Soluţionarea cauzei de către un alt complet decât cel iniţial învestit. Aplicarea principiului continuităţii judecăţii
| Comentarii |
|
- Codul de procedură civilă: art. 304 pct. 1 şi 2
- Codul muncii: art. 60 alin. (1) lit. a)
Soluţionarea cauzei de către un alt complet decât cel iniţial învestit, respectiv de către completul căruia dosarul i-a fost înaintat pentru discutarea conexării, la o altă pricină, nu constituie motiv de nelegalitate a hotărâm în sensul dispoziţiilor art. 304 pct.
1 sau ale art. 304 pct. 2 C. pr. civ.
în condiţiile în care concedierea contestatomlui nu a fost desfiinţată prin hotărâre judecătorească, amânarea efectelor acesteia după încetarea concediului medical constituie
o măsură de protecţie a salariatului sancţionat.
(Decizia civilă nr. 620/R-CM din 13 aprilie 2010)
La data de 31 ianuarie 2006, contestatorul M.l. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 10 din 9 ianuarie 2006 de modificare a dispoziţiei nr. 336 din 15 noiembrie 2005 emise de SC A.l. SA Piteşti, chemând în judecată şi pe B.G. în calitate de director general şi C.M. în calitate de şef serviciu.
Acesta a solicitat anularea dispoziţiei şi reintegrarea în funcţia avută, obligarea angajatorului la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate şi cu toate drepturile de care ar fi beneficiat dacă nu era concediat, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea contestaţiei, a arătat că prin decizia contestată s-a menţinut sancţiunea disciplinară de desfacere a contractului individual de muncă ce i-a fost aplicată prin dispoziţia nr. 336 din 15 noiembrie 2005 şi s-a modificat data desfacerii contractului.
Măsura luată prin dispoziţia nr. 10/2006 este lovită de nulitate absolută, netemeinică şi nelegală. Modificarea dispoziţiei nr. 336 din 15 noiembrie 2005 este abuzivă şi nelegală, iar cele prezentate în dispoziţia nr. 10 din 9 ianuarie 2006 nu sunt reale. Dispoziţia nr. 10/2006 i-a fost comunicată după un număr de 8 zile, respectiv 12 zile de la emitere, încălcându-se dispoziţiile art. 268 alin. (3) C. mun. iar contestatorul nu are cunoştinţă de actul de constatare nr. 33/C din 9 ianuarie 2006.
Nu a fost convocat şi nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, nu a absentat nemotivat de la serviciu şi nu se face vinovat de cele imputate.
A fost concediat de pe un loc de muncă fictiv pe care nu l-a solicitat, nu l-a avut niciodată şi nu există în societate.
Nu are cunoştinţă de procesul-verbal nr. 1190/C din 1 decembrie 2005 şi nu a refuzat să prezinte certificatul medical pentru perioada 15-30 noiembrie 2005.
S-a mai arătat că nu este adevărat că a refuzat să primească scrisorile referitoare la inadvertenţele certificatului medical şi a fost concediat înainte de a se pronunţa instanţa definitiv şi irevocabil în dosarul civil nr. 3133/2003 aflat pe rolul Tribunalului Argeş.
Prin întâmpinare, intimata SC A.l. SA a solicitat respingerea contestaţiei ca nelegală şi netemeinică, arătând că pentru absenţele nemotivate, în număr de 7, contestatorul a fost sancţionat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă prin dispoziţia nr. 336 din 15 noiembrie 2005, începând cu data de 21 noiembrie 2005.
Dispoziţia de concediere nr. 336 din 15 noiembrie 2005 a mai fost contestată şi face obiectul dosarului nr. 5955/2005 pe rolul Tribunalului Argeş.
Dispoziţia nr. 10 din 9 ianuarie 2006 a fost comunicată contestatorului prin scrisoare recomandată la data de 12 ianuarie 2006, respectându-se termenul legal.
