Decizia comercială nr. 169/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS.L

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 169/2012

Ședința e la 27 N. 2012

Completul compus din: PREȘEDINTE A.-I. A. Judecător D. P.

Grefier M. N. Țâr

Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta SC E. C. 2. S. și SC E. C. 2. S. împotriva sentinței civile nr. 1461 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C. în contradictoriu cu intimații SC K. B. A. G. & CO KG-S. C. N. S. ( K. B.-S. C.), SC K. B. A. G. & CO KG ( K. B. ), având ca obiect pretenții.

Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea apelantelor - concluzii scrise.

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 noiembrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

C U R T E A ,

Prin sentința civilă nr. 1461 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C. s- a admis excepția lipsei calității procesuale a reclamantei SC E. C. 2. S. pentru plata creanței, a penalităților de întârziere și a dobânzilor rezultând din facturile fiscale nr. 2.358/(...), nr.

2.363/(...), nr. 2.364/(...), nr. 2.367/(...) și nr. 2.368/(...).

S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC E. C. 2. S. și SC E. C. 2. S., în contradictoriu cu pârâtele SC K. B. A. G. & CO KG. și SC K. B. A. G. & CO KG. - S. C.-N., având ca obiect plata creanței, a penalităților de întârziere și a dobânzilor rezultând din facturile fiscale nr. 2.358/(...), nr. 2.363/(...), nr. 2.364/(...), nr. 2.367/(...) și nr. 2.368/(...) în favoarea reclamantei SC E. C. 2. S. și plata creanței, a penalităților de întârziere și a dobânzilor rezultând din factura fiscală nr. 2.370/(...) în favoarea reclamantei SC E. C. 2. S.

Au fost obligate reclamantele să plătească în solidar pârâtelor suma de 55.9090,98 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerente se reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 13 decembrie 2011, reclamantele SC E. C. 2. S. și SC E. C. 2. S. le-au chemat în judecată pe pârâtele SC K. B. A. G. & CO KG și SC K. B. A. G. & CO KG S. C.-N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de

1.421.074,23 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 623.489,47 lei, iar în subsidiar la plata dobânzii legale în cuantum de

131.209,12 lei, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantele au arătat că între E. C. 2., în calitate de vânzător și pârâta K. B., în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare înregistrat cu nr. 1117/(...) la E. C. 2. și cu nr. 1752/(...) la K. B. P. C. de vanzare-cumparare, E. C. 2. s-a obligat să livreze către K. B., pe bază de comandă, cantități de balast pentru lucrarea „Șosea ocolitoare cu acces din DN

1F/E81 în DJ 191C pentru devierea traficului din municipiul Z.. Totodată, părțile au prevăzut ca, în cazul nerespectării termenul de plată, K. B. să achite penalități de 0,1% pe zi de întârziere din valoarea mărfurilor neachitate, până la plata integrală a acestora. De asemenea, părțile au stabilit că penalitățile de întârziere pot depăși valoarea contractului. Relațiile comerciale dintre reclamanta E. C. 2. și K. B.-S. C. au constat în prestarea activităților de transport și livrare de balast, conform facturilor și avizelor, relații desfășurate în perioada aprilie 2009-noiembrie 2009. D. în perioada aprilie 2009-august 2009, facturile au fost achitate în termen de 40 de zile, începând cu luna septembrie 2009, pârâta K. B.-S. C. a sistat plata facturilor, deși acestea au fost acceptate la plată. Ca urmare a acestui fapt, au rămas neachitate 6 facturi în valoare totală de

1.421.074,23 lei. Ulterior derulării raporturilor contractuale descrise, între E. C. 2., în calitate de cedent, și E. C. 2., în calitate de cesionar a fost încheiat un contract de cesiune de creanță, în baza căruia E. C. 2. a preluat creanța în valoare de 1.419.973,48 RON compusa dincontravaloarea a 5 facturi neachitate din cele 6. Cesiunea de creanță în discuție a fost notificată

K. B.-S. C., în conformitate cu dispozițiile art. 1393 C.civ.

Având în vedere că pârâtele nu și-au îndeplinit obligația de plată a facturilor, reclamantele le-au trimis pârâtelor convocare la conciliere directă, în conformitate cu art. 720^{1alin. 5}

C.proc.civ. P. au refuzat să se prezinte la întâlnirea stabilită în acest scop, invocând o serie de pretinse neregularități. Astfel, cu rea-credință, pârâtele pretindeau că ar exista o neclaritate privind părțile aflate în dispută, deși conținutul convocării era unul neechivoc în sensul că aceasta se referea la ambele pârâte, în contextul derulării raporturilor contractuale în modalitatea descrisa anterior. De asemenea, pârâtele se prevalau de o pretinsă alegere greșită a locului concilierii, deși nu există nici o dispoziție legală care să impună alegerea unui anumit loc pentru procedura prealabilă. D. reclamantele au răspuns punctual în legătură cu pretinsele neregularități, pârâtele nu s-au prezentat la concilierea din data de (...). Având în vedere că nu s-a ajuns cu pârâtele la o înțelegere pe cale amiabilă, reclamantele au formulat prezenta cerere în vederea recuperării creanței.

