Decizia comercială nr. 152/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 152/2012
Ședința ata de 05 noiembrie 2012
I. constituită din : PREȘEDINTE : A. M. C.
JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanta SC O. V. I. G. SA, împotriva sentinței civile nr. 393 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C., în contradictoriu cu intimata intimații SC D. C. A. B. SRL și M. P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru apelantă, avocat dr. M. H. L., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar un înscris din partea apelantei la care s-au anexat dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate ( f. 15-16).
În data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei SC D. C.
A. B. SRL, prin care s-a solicitat respingerea apelului și judecarea cauzei în lipsă din care s-a comunicat un exemplar cu reprezentantul apelantei.
C.ea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 3 alin. 2 C.pr.civ. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul apel. Reprezentantul apelantei depune la dosar D. nr. 3341 din (...) pronunțată în dosarul nr. 832/2003 al C.S.J. cu titlu de practică și arată că nu are de formulat alte cereri în probațiune. C.ea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare pe fondul cauzei. Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, fără cheltuieli de judecată. În redactarea motivelor de apel s-a ivit o mică eroare, în sensul că, s-a solicitat respingerea recursului, însă este vorba de un apel, fiind o eroare de redactare. P. art. 22 din Legea nr. 136/1995 dreptul asiguratorului se naște din momentul în care s-a subrogat în dreptul asiguratului, respectiv în momentul în care societatea de asigurare a efectuat plata către clientul său. Corect a reținut instanța de fond că termenul de prescripție în speță este termenul general de prescripție de 3 ani, însă data nu curge de la data producerii accidentului ci de la data efectuării plății către asigurat, respectiv (...). În acest sens s-a pronunțat și C.S.J. prin decizia de speță depusă azi la dosar. C U R T E A Prin sentința civilă nr.393 din data de (...) pronunțată de T. S. C. în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția prescripției dreptului reclamantei SC O. V. I. G. SA, la acțiune în sens material, excepție ridicată din oficiu, și, în consecință a fost respinsă, ca prescrisă, cererea formulată de reclamanta SC O. V. I. G. SA în contradictoriu cu pârâta SC D. C. A. B. R. DE D. B. DE A. SRL, și cu intervenientul forțat M. P., având ca obiect pretenții în cuantum de 173.043,61 lei, din care 89.986,28 lei debit principal, respectiv 83.057,33 lei penalități de întârziere calculate de la data scadenței, 25 octombrie 2008, până la 6 mai 2001, plus penalități de întârziere de 0,1%/ zi de întârziere, în continuare, până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție instanța analizând incidența excepției prescripției dreptului reclamantei SC O. V. I. G. SA la acțiune în sens material, excepție ridicată din oficiu la termenul din 1 februarie 2012, a reținut următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 136/1995, în limitele indemnizației plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54 din același act normativ. Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asiguratorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alin. 1. Asiguratorul poate renunța, în totalitate sau în parte, la exercitarea dreptului prevăzut la alin. 1. Dispozițiile art. 22 din Legea nr. 136/1995 reglementează subrogarea asiguratorului în toate drepturile asiguratului împotriva persoanei responsabile de producerea accidentului de autovehicule și împotriva asiguratorului RCA al acestuia din urmă. Subrogarea reglementată de art. 22 din Legea nr. 136/1995 se produce de drept, ca urmare a plății indemnizației de asigurare de către asigurator asiguratului său. Prin subrogare, asiguratorul devine titularul tuturor drepturilor asiguratului împotriva persoanei responsabile de producerea accidentului de autovehicule și împotriva asiguratorului RCA al acestuia din urmă, așa cum acestea se găseau în patrimoniul asiguratului la momentul subrogării, inclusiv în ceea ce privește termenul de prescripție al drepturilor respective la acțiune în sens material. Subrogarea nu are ca efect nașterea unui nou termen de prescripție în favoarea asiguratorului, deoarece, pe de o parte, subrogarea nu dă naștere unui drept nou în patrimoniul asiguratorului, distinct de cel al asiguratului indemnizat, ci reprezintă un mijloc de transmitere a drepturilor acestuia din urmă, iar pe de altă parte nici dispozițiile legii speciale, Legea nr. 136/1995 și nici cele ale legii generale în materia prescripției extinctive, Decretul nr. 167/1958, nu reglementează o eventuală natură întreruptivă de prescripție