Decizia comercială nr. 27/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS.L
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 27/2012
Ședința publică din data de 15 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B. JUDECĂTOR: F. T. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta B. A. V. I. G. SA împotriva sentinței comerciale nr. 2051 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., în contradictoriu reclamantul K. A., având ca obiect - pretenții.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) apelanta-pârâtă a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 februarie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C.EA
Prin sentința comercială nr. 2051 din (...) pronunțată de Tribunalul
Comercial Cluj în dosar nr. (...) s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul K. A. în contradictoriu cu pârâta SC B. A. V. I. G.
SA, și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 70.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din data plății, cu titlul de despăgubiri în temeiul contractului de asigurare nr. 0332115/(...).
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 9.267,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La 7 august 2009, între reclamantul K. A. și pârâta SC B. A. V. I. G.
SA s-a încheiat polița ACL nr. 0332115 de asigurare complexă a locuinței, cu privire la imobilul situat în localitatea P. N., str. P. P., F., jud. Suceava, asigurare fiind încheiată pentru o despăgubire de maximum 70.000 euro, pentru riscuri produse în perioada 8 august 2009 - 7 august 2010.
Potrivit art. 3.2 din condițiile generale de asigurare, polița acoperă, printre altele, daunele produse de incendiu, iar în art. 3.4, pârâta a stipulat că nu acordă despăgubiri pentru pagube produse prin acte comise cu neglijență gravă de către asigurat, persoanele cuprinse în asigurare (fila 10).
La data de 14 februarie 2010, urmare a unui incendiu imobilul asigurat a pierit în întregime, iar în procesul verbal de intervenție nr. 36 din
14 februarie 2010 încheiat de ISU B. s-a reținut că locul focarului s-a situat la mansardă, sursa probabilă de aprindere fiind efectul termic, iar mijlocul care putea produce aprinderea a fost coșul de fum amplasat/. termic față de materialele de combustie (fila 14).
În temeiul raportului juridic încheiat cu pârâta, reclamantul s-a adresat acesteia la 16 februarie 2010 în vederea achitării asigurării,solicitare respinsă de către pârâta SC B. A. V. I. G. SA invocând dispozițiile art. 3.4 pct. 10 alin. 14 din condițiile generale de asigurare (filele 98, 98-
124).
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții întocmit de expertul T. C. (filele 55-71) imobilul proprietatea reclamantului, situat în localitatea P. N., str. pârâul P., F., a ars în întregime, iar execuția coșului de fum s-a făcut cu respectarea normativelor în construcții cu privire la protecția termică a acestuia, în așa fel încât să nu constituie o sursă de incendii prin supraîncălzire (fila 59).
De asemenea, a mai reținut instanța faptul că potrivit înscrisurilor de la filele 75-77, coșul de fum și izolația acestuia a făcut obiectul unui contract încheiat cu o firmă specializată, iar din declarația martorei B. L. P. (fila 79), coșul de fum a fost curățat ultima dată cu o zi înainte de data producerii incendiului, iar focul a fost făcut cu o zi înainte de incendiu la ora
15, ultima dată instalația fiind verificată la ora 20, când temperatura în instalație era de 30 grade C, inferioară limitei de 50 grade C.
În vederea lămurii contradicției cu privire la cauza incendiului între procesul verbal de intervenție nr. 36 din 14 februarie 2010 încheiat de ISU B. și concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții, instanța din oficiu a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea procese pirotehnice și incendii, expertiză întocmită de expert O. R. I. (filele 127-129, 136-137). Potrivit concluziilor acestui raport de expertiză (fila 128), declanșarea incendiului datorită coșului de fum este foarte puțin probabilă deoarece acesta a fost edificat cu respectarea normelor în vigoare, iar stabilirea cauzelor de către pompierii militari nu este rezultatul unei analize făcute de către specialiști, fiind o cauză probabilă, iar din planșele fotografice depuse la dosarul cauzei coșul de fum a fost construit și amplasat conform normelor tehnice, posibilitatea ca acesta să fie cauza incendiului fiind foarte mică.