Actul de constatare nr. 33/C din 9 ianuarie 2006 a fost întocmit de serviciul de resurse umane şi pe baza lui s-a emis dispoziţia nr. 10 din 9 ianuarie 2006, iar cercetarea prealabilă s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor Codului muncii, ale contractului colectiv de muncă şi ale regulamentului intern.
Conform procesului-verbal nr. 1140/C din 1 decembrie 2005 contestatorul a fost cercetat la data de 1 decembrie 2005 şi pentru absenţele din perioada 15-30 noiembrie 2005 şi i s-a solicitat expres să prezinte certificatul de concediu medical, corectat cu observaţiile pe care le-a primit în data de 24 noiembrie 2005 de la serviciul de medicină a muncii, dar contestatorul nu s-a conformat.
Contestatorul nu a înlăturat vinovăţia sa în ceea ce priveşte încălcarea obligaţiei de respectare a programului de lucru.
La data de 29 martie 2006 pârâtul M C. a formulat întâmpinare, solicitând să se constate lipsa calităţii procesuale pasive şi respingerea cererii ca netemeinică, arătând că în calitate de şef al serviciului de Organizare Resurse Umane Salarizare, nu negociază şi nu reprezintă persoana juridică SC A.l. SA la încheierea contractelor individuale de muncă.
La aceeaşi dată a depus întâmpinare şi pârâtul G.B., prin care a solicitat să se constate lipsa calităţii procesuale pasive şi respingerea cererii ca netemeinică, pe motiv că între contestator şi persoana sa nu există nicio legătură contractuală.
Prin sentinţa civilă nr. 344/CM din 4 mai 2006, Tribunalul Argeş a respins contestaţia formulată de contestatorul M l.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Contestatorul a solicitat anularea dispoziţiei nr. 10 din 9 ianuarie 2006 prin care se modifică dispoziţia nr. 336 din 15 noiembrie 2005, solicitare nesusţinută concret prin probatoriu.
Pentru absenţele nemotivate din zilele de 3 şi 31 octombrie 2005, 1, 4, 7, 8 şi 9 noiembrie 2005, prin dispoziţia nr. 336 din 15 noiembrie 2005, contestatorului i s-a aplicat sancţiunea disciplinară de desfacere a contractului individual de muncă începând cu data de 21 noiembrie 2005, în temeiul art. 61 lit. a) coroborat cu dispoziţiile art. 264 alin. (1) lit. f) C. mun. coroborate cu art. 152 (1) lit. a) din contractul colectiv de muncă 2005-2006.
Absenţele menţionate nu au fost justificate de către contestator prin certificate medicale ori alte acte, aşa cum rezultă şi din constatările societăţii intimate prin actul nr. 33/C din 9 ianuarie 2006, continuând să mai aibă şi alte absenţe, astfel cum reiese din procesul-verbal nr. 1190/C din 1 decembrie 2005.
Aşa cum rezultă din actele de constatare nr. 1123 din 15 noiembrie 2005 şi nr. 33/C din 9 ianuarie 2006, premergător emiterii actelor sancţionatoare societatea intimată a procedat la cercetarea prealabilă conform art. 63 C. mun.
Potrivit art. 31 (3) pct. 11 din regulamentul intern şi art. 152 (5) lit. k) din contractul colectiv de muncă 2005-2006, absentarea nemotivată de la serviciu timp de 3 zile în ultimele 12 luni constituie abatere disciplinară gravă, lucru care a îndreptăţit societatea în aplicarea şi menţinerea sancţiunii prevăzute de art. 264 (1) lit. f) C. mun.
Instanţa de fond a constatat că pentru perioada 15-30 noiembrie 2005 contestatorul nu a prezentat certificat medical, iar cel prezentat ulterior nu s-a putut lua în calcul de către societate întrucât acesta a fost anulat de către emitent.
Faţă de acest aspect, Casa Judeţeană de Pensii Argeş, prin adresa nr. 6 din 3 ianuarie 2006, a arătat că certificatul de concediu de boală seria IJ nr. 095932 nu îndeplineşte condiţiile legale pentru decontare în forma în care se prezintă.