a subrogării asiguratorului în drepturile asiguratului. Prin urmare, prin efectuarea plății sumei de 89.986,28 lei către asiguratul său, SC PORSCHE LEASING R. IFN SA, la data de 9 iulie 2008, reclamanta s-a subrogat în dreptul asiguratului său de a obține pe cale judiciară repararea prejudiciului produs de intervenientul forțat, prejudiciu pentru a cărui reparare trebuia să se îndrepte împotriva pârâtei, în condițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995. În conformitate cu art. 7 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune … prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea. T. de prescripție aplicabil în speță este cel general, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Păgubita SC PORSCHE LEASING R. IFN SA, prin utilizatoarea DOP M., a cunoscut atât paguba, cât și persoana care răspunde de pagubă, intervenientul forțat, la data de 5 aprilie 2008, data producerii accidentului (f.20 dosar judecătorie). Cererea de chemare în judecată a fost expediată recomandat la data de 11 mai 2011, după expirarea termenului de prescripție al dreptului reclamantei la acțiune în sens material. În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul a admis excepția prescripției dreptului reclamantei SC O. V. I. G. SA la acțiune în sens material, excepție ridicată din oficiu, și, în consecință, a respins, ca prescrisă, cererea formulată de reclamanta SC O. V. I. G. SA în contradictoriu cu pârâta SC D. C. A. B. R. DE D. B. DE A. SRL și cu intervenientul forțat M. P., având ca obiect pretenții în cuantum de 173.043,61 lei, din care 89.986,28 lei debit principal, respectiv 83.057,33 lei penalități de întârziere calculate de la data scadenței, 25 octombrie 2008, până la 6 mai 2001, plus penalități de întârziere de 0,1%/ zi de întârziere, în continuare, până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. O. V. I. G. S.A prin care asolicitat admiterea apelului , desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei sprerejudecare în temeiul art.297 alin.1 C.pr.civ, cu cheltuieli de judecată. În motivare se arată că prin S. civilă nr. 3. I. a respins, ca prescrisă cererea formulată de subscrisa în contradictoriu cu S. D. C. A. B. S.. și cu intervenientul forțat M. P., având ca obiect pretenții în cuantum de 173.043,61 lei, din care 89.986,28 lei debit principal, 83.057.33 lei penalități de întârziere calculate de la data scadenței, 25 octombrie 2008, până la 6 mai 2011, respectiv penalități de întârziere de 0,1% pe zi în continuare, până la achitarea integrală a debitului. Consideră că sentința atacată este nelegală pentru următoarele considerente: I. a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului subscrisei la acțiune în sens material, considerând că termenul de prescripție aplicabil în speță este cel general, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termen calculat de la data la care păgubita S. PORCHE LEASING R. IFN S. a cunoscut atât paguba, cât și persoana care răspunde de pagubă, intervenientul forțat. I. în mod corect a reținut termenul de prescripție aplicabil în speță ca fiind cel de 3 ani, însă data de la care se calculează acest termen nu este cea a accidentului, în speță data de 5 aprilie 2008, ci data la care subscrisa a efectuat plata către asigurat, și anume data de 9 iulie 2008. Își întemeiază afirmația pe prevederile art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, care statuează că prescriptia începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită": Ori, așa cum reiese și din art. 22 din Legea nr. 136/1995, dreptul asigurătorului de a se subroga în drepturile asiguratului se naște doar din momentul în care societatea de asigurare a efectuat plata către asiguratul său. Având în vedere faptul că dreptul la acțiune se naște doar de la data plății, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, se poate observa faptul că în cauza de față termenul de prescripție a început să curgă de la data de 9 iulie 2008, data la care reclamanta a efectuat plata sumei de 89.986,28 lei către asiguratul său, s.c. PORCHE LEASING R. IFN S. Cererea de chemare în judecată fiind înregistrată pe rolul J. C.-N. la data de 13 mai 2011, consideră că aceasta a fost promovată în termenul legal. În sensul calculării termenului de prescripție de la data efectuării plății s-a pronunțat și Curtea Supremă de Justiție- Secția C. prin D. nr. 3. pronunțată în dosar nr. 832/2003, pronunțată în judecarea unui recurs în anulare, decizie în considerentele căreia s-a reținut că "în speță este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, calculat de la data de 29 august 1997, data efectuării plății către asigurat ... " Aceeași dată de la care începe să curgă termenul de prescripție este reținută și de către C.ea de A. B.