Potrivit art. 3.2 din Condițiile generale de asigurare, polița de asigurare încheiată între părți acoperă daunele provocate de incendiu, iar potrivit art. 3.4 din același contract, nu sunt acoperite pagubele produse ca urmare a actelor de neglijență gravă de către asigurat, persoanele cuprinse în asigurare sau beneficiarul asigurării. Prin neglijență gravă, părțile au înțeles să definească comportamentul unei persoane care dă dovadă de o lipsă neobișnuită de grijă și de atenție precum și de indiferență față de ceea ce ar trebui în principiu să fie clar pentru oricine într-o anumită situație (fila
10).
Astfel, din probele administrate în cauză, reiese faptul că bunul imobil a pierit în întregime din cauza unui incendiu, coșul de fum menționat în procesul verbal de intervenție nefiind probabil cauza acestui incendiu, coșul de fum fiind edificat de o societate comercială cu respectarea normativelor în vigoare, fiind curățat periodic, astfel că nu se poate reține în sarcina acestuia o neglijență gravă de natură a duce la exonerarea pârâtei de la plata primei de asigurare urmare a producerii riscului asigurat. Mai mult, la data încheierii poliței de asigurare, prepușii pârâtei au procedat anterior la verificarea șemineului și a coșului de fum (declarația martorului C. V. B. - fila 80), astfel că aceste elemente existau la data încheierii contractului de asigurare, iar eventualele riscuri presupuse de către elemente au fost acceptate ca atare de către pârâtă prin încheierea poliței de asigurare.
Față de cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 969 Cod civil, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul
K. A. în contradictoriu cu pârâta SC B. A. V. I. G. SA. În temeiul art. 274
Cod procedură civilă, pârâta căzând în pretenții a fost obligată să plătească reclamantului suma de 9.267,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (7.077,30 lei) și onorariu experți (1.840 lei, respectiv 350 lei).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat apel, pârâta B. A.
V. I. G. SA, solicitând in conditiile art. 304 pct 9 Cod Procedura Civila sa sedispună admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul respingerii cererii reclamantului.
În motivare s-a arătat că:
Raportul de expertiza dispus din oficiu in cauza s-a efectuat doar pe baza declaratiilor reclamantului si a pozelor puse la dispozitie doar de catre reclamant.
1) Considera ca in efectuarea rapoartelor de expertiza din prezenta cauza trebuia sa se aiba in vedere procesul-verbal de interventie nr. 36/(...) si de constatare intocmit de ISU B., acesta fiind primul act -oficial - emis de o autoritate publica si ale carui date trebuiau retinute.
2) Cele doua expertize efectuate in prezenta cauza sunt contradictorii si instanta si-a motivat solutia pe una dintre ele - care nu reflecta realitatea, pentru urmatoarele considerente:
- concluziile raportului de expertiza al expertului O. R.- de la puntul a) este in contradictie cu cel de la punctul b): adica: putem afirma fara a lua in calcul procesul-verbal emis de ISU, ca: A)"declansarea incendiului datorita cosului de fum este putin probabila" iar la B) - spune ca "nu se poate face precizarea privitoare la cauza si modalitatea producerii incendiului".
- contractul de executie al cosului de fum - depus la dosarul cauzei - dateaza din anul 2004 - pe cand incendiul s-a produs in (...); acest contract de executie are atasat un D. de lucrari in care nu apar costurile cosului de fum, nici manopera si niciun alt cost si nici nu exista un certificat de garantie a lucrarii efectuate - contrar celor spuse de experti in expertizele efectuate.
- intre 2004 - 2010 reclamantul a efectuat lucrari de reparatie la cosul de fum - in regie proprie - fapt recunoscut de catre reclamant- si mai ales cu o firma care nu era autorizata pentru asemenea lucrari, acest lucru nefiind adus la cunostinta A. SC B. A. V. I. G. SA, nerespectand prevederile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile - "D. împrejurările esențiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice în scris asigurătorului schimbarea."
- nu a fost citat si nici propus martorul care a fost prezent la incendiu- cel consemnat in procesul-verbal ISU- Candrea D.ut.
Considera ca procesul-verbal nr. 36/(...) intocmit de ISU B. prin cele constatate face dovada tuturor imprejurarilor in care s-a produs incendiu - cat si a sursei de aprindere a incendiului - "cos de fum amplasat/. termic fata de materiale combustibile"
3) Mai mult decat atat declaratia martorei B. L. P. din cursul procesului in fond cuprinde afirmatii contradictorii si este in pura contradictie cu cea data in cursul solutionarii dosarului de dauna in fata inspectorilor de dauna SC B. A. V. I. G. SA.
