Revizuire. Art. 322 pct. 5 teza finală Cod procedură civilă, înţelesul noţiunii de „hotărâre”
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 322 pct. 5 teza finală
Astfel cum în mod consecvent s-a apreciat atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţă, noţiunea de „instanţă" la care se referă art. 322 pct. 5 teza finală C. pr. civ. vizează exclusiv hotărârile instanţelor de judecată etatice sau arbitrale, fără a se putea considera că ar privi şi deciziile Curţii Constituţionale.
(Decizia nr. 900/R din 3 aprilie 2009)
Prin cererea înregistrată, pârâţii B.P. şi B L. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1785/R/2008 a Curţii de Apel Cluj, solicitând a se dispune schimbarea deciziei în sensul admiterii excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului.
în drept, revizuienţii au indicat prevederile art. 322 pct. 5 C. pr. civ.
Cu privire la cererea de revizuire dedusă judecăţii, Curtea are în vedere următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. pr. civ., revizuirea unei hotărâri este îngăduită dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Astfel cum în mod consecvent s-a apreciat atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţă, noţiunea de „instanţă” la care se referă dispoziţiile legale evocate vizează exclusiv hotărârile instanţelor de judecată etatice sau arbitrale, fără a se putea considera că ar privi şi deciziile Curţii Constituţionale.
Curtea Constituţională nu poate fi asimilată unei instanţe de judecată chemate să pronunţe o hotărâre dintre acelea la care se referă art. 322 pct. 5 C. pr. civ., misiunea ei fiind aceea de a garanta supremaţia Constituţiei, în considerarea statutului său de unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România (art. 1 din Legea nr. 47/1992). Curtea Constituţională nu este, aşadar, o instanţă de judecată care să pronunţe o hotărâre judecătorească susceptibilă de modificare sau desfiinţare în sensul evocatelor prevederi legale.
în subsidiar este de observat şi că dacă, precum afirmă revizuienţii, s-ar admite că prevederile art. 322 pct. 5 teza finală C. pr. civ. ar viza şi hotărârile Curţii Constituţionale, s-ar ajunge, implicit, la situaţia ca dispoziţiile declarate neconstituţionale să îşi piardă forţa normativă şi pentru trecut (adică, între altele, şi privitor la hotărâri judecătoreşti anterioare deciziei de neconstituţionalitate), iar nu doar pentru viitor. în acest fel, s-ar eluda dispoziţiile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, conform cărora dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare contestate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile constituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.
Astfel fiind, de lege lata, nu poate fi primit punctul de vedere al revizuienţilor, motivul de revizuire invocat de ei neabsorbind şi ipoteza pe care prezenta cerere de revizuire s-a întemeiat.
Se va respinge, aşadar, cererea de revizuire ca nefondată, neputându-se însă reţine, prin raportare la cele ce preced, inadmisibilitatea ei, aşa cum unul dintre intimaţi a solicitat. (Judecător Valentin Mitea)
| ← Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 Cod... | Revizuire. Nepronunţarea instanţei asupra unor capete de cerere → |
|---|