- Secția a V-a C. prin D. nr. 299 din 29 iunie 2011, în considerentele căreia I. a statuat că" Dreptul de regres al asigurătorului este un drept de creanță propriu, transferat În patrimoniul său. Pornind de la definiția generală a prescripției,stingerea dreptului la acțiune neexercitat în termenul de prescripție, și de la rolul acesteia, de sancțiune pentru pasivitatea titularului dreptului, termenul de prescripție al dreptului la acțiune al asiguratorului nu poate începe să curgă la aceeași dată de la care curgea și pentru păgubit întrucât dreptul de regres, și în consecință dreptul la acțiune, se naște abia la momentul plății indemnizației. De la data plății, asigurătorul se poate întoarce împotriva celui responsabil, din acest moment putând fi sancționat pentru pasivitate." Pe baza celor de mai sus se poate reține faptul că actiunea, înregistrată pe rolul J. C.-N. sub nr. (...) la data de 13 mai 2011, a fost promovată în termenul legal de 3 ani, termen calculat de la data plății despăgubirii către asigurat, în speță data de 9 iulie 2008. Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate în raport de care se verifică determinarea stării de fapt de către prima instanță și aplicarea dispozițiilor legale potrivit prevederilor art.296 C.pr.civ. C.ea reține următoarele: Reclamanta SC O. V. I. G. SA prin acțiunea înregistrată pe rolul J. C.-N. la data de 13 mai 2011 sub nr. (...), a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC D. C. A. B. SRL și intervenientul forțat M. P., obligarea pârâtei la plata sumei de 173.043,61 lei, din care suma de 89.986,28 lei reprezentând contravaloarea indemnizației achitate de reclamantă asiguratului său C. pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare (...), iar suma de 83.057,33 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate de la data scadenței și până la data de 6 mai 2011, respectiv obligarea pârâtei la plata de penalități de întârziere de 0,1% pe zi în continuare, până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, a arătat că la data de 5 aprilie 2008 a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate două autovehicule, autovehiculul cu nr. de înmatriculare IIF-914, condus de d-l M. R., ce avea încheiată polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă în sistem „carte verde"; la U. B. ZRT - U. și autoturismul cu nr. de înmatriculare (...), asigurat C. la societatea reclamantă. Conform procesului verbal seria PCA nr. 3503728, vinovat de producerea accidentului a fost intervenientul forțat M. P., care a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare IIF-914 și nu a adaptat viteza la condițiile de drum, intrând în coliziune cu celălalt autoturism. Reclamanta a întocmit dosarul de daună C., în temeiul căruia a plătit asiguratului său despăgubiri în cuantum de 89.986,28 lei, subrogându-se astfel în drepturile asiguratului său contra asiguratorului de răspundere civila al persoanei vinovate de producerea accidentului. Cererea de despăgubire a fost comunicată societății pârâte, în calitate de corespondentă în R. pentru societatea de asigurare din U., sumă plătită cu titlu de indemnizație urmând a fi recuperată de la aceasta în temeiul art. 4 pct. 4.5 și 4.6 din Regulamentul general privind cartea verde emis de B., art. 6 din Convenția tip interbirouri „Carte verde";, art. 42, art. 481, și art. 49 din Legea nr. 136/1995 și art. 26 alin. 2 din Ord. CSA nr. 11/2007. În drept, a invocat prevederile art. 22, art. 42, art. 481, art. 49 din Legea nr. 136/1995, Ord. CSA nr. 11/2007. Prin sentința civilă nr. 1. septembrie 2011, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția propriei necompetențe materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea T.ui Comercial C.. Examinarea cauzei de către prima instanță s-a realizat doar din perspectiva excepției prescripției dreptului reclamantei la acțiune în sens material. Prima instanță a reținut fundamentarea în drept a acțiunii de către reclamantă în raport de dispozițiile art.22 din Legea nr.136/1995. Prevederile art. 22 din Legea nr. 136/1995, statuează că în limitele indemnizației plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilăpentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54 din același act normativ. Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asiguratorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alin. 1. Asiguratorul poate renunța, în totalitate sau în parte, la exercitarea dreptului prevăzut la alin. 1. Prima instanță a reținut prin subrogare, asiguratorul devine titularul tuturor drepturilor asiguratului împotriva persoanei responsabile de producerea accidentului de autovehicule și împotriva asiguratorului RCA al acestuia din urmă, așa cum acestea se găseau în patrimoniul asiguratului la momentul subrogării, inclusiv în ceea ce privește termenul de prescripție al drepturilor respective la acțiune în sens material. Contrar celor reținute de prima instanță chiar dacă subrogarea în drepturi are loc de drept limitele cu privire la exercitarea drepturilor astfel dobândite nu pot fi stabilite în raport de drepturile aflate în patrimoniu asiguratului la momentul subrogării. Deși subrogarea asiguratorului în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asiguratorului contra celor răspunzători de producerea pagubei are loc în temeiul disp. art.22 alin.1 din Legea nr.136/1995 acțiunile celor două entități sunt diferite. Așa cum s-a mai stabilit acțiunea în regres exercitată de către asigurator are natură comercială așa cum s-a statuat prin D. în interesul legii nr.XXIII din (...) astfel că nu poate fi reținută teza identității de drepturi atâta timp cât acțiunea persoanei subrogate împotriva celui ce a fost vinovat de producerea pagubei apare ca fiind o acțiune în răspundere civilă. Aserțiunile potrivit cărora subrogarea nu are ca efect nașterea unui nou termen de prescripție în favoarea asiguratorului, deoarece, pe de o parte, subrogarea nu dă naștere unui drept nou în patrimoniul asiguratorului, distinct de cel al asiguratului indemnizat, ci reprezintă un mijloc de transmitere a drepturilor acestuia din urmă, iar pe de altă parte nici dispozițiile legii speciale, Legea nr. 136/1995 și nici cele ale legii generale în materia prescripției extinctive, Decretul nr. 167/1958, nu reglementează o eventuală natură întreruptivă de prescripție a subrogării asiguratorului în drepturile asiguratului nu pot fi primite. Anterior intervenirii incidenței art.22 alin.1 din Legea nr.136/1995 asiguratorul nu are legitimare procesuală activă astfel că din această perspectivă nu se poate reține că împotriva sa poate curge un termen de prescripție cât timp dreptul său nu s-a născut. T. de prescripție nu poate să curgă decât de la data nașterii unui drept ce poate fi valorificat în justiție . Așa cum s-a mai reținut în practica instanțelor asiguratorul are o acțiune comercială proprie căreia îi sunt atașate termene de prescripție noi care curg de la alte momente decât cele ale acțiunii civile ce operează împotriva beneficiarului. Sensul dispozițiilor art.22 din Legea nr.136/1995 în raport de statuările din decizia în interesul legii nr.XXIII/(...) este acela că dreptul la acțiune al asiguratorului se naște la momentul efectuării plății în favoarea asiguratului. Împrejurarea că păgubita și utilizatoarea au cunoscut paguba și persoana răspunzătoare la data producerii accidentului nu poate fi opusă cu succes asiguratorului pentru a paraliza drepturile acestuia. A.anta a învederat în mod corect că în conformitate cu prevederile art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, că prescriptia începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. Interpretarea apelantei potrivit căreia dreptul asigurătorului de a se subroga în drepturile asiguratului se naște doar din momentul în care societatea de asigurare a efectuat plata către asiguratul său este corectă, instanța reținând anterior că aceasta dobândește legitimarea doar la data efectuării plății în acest sens pledând și dispozițiile art.22 din Legea nr.136/1995. C.ea va achiesa la susținerile apelantei în conformitate cu care dreptul la acțiune se naște doar de la data plății, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Raportat la starea de fapt evidențiată de documentele aflate la dosarul cauzei C.ea reține că termenul de prescripție a început să curgă de la data de 9 iulie 2008, data la care reclamanta a efectuat plata sumei de 89.986,28 lei către asiguratul său, S. PORCHE LEASING R. IFN S. Raportat la considerentele evidențiate anterior în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului apare evident că acțiunea reclamantei fiind înregistrată pe rolul J. C.-N. la data de 13 mai 2011, apare ca fiind promovată în termenul de prescripție. Considerentele evidențiate au relevat că în speță sunt incidente disp. art.297 alin.1 C.pr.civ. astfel că în temeiul acestor dispoziții și a prevederilor art.22 din Legea nr.136/1995 și a art.7 din Decretul nr.167/1958 C.ea va admite apelul declarat de reclamanta SC O. V. I. G. SA, împotriva sentinței civile nr. 393 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. C. pe care o va anula și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite apelul declarat de reclamanta SC O. V. I. G. SA, împotriva sentinței civile nr. 393 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. C. pe care o anulează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. D. este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER A. M. C. M. S. V. D. Red.A.M.C./S.M.D. 4 ex./(...)
| ← Decizia comercială nr. 95/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 2636/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