Reclamantele au arătat că sunt îndreptățite să obțină contravaloarea serviciilor prestate în contextul nerespectării obligațiilor contractuale asumate și a încălcării principiului pacta sunt servanda. În conformitate cu C. de vânzare-cumpărare, K. B. și-a asumat obligația de a achita contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă în legătură cu produsele furnizate. Refuzul K. B. de a achita contravaloarea serviciilor prestate de reclamante echivalează cu neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate. P. dispozițiilor art. 969 Cod civil, contractul are putere de lege între părțile care l-au încheiat. Situația este similara si din perspectiva raporturilor E. C. 2. și K. B.-S. C..

Prin contractul de vânzare cumpărare înregistrat sub nr. 1117/(...) în evidențele reclamantei SC E. C. 2. S. și încheiat cu pârâta SC K. B. A. G. & CO KG. au fost stabilite condițiile în care KEMMA cumpără mărfurile vândute de vânzător. În cuprinsul contractului părțile au inserat o clauză care interzicea vânzătorului SC E. C. 2. S. de a cesiona drepturile ori de a delega executarea obligațiilor rezultat din contract, fără acordul prealabil, expres și scris din partea cumpărătorului SC K. B. A. G. & CO KG.

Reclamantele au invocat faptul că pentru mărfurile vândute au fost emise următoarele facturi fiscale: nr. 2.370/(...) emisă de SC E. C. 2. S. în valoare de 1.100,75 lei, nr. 2.358/(...), nr.

2.363/(...), nr. 2.364/(...), nr. 2.367/(...) și nr. 2.368/(...) emise de SC E. C. 2. S. în valoare totală de 1.419.973,48 lei. În toate aceste facturi fiscale este menționat la cumpărător SC K. B. A. G. & CO KG. - S. C.-N., iar facturile au fost semnate de primire.

Prin contractul de cesiune de creanță nr. 224/(...), reclamanta SC E. C. 2. S., în calitate de cedent, a cesionat reclamantei SC E. C. 2. S., în calitate de cesionar, valoarea creanței pe care cedenta o are de încasat de la debitorul cedat SC K. B. A. G. & CO KG. - S. C.-N. în cuantum de

1.419.973,48 lei, cesiunea fiind notificată debitorului cedat.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantele SC E. C. 2. S. și SC E. C. 2. S. au solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.421.074,23 lei, fără a se face o diferențiere a sumelor pe care reclamantele ar fi îndreptățite să le încaseze separat, în funcție de raporturile juridice distincte avute cu pârâtele. La termenul de judecată din data de (...), reprezentantul convențional al reclamantelor a arătat că între reclamante există o solidaritate activă.

T. a reținut că solidaritatea activă presupune, după cum rezultă din dispozițiile art. 1034 c.civ. în vigoare la momentul nașterii raporturilor juridice, existența în cadrul unui raport juridic a mai multor creditori, fiecare dintre aceștia fiind îndreptățit să ceară debitorului comun plata întregii creanțe, cu efect eliberator pentru debitorul care face plata unuia dintre creditorii solidari. Solidaritatea activă trebuie să își aibă izvorul în convenția părților, în cauză o astfel de convenție nefiind probată. Reclamantele au susținut că dreptul de creanță pretins își are izvorul în contractul de vânzare cumpărare încheiat între SC E. C. 2. S. și SC K. B. A. G. & CO KG. și în contractul de cesiune de creanță încheiat între reclamantele SC E. C. 2. S. și SC E. C. 2. S., însă din nici unul din aceste acte juridice nu rezultă că reclamantele ar fi creditori comuni ai debitoarei. În aceste condiții reclamantele nu justifică o solidaritate activă, motiv pentru care raporturile juridice dintre acestea și pârâte vor fi analizate în mod separat, prin raportare la raporturile juridice distincte invocate și dovedite în cauză.

Verificând calitatea procesuală a reclamantelor prin prisma celor reținute anterior, tribunalul a reținut că fiecare dintre acestea nu justifică legitimare procesuală pentru a pretinde o parte din creanța pretinsă. Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care aste titular al dreptului dedus judecății.

Reclamanta SC E. C. 2. S. nu are calitate procesuală pentru dreptul de creanță pretins asupra sumei de 1.100,75 lei aferentă facturii fiscale nr. 2.370/(...), precum și pentru penalitățile de întârziere și dobânzile aferente deoarece această factură a fost emisă de reclamanta SC E. C. 2. S. și nu a făcut obiectul cesiunii. Astfel, reclamanta nu este titulara dreptului de creanță pretinsasupra acestei sume, motiv pentru care se va admite excepția lipsei calității procesuale pentru SC

E. C. 2. S.

Ca urmare a cesiunii de creanță încheiată între reclamante, creanța în cuantum total de

1.419.973,48 lei, aferentă facturilor fiscale nr. 2.358/(...), nr. 2.363/(...), nr. 2.364/(...), nr.

2.367/(...) și nr. 2.368/(...) s-a transferat către reclamanta cesionară SC E. C. 2. S. care a devenit titulara dreptului de creanță izvorât din aceste facturi. Reclamanta SC E. C. 2. S. nu mai este titulara dreptului de creanță, acest drept ieșind din patrimoniul său prin efectul cesiunii de creanță, astfel încât se va admite excepția lipsei calității procesuale active a acesteia pentru dreptul de creanță și accesoriile aferente izvorâte din facturile fiscale menționate.

Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de doamna expert V. B. rezultă că reclamanta SC E. C. 2. S. a emis două facturi către SC K. B. A. G. & CO KG. care au fost achitate. Reclamanta SC E. C. 2. S. a emis către SC K. B. A. G. & CO KG. - S. C.-N. un număr de 20 de facturi din care au rămas neachitate facturile care fac obiectul prezentului litigiu, aceste facturi fiind înregistrate în evidența contabilă a acestei pârâte. R. de expertiză a concluzionat și că reclamanta SC E. C. 2. S. a livrat pârâtelor balast în cantitate de 122.004,81 mc care a fost aprovizionată de la reclamanta SC E. C. 2. S. În urma calculării contravalorii acestei cantități de balast în funcție de prețul unui mc astfel cum a fost menționat în facturile fiscale emise, expertul a concluzionat că valoarea de facturare cu TVA inclus este de 1.413.020,54 lei, sumă care este mai mică cu 7.153,85 lei decât valoarea pretinsă de reclamante prin cererea de chemare în judecată.

Relațiile comerciale constând în livrarea de balast ar fi trebuit să se desfășoare între reclamanta SC E. C. 2. S. și pârâta SC K. B. A. G. & CO KG., părți semnatare ale contractului de vânzare cumpărare. Însă, livrarea balastului s-a făcut de către reclamanta SC E. C. 2. S. care nu avea nici un raport juridic în derulare cu pârâtele. T. a reținut că, în conformitate cu clauzele contractului de vânzare cumpărare încheiat cu reclamanta SC E. C. 2. S., aceasta nu avea dreptul de cesiona drepturile ori de a delega executarea obligațiilor rezultat din contract, fără acordul prealabil, expres și scris din partea cumpărătorului SC K. B. A. G. & CO KG. În cauză nu s-a făcut dovada existenței unui astfel de acord care să fi permis ca livrarea cantităților de balast să se realizeze de către o altă societate decât cea care a încheiat contractul cu pârâta H.

Astfel, comenzile scrise pe care pârâtele le-au efectuat în vederea furnizării cantităților de balast au fost adresate reclamantei SC E. C. 2. S. Din răspunsul la interogatoriu administrat reprezentantului legal al reclamantei SC E. C. 2. S., precum și reprezentantului legal al reclamantei SC E. C. 2. S. că, începând cu anul 2009, marfa comandată de pârâte a fost livrată de SC E. C. 2. S., susținându-se că a existat un acord verbal din partea șefului de șantier și că nu a fost obținut un acord scris din partea pârâtelor în acest sens. S-a arătat că cele două societăți reclamante fac parte din același grup de societăți, având aceiași asociați și că s-a hotărât o repartizare a activităților desfășurate, în sensul ca SC E. C. 2. S. să se ocupe de activitatea de comerț cu balast și de livrare a acestuia către clienți, acesta fiind considerentul pentru care vânzarea balastului s-a făcut de către o altă societate decât cea cu care a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare. De asemenea, reprezentanții legali ai reclamantelor au recunoscut că livrarea cantității de balast se făcea cu aceleași autoutilitare de culoare galbenă care erau folosite atât de SC E. C. 2. S., cât și de SC E. C. 2. S.

Martorul Nagler Salexander Arthur a declarat că a lucrat pe șantierul la care erau executate de către pârâte lucrări de construcție ale Centurii ocolitoare a mun. Z. și că s-a ocupat de coordonarea livrărilor, de calitatea lucrărilor și a materialelor. Martorul a declarat că pe perioada executării lucrărilor a luat legătura cu o singură persoană de contact a SC E. C. 2. S., că în timpul lucrărilor nu a avut cunoștință și de existența SC E. C. 2. S. și că livrarea balastului s-a făcut de același tip de autoutilitare de culoare galbenă pe care era inscripționat „ E. C. 2.";. De asemenea, același martor a arătat că nu avea nici o competență în a modifica raporturile comerciale existente între societatea pentru care lucra și SC E. C. 2. S.

Martorul Gavrilă Ionel Dănuț care a avut calitatea de inginer la SC I. SA, societate de consultanță, a arătat că această societate trebuia să aprobe orice materiale care era încorporat în lucrare, precum și sursa de proveninență. Cu privire la sursa de proveniență a balastului, s-a arătat că au fost aprobate 6 surse din care nu făcea parte și SC E. C. 2. S. Martorul a declarat că plata lucrărilor executate nu se făcea pe baza avizelor de însoțire a mărfii atașate situațiilor de lucrări, care de altfel nici nu erau verificate de societatea de consultanță, ci numai pe baza situațiilor de lucrări măsurate și care reflectau materialele încorporate în mod real în lucrare. Această declarație a martorului se coroborează și cu clauzele inserate în anexa nr. 2 a contractului de vânzare cumpărare încheiat cu reclamanta SC E. C. 2. S. în care s-a prevăzut că plata se va face în termen de 40 de zile calendaristice de la îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv confirmarea lunară de către cumpărător a cantității de balast recepționat și primirea facturii în original la sediul cumpărătorului. De asemenea, s-a stipulat că nu vor fi admise la plată cantități de balast mai mari decât cele acceptate de consultantul independent.

