Decizia comercială nr. 750/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 750 /2012
Ședința publică din data de 01 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: F. T. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul promovat de reclamanta A. F. P. A M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 1699 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., în contradictoriu cu pârâții SC D. T. S., R. D. M., U. D. și L. A., având ca obiect - opoziție L. nr.31/1990.
La apelul nominal făcut în ședința , se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242 pct.2 C.pr.civ.
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție și dispozițiile Legii nr. 31/1990, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., C.ea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. C.EA Prin sentința comercială nr. 1699/C din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr. (...) s-a respins, ca neîntemeiată, opoziția formulată de oponenta D. G. A F. P. A J. C. în contradictoriu cu pârâții SC D. T. S., R. D. M., U. D. și L. A. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul specializat a reținuturmătoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 202 alin. 23din L. nr. 31/1990, actualizată, creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale. În prezenta speță, prin hotărârea FN publicată în M. Of. nr. 3584/18 august 2010, asociatul SC D. T. S., intimata R. D. M., în calitate de cedentă,a aprobat cesionarea la valoarea nominală a părților sociale deținute de acesta către intimații cesionari U. D. și L. A. În urma acestei cesiuni, asociata intimată R. D. M. urma să piardă calitatea de asociat a intimatei SC D. T. S. Cesiunea părților sociale mai sus arătate urma să confere cesionarilor intimați U. D. și L. A. drepturile și obligațiile pe care cedentul intimat le-a avut anterior, implicit obligația de a răspunde pentru datoriile persoanei juridice, în limita participării la capitalul social. Deși oponenta susține că prin realizarea cesiunii părților sociale s-ar fi cauzat bugetului general consolidat un prejudiciu, tribunalul a apreciat că susținerile oponentei sunt neîntemeiate. Cu titlu preliminar, tribunalul a reținut că oponenta a apelat la un șablon de cerere care nu a fost individualizat în prezenta cauză, aspect care constituie o încălcare a dispozițiilor art. 112 C.proc.civ. Desigur, instanța de judecată are îndatorirea de a afla adevărul în cauză, urmărind prevenirea oricărei greșeli, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Cu toate acestea, instanța civilă nu poate suplini formularea unei cereri concrete de către oponentă, în caz contrar fiind încălcat principiul disponibilității în procesul civil, reluat în dispozițiile art. 129 alin. 6 C.proc.civ. Oponenta a pretins, în primul rând, faptul că intimata societate comercială ar avea anumite datorii față de bugetul de stat. S. depunere de către oponentă a fișei fiscale a intimatei SC D. T. S. nu face însă dovada acestor pretinse creanțe. Acest act este un înscris emis unilateral de către oponentă, inopozabil debitoarei. S. calitate a oponentei de organ fiscal nu conferă fișei fiscale calitatea de act doveditor al creanței fiscale, aceasta neavând calitatea de titlu de creanță sau de titlu executoriu. Chiar dacă s-ar admite că intimata SC D. T. S. ar avea numite datorii către bugetul de stat, acestea nu au fost afectate de cesiunea convenită de intimați, transferul părților sociale nefiind efectuat cu diminuarea capitalului social, cesionarii intimați preluând toate drepturile și obligațiile pe care cedentul intimat le avea anterior cesiunii. Aprecierile oponentei în sensul că pierderea de către intimata R. D. M. a calității sale de asociat ar îngreuna recuperarea creanței nu sunt corecte, întrucât asociații răspund, conform prevederilor art. 3 din L. nr. 31/1990, în cazul societăților cu răspundere limitată, până la concurența capitalului social subscris. Aliniatele 1 și 2 ale aceluiași articol statuează asupra faptului că obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social și că doar asociații în societatea în nume colectiv și asociații comanditați în societatea în comandită simplă sau în comandită pe acțiuni răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale. Creditorii societății se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligațiile ei și, numai dacă societatea nu le plătește în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociați. Abia