Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă. Obligaţie de a face, conţinând într-o etapă intermediară şi o obligaţie de a da
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 322 alin. 1 pct. 2
Instanţa a analizat o obligaţie de a face, după cum s-a solicitat prin acţiune şi nu s-a pronunţat cu privire la o obligaţie de a da. Faptul că obligaţia de a face conţine într-o etapă intermediară şi o obligaţie de a da, a fost reţinut în motivarea deciziei atacate, dar limitarea la motivul de revizuire şi inexistenţa unui recurs la recurs, fac posibilă doar această constatare şi duc la imposibilitatea reanalizării caracterului acelei obligaţii, care s-a statuat cu putere de lucru judecat că este în întregul ei o obligaţie de a face.
(Decizia nr. 2874/R din 11 decembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 4831/2009 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S E. împotriva pârâtei SC F. SA ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 380/A din 16 iunie 2009, Tribunalul Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, reţinându-se că prin Sentinţa civilă nr. 511/2005 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 3422/2004 s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamant împotriva pârâtei şi a fost obligată pârâta să emită decizie în favoarea reclamantului pentru stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 377/777 parte din imobilul înscris în CF Cluj-Napoca 5683 nr. top. 5112/1. S-a respins petitul de constatare că imobilul a fost preluat fără nici un titlu, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a AVAS.
A fost admisă excepţia prematurităţii acţiunii ca şi cererea de chemare în garanţie formulată de SC F. SA.
împotriva deciziei Tribunalului Cluj a declarat recurs reclamantul S E, iar prin decizia civilă nr. 1895/R din 9 oct. 2009, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-a admis în parte recursul, sentinţa a fost modificată în parte în sensul că s-a admis în parte apelul reclamantului în contra sentinţei civile nr. 4831/31.03.2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost schimbată în parte în sensul că s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul S.E. împotriva pârâtei SC F. SA şi în consecinţă: pârâta SC F. SA a fost obligată la plata unei amenzi civile în sumă de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii. 9 octombrie 2009 şi până la executarea integrală şi efectivă a obligaţiei de a face, stabilită în sarcina debitoarei SC F. SA prin sentinţa civilă nr. 511 din 11 martie 2005, dosar nr. 3422/2004 a Tribunalului Cluj.
S-a menţinut dispoziţia din sentinţa şi decizia referitoare la respingerea restului petitelor.
împotriva deciziei curţii, revizuienta SC F. SA a formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea cererii de revizuire, retractarea deciziei civile nr. 1895/R din 9 oct.2009 a Curţii de Apel Cluj, arătând că instanţa a pronunţat „ultra petita”.
Analizând decizia atacată, instanţa reţine că cererea de revizuire este nefondată.
Caracterul complex al obligaţiei impusă revizuientei prin sentinţa civilă nr. 511/2005 şi admisibilitatea cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 5803 C. pr. civ. au fost stabilite prin decizia civilă nr. 1895/R din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, ce face obiectul prezentei cereri de revizuire.
Faţă de aceasta reanalizarea caracterului acestei obligaţii pare să dea cererii de revizuire aparenţa unui recurs la recurs, tinzând a analiza în cererea de revizuire dacă în mod corect s-a stabilit prin decizia civilă nr. 1895/R din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj că obligaţia impusă revizuientei prin sentinţa civilă nr. 511/2005 este în întregul ei o obligaţie de a face, şi că prin urmare sunt aplicabile dispoziţiile art. 5803 C. pr. civ.
Arată revizuienta că obligaţia stabilită prin această sentinţă are două etape: prima etapă - propunerea de acordare de despăgubiri, iar a doua - plata efectivă a sumei de bani. Prima etapă, fiind o obligaţie de a face, nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât revizuienta, în calitate de entitate investită cu soluţionarea notificării. însă a doua etapă, cea a plăţii efective a sumei de bani, reprezintă o obligaţie de a da. Arată că instanţa a fost învestită cu o cerere întemeiată pe prevederile art. 5803 C. pr. civ., ori aceasta se aplică doar obligaţiilor de a face, neputându-se recurge la această procedură şi pentru îndeplinirea obligaţiilor de a da (de a face plata unei sume de bani).
Aceste motive nu se încadrează în motivul de revizuire invocat, de ultra petita, prevăzut de art. 322 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ., tinzând, aşa cum am arătat, a analiza dacă obligaţia impusă revizuientei prin sentinţa civilă nr. 511/2005 este în întregul ei o obligaţie de a face şi dacă sunt aplicabile dispoziţiile art. 5803 C. pr. civ.