In acest sens putem observa: curatatul cosului de fum a fost facut tot de catre o persoana (Botnar L.- Martor) care nu era specializata pentru aceasta activitate, si mai mult sustine ca verifica centrala din 2 in 2 ore pentru a verifica temperatura sa nu urce peste 50 grade C.. Apoi in finaluldeclaratiei sustine ca a facut focul la ora 15.00 si a verificat centrala la ora
20.00.
Care este certitudinea ca daca la ora 20.00 temperatura era de 30 de grade C., peste noapte aceasta nu putea sa crească? Mai mult, dacă se efectuasera lucrari neautorizate la acest cos de fum, care au fost apreciate ca fiind conforme, de ce se verifica centrala din 2 in 2 ore?
Avand in vedere cele mentionate si faptul ca reclamantul a recunoscut ca a efectuat reparatii in regie proprie la cosul de fum si tinand cont de procesul-verbal intocmit de pompieri, considera ca instanta nu isi putea intemeia solutia si nici motivarea pe o expertiza care contine concluzii contradictorii una cu cealalta.
Considera ca in speta este vorba de o ,,grava neglijenta" a reclamantului care reprezinta o clauza de excludere de la plata despa2ubirilor arte 4.3.3 si 3.4.pct. 10 in Conditiile Generale de A. si asiguratorul- parat nu poate fi obligat la plata, din moment ce reclamantul a cunoscut, a acceptat, a semnat si a fost de acord cu acestea.
4) In dosarul de fond niciun raport de expertiza nu a stabilit cauza producerii incendiului, fapt ce duce la concluzia ca instanta nu trebuia sa admita actiunea reclamantului, deoarece nu sunt suficiente probe la dosar care sa exonereze reclamantul de grava neglijenta si nici ca acesta sa-si demostreze actiunea.
Reclamantul-intimat a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, considerând că sentința pronunțată este temeinică și legală.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, C.ea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată sub numărul de mai sus, reclamantul K. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC B. A. V. I. G. SA, obligarea pârâtei la plata sumei de 70.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din data plății, cu titlul de despăgubiri în temeiul contractului de asigurare nr. 0332115/(...), precum și la plata cheltuielilor ocazionate de prezenta procedură judiciară.
În fapt, la data 7 august 2009, cele două părți au încheiat polița de asigurare complexă a locuinței seria ACL nr. 0332115 cu privire la imobilul situat în P. N.i, str. pârâul pietrei, F., jud. Suceava. În cursul perioadei de valabilitate a poliței, la data de 14 februarie 2010, imobilul asigurat a fost distrus în întregime urmare a unui incendiu, cauza probabilă fiind potrivit procesului verbal de intervenție nr. 36/(...), efectul termic al coșului de fum amplasat/. termic față de materialele combustibile.
În temeiul art. 3.2 din condițiile generale de asigurare, reclamantul s-a adresat pârâtei SC B. A. V. I. G. SA în vederea acordării despăgubirii conform poliței, însă aceasta a refuzat plata acesteia la 1 aprilie 2010 invocând dispozițiile art. 3.4 pct. 10 alin. 14 din condițiile generale, invocând neglijența gravă a asiguratului, poziție pe care a menținut-o și în fața instanței.
Analizând amplul probatoriu administrat în cauză: înscrisuri, declarațiile martorilor și cele două rapoarte de expertiză efectuate, prima instanță a admis acțiunea, considerând că pârâta nu se poate prevala de clauza exoneratoare de răspundere, nefiind dovedită grava neglijență a asiguratului.
Ideea pe care apelanta își întemeiază criticile este aceea ca instanța de fond a interpretat greșit probele dosarului si nu a constatat existenta neglijentei grave care ar fi exonerat-o de la plata sumei asigurate.
In acest sens, se susține ca procesul-verbal de intervenție nr. 3. întocmit de ISU B. este singura proba care trebuia avuta în vedere de instanță, restul probelor, respectiv raportul de expertiza si declaratia martorilor B. L. fiind neconcludente.
