Decizia comercială nr. 2222/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 2222
Ședința a 20 M. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE D. P. Judecător A.-I. A. Judecător C. I.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta S. K. S. Z. împotriva sentinței civile nr. 5962 din 10 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. în contradictoriu cu intimații S. R. - PRIN C. LOCAL Z., S. S. S. C. M. Z., S. M. S., M. Z.-PRIN P., S. R. PRIN M. F., având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 martie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 5.962 din data de 10 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a S.UI R. - prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE precum și excepția prematurității. Prin aceeași sentință s-a respins ca fiind prematură cererea formulată de reclamanta S. K. S. Z., în contradictoriu cu pârâții S. S. S. C. M. Z., S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, M. Z. prin P. și S. M. S. privind acțiunea în constatare și înscrierea în CF.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu mai multe pârâte să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului ,, spălătorie cu 4 boxe"; edificat pe terenul notat în CF
52925 Z., top cad. 1156/b/1/1/1/b/a/2/a/1 situat în Z. str. C. C. nr.106. În probațiune a depus autorizația 194/(...), procesul verbal de recepție a lucrării și certificatul de atestare a edificării construcției (f.8-11). Potrivit extrasului de carte funciară proprietar al terenului este S. R.. În cauză, pârâta D. S. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a S.ui R. motivând că imobilul din litigiu nu face parte din domeniul public sau privat al S.ui.
L. 213/1998 reglementează distinct domeniul public și domeniul privat al S.ui și al unităților administrativ teritoriale precizând la art. 12 alin. 4 și 5 cine reprezintă S. și litigiile privitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor și cine îl reprezintă în litigiile referitoare la dreptul de administrare.
De asemenea, la art.3 alin.2 și art.4 din L. 213/1998 se precizează că
,,Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau interes public național, declarate ca atare prin lege " .... " Domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată ". Chiar dacă în cartea funciară S. R. figurează ca proprietar, această împrejurare are în prezent doar un caracter formal iar titularul dreptului de proprietate asupra terenului este unitatea administrativ-teritorială.
Din legislația ulterioară, respectiv L. nr. 2. la art. 122 alin. 1 stipulează că
,,aparțin domeniului public de interes local sau județean bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național ". De asemenea, conform art. 123 alin. (1) din același act normativ" domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art. 122 alin (1), intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege ".
Calitatea procesuală presupune existența unor identități între persoana reclamantei și cel care ar fi titular al dreptului afirmat precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății. Întrucât nu s-a făcut dovada faptului că imobilul este de interes național ci dimpotrivă el este de interes local, instanța de fond a constatat că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, iar excepția a fost admisă.
De asemenea, a precizat tribunalul, s-a invocat excepția prematurității în sensul nerespectării prevederilor art. 720 Cod procedură civilă.
În cauză, ambele părți sunt comercianți și prin urmare, îndeplinirea procedurii prealabile era obligatorie. Reclamanta nu a făcut dovada că a notificat pârâtele pentru conciliere directă și prin urmare s-a respins ca prematură cererea formulată de reclamanta S. K. S., în contradictoriu cu pârâtele S. S. S. C. M., S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, M. Z., prin P. și S. M. S. privind acțiunea în constatare și înscrierea în CF.
Pârâta SC M. SRL solicită cheltuieli de judecată, or, a constatat instanța de fond, din factura depusă în cauză rezultă că firma de avocatură a încheiat cu aceasta contractul în data de (...), respectiv ulterior chiar acordării cuvântului în dezbateri care a fost (...). Prin urmare instanța de fond a considerat că acel contract privește altă cauză și nu a acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe reclamanta S. K. S. Z. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecarea cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C., recurenta a susținut că instanța de fond a soluționat cauza prin încălcarea normelor legale de competență prev. de art. 2 alin. 1 lit. a C., conform cărora tribunalul este competent a soluționat în primă instanță procesele și cererile în materie comercială a căror obiect are o valoare de peste 100.000 Ron precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani, situație în care competența revenea Secției comerciale a tribunalului și nu celei civile cum rezultă din sentința în cauză. Prin prisma acestor dispoziții legale, recurenta a mai considerat că în mod greșit instanța de fond a respins ca prematură acțiunea sa, deoarece pentru a putea reține prematuritatea acțiunii, instanța trebuia să aibă competență materială în acest sens.
Recurenta a imputat instanței și faptul că a încălcat principiul contradictorialității, deoarece nu a pus în discuția părților prematuritatea acțiunii și astfel i-a încălcat reclamantei posibilitatea de a formula apărări în combaterea excepției prematurității.
