Regimul juridic al formelor asociative prevăzute de art. 26 şi urm. din Legea nr. 1/2000. Calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunţate în materie, potrivit art. 23 şi urm. din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 privind asociaţiile ş
| Comentarii |
|
- Constituţia României: art. 129
- Codul de procedură civilă: art. 299
- Legea nr. 1/2000: art. 27
- Legea nr. 21/1924
- Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000: art. 83
Reclamanţii au învestit instanţa de fond cu o acţiune vizând anularea proceselor-verbale din 23 februarie 2009, 29 martie 2009, 5 aprilie 2009, a actului adiţional la actul constitutiv şi statutul Obştii Moşnenilor B., autentificat sub nr. 569 din 7 aprilie 2009 la BNP G.D., precum şi a actelor subsecvente înscrisurilor sus-menţionate.
înscrisurile sus-menţionate privesc modalitatea de constituire şi funcţionare a unei asociaţii, al cărei regim juridic se consideră a fi guvernat, în opinia recurenţilor, doar de Legea nr. 1/2000.
însă, potrivit art. 27 din Legea nr. 1/2000, „administrarea şi exploatarea terenurilor forestiere prevăzute la art. 26 din prezenta lege se face în conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislaţia statului român în perioada miilor 1921-1946, în măsura în care nu contravin legislaţiei în vigoare".
Prin urmare, decizia pronunţată de către tribunal, în aceste circumstanţe, nu încalcă normele legale imperative privind compunerea instanţei şi este deja irevocabilă, fără a se mai putea pune în discuţie vreun motiv de casare prevăzut din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. pr. civ.
Deosebit, art. 83 din O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile republicată şi modificată, face trimitere, în dispoziţiile sale tranzitorii, la asociaţiile şi fundaţiile care, constituite până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, în condiţiile Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociaţii şi Fundaţii) îşi păstrează personalitatea juridică legal dobândită. Acestor asociaţii şi fundaţii li se aplică, de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, regimul juridic prevăzut de aceasta.
Uniunile, federaţiile sau grupările de persoane juridice, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 21/1924, îşi păstrează personalitatea juridică şi, de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, li se va aplica regimul juridic al federaţiilor prevăzut de aceasta din urmă.
Tot astfel, conform art. 84 din acelaşi act normativ, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe registrele persoanelor juridice, aflate la grefa tribunalelor în circumscripţiile cărora funcţionează persoanele juridice de drept privat prevăzute de Legea nr. 21/1924 vor fi transmise judecătoriilor în ale căror circumscripţii teritoriale acestea îşi au sediul.
în aceste condiţii, contrar celor susţinute de recurenţi, Curtea reţine că, începând cu data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile republicată şi modificată, formelor asociative prevăzute de art. 26 şi urm. din Legea nr. 1/2000 li se aplică regimul juridic prevăzut de actul normativ special, ceea ce atrage incidenţa acestuia inclusiv în ceea ce priveşte calea de atac (respectiv, recursul) ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunţate în materie, potrivit art. 23 şi urm. din O.G. nr. 26/2000.
(Decizia civilă nr. 1297/R din 14 septembrie 2010)
Asupra recursului civil de faţă:
Constată că, prin sentinţa civilă nr. 123 din 26 ianuarie 2010 pronunţată de Judecătoria B., s-a luat act de cererile de renunţare la judecată formulate de reclamanţii I.G. şi M.M., de cererea de renunţare la judecată formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii R.S. şi G.D., s-a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţi şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii O.M.B., I.F. ş a. în contradictoriu cu pârâţii B.M., C.G. ş a. ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa a analizat cu prioritate excepţia inadmisibilităţii capetelor 1 şi 2 ale acţiunii, reţinând următoarele:
întrucât constituie o limitare a dreptului liberului acces la justiţie, reglementat constituţional şi prin art. 6 din Convenţia europeană privind drepturile omului şi libertăţile fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, inadmisibilitatea trebuie supusă unei interpretări restrictive. Necesitatea unei asemenea interpretări este impusă şi de faptul că instanţele judecătoreşti au, în principiu, în virtutea textelor menţionate, plenitudinea deplină de a soluţiona orice cerere de chemare în judecată.