Faţă de aspectele arătate, tribunalul a apreciat că societatea intimată a respectat întocmai normele Codului muncii şi a dispus corect măsura sancţionatoare prin dispoziţia nr. 336 din 15 noiembrie 2005, menţinută prin dispoziţia nr. 10 din 9 ianuarie
2006.
Având în vedere contractul individual de muncă al contestatorului semnat de către acesta şi directorul general în calitate de reprezentant al societăţii în ceea ce priveşte pe pârâtul B.G., precum şi faptul că pârâtul C M. îndeplineşte funcţia de şef al Serviciului Organizare Resurse Umane Salarizare din cadrul aceleiaşi societăţi, instanţa de fond a apreciat lipsa de calitate procesuală pasivă, neputându-se antrena răspunderea lor personală.
împotriva sentinţei a formulat recurs, în termen legal, contestatorul M.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie astfel:
- hotărârea nu este dată de completul legal constituit, ci de alţi judecători;
- instanţa a depăşit prin soluţia dată limitele învestirii;
- hotărârea este lipsită de temei legal şi este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a legii;
- contrar menţiunii făcute, nu a fost pronunţată în şedinţă publică;
- s-a reţinut greşit că dispoziţia nr. 10 din 9 ianuarie 2006 a fost comunicată contestatorului în data de 12 ianuarie 2006, precum şi efectuarea cercetării prealabile cu respectarea Codului muncii, a contractului individual de muncă şi a regulamentului intern;
- s-a reţinut greşit legalitatea şi temeinicia dispoziţiei de sancţionare disciplinară pe motiv că nu s-a prezentat certificatul medical pentru perioada 15-30 noiembrie 2005, că cel adus de salariat nu a fost luat în calcul întrucât a fost anulat;
- nu a fost respectat dreptul contestatorului de a propune probe în susţinerea contestaţiei şi de a invoca excepţii;
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra motivelor de nelegalitate şi de anulare a dispoziţiei;
- motivarea soluţiei este contradictorie;
- în fine, se arată că în mod greşit au fost scoşi din cauză pârâţii B.G. şi C.M., chemaţi în judecată pentru a fi interogaţi cu privire la motivele contestaţiei.
Intimata SC A.l. SA a formulat prin întâmpinare următoarele apărări:
Cauza a fost soluţionată de completul specializat de conflicte de muncă şi asigurări sociale, cu respectarea competenţei stabilite de art. 281 C. mun.
Este neprecizat motivul potrivit căruia hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal.
Dispoziţia nr. 10 din 9 ianuarie 2006 a fost comunicată contestatorului prin scrisoare recomandată la data de 12 ianuarie 2006, în termenul de 5 zile prevăzut de art. 268 (3) C. mun.
La dosar se află adresa nr. 1006/S120 din 14 noiembrie 2005 prin care recurentul a fost invitat în data de 14 noiembrie 2005, ora 1500 sau în data de 15 noiembrie 2005, ora 08°°, la serviciul ORUS pentru a explica dacă are concediu medical conform legii. Recurentul a refuzat primirea, motiv pentru care s-a încheiat procesul-verbal anexat.
De-a lungul celor patru termene de judecată au fost aprobate toate cererile legale formulate de contestator, aşa cum reiese din încheierile de şedinţă.
S-a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor B.G. şi C.M. deoarece nu poate fi antrenată răspunderea personală a acestora.
Prin cererea de repunere pe rol a cauzei, depusă la dosar în data de 9 august
2007, recurentul-contestator a precizat că soluţia în primă instanţă nu a fost dată de completul legal învestit. Dosarul nr. 733/CV/2006 a fost trimis de completul iniţial învestit pentru discutarea cererii de conexare cu dosarul civil nr. 5955/2005 al Tribunalului Argeş.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 2 octombrie 2007, în baza art. 244 pct. 2 C. pr. civ., a fost suspendată judecata recursului până la soluţionarea cauzei având ca obiect contestaţia la decizia nr. 336 din 15 noiembrie 2005, aflată pe rolul Tribunalului Sibiu.
