Taxe judiciare de timbru. Acordarea ajutorului public judiciar In materie civilă, procedură distinctă de cererea de reexaminare
| Comentarii |
|
- O.U.G. rtr. 51/2008: art. 6 lit. d), art. 11 şi urm.
împrejurarea că printr-o decizie a C.E.D.O. s-a statuat că prin anularea recursului ca netimbrat s-a încălcat dreptul de acces la justiţie, nu exonerează partea care a promovat calea de atac, de obligativitatea de a urma procedura prevăzută de dreptul intern care reglementează facilităţile în materia taxelor judiciare de timbru, în ipoteza în care urmăreşte obţinerea unei atare facilităţi.
Aceasta nu poate fi acordată pe calea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, care constituie o altă procedură.
(încheiere din 18 februarie 2009)
Prin cererea formulată de reclamanta recurentă N N. s-a solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru în valoare de 1666,25 lei şi scutirea de la plata acesteia, inclusiv pentru exercitarea căilor de atac.
Analizând cererea de reexaminare, instanţa constată următoarele:
Prin încheierea civilă din 26.01.2009 a Curţii de Apel Cluj, s-a stabilit în sarcina reclamantei recurente N.N. obligaţia de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 1666,25 lei, sub sancţiunea anulării recursului ca insuficient timbrat.
Termenul de judecată din 26.01.2009 constituie primul termen de judecată fixat în vederea rejudecării recursului promovat de reclamanta N.N. împotriva deciziei civile nr. 1002/10.10.2002 a Tribunalului Cluj urmare a admiterii cererii de revizuire formulată de aceeaşi reclamantă împotriva deciziei civile nr. 693/21.04.2003 a Curţii de Apel Cluj şi desfiinţării acesteia în întregime.
Prin decizia civilă nr. 693/21.04.2003 a Curţii de Apel Cluj recursul promovat de reclamanta N.N. împotriva deciziei civile nr. 1002/10.10.2002 a Tribunalului Cluj a fost anulat ca insuficient timbrat.
Prin decizia C.E.D.O. pronunţată la data de 1.04.2008 în cauza cu nr. 37278/03, Nemeti c. României, s-a hotărât că prin decizia de anulare ca insuficient timbrat a recursului promovat de reclamantă, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Convenţie.
Conform art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit sau de la data comunicării.
Sintagma „modul de stabilire a taxei judiciare de timbru” semnifică faptul că cererea de reexaminare constituie o modalitate de control jurisdicţional sub două aspecte: cel al legalităţii stabilirii obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru în sarcina părţii şi cel al corectitudinii determinării cuantumului taxei stabilite.
Procedând la analizarea legalităţii şi corectitudinii taxei judiciare de timbru în sumă de 1666,25 lei la plata căreia s-a stabilit că reclamanta recurentă este obligată, se constată următoarele:
Sub aspectul legalităţii obligaţiei de plată instituită în sarcina reclamantei, conform art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac referitoare la cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, precum şi cererile accesorii şi incidente.
Din raportarea textului legai evocat la obiectul acţiunii promovate de către reclamantă astfel cum a fost prezentat mai sus, reiese că aceasta nu se încadrează în dispoziţiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, ci este o acţiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, grefată pe pretinsa nelegală deţinere de către pârâţi, în baza titlurilor de proprietate a căror nulitate parţială o invocă reclamanta, a suprafeţei de 4830 mp teren asupra căreia reclamantei i s-a recunoscut dreptul de proprietate, cu titlu de moştenire şi partaj, în baza sentinţei civile nr. 3260/1994 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin natura conţinutului său este patrimonială. Conţinutul său fiind evaluabil în bani, în raport de valoarea bunului ce face obiectul revendicării, este supusă plăţii taxei judiciare de timbru, fiind aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997.
în raport de această dispoziţie legală şi de valoarea suprafeţei de 4830 mp teren la data promovării acţiunii, s-a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru la fond şi în apel.
Cuantumul stabilit pentru judecarea apelului fiind 16.862.500 lei, acelaşi cuantum este datorat şi în recurs în conformitate cu prevederile art. 11 alin 1 teza a ll-a din Legea nr. 146/1997.
Cu ocazia promovării de către reclamantă a recursului împotriva deciziei civile nr. 1002/A/10.10.2002 a Tribunalului Ciuj, reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100.000 lei. Pentru neachitarea diferenţei de 16.762.500 lei, în urma respingerii cererii de scutire sau eşalonare a plătii taxei judiciare de timbru de către Consiliul Loca! al municipiului Cluj-Napoca, recursul a fost anulat ca insuficient timbrat.
Din suma totală datorată de 1685,25 lei, instanţa la termenul de judecată din 26.01.2009 a scăzut suma de 10 lei (100.000 ROL) achitată în anul 2003, stabilind în mod corect că, diferenţa rămasă de achitat este cea de 1666,25 lei.