Din motivarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţi reiese că aceştia nu recunosc caracterul de adunare generală a întrunirilor din 23 februarie 2009, 29 martie 2009 şi 5 aprilie 2009, acesta fiind motivul pentru care nu au solicitat anularea hotărârilor adunării generale, limitându-se a solicita anularea proceselor-verbale întocmite.
în raport de aceste considerente şi constatând că nu există nicio prevedere legală care să declare expres ca inadmisibilă o asemenea cerere de chemare în judecată, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţi.
Pe fondului cauzei, s-a reţinut că, potrivit art. 16 din statutul O.M.B., adunarea generală se convoacă o dată pe an de preşedintele Obştii în prima duminică a lunii martie sau prima duminică a lunii aprilie, cu excepţia adunărilor generale extraordinare care se convoacă tot de preşedinte la cererea a cel puţin 1/3 din membri (drepturi).
Sub acest aspect, instanţa a reţinut că, în conformitate cu înscrierile efectuate în R.S. al I., Consiliul de conducere al O.M B. avându-l ca preşedinte pe domnul I.F. a fost ales în adunarea generală din 7 septembrie 2003.
Potrivit art. 21 din statutul O.M.B., autentificat sub nr. 269 din 7 februarie 2000, aflat în vigoare la data alegerii Consiliului de Administraţie, mandatul acestuia era de 3 ani.
Conform art. 19 din statutul Obştii, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional autentificat sub nr. 73 din 26 ianuarie 2006, mandatul Consiliului de Administraţie a fost mărit la 5 ani.
în ambele cazuri acesta expirase la data desfăşurării adunării generale din 29 martie 2009.
Pe de altă parte, dacă I.F. se consideră în continuare preşedintele O.M.B., ar fi trebuit să convoace la rândul său adunarea generală a O.M.B., conform dispoziţiilor statutare, în prima duminică a lunii martie sau aprilie, obligaţie pe care acesta nu şi-a îndeplinit-o.
în aceste condiţii, s-a constatat că în lipsa unei conduceri statutare şi cum I.F. nu a convocat adunarea generală ordinară, membrii obştii au fost în imposibilitatea respectării art. 16 din statut.
Aşa cum rezultă din Tabelul membrilor O.M B. care solicită organizarea unei şedinţe extraordinare în data de 29 martie 2009, mai mult de 1/3 din membrii Obştii au cerut conform art. 16 lit. a) din statut convocarea unei adunări generale la această dată.
Adunarea generală din 29 martie 2009 a fost adusă la cunoştinţă membrilor obştii în mod statutar prin afişare şi prin publicarea anunţului în ziar, fiind adusă la cunoştinţă şi ordinea de zi care cuprindea, printre altele, aprobarea statutului O.M B. şi alegerea noului consiliu de administraţie.
întrucât la data de 29 martie 2009 nu a fost întrunit cvorumul statutar, adunarea generală s-a ţinut la data de 5 aprilie 2009, putând lucra cu oricâţi membrii prezenţi.
în această adunare generală s-a hotărât aprobarea modificărilor statutului discutate de comisia de modificare a statutului în şedinţa din 23 februarie 2009, alegerea unui nou consiliu de administraţie şi a unei noi comisii de cenzori.
în ceea ce priveşte persoanele care trebuie să semneze procesul-verbal al adunării generale, s-a constatat că statutul O.M.B. nu conţine menţiuni în această privinţă. Art. 26 invocat de reclamanţi se referă la hotărârile şi dezbaterile Consiliului de Administraţie, şi nu ale Adunării Generale.
în aceste condiţii, instanţa nu a reţinut ca motiv de nulitate a procesului-verbal faptul că acesta nu a fost semnat de toţi membrii prezenţi în adunarea generală.
în consecinţă, instanţa a constatat că nu au fost încălcate dispoziţiile statutare în ceea ce priveşte adunarea generală convocată pentru data de 29 martie 2009 şi desfăşurată la data de 5 aprilie 2009, astfel încât nu există motive de nulitate a proceselor-verbale încheiate cu această ocazie.
Referitor la procesul-verbal din 23 februarie 2009, s-a reţinut că în acesta au fost consemnate lucrările comisiei pentru modificarea statutului, validate ulterior de adunarea generală desfăşurată la data de 5 aprilie 2009.