În aceste condiții era justificată atitudinea persoanelor care conduceau activitatea pe șantier de a nu verifica avizele de însoțire a mărfii și cantitatea mărfurilor livrate, plata urmând a se efectua în funcție de cantitățile acceptate de consultantul independent.

Din ansamblul acestor probe, tribunalul a reținut că între reclamanta SC E. C. 2. S. și pârâte nu s-a născut un raport juridic contractual în formă simplificată. Este adevărat că facturile fiscale emise de această reclamantă au fost semnate de reprezentanții pârâtelor și au fost înregistrate în contabilitatea acestora, însă facturile acceptate nu reprezintă probe absolute în materie comercială, acestea putând fi combătute de alte probe. De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 46 c.com., raporturile comerciale pot fi dovedite prin orice mijloace de probă prevăzute de lege. P. au dovedit faptul că nu a existat nici o înțelegere între acestea și reclamanta SC E. C. 2. S. și că nu li s-a adus la cunoștință faptul că vânzarea și livrarea balastului se va face de către o altă societate decât cea cu care a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare. Faptul că pârâtele nu au sesizat că, începând cu anul 2009, balastul a fost livrat de o altă societate este perfect justificat de împrejurările în care au avut loc aceste livrări, respectiv autoutilitarele au fost aceleași ca și cele folosite de reclamanta SC E. C. 2. S., iar diferența dintre denumirea celor două societăți era greu de perceput, o singură cifră făcând diferența dintre cele denumiri. Mai mult, cele două reclamante au același sediu, au aceeași asociați, și după cum au arătat reprezentanții legali ai acestora, făceau parte din același grup de firme. D., între reclamante a existat o înțelegere cu privire la societatea care va livra marfa, această înțelegere nu a fost adusă la cunoștința pârâtelor, nici în mod expres, conform clauzelor contractuale și nu a rezultat nici în mod implicit din modul în care au fost derulate activitățile deoarece mașinile folosite pentru transport erau aceleași, iar persoana de contact desemnată inițial nu a fost schimbată.

Plățile pe care pârâtele le-au efectuat pentru balast vândut de reclamanta SC E. C. 2. S. au fost făcute pentru o datorie care nu avea la bază un raport juridic obligațional, plățile fiind făcute din eroare și cu credința că se stinge obligația de plată asumată față de reclamanta SC E. C. 2. S. De altfel, pârâtele au și inițiat un demers judiciar în vederea recuperării plăților făcute către SC E. C. 2. S.

Pretențiile formulate de reclamante se întemeiază pe răspunderea civilă contractuală a pârâtelor, însă facturile fiscale a căror contravaloare se solicită au fost emise de reclamanta SC E. C. 2. S. în lipsa unui raport contractual. De altfel, pârâtele nu au contestat faptul că au primit cantitatea de balast necesară efectuării lucrărilor de construcție ale centurii orașului Z., însă au contestat în mod temeinic existența unui contract încheiat între acestea și reclamanta care a efectuat livrările. În condițiile în care părțile nu au stabilit nicio clauză referitoare la prețul produselor livrate de SC E. C. 2. S., în mod nejustificat își întemeiază reclamantele prezenta cerere pe clauzele inserate în contractul încheiat cu SC E. C. 2. S. și care stabilesc prețul pentru mc de balast, condițiile de plată și clauzele penale care intervin în cazul nerespectării obligației de plată a prețului la scadență.

Față de considerentele reținute, tribunalul a apreciat că cererea de chemare în judecată formulată de reclamante este neîntemeiată, între pârâtele SC K. B. A. G. & CO KG. și SC K. B. A. G. & CO KG. - S. C.-N., pe o parte, și reclamanta SC E. C. 2. S., pe de altă parte, nefiind dovedită existența unui raport juridic contractual care să dea naștere drepturilor și obligațiilor corelative pretinse în temeiul facturilor fiscale emise de această reclamantă, astfel că se va respinge cererea având ca obiect plata creanței, a penalităților de întârziere și a dobânzilor rezultând din facturile fiscale nr. 2.358/(...), nr. 2.363/(...), nr. 2.364/(...), nr. 2.367/(...) și nr. 2.368/(...) cesionate în favoarea reclamantei SC E. C. 2. S. și plata creanței, a penalităților de întârziere și a dobânzilor rezultând din factura fiscală nr. 2.370/(...) în favoarea reclamantei SC E. C. 2. S.

Reținând culpa procesuală a reclamantelor, în temeiul art. 274 c.pr.civ. tribunalul a dispus obligarea acestora să plătească în solidar pârâtelor suma de 55.9090,98 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. E. C. 2. S.R.L. și SC EUO C. 2. S. solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea evocării fondului.

În motivarea apelului se arată că între E. C. 2., în calitate de vânzător, și K. B., în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare înregistrat cu nr. 1117/(...) la E. C. 2. și cu nr. 1752/(...) la K. B., denumit în continuare "C. de vanzare-cumparare:".