Prin urmare analiza cererii de revizuire se va cantona strict la motivul de revizuire invocat, de ultra petita, prevăzut de art. 322 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ., respectiv dacă instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori dacă a dat mai mult decât s-a cerut.
Revizuienta arată că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut; îndeplinirea unei obligaţii de a da - de a efectua plata unei sume de bani, respingând totodată petitele solicitate de intimat, respectiv îndeplinirea unei obligaţii de a face -emiterea unei dispoziţii conform sentinţei civile nr. 511/2005 şi obligarea revizuientei la plata da daune cominatorii. Mai arată că instanţa de control, instanţa de recurs, verifică hotărârea recurată în raport de motivele de casare invocate, însă şi instanţa de recurs este limitată la cadrul procesual stabilit de părţi la judecata de fond în conformitate cu principiul disponibilităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 292 alin. 1 şi 204 alin. 1 coroborate cu art. 316 C. pr. civ., nefiind admise cereri sau motive noi în recurs.
Curtea reţine că în dosarul în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 1895/R din 09 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj reclamantul S E. a solicitat: 1) să se constate că debitoarea a emis dispoziţia nr. 14/08.01.2007 neconform cu titlul executor şi cu Legea nr. 10/2001; 2) să se constate că nici până în prezent debitoarea nu a executat obligaţia ce rezultă din sentinţa civilă nr. 511/2005; 3) să se constate că debitoarea a încălcat principiul neretroactivităţii; 4) să oblige debitoarea să emită decizie conform titlului executoriu sentinţa civilă nr. 511/2005; 5) să oblige pârâta la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere până la emiterea deciziei, invocând dispoziţiile art. 5802 şi 5803 C. pr. civ. (dosar fond), existând prin urmare 5 capete de cerere.
Ulterior reclamantul a depus la data de 28.01.2009 un script intitulat „precizări” prin care arată că petitul principal este petitul 4, chiar dacă nu i-a numerotat, şi priveşte obligarea debitoarei să emită decizie conform titlului executoriu sentinţa civilă nr. 511/2005. Mai menţionează reclamantul că renunţă la petitele 1, 2 şi 3.
în acest script nu se face nici o referire la petitul 5, cel privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere până la emiterea deciziei, potrivit dispoziţiile art. 5802 şi 5803 C. pr. civ.
Cât priveşte susţinerile orale din faţa instanţei ale reclamantului, amintite în cererea de revizuire, este de remarcat că reclamantul, ulterior depunerii la data de
28.01.2009 a scriptului intitulat „precizări”, susţine oral în faţa instanţei la data de
31.03.2009, potrivit încheierii instanţei de la acea dată, că îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 5802 şi 5803 C. pr. civ.
Prin decizia civilă nr. 1895/R din 09 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj a fost obligată pârâta SC F. SA la plata unei amenzi civile în sumă de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu data rămânerii irevocabile a acelei hotărâri, 9 octombrie
2009, şi până la executarea integrală şi efectivă a obligaţiei de a face, stabilită în sarcina debitoarei SC F. SA prin sentinţa civilă nr. 511 din 11 martie 2005, a Tribunalului Cluj, astfel că instanţa s-a pronunţat şi a admis ultimul petit, şi a menţinut dispoziţia din sentinţă şi decizia din apel referitoare la respingerea restului petitelor.
După cum reiese din cele de mai sus instanţa a analizat o obligaţie de a face, după cum s-a solicitat prin acţiune, şi nu s-a pronunţat cu privire la o obligaţie de a da. Faptul că obligaţia de a face conţine într-o etapă intermediară şi o obligaţie de a da a fost reţinut, este adevărat, în motivarea deciziei atacate, dar cantonarea la motivul de revizuire şi inexistenţa unui recurs la recurs fac posibilă doar această constatare şi duce la imposibilitatea reanalizării caracterului acelei obligaţii, care s-a statuat cu putere de lucru judecat că este în întregul ei o obligaţie de a face.
Faţă de aceste solicitări ale reclamantului şi faţă de statuările din decizia civilă nr. 1895/R din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj rezultă că instanţa s-a pronunţat doar asupra cererilor reclamantului, nu s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi nu a dat mai mult decât s-a cerut.
în temeiul prevederilor art. 323 şi urm. C. pr. civ., curtea urmează să respingă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienta SC F. SA Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 1895/R din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, pe care o va menţine. (Judecător loan Daniel Chiş)
| ← Revizuire. Nepronunţarea instanţei asupra unor capete de cerere | Revizuire inadmisibilă. Hotărâre pronunţată In contestaţie... → |
|---|
