Uzucapiune. Bun fără stăpân. Prezumţia de vacanţă succesorală
| Comentarii |
|
Legea nr. 18/1991, republicată, art. 26 alin. (1)1)
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 27 martie 2008, reclamanţii D.T. şi D.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Oraşul Voluntari, prin Primar, să se constate că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Voluntari, str. I.M., cvartal 29, parcelele 1003, 1017, 1018, 1020, în suprafaţă totală de 697,08 mp.
Apărătorul reclamanţilor a invocat în concluziile pe fond că terenul a trecut în proprietatea statului, în baza art. 680 C. civ. însă art. 680 C. civ. are în vedere situaţia în care lipsesc moştenitorii legali sau testamentari, situaţie în care bunurile trec în proprietatea statului, iar conform art. 3 pct. 56 din H.G. nr. 208/2005 raportat la art. 25 din Decretul nr. 31/1954, Ministerul Finanţelor Publice este cel care reprezintă statul ca subiect de drepturi şi obligaţii în faţa organelor de jurisdicţie, precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit în nume propriu în raporturile juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ.
In speţă, reclamanţii nu au indicat că proprietarul terenului a decedat şi nu au rămas moştenitori. Şi chiar dacă s-ar fi invocat acest lucru, în situaţia în care nu există moştenitori legali sau testamentari trebuie constatată vacanţa succesorală pentru ca bunurile lăsate de defunct să treacă în proprietatea statului conform art. 680 C. civ. sau art. 18 ori art. 26 din Legea nr. 18/1991.
Vacanţa succesorală poate fi constatată de notar, care eliberează un certificat de vacanţă succesorală, potrivit art. 85 din Legea nr. 36/1995. Reclamanţii nu au depus la dosar un astfel de certificat.
De asemenea, şi instanţa ar putea să constate vacanţa succesorală, dar pentru acest lucru trebuie să fie sesizată cu astfel de cerere, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilităţii. Or, în speţă, reclamanţii nu au formulat o astfel de cerere.
II. Curtea a reţinut că în mod greşit instanţa de apel a respins apelul şi în mod greşit prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a oraşului Voluntari.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că terenul în litigiu a fost stăpânit, înainte de a intra în posesia reclamanţilor, de părinţii reclamantului D.T. Din relaţiile comunicate de Primăria Oraşului Voluntari nu rezultă ca pentru parcele nr. 1003, 1017 şi 1018 să figureze sau să fi figurat alţi proprietari.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată: „Terenurile situate în intravilanul localităţii, care au aparţinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moştenitori, trec în proprietatea comunei, oraşului sau a municipiului, după caz, şi în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosinţă celor care solicită să-şi construiască locuinţe şi nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-cultu-rale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute la art. 24”.
Or, în condiţiile în care asupra terenului în litigiu nu a existat nicio manifestare publică a vreunei persoane care să revendice drepturi, în calitate de proprietar sau de moştenitor al proprietarului iniţial al terenului, dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, sunt aplicabile, cu atât mai mult cu cât în cauză nu a rezultat că ar putea fi măcar identificată persoana care să fi avut calitatea de proprietar al terenului în litigiu la momentul la care acesta a început a fi posedat de către autorii reclamantului. Ca atare, în lipsa posibilităţii de a identifica măcar persoana care ar fi avut calitatea de proprietar în urmă cu aproximativ 150 de ani, când reclamanţii pretind că bunicii reclamantului ar fi început să posede terenul în litigiu, nu se poate discuta despre o moştenire vacantă şi, în astfel de condiţii, se poate prezuma că, în cauză, terenul se găseşte în ipoteza avută în vedere de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, respectiv că a aparţinut unei persoane decedate fără moştenitori.
în consecinţă, faţă de cele reţinute, rezultă că, prin aplicarea dispoziţiilor sus-menţionate, terenul în litigiu ar fi, ope legis, în patrimoniul oraşului Voluntari şi, ca atare, acesta are calitate procesuală pasivă într-o cauză ca cea de faţă, în care se invocă uzucapiunea.
C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr. irit., decizia nr. 55/R din 28 ianuarie 2010, nepublicată
| ← Uzucapiune. Bun fără stăpân. Distincţie faţă de vacanţa... | Uzucapiune. Bun dobândit de unitatea... → |
|---|