în momentul în care societatea comercială intimată s-ar afla în insolvență și acoperirea pasivului nu ar putea fi realizată din valorificarea bunurilor acesteia există posibilitatea angajării răspunderii administratorilor statutari sau a oricăror altor persoane care au cauzat starea de insolvență. O astfel de ipoteză nu poate fi reținută în cazul în speță, întrucât nu există la dosar vreo probă din care să rezulte că SC D. T. S. ar fi în stare de insolvență și că ar exista indicii ale prejudicierii bugetului de stat. De altfel, oponenta nu a dovedit nici măcar faptul că a încercat recuperarea sumelor menționate anterior cu titlu de prejudiciu, pretinsdatorate de societatea comercială intimată și nici intenția cesionarilor sau a cedentului de a frauda interesele creditorilor. Concluzionând, oponenta nu a făcut dovada faptului că în urma încheierii contractului de cesiune i se cauzează un prejudiciu, a pretins doar faptul că această cesiune îi cauzează un prejudiciu constând în neplata obligațiilor fiscale, fără însă a fi dovedit existența acestui prejudiciu și, implicit, împrejurarea că cesiunea ar fi cauzat prejudiciul. Dispozițiile Legii nr. 31/1990 nu interzic, în cazul societăților cu răspundere limitată, cesiunea părților sociale către o persoană din afara societății, administratorii statutari și, în anumite cazuri, asociații, răspunzând pentru prejudiciile cauzate creditorilor în condițiile reglementate de L. insolvenței, în situația în care datoriile persoanei juridice nu au fost achitate către creditori și în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 din L. nr. 85/2006. Nefiind dovedite condițiile răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998 C.civ., tribunalul a respins, ca neîntemeiată, opoziția formulată de oponenta D. G. A F. P. A J. C. împotriva cesiunii părților sociale ale intimatei SC D. T. S. cesiune efectuată în baza hotărârii FN publicată în M.Of. partea a IV-a nr. 3584/18 august 2010, în contradictoriu și cu intimații R. D. M., U. D. și L. A. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. F. P. A M. C.-N. solicitând admiterea recursului si modificarea Sentintei comerciale nr. 1699/(...) pronuntate de Tribunalul Comercial Cluj in D. nr. (...) in sensul admiterii cererii de opozitie formulate de catre institutia reclamantă. Considera ca, Sentinta comerciala nr. 1699/(...) a T.ui C. C. este netemeinica si nelegala in conformitate cu art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila. În motivare s-a arătat că: In fapt, prin H. adunarii genera le a asociatilor SC D. T. S. din data de (...), asociatul unic si administratorul acestei societati comerciale (R. D. M.) a hotarat transmiterea tuturor partilor sociale detinute in societate si a calitatii sale de administrator. In cererea de opozitie pe care a formulat-o a aratat ca SC D. T. S. figura in evidentele institutiei reclamante cu creante fiscale neachitate in suma de 56.749 lei RON la care se adauga accesoriile (dobanzi si penalitati de intarziere) prevazute de lege si ca transmiterea partilor sociale este de natura sa prejudicieze bugetul de stat prin imposibilitatea colectarii creantelor fiscale. Prin Sentinta comerciala nr. 1699/(...), Tribunalul Comercial Cluj a respins cererea reclamantei de opozitie retinand ca simpla depunere a "fisei fiscale" nu ar face dovada "pretinselor creante" si ca, chiar daca SC D. T. S. ar datoreaza bugetului de stat sumele pretinse prin opozitie, nu am facut dovada ca societatea s-ar afla in stare de insolventa si ca bugetul de stat ar fi prejudiciat prin transmiterea partilor sociale. Sentinta comerciala nr. 1699/(...) a T.ui C. C. este netemeinica si nelegala, pentru urmatoarele considerente: In ceea ce priveste existenta si cuantumul creantelor fiscale mentionate in cererea de opozitie, prima instanta, prin sentinta comerciala recurata, a incalcat principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil, deoarece, SC D. T. S. nu a sustinut ca nu ar datora bugetului de stat creantele fiscale mentionate in cererea de opozitie si nici ca institutia reclamantă nu ar fi efectuat acte de executare silita sau ca societatea ardetine venituri si bunuri urmaribile din care sa poata fi incasate creantele fiscale. SC D. T. S. nu avea cum sa sustina faptul ca nu ar datora creantele fiscale mentionate in cererea noastra de opozitie, deoarece, asa cum rezulta din Fisa sintetica totala editata la