SCHIMBAREA TEMEIULUI DE DREPT AL CONTESTĂRII DECIZIEI DE PENSIONARE ÎN RECURS. INADMISIBILITATE
| Comentarii |
|
Recursul declarat de contestator, prin care solicită admiterea contestaţiei şi modificarea deciziei de pensionare pentru alte motive decât cele care au constituit obiect al investirii tribunalului ca primă instanţă, nu poate fi admis.
Secţia civilă, decizia nr. 100 din 28 ianurie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 5369/C din 21 noiembrie 2002 a Tribunalului Cluj s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de L.D împotriva deciziei de pensionare emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la emiterea decizie s-a avut în vedere întreaga perioadă cât petentul a lucrat în grupa I de muncă, aşa cum reiese din cartea sa de muncă.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul, solicitând modificarea ei în sensul admiterii contestaţiei.
în motivare s-a arătat că, deşi în adevăr contestatorul nu
se încadrează în prevederile art. 43 alin. (1) şi nici ale art. 77 pct. 2 din Legea nr. 19/2000, totuşi, casa -de pensii nu a avut în vedere dispoziţiile art. 77 alin. (3), cu privire la stabilirea punctajului mediu anual, când se iau în considerare stagiile totale de cotizare prevăzute de anexele 4 şi 5, şi nu stagiul complet de cotizare.
în raport de aceste dispoziţii legale, trebuia să i se stabilească un stagiu total de cotizare de 21 de ani, care este egal cu 1,67451 puncte, faţă de care trebuiau calculate drepturile salariale.
Recursul va fi respins pentru următoarele considerente :
Prin contestaţia înregistrată la 5 iulie 2002, contestatorul L.D. a solicitat instanţei obligarea casei judeţene de Pensii Cluj, la recalcularea pensiei stabilite prin Decizia 210591 din 27 mai 2002, în sensul de a revedea punctajul acordat raportat la o vechime în grupa I de muncă în subteran de 20 de ani, iar nu de 19 ani, 6 luni şi 9 zile, cât s-a avut în vedere.
Investită fiind cu această cerere, prima instanţă a verificat • netemeinicia contestaţiei şi a respins-o ca atare, reţinând aşa cum s-a arătat mai sus că, petentul nu a făcut dovada susţinerilor sale, pensia fiind corect stabilită.
Prin recurs, contestatorul recunoaşte că contestaţia lui nu a fost fondată, (privită prin prisma motivelor arătate), dar solicită instanţei de recurs să se modifice totuşi decizia de pensionare, invocând alte temeiuri de drept şi de fapt decât cele cu care a fost investită prima instanţă.
în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alineatul ultim C.pr.civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, iar modificarea sau casarea hotărârii se va putea cere de asemenea, în limita aspectelor judecate de prima instanţă.
Aceasta, întrucât conform principiului disponibilităţii -propriu procesului civil - cel care investeşte instanţa şi cere judecătorului să-i dezlege pricina este reclamantul.
Or, în cauză, în prima instanţă s-a verificat temeinicia deciziei de pensionare sub anumite aspecte, în recurs fiind aduse în discuţie şi afirmate alte cauze de nelegalitate, pe care instanţa de recurs nu este îndreptăţită a le judeca pentru prima dată.
Privit sub acest aspect, recursul contestatorului apare a fi nefondat, urmând a fi respins ca atare. (Judecător Gabriella Purja)
| ← RECURS. ALEGERE DE DOMICILIU. COMUNICAREA HOTĂRÂRII LA... | CONTESTATIE LA EXECUTARE. RECURS ÎMPOTRIVA DECIZIEI PRONUNTATE... → |
|---|