P. C. de vanzare-cumparare, E. C. 2. s-a obligat să livreze către K. B., pe bază de comandă, cantități de balast pentru lucrarea "Șosea ocolitoare cu acces din DN 1F/E81 în DJ 191C pentru devierea traficului din municipiul Z.".

Totodată, părțile au prevăzut ca, în cazul nerespectării termenul de plată, K. B. să achite penalități de 0,1% pe zi de întârziere din valoarea mărfurilor neachitate, până la plata integrală a acestora. De asemenea, părțile au stabilit că penalitățile de întârziere pot depăși valoarea contractului.

Relațiile comerciale dintre E. C. 2. și K. B.-S. C. au constat în prestarea activităților de transport și livrare de balast, conform facturilor și avizelor, relații desfășurare în perioada aprilie

2009-noiembrie 2009. D. în perioada aprilie 2009-august 2009, facturile au fost achitate în termen de 40 de zile, începând cu luna septembrie 2009, K. B.- S. C. a sistat plata facturilor, deși acestea au fost acceptate la plată.

Ulterior derularii raporturilor contractuale descrise la pct. 1.A.1 si 2, între E. C. 2., în calitate de cedent, și E. C. 2., în calitate de cesionar a fost încheiat un contract de cesiune de creantă" ("C. de cesiune"). În baza C. de cesiune, E. C. 2. a preluat creanța în valoare de

1.419.973,48 RON compusa din contravaloarea primelor 5 facturi neachitate.

Cesiunea de creanță în discuție a fost notificată K. B.- S. C., în conformitate cu dispozițiile art. 1393 C.civ.

Având în vedere că intimatele-pârâte nu și-au îndeplinit obligația de plată a facturilor, le-a trimis acestora convocarea la conciliere directă, în conformitate cu art. 720 alin. (5) C.proc.civ., intimatele-pârâte au refuzat să se prezinte la întâlnirea stabilită în acest scop, invocând o serie de pretinse neregularități. Astfel, cu rea-credință, au pretins că ar exista o neclaritate privind părțile aflate în dispută, deși conținutul convocării era unul neechivoc în sensul că aceasta se referea la ambele societăți, în contextul derulării raporturilor contractuale în modalitatea descrisa la pct. I. De asemenea, intimatele-pârâte s-au prevalat o pretinsă alegere greșită a locului concilierii, deși nu există nici o dispoziție legală care să impună alegerea unui anumit loc pentru procedura prealabilă. D. a raspuns punctual în legatura cu pretinsele neregularitati, intimatele-pârâte nu s- au prezentat la concilierea din data de (...). Atitudinea pârâtelor-intimate, concretizată în invocarea unor pretinse aspecte legat de conținutul și organizare concilierii, denotă reaua- credință a acestora.

Având în vedere că nu a ajuns la o înțelegere pe cale amiabilă, a formulat cerere de chemare în judecată în vederea recuperării creanței.

Prin acțiunea introductivă, a solicitat instanței să dispună obligarea intimatelor-pârâte la plata sumei de 1.421.074,23 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 623-489,47 lei, iar în subsidiar la plata dobânzii legale, în cuantum de 131.209,12 lei, cu cheltuieli de judecată.

În urma desfășurării expertizei contabile efectuată în cauză, și-au micșorat pretențiile corespunzător cu concluziile expertizei, solicitând instanței obligarea pârâtelor la plata sumei de

1.413.920,54 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, plata penalităților de întârziere in cuantum de 620.156,47 RON, iar în subsidiar la plata dobânzii legale in cuantum de

130-498,03 R.

D. din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă clar existența obligației de plată a pârâtelor către reclamante, prin S. civilă nr. 14611(...), instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a ambelor reclamante și a respins cererea de chemare în judecată.

Pe de altă parte, nu s-ar putea reține că în speță a intervenit delegarea executării obligațiilor între E. C. 2. și E. C. 2.. Delegația reprezintă acea convenție prin care un debitor aduce creditorului său angajamentul unui al doilea debitor, alături de el sau în locul lui. În speță, contractul de vânzare-cumpărare și-a produs efecte între părțile semnatare. În plus, a existat acordul K. B., atâta timp cât aceasta a efectuat comenzi către E. C. 2. și a achitat unele facturi emise de E. C. 2..

Un considerent reținut de instanță în motivarea soluției se referă la faptul că suma aferentă facturii fiscale nr. 2.370/(...) nu ar fi făcut obiectul cesiunii de creanță. Or, și această constatare este greșită, întrucât suma de 1100,75 lei face parte din totalul de 1.419.973,78 lei care a făcut obiectul cesiunii, așa cum însăși instanța a reținut în paragraful menționat mai sus.

Referitor la raporturile contractuale dintre pârâte și E. C. 2., acestea au constat în prestarea de către E. C. 2. a activităților de transport și livrare de balast, conform facturilor și avizelor, relații desfășurare în perioada aprilie 2009-noiembrie 2009.

În ciuda probatoriului administrat în cauză, care indică în mod indubitabil raporturi contractuale între intimatele-pârâte și E. C. 2., instanța de fond a reținut inexistența acestor raporturi pe motiv că nu există o convenție între acestea din urmă și E. C. 2.. În susținerea acestui considerent, instanța de fond și-a argumentat opinia și prin faptul că salariații pârâtelor ar fi fost în eroare când au primit marfa și au semnat facturile întrucât nu ar fi observat că marfa a fost livrată de E. C. 2., dat fiind că ntre societățile E. C. 2. și E. C. 2. există diferențe nesemnificative.