Pe de altă parte, recurenta a susținut că a îndeplinit procedura concilierii directe prevăzută de art. 7201C., prin faptul că anterior formulării cererii de chemare în judecată, la data de (...), a convocat pe pârâta S. S. Z. la conciliere pentru ziua de (...), iar mai apoi, la (...), prin S. C. de A. S. a formulat o nouă invitație la conciliere a pârâtei, dar pârâta nu a dat curs nici unei convocări. În cadrul altor motive de recurs (f. 9-11) termenul legal recurenta a invocat și faptul că admiterea excepției lipsei procedurii prealabile de conciliere este eronată deoarece natura litigiului nu este una comercială, ci este civilă, situație în care îndeplinirea respectivei proceduri nu era necesară. Intimații M. Z. reprezentat prin P., D. G. A F. P. S. în numele M. F. P. și S. S. SCM Z. au depus întâmpinări în cauză prin care au solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond. În plus, intimata D. S. a solicitat respingerea recursului reclamantei ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele: Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține faptul că aspectele invocate de către recurentă referitoare la natura litigiului dedus judecății sunt întemeiate. A., în ciuda calității de comerciant a părților, obiectul acestuia nu este unul comercial ci unul civil, fundamentat pe dispozițiile dreptului comun. T. precizat în acest context faptul că, așa cum cu temei susține recurenta simpla calitate de comerciant a părților unui litigiu, sau a unora dintre părți nu conferă automat litigiului o natură comercială. Dimpotrivă, natura comercială a litigiului este generată de obiectul cererii de chemare în judecată și de legătura care există între acesta și activitatea comercială specifică și conformă obiectului de activitate precizat în actele constitutive ale societății comerciale. În cazul concret analizat, prin cererea de chemare în judecată reclamanta S. K. S. a solicitat instanței în contradictoriu cu S. R. prin C. Local Z., M. Z. prin P., S. S. S. C. M. și S. M. S. constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului ,,spălătorie cu 4 boxe,, și înscrierea imobilului în cartea funciară. În drept, au fost invocate dispozițiile din codul civil referitoare la accesiunea imobiliară artificială reglementate de dispozițiile art. 492 Cod Civil. Cele două societăți comerciale au fost chemate în judecată din rațiuni care nu au nici o legătură cu activitatea curentă economică a acestora, desfășurată în vederea realizării obiectului de activitate. A., S. S. C. M. a fost chemată în judecată pentru dovedirea și valorificarea unui pretins acord al acesteia în vederea edificării unei construcții, în condițiile în care această societate meșteșugărească nu are vreun obiect de activitate legat de edificarea imobilelor iar S. M. S.R.L a fost chemat în judecată în calitate de titular al unui drept de folosință asupra unei părți din terenul pe care se află edificată construcția cu privire la care reclamanta solicită constatarea dobândirii unui drept real rezultat din faptul edificării. În consecință, nici unul dintre cei doi pârâți nu a fost chemat în judecată în baza unui raport juridic specific activității comerciale derulate de aceste persoane juridice iar reclamanta nu a invocat nici un moment neexecutarea vreunor obligații rezultate din acte juridice încheiate în scopul realizării obiectului de activitate specific fiecăreia. Simpla calitate de comerciant nu conferă raportului juridic și litigiului o natură comercială în lipsa elementelor anterior precizate, ci dimpotrivă, litigiul rămâne unul civil, guvernat de dreptul comun. S. acestei concluzii se desprinde ideea că nu era necesară parcurgerea procedurii prealabile, context în care admiterea de către judecătorul fondului a excepției absolute și peremptorii care a stat la baza pronunțării sentinței recurate a fost neîntemeiată. Pentru aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 5 și 6 C.p.c., instanța va admite recursul declarat de reclamanta S. K. S. împotriva sentinței civile nr. 5.962 din 10 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., pe care o va casa și având în vedere natura civilă a litigiului și valoarea de sub 500.000 lei, în baza art. 1 coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. b C.p.c. va trimite cauza spre soluționare în primă instanță Judecătoriei Z., instanță competentă material și teritorial. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamanta S. K. S. Z. împotriva sentinței civile nr. 5.962 din 10 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., pe care o casează și trimite cauza spre soluționare în primă instanță Judecătoriei Z.. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. P. A. A. I. C. I. GREFIER, M. N. ȚAR Red.A.A.I./ (...). Dact.H.C./3 ex. jud.fond: P. R.M.lena.
| ← Decizia comercială nr. 62/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 169/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