Actul adiţional autentificat sub nr 596 din 7 aprilie 2009, astfel cum a fost îndreptat prin încheiere de îndreptare eroare materială autentificată sub nr. 1206 din 11 mai 2009, a fost întocmit ca urmare a hotărârii adunării generale a O.M.B. desfăşurate la data de 5 aprilie 2009, cuprinzând modificările aprobate în această adunare generală, astfel încât nu există motive de nulitate nici în privinţa acestuia.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii O.M.B., I.F., Ţ.N., P.C. şi
A.Ş., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în motivarea apelului s-a arătat că A.G. ale Obştii se aduc la cunoştinţa membrilor de către preşedintele obştii, însă în speţă tabelele cuprinzând semnăturile a peste o treime din membrii obştii nu au fost înaintate preşedintelui obştii în vederea verificării şi a convocării AGEA.
S-a mai arătat că, în realitate, convocarea şi stabilirea pretinsei Adunări Generale a fost făcută de membrii comisiei de redactare a noului statut.
S-a menţionat că, Consiliul de Administraţie a hotărât ca Adunările Generale să aibă loc la data de 3 mai 2009, dată la care a şi fost organizată adunarea generală a
O.M.B.
S-a precizat că încheierea de îndreptare eroare materială nr. 1206/2009 autentificată de BNP G.D. este întocmită de pârâţi pro causa, după ce au fost primite citaţiile şi cererea de chemare în judecată formulată în prezentul dosar.
Atât notarul public, cât şi semnatarii actului adiţional au consemnat în mod fals că procesul-verbal din 23 februarie 2009 ar fi al Adunării Generale al O.M.B. când, în realitate, procesul-verbal este întocmit de membrii Comisiei de modificare a statutului. Niciunul dintre procesele-verbale din 23 februarie 2009, 29 martie 2009 şi 5 aprilie 2009 nu conţine semnăturile moşnenilor prezenţi la pretinsele Adunări generale.
în şedinţa publică din data de 30 aprilie 2010, tribunalul, în baza art. 2821 C. pr. civ., a calificat drept recurs calea de atac ce a fost exercitată în cauză.
Prin decizia civilă nr. 680/R din 4 iunie 2010. Tribunalul Vâlcea, Secţia civilă, a respins recursul şi a obligat pe recurenţi la plata către intimaţii-reclamanţi T.G. ş.a. şi intimaţii-pârâţi B.M. ş.a. a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa în acest sens, tribunalul a reţinut că, aşa cum corect a constatat prima instanţă, şedinţele Adunărilor Generale ale O.M.B. din datele de 29 martie 2009 şi 5 aprilie 2009 au fost convocate şi s-au desfăşurat cu respectarea prevederilor Statutului Obştii. Potrivit art. 16 din Statut, Adunarea generală se convoacă o dată pe an de preşedintele obştii în ultima duminică a lunii martie sau prima duminică a lunii aprilie. Art. 18 prevede că dacă la acea dată nu se întruneşte cvorumul, respectiv dacă numărul membrilor prezenţi nu însumează dreptul de proprietate a cel puţin jumătate plus unu Adunarea generală se va ţine fără altă convocare în duminica următoare, care va lucra valabil cu oricâţi proprietari vor fi prezenţi.
Recurenţii au invocat faptul că o întrunire a Moşnenilor B. dobândeşte caracterul unei Adunări Generale Ordinare dacă este convocată în mod obligatoriu de către preşedinte.
Tribunalul a constatat că în mod corect a reţinut instanţa de fond că preşedintele Obştii nu s-a conformat dispoziţiilor statutare în sensul că nu a convocat Adunarea generală a obştii în ultima duminică a lunii martie sau prima duminică a lunii aprilie, astfel că membrii obştii au fost în imposibilitatea respectării art. 16 din statut.
Adunarea Generală Extraordinară se convoacă la cererea a cel puţin o treime din membrii săi.
A mai reţinut instanţa că, aşa cum rezultă din tabelul membrilor O. M. B., peste o treime din aceştia au semnat convocatorul prin care au solicitat desfăşurarea Adunării Generale Extraordinare în data de 29 martie 2009. Adunarea Generală a fost adusă la cunoştinţa membrilor obştii în mod statutar prin afişare şi prin publicarea într-un ziar, fiind adusă la cunoştinţa acestora şi ordinea de zi care cuprindea între altele şi alegerea unui nou consiliu de administraţie.