Așa cum reiese din probele administrate, pârâtele nu au contestat livrările de marfă sub aspect calitativ/cantitativ, neexistând nici o probă în acest sens - fapt consemnat și în cadrul raportului de expertiză. Trebuie menționat că pârâtele nu au contestat cantitatea/calitatea mărfii livrate anterior demarării litigiului. Susținerile ulterioare au caracter pro causa, nefiind fundamentate pe nicio probă.

Aspectele de mai sus sunt confirmate și de procesele-verbale de recepție încheiate între K. B. și S.C. Inocsa Ingineria S.R.L., consultantul beneficiarului final al lucrării, documente care atestă recepția cantitativă și calitativă a materialului livrat, conform obligațiilor contractuale, de către E. 2.. În plus, expertiza contabilă confirmă faptul că apelantele - pârâte au încasat prețului lucrării de la beneficiarul final, și anume că "În evidenta contabila a K. B. apare sold o (zero) in contul analitic al beneficiarului final al lucrarii - Consiliul Local Z.". Analizând documentele din contabilitatea tuturor părților implicate, expertiza nu retine vreun refuz de primire, retur, mentiuni cu privire la deficiențe calitative sau cantitative a mărfii livrate, cu toate încercările pârâtelor de a demonstra contrariul.

Nu poate fi imputată apelantelor - reclamante o așa-zisă intenție frauduloasă atâta timp cât facturile au fost emise exclusiv pentru cantitatea și calitatea mărfii livrate, iar aceste elemente au fost conforme celor convenite de părți, așa cum rezultă din probele descrise mai sus. În realitate, refuzul de a achita facturile către E. C. 2. putea fi justificat doar în situația în care s-ar fi făcut dovada achitării facturilor către E. C. 2., ceea ce nu este cazul în speță.

Este absolut inexplicabilă convingerea instanței privind așa-zisa intenție frauduloasă a reclamantelor de vreme ce: pârâtele au recunoscut că facturile au fost emise exclusiv pentru cantitatea și calitatea mărfii livrate (fapt confirmat, de altfel, și de expertiza contabilă); nu poate fi conceput niciun motiv care să justifice pretinsa intenție frauduloasă.

Instanța atribuie intenția frauduloasă reclamantelor, în condițiile în care pârâtele sunt cele care se sustrag de la plata facturilor, deci au încasat pretul lucrării de la beneficiarul final acesta neavând absolut nici o obiecție cu privire la mărfurile respective.

În justificarea lipsei calității procesuale active a E. C. 2., instanța a reținut că livrarea de balast ar fi trebuit să se desfășoare între E. C. 2. și pârâta K. B., părți semnatare ale contractului de vânzare-cumpărare.

Cu alte cuvinte, instanța de judecată admite existența unui acord între părți doar în cazul în care acest acord îmbracă forma scrisă. Or, contractul este definit ca fiind "acordul intre două sau mai multe persoane, pentru a constitui sau a stinge intre dânșii raporturi juridice", așadar nu un act scris. În speță, chiar dacă nu a existat un act scris între E. C. 2. și K. B. - ca instrumentum, raporturile juridice au îmbrăcat forma de negotium, de fiecare dată când K. B., prin reprezentanții săi a adresat comenzi verbale, iar marfa a fost livrată conform acestor comenzi și parțial achitată de către intimate. D. privind comenzi verbale adresate societății E. C. 2. rezultă din probele administrate în cauză.

Mai mult, așa cum a arătat mai sus, probele administrate demonstrează existența raportului contractual.

Pe de altă parte, chiar în baza C. de vânzare-cumpărare executarea obligației de livrare putea fi îndeplinită de E. C. 2., chiar dacă nu era parte la acest contract, conform art. 1472 C.civ. conform căruia executarea obligației poate fi făcută de orice persoană, chiar dacă este un terț în raport cu acea obligatie.

Ar fi absurd să se considere că obligația de livrare a mărfurilor efectuată de o altă societate decât cea care s-a obligat în scris, ar exonera beneficiarul mărfii de la plata facturilor, mai ales în condițiile în care marfa a fost acceptată, în condițiile cantitative și calitative agreate, neexistând nici o obiecție în acest sens.

Totodată, doctrina reține că ,,în termeni mai cuprinzatori decât art. 1093 C. civ. [anterior], noul cod civil stabilește ca plata poate fi facută de orice persoană. Persoana care face plata se numește solvens și trebuie să îndeptineasce urmatoarele condiții, derivând din natura juridică a platii de a fi un act juridic: condiția generală a capacității de exercițiu și condiții speciale impuse de obiectul plății.

Chiar și prin raportare la vechea reglementare a Codului civil, ,,prrincipiul general care cârmuieste această materie este acela ca oricine poate face plata.; plata poate fi facută și de orice persoană neinteresată art. 1093 alin. (2) Cciv., deci de un terț neinteresat. În acest caz, terțul poate face plata in numele debitorului, in cadrul unui contract de mandat, al unei gestiuni de afaceri, fie in nume propriu, spre exemplu atunci cand face o liberalitate debitorului.