data de (...) (anexata), creantele fiscale din cererea de opozitie au fost stabilite prin declaratiile fiscale depuse de catre societate la institutia reclamantă si stie foarte bine ca institutia reclamantă a efectuat numeroase acte de executare impotriva sa si ca nu are bunuri mobile sau imobile in patrimoniu din care sa poata fi realizate creantele fiscale. Subliniază ca, SC D. T. S. nu a mai efectuat nicio plata catre bugetul de stat, creantele fiscale datorate de societate la data de (...)l fiind in suma de 70.574 lei. Avand in vedere cele mai sus aratate este evident faptul ca bugetul de stat a fost prejudiciat de catre R. D. M. care, in calitate de asociat si administrator al societatii, a lasat sa treaca termenele legale de plata fara a- si indeplini obligatia de plata a impozitelor. Creantele fiscale cu care SC D. T. S. figureaza in evidentele institutiei reclamante sunt aferente perioadei in care R. D. M. a avut calitatea de asociat al societatii iar neindeplinirea obligatiilor fiscale la termenele legale constituie, incontestabil, o fapta ilicita si culpabila de care asociatul cedent vrea sa scape prin cesionarea partilor sociale. Neplata creantelor fiscale la termenele legale constituie o fapta ilicita deoarece este incalcata o obligatie prevazuta de legislatia fiscala iar legatura de cauzalitate dintre o astfel de fapta ilicita si prejudiciul suferit de bugetul de stat este evidenta si nu mai trebuia dovedita de catre institutia reclamantă. Deci, apreciem ca, in prezenta speta, nu institutia reclamantă trebuia sa dovedeasca legatura de cauzalitate dintre transmiterea partilor sociale si prejudicial suferit de bugetul de stat ci, dimpotriva, SC D. T. S. ar fi trebuit sa dovedeasca faptul ca detine venituri si bunuri urmaribile din care este posibila incasarea creantelor fiscale si chiar sa faca plata acestor creante sau sa ne fi oferit garantii corespunzatoare pentru stingerea creantelor fiscale. Sentinta comerciala recurata a fost data cu incalcarea evidenta a art. 202 alin. 2 indice 3 din L. nr. 31/1990 care dispune urmatoarele: "Creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale. Dispozițiile arI. 62se aplică În mod corespunzător". In concluzie, solicită ca, in conf. cu art. 304.1 Cod procedura civila, sa fie analizată cauza sub toate aspectele si sa se admită recursul reclamantei. prevederile art.304 C.pr.civ. și cu dispozițiile legale incidente C.ea reține că acesta nu este întemeiat. În acest sens se reține că L. nr.31/1990 prin dispozițiile sale prevede că : „creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței să oblige după caz societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzei precum și dacă este cazul atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale. Cu alte cuvinte prin opoziție se conferă posibilitatea creditorului de a recupera prejudiciul. În cauză așa cum corect a reținut prima instanță nu se dovedește că prin hotărâre recurenta ar fi prejudiciată. Executarea eventualelor creanțe se poate face împotriva societății respectiv a patrimoniului în contextul în care transmiterea se face atât cu drepturile cât și obligațiile sociale. Actele nu relevă că societatea nu ar avea bunuri în patrimoniu în măsură să fie executate sau că ar fi fost făcute demersuri pentru executarea eventualelor debite și nu a fost posibilă executarea, recurenta depunând la dosar doar un înscris - referat - în care se enumeră o serie de somații despre care se susține că ar fi fost emise față de intimată. Prin urmare raportat la acte reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite. Greșite nu sunt nici celelalte rețineri ale instanței deoarece în condițiile întelegerii efectuării unor plăți la data adoptarii hotararii privitoare la transmiterea părților sociale nu se poate reține că nu s-a făcut cunoscute eventualele drepturi și obligații sociale ale societății și respectiv a se prezuma că cel ce preia părțile sociale ar refuza achitarea datoriilor. Prin urmare constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. C.ea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursul declarat de A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1699 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). Red.M.H./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: N. Koșa
| ← Decizia comercială nr. 9235/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 150/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