S-a constatat că prima instanţă a reţinut în mod temeinic că la data de 29 martie 2009 nu s-a îndeplinit cvorumul statutar pentru ca Adunarea Generală să se desfăşoare în mod legal şi a fost amânată la data de 5 aprilie 2009, dată la care s-a ales şi un consiliu de administraţie.
Faţă de aceste considerente, tribunalul a apreciat că nu există niciun motiv de anulare a proceselor-verbale încheiate.
De asemenea, actul adiţional nr. 596 din 7 aprilie 2009, astfel cum a fost îndreptat prin încheierea de îndreptare eroare materială autentificat sub nr. 1206 din 11 mai 2009 a fost întocmit ca urmare a hotărârii Adunării Generale din data de 5 aprilie 2009, neexistând motive de nulitate în ceea ce îl priveşte.
împotriva acestei decizii şi a încheierii din 30 aprilie 2010 au declarat recurs reclamanţii, criticând-o ca nelegală sub aspectul pronunţării sale de către un complet nelegal constituit, faţă de natura juridică a căii de atac (apel) promovată împotriva sentinţei judecătoriei.
în concluzie, reclamanţii au solicitat admiterea recursului şi schimbarea soluţiei pronunţate şi pentru motivele de netemeinicie pe larg expuse în memoriul de recurs.
Intimaţii au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
La termenul de judecată din data de 14 septembrie 2010, instanţa a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea căii de atac promovată împotriva deciziei civile nr. 680 din 4 iunie 2010, excepţie asupra căreia, potrivit art. 137 C. pr. civ., cu prioritate se va reţine:
Potrivit prevederilor art. 299 C. pr. civ., „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător. Recursul se soluţionează de către instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel".
Dispoziţiile art. 2821 din acelaşi cod instituie o excepţie de la regula conform căreia, hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, stabilind că „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel”.
Din analiza acestor norme legale rezultă că obiectul recursului, cale extraordinară de atac, este reglementat în mod expres, fie în legea de procedură civilă, fie în legi speciale.
în acest context, exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Legalitatea căilor de atac este totodată şi o regulă cu valoare de principiu constituţional, consacrat în art. 129 din legea fundamentală, conform căreia „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.
Prin urmare, proclamând dreptul părţilor interesate şi al Ministerului Public de a ataca hotărârile judecătoreşti, textul constituţional arată, însă, că aceasta se poate face numai în condiţiile legii, evocând astfel nu numai faptul că mijloacele procesuale d< atac a hotărârilor judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăş a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.
în speţă, se va observa că reclamanţii au învestit instanţa de fond cu o acţiuni vizând anularea proceselor-verbale din 23 februarie 2009, 29 martie 2009, 5 aprilie
2009, a actului adiţional la actul constitutiv şi statutul O.M.B., autentificat sub nr. 56S din 7 aprilie 2009 la BNP G.D., precum şi a actelor subsecvente înscrisurilo sus-menţionate.
înscrisurile sus-menţionate privesc modalitatea de constituire şi funcţionare £ unei asociaţii, al cărei regim juridic se consideră a fi guvernat, în opinia recurenţilor doar de Legea nr. 1/2000.
însă, potrivit art. 27 şi 28 din Legea nr. 1/2000, „Administrarea şi exploatarei terenurilor forestiere prevăzute la art. 26 din prezenta lege se face în conformitate ci statutele formelor asociative admise de legislaţia statului român în perioada anilo 1921-1946, în măsura în care nu contravin legislaţiei în vigoare.
în vederea organizării şi administrării terenurilor forestiere prevăzute la art. 26 dit prezenta lege şi a determinării responsabilităţilor cu privire la administrarea lor persoanele îndreptăţite se vor reorganiza, în baza acestei legi, în formele asociativi iniţiale.
în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi un comite ad-hoc va soiicita judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile recu noaşterea formelor asociative de administrare şi de exploatare a terenurilor forestiere.
Comitetul ad-hoc va prezenta judecătoriei, o dată cu cererea, un statut în formi autentică sau certificată de avocat, în care se vor stabili structura acestora, organek de conducere, modul de administrare a terenurilor forestiere, în condiţiile legii drepturile şi obligaţiile membrilor, răspunderi, sancţiuni, modul de dizolvare, precum ş alte prevederi specifice.