Intimatele prin întâmpinare au solicitat respingerea apelului arătând că premisa răspunderii contractuale este existența unui contract valabil încheiat, în lipsa contractului nefiind posibilă analiza condițiilor de antrenare a răspunderii contractuale.

Intimata nu și-a dat niciodată consimțământul pentru a cumpăra de la E. C. 2. S. o anume cantitate de marfă la un anumit preț - condiții esențiale și minime pentru a putea vorbi de un contract în formă simplificată, nefiind stabilite nici termene de plată, modalitățile de plată sau penalitățile de întârziere.

Examinând apelul, instanța reține următoarele:

Calitatea de creditor a E. C. 2. rezultă din calitatea sa de vânzător în C. de vânzare- cumpărare./ înregistrat cu nr. 1117/(...) la E. C. 2. și nr. 1752/(...) la SC K. B. A. G. & CO KG-S. C. N. S. În plus, respectiva calitate rezultă și din cesiunea de creanță dintre E. C. 2. (în calitate decedent) și E. C. 2. (în calitate de cesionar), cesiune încheiată cu respectarea condițiilor impuse de lege, fiind notificat și debitorul cedat, în conformitate cu dispozițiile art. 1393 C.civ. Prin urmare, E. C. 2. are calitatea de titular al drepturilor de creanță deduse judecății.

Un prim considerent reținut de prima instanța în justificarea admiterii excepției lipsei calității procesuale active a E. C. 2. se referă la faptul că "În cuprinsul contractului, părțile au inserat o clauză care interzicea vânzătorului SC E. C. 2. S. de a cesiona drepturile ori de a delega executarea obligațiilor rezultat din contract, fără acordul prealabil, expres și scris din partea cumpărătorului SC K. B. A. G. & Co KG. ".

Ori, interzicerea cesionării creanței ce face obiectul C. de vânzare-cumpărare este irelevantă, atâta timp cât în speță, societatea care a cesionat creanța nu a fost E. C. 2., ci E. C. 2.. Astfel, prin contractul de cesiune de creanță nr. 224/(...), reclamanta SC E. C. 2., în calitate de cedent, a cesionat reclamantei SC E. C. 2. S., în calitate de cesionar valoarea creanței pe care cedenta o are de incasat de la debitorul cedat SC K. B. A. G.& Co KG- S. C. N. în cuantum de

1.419.973,48 lei, cesiunea fiind notificată debitorului cedat".

Existența raporturilor contractuale dintre părți este dovedită și de acceptarea la plată a facturilor emise de SC E. C. 2. și plata parțială a acestora, așa cum a confirmat și expertiza contabilă.

S. instanței de fond este criticabilă și din perspectiva modului în care neagă existența acestor relații contractuale.

Acceptarea la plată a facturilor și plata parțială a acestora dovedesc existența raportului contractual dintre părți.

P. art. 46 C.Com. obligațiile comerciale se probeaza cu: acte autentice, acte sub semnatură privată, facturi acceptate, prin corespondență, prin telegrame, cu registrele părților, cu martori sau cu orice alte mijloace de probă admise de legea civilă. Prin urmare, facturile acceptate la plată dovedesc existența raportului contractual dintre părți precum și obligația debitorului de a achita sumele cuprinse în aceste facturi. În acest sens, practica judiciară reține că: ,,facturile acceptate la plată au semnificatia angajamentului juridic asumat sub puterea contractului încheiat de părți";. În speță, facturile care fac obiectul cererii apelantelor au fost acceptate la plată prin semnarea și ștampilarea lor de către intimatele-pârâte.

În plus, dintr-un număr total de 20 de facturi emise pe parcursul derulării raporturilor, 4 au fost achitate. Acest aspect rezultă din raportul de expertiză contabilă și din extrasele de cont depuse la dosarul cauzei. Or, plata acestora dovedește existența raportului contractual dintre părți precum și obligația debitoarei de a achita sumele cuprinse în aceste facturi. În justificarea lipsei calității procesuale active a E. C. 2., instanța a reținut că livrarea de balast ar fi trebuit să se desfășoare între E. C. 2. și pârâta K. B., părți semnatare ale contractului de vânzare- cumpărare.

Expertiza contabilă atestă existența soldului ce face obiectul prezentei acțiuni. Diferența stabilită este nesemnificativă.

P. expertizei contabile efectuate în cauză, "în evidența contabilă a SC E. C. 2. apare sold debitor suma de 1.421.074,23 Ron în contul analitic K. B. A. G.&Co KG", iar "în evidența contabilă a K. B. A. G.&Co KG S. C. apare sold creditor de 1.421.074,23 Ron În contul analitic

40101 E. C. 2. S.". Răspunzând obiecțiunilor formulate de pârâte cu privire la concluziile mai sus redate, expertul desemnat de instanță a reținut că prin centralizarea avize lor de însoțire a mărfii aferente celor 6 facturi în discuție, ar rezulta că valoarea de facturare a balastului livrat ar fi de 1.413.920,54 lei (adică cu 0,5°% mai mică decât cea efectiv facturată).

