RECURS. CERERE DE REPUNERE ÎN TERMEN. CONDIŢII.
| Comentarii |
|
Potrivit art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage „decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
Faptul că la data comunicării dispozitivului hotărârii instanţei de apel, recurenta s-a aflat într-o altă localitate, unde s-a ocupat de îngrijirea unei rude apropiate nu poate constitui o împrejurare mai presus de voinţa părţii, în înţelesul art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, în măsură să determine admisibilitatea cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de atac.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost sesizată de către reclamantele l.l. şi I.R.M. cu o cerere de dezbatere a succesiunii defunctului I.N., decedat la 9.07.1991, cerere soluţionată prin sentinţa civilă nr. 12.803 din 15.12.1994.
Această sentinţă a fost ulterior desfiinţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a lll-a civilă prin decizia nr. 1.059/A/11.04.1996, şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, faţă de împrejurarea că instanţa de fond a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere.
La rejudecarea în fond a cauzei, reclamanta a solicitat declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4, faţă de împrejurarea că ultimul domiciliu al defunctului a fost în sectorul 4, excepţie admisă de Judecătoria Sectorului 1, prin sentinţa civilă nr. 16.052 din 12.11.1997.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta R.M., considerând-o netemeinică şi nelegală, deoarece obiectul cererii a fost dezbaterea succesorală după decesul unei persoane care a avut ultimul domiciliu pe raza sectorului 1, iar decesul unei părţi pe parcursul desfăşurării procesului nu poate schimba competenţa teritorială.
Acest punct de vedere a fost împărtăşit de Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă, care a pronunţat decizia nr. 1.780 din 19.06.1998, prin care a admis cererea de apel, a desfiinţat sentinţa Judecătoriei Sectorului 1 şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Împotriva acestei decizii, la data de 4.08.1998, a declarat recurs I.A., formulând şi o cerere de repunere în termen, faţă de împrejurarea că în perioada anterioară pronunţării hotărârii şi până după data de 1.08.1998 s-a ocupat de îngrijirea unei rude apropiate, în municipiul Ploieşti. A mai susţinut recurenta că a aflat de pronunţarea deciziei recurate după revenirea în Bucureşti, respectiv după data de 1.08.1998.
Analizând cererea de repunere în termen formulată de LA., Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Conform dispoziţiilor art. 103 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac atrage decăderea, afară de cazul când partea dovedeşte că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Situaţia de fapt expusă de recurentă nu poate fi calificată drept o împrejurare mai presus de voinţa ei, întrucât a avut cunoştinţă de starea de boală a sorei sale.
Intenţia de a se deplasa la Ploieşti, pentru a o îngriji, presupunea încunoştiinţarea de a comunica actele de procedură la locuinţa rudei sale, pentru respectarea termenelor procedurale, în vederea exercitării căilor de atac.
Verificând actele aflate la dosar, Curtea a constatat că dispozitivul deciziei civile nr. 1780 din 19.06.1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă a fost comunicat recurentei la data de 16.07.1998, iar cererea de recurs a fost înregistrată la 4.08.1998, cu depăşirea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, astfel încât recursul va fi respins, ca tardiv formulat. (Judecator Alina Iuliana Tuca)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 324/1999)
| ← RECURS. CAZUL DE CASARE PREVĂZUT DE ART. 304 PCT. 7 COD... | RECURS. CERERE DE SUSPENDARE A JUDECĂRII APELULUI.... → |
|---|