Cauza a fost repusă pe rol prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 24 iunie 2009.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, Curtea a constatat că recursul nu este fondat.
Soluţionarea cauzei de către un alt complet decât cel iniţial învestit, respectiv de către completul căruia dosarul i-a fost înaintat pentru discutarea conexării la o altă pricină nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii în sensul dispoziţiilor art. 304 pct.
1 sau art. 304 pct. 2 C. pr. civ.
Art. 304 pct. 1 C. pr. civ. vizează situaţia în care instanţa este greşit alcătuită în privinţa numărului de judecători, a compunerii completurilor specializate, a participanţilor la judecată, fie situaţia în care unul dintre membrii completului de judecată se afla în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 24 C. pr. civ. ori a fost recuzat iar cererea de recuzare a fost respinsă.
Această din urmă situaţie nu a fost invocată de către recurentul-contestator.
Iar soluţionarea litigiului de către un alt complet decât cel iniţial învestit însă în compunerea specializată prevăzută pentru materia conflictelor de muncă nu se regăseşte în prima dintre situaţiile reglementate de art. 304 pct. 1 C. pr. civ.
De asemenea, nu poate fi reţinută încălcarea principiului continuităţii, sancţionată de dispoziţiile art. 304 pct. 2 C. pr. civ., dezbaterile pe fondul cauzei având loc în faţa completului de judecată care a pronunţat hotărârea.
Aceasta rezultă din menţiunile încheierii de amânare a pronunţării din 2 mai 2006 şi din cele ale sentinţei civile nr. 344/CM din 4 mai 2006 pronunţate de Tribunalul Argeş, hotărârile fiind semnate de aceiaşi judecători şi asistenţi judiciari.
Nici depăşirea limitelor învestirii nu poate fi reţinută, conform art. 304 pct. 6 C. pr. civ., deoarece este vorba de astă dată despre respectarea obligaţiei de soluţionare a pretenţiilor deduse judecăţii.
Prin dispoziţia nr. 10 din 9 ianuarie 2006, ce face obiectul acestui litigiu, intimata SC A.l. SA a menţinut sancţiunea disciplinară aplicată contestatorului M l. prin dispoziţia nr. 336 din 15 noiembrie 2005, pentru absenţe nemotivate în zilele de 3, 31 octombrie, 1, 4, 7, 8 şi 9 noiembrie 2005.
A modificat însă data desfacerii contractului individual de muncă al acestuia, concedierea fiind amânată de la 21 noiembrie 2005 la 1 decembrie 2005.
Motivul acestei modificări l-a constituit faptul că în perioada 15-30 noiembrie
2005 contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă conform scrisorii medicale a Spitalului de Pneumoftiziologie Braşov.
S-a mai arătat în motivarea dispoziţiei că salariatul a luat cunoştinţă de decizia nr. 336 din 15 noiembrie 2005 la data de 1 decembrie 2005.
A rezultat din înscrisurile aflate la dosar că dispoziţia nr. 336 din 15 noiembrie
2005, prin care a fost aplicată contestatorului sancţiunea disciplinară a concedierii pentru absenţe nemotivat în zilele de 3, 31 octombrie, 1, 4, 7, 8 şi 9 noiembrie 2005 a fost contestată într-o altă judecată, ce a format obiectul dosarului nr. 5955/2005 al Tribunalului Argeş, strămutată apoi la Tribunalul Sibiu.
Prin sentinţa civilă nr. 354 din 16 aprilie 2009, Tribunalul Sibiu a constatat perimarea judecăţii privitoare la această contestaţie.
Recursul formulat de contestatorul M.l. împotriva sentinţei a fost constatat nul prin decizia nr. 1208 din 23 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba lulia.