Prin hotărâre judecătorească formele asociative de administrare în comun constituite în condiţiile şi cu respectarea regimului silvic prevăzut de lege, redobândesc calitatea de persoană juridică. Hotărârea judecătorească va fi înscrisă într-un registre special ţinut de judecătorie".
Deosebit, art. 83 din O G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile republicată ş modificată, face trimitere, în dispoziţiile sale tranzitorii, la asociaţiile şi fundaţiile care „constituite până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, în condiţiile Legii nr 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociaţii şi Fundaţii) îşi păstrează personalitatee juridică legal dobândită. Acestor asociaţii şi fundaţii li se aplică, de la data intrării îr vigoare a prezentei ordonanţe, regimul juridic prevăzut de aceasta.
Uniunile, federaţiile sau grupările de persoane juridice, astfel cum sunt regie mentate de Legea nr. 21/1924, îşi păstrează personalitatea juridică şi, de la data intrări în vigoare a prezentei ordonanţe, li se va aplica regimul juridic al federaţiilor prevăzu de aceasta din urmă”.
Tot astfel, conform art. 84 din acelaşi act normativ, „în termen de 3 luni de k intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe registrele persoanelor juridice, aflate la grefi tribunalelor în circumscripţiile cărora funcţionează persoanele juridice de drept priva prevăzute de Legea nr. 21/1924 vor fi transmise judecătoriilor în ale căror circumscripţi teritoriale acestea îşi au sediul”.
în aceste condiţii, contrar celor susţinute de recurenţi, Curtea reţine că, începânc cu data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, republicate şi modificată, formelor asociative prevăzute de art. 26 şi urm. din Legea nr. 1/2000 li se aplică regimul juridic prevăzut de actul normativ special, ceea ce atrage incidenţa acestuia inclusiv în ceea ce priveşte calea de atac (respectiv, recursul) ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunţate în materie, potrivit art. 23 şi urm. din O G. nr. 26/2000.
Prin urmare, decizia pronunţată de către tribunal, în aceste circumstanţe, nu încalcă normele legale imperative privind compunerea instanţei şi este deja irevocabilă, fără a se mai putea pune în discuţie vreun motiv de casare prevăzut din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. pr. civ.
în acest caz, soluţia inadmisibilităţii recursului întruneşte şi exigenţele impuse de art. 6 din Convenţie, referitor la garanţiile unui proces echitabil.
Instanţa europeană a decis în mod constant că limitările dreptului de acces la un tribunal - componentă a garanţiilor menţionate - cuprinse în marja de apreciere, lăsată de prevederile Convenţiei şi de jurisprudenţa organelor sale la dispoziţia statelor, cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărâre a unei instanţe de fond, în vederea asigurării dreptului de acces efectiv la un tribunal.
Faţă de cele reţinute mai sus, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii O.M.B., I.F., Ţ.N., P.C. şi A.Ş., împotriva deciziei civile nr. 680/R din 4 iunie 2010, pronuntată de Tribunalul V., în dosarul nr. 582/198/2009.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. pr. civ., îi va obliga pe recurenţi la plata către pârâţii B.P., N I. şi B.M. a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales, potrivit chitanţei nr. 6136108 din 27 august 2010.
| ← Retractarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unei... | Necesitatea respectării statuărilor deciziei de casare, în... → |
|---|
Obstile de mosneni au fost infiintate in baza legii 1/2000, nu au nicio legatura cu Legea 21/1924 asa cum este prevazut in art.28 alin. (1) din Legea 1/2000, modificat de Art.1 punctul 31. din titlul VI din Legea 247/2005," Art.28 (1) În vederea organizării administrării terenurilor forestiere prevăzute la art. 26
Citește mai mult
din prezenta lege şi a determinării responsabilităţilor cu privire la administrarea lor, persoanele îndreptăţite se vor reorganiza, în baza acestei legi, în formele asociative iniţiale.Infiintarea, organizarea, functionarea si dizolvarea Obstilor de Mosneni este reglementata de Legea 1/2000, ceeace face ca o motivare intemeiata pe norme din OG 26/2000 privind 0bstile de mosneni sa fie netemeinica si nelegala.