Din moment ce expertiza contabilă reține soldul debitor în contabilitatea K. B.-S. C., achitarea de către beneficiarul lucrării a sumelor datorate executantului, conformitatea mărfurilor livrate cu termenii contractului de vânzare-cumpărare, din punct de vedere calitativ și cantitativ, rezultă că proba în discuție confirmă existența debitului datorat apelantelor de către intimatele- pârâte.

Intimatele pârâte nu au contestat livrările de marfă sub aspect cantitativ și calitativ, anterior demarării litigiului, procesele verbale de recepție încheiate între K. B. și SC Inocsa Ingineria S. C.antul beneficiarului final al lucrării atestă recepția cantitativă și calitativă a materialului livrat conform obligațiilor contractuale de către E. C. 2..

Instanța de fond admite existența unui acord între părți doar în cazul în care acest acord îmbracă forma scrisă.

În principal art. 942 din vechea reglementare a Codului civil preluat ca atare și de art. 1178 din actualul Cod civil definește contractul ca fiind „. între două sau mai multe persoane pentru a constitui sau a stinge între dânșii raporturi juridice";, nestipulându-se condiția existenței unui act scris.

În speță, chiar dacă nu a existat un act scris între E. C. 2. și K. B. - ca instrumentum, raporturile juridice au îmbrăcat forma de negotium, de fiecare dată când K. B., prin reprezentanții săi a adresat comenzi verbale, iar marfa a fost livrată conform acestor comenzi și parțial achitată de către intimate. D. privind comenzi verbale adresate societății E. C. 2. rezultă din probele administrate în cauză.

Mai mult, așa cum a arătat mai sus, probele administrate demonstrează existența raportului contractual.

Astfel au fost neachitate următoarele facturi:

- nr. 2.358 din 0(...) în valoare de 262.283,14;

- nr. 2.363 din (...) în valoare de 850.843,75;

- nr. 2.364 din (...) în valoare de 215.784,12;

- nr. 2.367 din (...) în valoare de 77.594,05;

- nr. 2.368 din 0(...) în valoare de 13.468,42;

- nr. 2.370 din 0(...) în valoare de 1.100,75, în total 1.421.074.23 RON din care reclamantei SC E. 2. S. va fi achitată suma de 1.419.973,48 lei, iar pentru SC E. C. 2. S. suma de 1.100,75 lei.

Pentru acoperirea prejudiciului integral suferit de reclamante pentru neplata la termen a facturilor, pârâtele vor fi obligate și la plata dobânzii legale calculate de la data scadenței sumei și până la data introducerii acțiunii.

Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.296 Cpr.civ, va admite apelul declarat de SC E. C. 2. S. și SC E. C. 2. S. împotriva sentinței civile nr. 1461/(...) pe care o va schimba în sensul că :

Va admite în parte cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantele SC E. C. 2. S. și SC E. C. 2. S. împotriva pârâților SC K. B. A. G. & CO KG-S. C. N. S. ( K. B.-S. C.), SC K. B. A. G. & CO KG ( K. B. ),

Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc.civ. va obliga pârâtele să plătească reclamantei S. S. suma de 1.419.973,48 lei contravaloare facturi neachitate și la plata dobânzii legale pentru această sumă de la data scadentă, fiecărei facturi și până la data introducerii acțiunii, (...).

Va obliga pârâtele să plătească reclamantei SC E. C. 2. S. suma de 1.100,75 lei contravaloare facturi și la plata dobânzii legale a acestei facturi până la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.

Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc.civ va obliga pârâtele la plata către apelante SC E. C. 2. S. a sumei de 42.857,95 lei taxă de timbru și timbru judiciar și va obliga pârâtele la plata către apelanta SC E. C. 2. S. a sumei de 153,5 lei taxă de timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite apelul declarat de SC E. C. 2. S. și SC E. C. 2. S. împotriva sentinței civile nr.

1461/(...) pe care o schimbă în sensul că :

Admite în parte cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantele SC E. C. 2. S. și

SC E. C. 2. S. împotriva pârâților SC K. B. A. G. & CO KG-S. C. N. S. ( K. B.-S. C.), SC K. B. A. G.

& CO KG ( K. B. ),

Obligă pârâtele să plătească reclamantei S. S. suma de 1.419.973,48 lei contravaloare facturi neachitate și la plata dobânzii legale pentru această sumă de la data scadentă, fiecărei facturi și până la data introducerii acțiunii, (...).

Obligă pârâtele să plătească reclamantei SC E. C. 2. S. suma de 1.100,75 lei contravaloare facturi și la plata dobânzii legale a acestei facturi până la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.

Obligă pârâtele la plata către apelante SC E. C. 2. S. a sumei de 42.857,95 lei taxă de timbru și timbru judiciar.

Obligă pârâtele la plata către apelanta SC E. C. 2. S. a sumei de 153,5 lei taxă de timbru și timbru judiciar.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, (...).

PREȘEDINTE

JUDECĂTOR

GREFIER

A. I. A. D. P.

M. N. ȚÂR

Red. D.P. dact. GC

5 ex/(...)

Jud.primă instanță: S.Ivănescu

← Decizia comercială nr. 2222/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii...		Decizia comercială nr. 3938/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... →

Decizia comercială nr. 169/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia comercială nr. 169/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii