 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
← Recurs. Obiect. Critici formulate omisso medio. Inadmisibilitate | Recurs. Lipsa interesului. Consecinţe → |
---|