Este real că, conform contractului de asigurare încheiat între părți, asigurătorul era exonerat de obligația de plată în cazul daunelor ce sunt rezultatul neglijenței grave a asiguratului, edificarea coșului de fum cu nerespectarea normelor tehnice intrând în logica acestei clauze.
Aceasta este și motivul pentru care tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice in specialitatea construcții, raportul fiind întocmit de către expertul T. C. și fiind depus la dosar la filele 55-71.
Așa cum rezulta din concluziile expertizei, toate normativele tehnice în construcții au fost respectate in execuția acestui cos de fum. De remarcat este și că pârâta nu a formulat obiecțiuni împotriva acestui raport, în cadrul cărora să pună în discuție cele relevate prin apel, conform cărora incendiul nu s-ar fi datorat modului în care coșul de fum a fost construit inițial, ci modificărilor ulterioare realizate de către reclamant. De asemenea, nici prin apel nu s-au formulat cereri în probațiune sub acest aspect.
În plus, C.ea ia act de faptul că expertul în construcții s-a pronunțat nu numai pe baza celor constatate la fața locului, ci și a celor rezultate din fotografiile efectuate imediat după incendiu, luând în calcul, drept urmare, situația existentă anterior producerii riscului asigurat.
In acest context, pentru că expertul în construcții a ajuns la o concluzie ce se contrazicea cu procesul verbal întocmit de ISU B., (proces- verbal ce stabilea faptul ca incendiul a pornit de la coșul de fum care nu ar fi fost protejat termic de materialele adiacente), instanța a dispus din oficiu efectuarea unei expertize in specialitatea procese pirotehnice si incendii.
Concluziile acestei expertize au fost în sensul în care declanșarea incendiului datorită coșului de fum este foarte puțin probabilă, însă, dat fiind faptul ca imobilul in materialitatea sa nu mai exista, nu s-a putut stabili cauza exactă a incendiului. Aceeași expertiza explică si faptul ca pompierii militari ce se deplasează la locul unui incendiu nu sunt specialiști in stabilirea cauzelor acestuia, iar concluziile enuntate in procesul-verbal referitor la principalele cauze ale incendiului sunt de fapt concluzii referitoare la cauze probabile, nu concluzii certe referitoare la cauza exacta a incendiului.
Drept consecință, aceste doua expertize, coroborate, au stat la baza soluției pronunțate.
Convingerea instanței a fost întărită și de declarațiile martorei audiate,
B. L., care a arătat ca la momentul declanșării incendiului, centrala termică nu mai era alimentată cu lemne de cel puțin câteva ore, iar la ultima verificare, de la ora 20,00, temperatura era mult sub nivelul maxim admis, de 50 de grade.
Instanța de fond a mai reținut și faptul ca anterior încheierii poliței de asigurare, reprezentanți ai recurentei B. A. s-au deplasat la imobil si l-au inspectat, si abia după ce au analizat toate aspectele referitoare la acesta, inclusiv cele ce aveau în vedere protecția împotriva incendiilor, au încheiat contractul de asigurare.
Aceasta fiind starea de fapt, sunt întemeiate susținerile intimatului, conform cărora toată construcția apelantei apare ca fiind lipsită de temei, în contextul în care probele dosarului de fond au fost corect interpretate și coroborate de către tribunal, împrejurarea că nu s-au stabilit, cu certitudine, cauzele incendiului, neputând duce la schimbarea soluției, din moment ceprobele tehnice sunt concordante în a exclude culpa reclamantului în edificarea construcției și, implicit, în producerea evenimentului asigurat.
Drept consecință, se va respinge apelul promovat de catre SC B. A. V.
I. G. SA, ca fiind nefundat, în baza prev. art. 296 C.pr.civ., iar conform prev. art. 274 alin. 3 C.pr.civ., va fi obligată apelanta să plătească intimatului K. A. suma de 15000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel (f. 20), apreciindu-se că acest cuantum este justificat, prin prisma valorii obiectului litigiului, a complexității acestuia, precum și a muncii prestate de către mandatarul reclamantului în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta B. A. V. I. G. SA împotriva sentinței civile nr. 2051 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatului K. A. suma de 15000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.B./dact.L.C.C.
4 ex./(...) Jud.fond: C. G.
| ← Decizia comercială nr. 40/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 1469/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