Din cele arătate anterior rezultă că atât sub aspectul legalităţii obligaţiei stabilite în sarcina recurentei (în sensul că acţiunea şi căile de atac nu sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru), cât şi sub aspectul cuantumului, taxa judiciară de timbru stabilită prin încheierea din 26.01.2009 a Curţii de Apel Cluj pentru rejudecarea recursului este corectă, astfel încât în temeiul art. 18 alin. 1-3 din Legea nr. 146/1997, cererea de reexaminare va fi respinsă.
în ceea ce priveşte susţinerile reclamantei referitoare la decizia C.E.D.O., în sensul că instanţa europeană a statuat că anularea recursului său pe motiv că nu a achitat taxa judiciară de timbru, reprezintă o încălcare a dreptului de acces la justiţie, curtea constată următoarele:
Prin decizia C.E.D.O. pronunţată la 1.04 2008, s-a hotărât că a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Convenţie, prin decizia nr. 693/21.04 2003 a Curţii de Apel Cluj, prin care recursul reclamantei N.N. a fost anulat ca insuficient timbrat.
La pct. 28-32 din cuprinsul deciziei instanţei europene, aceasta a reţinut în esenţă că taxa judiciară de timbru este în mod vădit ridicată în raport cu situaţia concretă a reclamantei, reprezentând de 6 ori totalul veniturilor lunare ale familiei sale.
S-a apreciat că suma de 16.762.500 ROL constituie o cheltuială excesivă pentru reclamantă şi că este dificil de imaginat cum ar putea să-şi procure prin propriile mijloace această sumă.
în speţă, cererea de scutire formulată de reclamantă a fost respinsă de Direcţia Taxe şi Impozite Locale a Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca. Autoritatea care a pronunţat decizia, fără să o motiveze, era o autoritate administrativă. Or, Guvernul nu a prezentat exemple din jurisprudenţa naţională care să susţină că împotriva unei astfel de decizii se poate introduce un recurs efectiv în dreptul intern.
Instanţa europeană a reţinut că, anulând recursul formulat de reclamantă pentru neplata de către aceasta a taxei judiciare de timbru, Curtea de Apel nu a analizat decizia de respingere a cererii de scutire de plată.
S-a reţinut totodată că prin Legea nr. 195/2004 dispoziţiile privind acordarea de scutiri reduceri sau eşalonări la plata taxelor de timbru din Legea nr. 146/1997 au fost modificate, analizarea unor astfel de cereri revenind în competenţa instanţelor.
La momentul soluţionării recursului reclamantei nu exista această posibilitate, instanţa europeană reţinând încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie.
Din cele anterior arătate, reiese că nicidecum instanţa europeană nu s-a pronunţat în sensul că reclamanta este exonerată de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, politica fiscală fiind de altfel atributul suveran al fiecărui stat.
Chiar dacă a făcut aprecieri în sensul că faţă de veniturile reclamantei şi familiei sale cuantumul concret de 16.762.500 ROL al taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa este vădit foarte ridicată, constituind o cheltuială excesivă, Curtea nu s-a pronunţat în sensul scutirii reclamantei de la plata acestei taxe.
Ceea ce a statuat instanţa europeană este faptul că soarta cererii de scutire sau eşalonare a plăţii taxei judiciare de timbru formulată de către reclamantă a fost decisă irevocabil, în sensul respingerii de o autoritate administrativă fără a exista posibilitatea pentru reclamantă de a uza de un recurs efectiv în dreptul intern. Această procedură de soluţionare a unei cereri nu de către o instanţă judecătorească, independentă şi imparţială, ci de către o autoritate administrativă, a avut ca şi consecinţă încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie.
Aşa cum însă s-a arătat anterior, obligaţia reclamantei la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1666,25 lei este legal stabilită prin prisma prevederilor Legii nr. 146/1997 şi nu vine în contradicţie cu cele statuate prin decizia C.E.D.O.
în ipoteza în care reclamanta nu are posibilitatea achitării acestei taxe, legislaţia română prin O.U.G. nr. 51/2008 reglementează modalitatea de acordare a ajutorului public judiciar în materie civilă, inclusiv sub forma scutirii, reducerii, eşalonării sau amânării plăţii taxei judiciare de timbru [art. 6 lit. d)].
Reclamanta solicită prin cererea de reexaminare scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.
Acestei proceduri speciale nu i se poate însă da eficienţă în cadrul prezentei cereri de reexaminare. Aceasta este reglementată de un act normativ special - O.U.G. nr. 51/2008 - iar partea interesată este ţinută să urmeze procedura de acordare astfel cum este reglementată prin art. 11 şi urm. din acest act normativ. (Judecător Marta Vitos)
III. HOTĂRÂRILE
| ← Acţiune având ca obiect constatarea nulităţii absolute a... | Legea nr. 10/2001. Nesoluţionarea notificării în termenul... → |
|---|
