Decizia comercială nr. 200/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 200/2012
Ședința publică de la 13 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Judecător M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de A. F. P. A M. C.- N. împotriva sentinței civile nr.1077/CC din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui C. C., privind și pe intimați D. G. A F. P. A J. C., SC R. B. S., D. R. și H. A.
A., având ca obiect opoziție L. nr.31/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
C.ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C.ea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. INSTANȚA, Prin sentința civilă nr. 1. din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Comercial Cluj s-a respins ca neîntemeiată opoziția formulată de reclamanta D. G. A F. P. A J. C. împotriva cesiunii părților sociale ale intimatei S. R. B. S. efectuată în baza hotărârii AGA din 30 iulie 2010 publicată în MO nr. 3584/18 august 2010. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivitart. 202 alin. 23dn L. nr. 31/1990, creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale. Prin hotărârea fn/30 iulie 2010 publicată în M. Of. nr. 3584/18 august 2010, asociații SC R. B. S., intimata D. R., în calitate de cedentă și d-l F. L. I., au aprobat cesionarea la valoarea nominală a unicei părți sociale deținute de intimata D. R. către intimatul cesionar H. A. A.. În urma acestei cesiuni, asociata intimată D. R. urma să piardă calitatea de asociată a intimatei SC R. B. S. Cesiunea părții sociale urma să confere cesionarului intimat H. A. A. drepturile și obligațiile pe care cedenta intimată le-a avut anterior, implicit obligația de a răspunde pentru datoriile persoanei juridice, în limita participării la capitalul social, 5%. Deși oponenta susține că prin realizarea cesiunii acestei părți sociale s-ar fi cauzat bugetului general consolidat un prejudiciu, tribunalul apreciază că susținerile oponentei sunt neîntemeiate. T. reține că oponenta a apelat la un șablon de cerere care nu a fost individualizat în prezenta cauză, aspect care constituie o încălcare a dispozițiilor art. 112 C .proc.civ. Desigur, instanța de judecată are îndatorirea de a afla adevărul în cauză, urmărind prevenirea oricărei greșeli, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Cu toate acestea, instanța civilă nu poate suplini formularea unei cereri concrete de către oponentă, în caz contrar fiind încălcat principiul disponibilității în procesul civil, reluat în dispozițiile art. 129 alin. 6 C .proc.civ. Oponenta a pretins, în primul rând, faptul că intimata societate comercială ar avea anumite datorii față de bugetul de stat. S. depunere de către oponentă a fișei fiscale a intimatei SC R. B. S. nu face însă dovada acestor pretinse creanțe. Acest act este un înscris emis unilateral de către oponentă, inopozabil debitoarei. S. calitate a oponentei de organ fiscal nu conferă fișei fiscale calitatea de act doveditor al creanței fiscale, aceasta neavând calitatea de titlu de creanță sau de titlu executoriu. Chiar dacă s-ar admite că intimata SC R. B. S. ar avea numite datorii către bugetul de stat, acestea nu au fost afectate de cesiunea convenită de intimați, transferul părții sociale nefiind efectuat cu diminuarea capitalului social, cesionarul intimat preluând toate drepturile și obligațiile pe care cedenta intimată le avea anterior cesiunii. Aprecierile oponentei în sensul că pierderea de către intimata D. R. a calității sale de asociată ar îngreuna recuperarea creanței nu sunt corecte, întrucât asociații răspund, conform prevederilor art. 3 din L. nr. 31/1990, în cazul societăților cu răspundere limitată, până la concurența capitalului social subscris. Aliniatele 1 și 2 ale aceluiași articol statuează asupra faptului că obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social și că doar asociații în societatea în nume colectiv și asociații comanditați în societatea în comandită simplă sau în comandită pe acțiuni răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale. Creditorii societății se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligațiile ei și, numai dacă societatea nu le plătește în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociați. Abia în momentul în care societatea comercială intimată s-ar afla în insolvență și acoperirea pasivului nu ar putea fi realizată din valorificarea bunurilor acesteia există posibilitatea angajării răspunderii administratorilor statutari sau a oricăror altor persoane care au cauzat starea de insolvență. O astfel de ipoteză nu poate fi reținută în cazul în speță, întrucât nu există la dosar vreo probă din care să rezulte că SC R. B. S. ar fi în stare de insolvență și că ar exista indicii ale prejudicierii bugetului de stat. De altfel, oponenta nu a dovedit nici măcar faptul că a încercat recuperarea sumelor menționate anterior cu titlu de prejudiciu, pretins datorate de societatea comercială intimată și nici intenția cesionarului sau a cedentei de a frauda interesele creditorilor. Concluzionând, oponenta nu a făcut dovada faptului că în urma încheierii contractului de cesiune i se cauzează un prejudiciu, a pretins doarfaptul că această cesiune îi cauzează un prejudiciu constând în neplata obligațiilor fiscale, fără însă a fi dovedit existența acestui prejudiciu și, implicit, împrejurarea că cesiunea ar fi cauzat prejudiciul. Dispozițiile Legii nr. 31/1990 nu interzic, în cazul societăților cu răspundere limitată, cesiunea părților sociale către o persoană din afara societății, administratorii statutari și, în anumite cazuri, asociații, răspunzând pentru prejudiciile cauzate creditorilor în condițiile reglementate de L. insolvenței, în situația în care datoriile persoanei juridice nu au fost achitate către creditori și în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 din L. nr. 85/2006. Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. F. P. C. N. a declarat recurs, solicitând modificarea în întregime a sentinței atacate și admiterea opoziției. În motivarea recursului, reclamanta a arătat că prima instanță a încălcat principiul disponibilității deoarece S. R. B. S. a recunoscut că datorează bugetului de stat creanțele fiscale menționate în cererea de opoziție și a susținut că aceste creanțe au fost stabilite de către societate prin declarațiile fiscale depuse la organul fiscal. De asemenea nu a contestat că s-au efectuat numeroase acte de executare silită împotriva sa și că nu deține bunuri în patrimoniu. Întrucât creanțele fiscale ale S. R. B. S. datează din perioada în care D. R. a avut calitatea de asociat și administrator al SC R. B. S. iar neîndeplinirea obligațiilor fiscale la scadență constituie o faptă ilicită, recurenta apreciază că legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit de bugetul de stat este evidentă și nu mai trebuie dovedită. Susține în continuare că dimpotrivă intimata S. R. B. S. ar fi trebuit să dovedească că deține venituri și bunuri urmăribile din care este posibilă încasarea creanțelor fiscale și să ofere garanții corespunzătoare pentru stingerea creanțelor. De asemenea se arată că sentința de la fond a fost pronunțată cu încălcarea art. 202 alin. 2 indice 3 din L. nr. 31/1990, în condițiile în care la (...) intimata avea obligații fiscale neachitate în cuantum de 99.821 lei. Analizând recursul formulat C.ea reține următoarele: Recurenta reclamă în primul rând că prima instanță a încălcat principiul disponibilității statuând în considerentele hotărârii că simpla depunere a fișei sintetice a intimatei nu face dovada că aceasta ar datora anumite sume de bani la bugetul de stat în condițiile în care această susținere nu a fost contestată prin întâmpinare de către intimata S. R. B. S. Raportat la modul în care se susține încălcarea principiului disponibilității de către prima instanță, C.ea constată că recurenta ignoră sensul principiului disponibilității așa cum acesta a fost definit în doctrina procesual civilă. În baza principiului disponibilității, partea are dreptul de a hotărî cu privire la exercitarea acțiunii civile și asupra obiectului acțiunii, după cum rămâne la latitudinea acesteia dacă o continuă sau renunță la aceasta. În mod corelativ și instanței îi revin obligații din prisma principiului disponibilității. Respectarea acestui principiu impune instanței obligația de a se pronunța doar asupra cererilor cu care a fost investită și doar în limitele investirii sale. Cum recurenta nu se plânge de depășirea limitelor investirii, ci de modul în care instanța a interpretat probațiunea administrată, respectiv de faptul că a ignorat valoarea probatorie a fișei sintetice nu se poate reține nesocotirea principiului disponibilității întrucât interpretarea probelor este atributul exclusiv al instanței de judecată și nu ține în nici un caz de conceptul de disponibilitate care caracterizează procesul civil. Pe de altă parte, prima instanță a calificat demersul recurentei ca nefondat chiar și în ipoteza în care acest înscris ar avea valoarea probatorie pretinsă de recurentă, concluzie la care achiesează și instanța de recurs. Opoziția reglementată de art. 202 (23) este o acțiune în răspundere patrimonială avându-și fundamentul juridic în hotărârile ilegale și prejudiciante ale organelor statutare ale societății comerciale. Recurenta susține că hotărârea de modificare a actelor constitutive ale S. R. B. S. urmărește printre altele zădărnicirea oricăror acțiunii întreprinse de organele fiscale în vederea realizării creanțelor fiscale. În cauză, așa cum corect a reținut prima instanță, nu se dovedește că prin hotărârea de cesionare a părților sociale recurenta ar fi prejudiciată. În condițiile în care creditoarea A. F. P. C. N. nu poate iniția o executare silită decât împotriva intimatei SC R. B. S. pentru datoriile fiscale ale acesteia, iar nu și împotriva asociaților, C.ea apreciază că oponenta nu a făcut dovada prejudicierii sale actuale prin simpla transmitere a părților sociale de D. R. către noul asociat H. A. A.. Trebuie subliniat de asemenea faptul că executarea eventualelor creanțe se poate face în continuare împotriva SC R. B. S. respectiv a patrimoniului acestei societăți în contextul în care transmiterea părților sociale se face atât cu drepturile cât și obligațiile sociale. De asemenea modificarea titularilor părților sociale nu determină prin ea însăși o imposibilitate totală sau parțială de recuperare a creanței de 99.821 lei, câtă vreme capitalul social ( 200 lei ) și patrimoniul SC R. B. S. rămân nemodificate, iar obligația de plată a debitului de 99.821 lei către bugetul de stat este o obligație proprie a societății SC R. B. S., iar nu o obligație personală a cedentei D. R.. Mai mult decât atât, recurenta nu făcut dovada bonității asociatei D. R., după cum nu a probat în vreun fel insolvabilitatea noului asociat ai SC R. B. S., H. A. A.. Întrucât motivul de recurs invocat nu a fost găsit întemeiat, C.ea în baza art.312 C.pr.civ. urmează să respingă recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII { F. |HOTĂRĂȘTE} Respinge recursul declarat de reclamanta A. F. P. M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 1. din 8 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 13 ianuarie 2012. { F. | Președinte, M.-I. I. Judecător, G.-A. N. Judecător, M. B. Grefier, A. B. } Red. MII/. 16 I. 2012
| ← Sentința comercială nr. 151/2012, Curtea de Apel Cluj -... | Sentința comercială nr. 282/2012, Curtea de Apel Cluj -... → |
|---|
