Valoarea probatorie a actului autentic. Procedura înscrierii în fals

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (I)

Curtea a respins recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 142/A/29.01.2002 a Tribunalului Bucureşti, ca nefondat.

Aşa cum rezultă din conţinutul cererii de chemare în judecată, reclamanta a promovat acţiunea solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare; prin cererea de apel formulată a invocat şi eroarea cu privire la natura actului încheiat, cerere care nu mai putea fi avută în vedere faţă de prevederile art. 294 pct. 1 C. proc. civ.

Toate susţinerile reclamantei referitoare la neplata preţului nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă, aşa cum corect, de altfel, au reţinut şi celelalte două instanţe de judecată, situaţia contrară rezultând din chiar conţinutul contractului încheiat între părţi la data de 11.05.1994, din care rezultă clar că preţul vânzării în sumă de 20.000 lei a fost primit de vânzători integral la data semnării contractului.

împotriva acestui document, recurenta-reclamantă nu a iniţiat procedura înscrierii în fals, astfel încât, fiind un act autentic, acesta are valoare probatorie absolută.

C.A. Bucureşti, decizia civilă nr. 1739 din 4.09.2002

← Probele în dovedirea existenţei discernământului. Valoarea...  Suspendarea judecării cauzei. Imposibilitatea suspendării... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Valoarea probatorie a actului autentic. Procedura înscrierii în fals