în această situaţie, decizia nr. 336 din 15 noiembrie 2005 de aplicare a sancţiunii disciplinare se bucură de aparenţa de legalitate şi temeinicie, aspectele privind efectuarea cercetării disciplinate, existenţa abaterii disciplinare sau cel privind comunicarea deciziei către salariat nemaiputând face obiectul examinării.
Contrar celor susţinute în cererea de recurs, dispoziţia nr. 10 din 9 ianuarie 2006 emisă de intimată nu constituie un nou act sancţionator pentru absenţele nemotivate din perioada 15-30 noiembrie 2005.
Unitatea a amânat prin această din urmă dispoziţie data concedierii, dând eficienţă scrisorii medicale menţionate în act, potrivit căreia, în perioada 15-30 noiembrie 2005, contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă.
Aceasta înseamnă că nu era necesară o altă cercetare disciplinară. Odată intervenit cazul de suspendare de drept a contractului individual de muncă pentru incapacitate temporară de muncă, o comunicare a deciziei de constatare a suspendării raporturilor de muncă nu poate avea relevanţă decât pentru formularea unei eventuale contestaţii, şi nicidecum pentru producerea efectelor prevăzute de lege.
în condiţiile în care concedierea contestatorului nu a fost desfiinţată prin hotărâre judecătorească, amânarea efectelor acesteia după încetarea concediului medical constituie o măsură de protecţie a salariatului sancţionat.
S-a susţinut că nu s-a dat posibilitatea contestatorului să propună probe în susţinerea contestaţiei şi să invoce excepţii.
La prima zi de înfăţişare - 19 aprilie 2006 - contestatorul a invocat excepţia de conexitate. Lipsa părţii la termenul acordat pentru susţinerea excepţiei, eventual a probelor, nu poate fi imputată instanţei de judecată, prin urmare nu suntem în prezenţa încălcării dreptului la apărare.
Deşi nu s-a precizat în cererea de recurs care dintre motivele de nulitate a dispoziţiei nr. 10/2006 nu au fost examinate, instanţa de recurs reţine că analiza instanţei de fond s-a oprit şi asupra efectuării cercetării disciplinare, a existenţei abaterii disciplinare. Pe aceste aspecte, considerentele instanţei de fond nu sunt contradictorii.
S-a analizat, de asemenea, calitatea procesuală pasivă a pârâţilor B.G. şi C.M. şi s-a reţinut corect că aceştia au semnat înscrisurile privitoare la situaţia profesională a contestatorului în calitate de reprezentanţi ai angajatorului, acesta din urmă purtând răspunderea pentru exercitarea prerogativei disciplinare.
Angajatorii - persoane juridice - dispun de organe de conducere, colegiale şi unipersonale, poziţie preeminentă în stabilirea şi aplicarea sancţiunilor disciplinare având organele de conducere unipersonale, director, director general, preşedinte, administrator.
Litigiul în legătură cu încetarea contractului individual de muncă este un conflict de drepturi în sensul art 67 şi 68 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi art. 281 C. mun., în care pot fi părţi salariatul şi angajatorul. A se vedea dispoziţiile art. 282 C. mun.
Nu a fost probată susţinerea potrivit căreia dispozitivul sentinţei nu a fost pronunţat în şedinţă publică, astfel încât menţiunea din hotărârea redactată să nu corespundă realităţii. Ca urmare, s-a apreciat că nu operează nulitatea actului procedural pentru nerespectarea principiului publicităţii, sancţiune prevăzută de art. 105 alin. (2) C. pr. civ.
întrucât nu se regăsesc cu privire la hotărâre motivele de nelegalitate şi nete-meinicie reglementate de art. 304 pct. 1, 2, 5, 6, 7 şi 9 şi de art. 3041 C. pr. civ., în care se încadrează criticile formulate, în baza art. 312 C. pr. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE
| ← Admiterea probei testimoniale în completarea probei cu... | Retractarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unei... → |
|---|
