Decizia comercială nr. 3948/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3948/2012
Ședința publică din data de 16 Mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenienții SC F. SA reprezentată de președintele consiliului de administrație D. G., intervenienții I. M., V. O. și P. V. împotriva sentinței civile nr. 6777 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC F. SA reprezentată de președintele consiliului de administrație condus de Bor E., având ca obiect - C. în baza OUG 1. - cerere de interventie.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 mai 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C.EA
Prin sentința civilă nr. 6777 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosar nr. (...) s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție formulată de intervenientele SC F. SA prin D. G., I. M., V. O. și P. V. împotriva pârâtei SC F. SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În primul rând, este evident că cererea de intervenție reglementată de OUG nr. 1., nu are caracterul și natura juridică a cererii de intervenție reglementată de prevederile C. de procedură civilă. În prima situație, „cererea de intervenție";
(denumită nefericit de legiuitor astfel), este practic o cerere principală de chemare în judecată, prin care cineva dorește ca anumite solicitări adresate registrului comerțului să nu fie menționate în acel registru. Prin urmare, ea nu trebuie să fie nici admisă în principiu și nici nu trebuie să stea pe lângă o altă acțiune pornită deja. A. precizare trebuie făcută pentru că înseși intervenientele au cerut admiterea în principiu a cererii lor, fapt ce, așa cum s-a spus, nu trebuie făcut.
Pe fondul cauzei, nu poate fi verificată, în acest proces, calitatea de acționari ai intervenienților și ai celor care au adoptat hotărârea. Pentru neînțelegerile ivite cu privire la cine sunt acționarii societății pârâte și câte acțiuni dețin fiecare, trebuie formulată un alt fel de acțiune. Pe calea intervenției reglementată de OUG nr. 1., nu se poate discuta, analiza și stabili, în ce măsură actele de cesiune de părți sociale încheiate de-a lungul timpului între foști acționari ai pârâtei și diferite alte persoane sunt valabile, obiectul acțiunii prezente fiind cu totul altul. De asemenea, în acest litigiu nu se poate discuta în ce măsură cei care își arogă calitatea de acționari, asociați, reprezentanți ai societății pârâte, dețin sau nu aceste calități, punctul de plecare trebuind să fie înregistrările existente la registrul comerțului referitoare la aceste aspecte. Ceea ce contează este că „intervenienții"; ce își arogă calitatea de acționari ai pârâtei, sunt nemulțumiți de faptul că alte persoane, ce își arogă, de asemenea, calitateade acționari ai pârâtei, au depus, fără acordul lor, un act spre înscriere la registrul comerțului.
Din acest motiv, nu se poate vorbi de existența unei puteri de lucru judecat sub aspectul calității de acționari ai părților, chestiune stabilită prin alte hotărâri judecătorești, date cu privire la alte cereri asemănătoare. Cel mult, în lipsa unei hotărâri având ca obiect tocmai stabilirea calității de acționari ai părților sau anularea actelor de cesiune de părți sociale sau orice altceva asemănător, calitățile procesuale active ale părților implicate în acțiune sunt verificate strict în și pentru acel litigiu, ca o chestiune prealabilă.
P. reglementată de OUG nr. 1., a „. de intervenție";, în mod logic este instituită doar în favoarea unor terți de societate care se consideră prejudiciați de schimbările ce ar putea avea loc în cadrul societății, în urma mențiunilor ce se dorește a fi făcute. Deci, este inadmisbil și ca într-un litigiu, aceeași societate, ce a formulat cererea de intervenție, să se cheme în judecată pe ea însăși, în calitate de pârâtă.
În plus, este indiscutabil că o primă cenzură, sub aspect formal cel puțin, a legalității actelor depuse spre menționare, respectiv a verificării provenienței lor de la reprezentanții/acționarii/administratorii cunoscuți ai societății, trebuie făcută chiar de către registrul comerțului. Este indiscutabil că nu orice acte emanând de la orice persoane și depuse spre menționare la registrul comerțului, trebuie acceptate și operate, în mod automat. Directorul registrului comerțului, este obligat să verifice, așa cum s-a arătat deja, dacă actul dat lui spre examinare aparține și a fost emis de către cei împuterniciți să o facă. În materia „. de intervenție"; reglementată de OUG nr. 1., nici nu se poate pune în discuție legalitatea actului ci doar a oportunității operării modificărilor cerute, având în vedere diferitele motive ce ar putea fi invocate de către „. în susținerea cererii lor.
Deci, atât „intervenientele"; persoane fizice cât și „intervenienta"; persoană juridică nu pot fi catalogate ca făcând parte din categoria „oricăror persoane interesate";, primele pretinzând că sunt acționari ai societății respective iar cea de-a doau fiind însăși societatea, implicată deja în proces, în calitate de pârâtă.
În fine, este absurd ca pentru orice act depus spre menționare la registrul comerțului, de către cineva străin de societate, cei care se consideră reprezentanți ai societății să formuleze câte o „cerere de intervenție";, putându-se astfel ajunge ca instanțele judecătorești să fie blocate foarte ușor cu soluționarea unor astfel de cereri, ce în mod normal, ar trebui respinse chiar de către instituția unde ele au fost depuse. Reglementările în materie cu privire la „. de intervenție"; formulate în baza OUG nr. 1. nu s-au făcut și nici nu trebuia să aibă ca scop evitarea analizării, în mod automat, într-o primă fază, a cererilor depuse la registrul comerțului de către cei chemați de lege să instituie o primă cenzură a lor.
Ca o concluzie a celor manționate și mai simplu spus, o „cerere de intervenție";, va putea fi supusă analizei tribunalului, doar dacă ea este formulată de un terț ce se consideră prejudiciat de menționarea sau înregistrarea ce urmează să fie făcute (urmând să fie analizat prejudiciul, fapta săvârșită și vinovăția), fără a se discuta chestiuni legate de forma actului sau de calitatea de reprezentant al societății a celui care a depus spre menționare/înregistrare, acel act (chestiuni formale pentru care nu este necesară intervenția instanței, ele putând fi verificate chiar de către registrul comerțului). Încercările
„intervenienților"; asociați/acționari ai societății de a profita de prevederile OUG nr. 1. ce reglementează „cererea de intervenție";, pentru a bloca faptele altor asociați/acționari ai aceleași societăți, cerând instanței să stabilească, în baza acestei proceduri sumare, cine are dreptul să reprezinte societatea în raporturile cu terții și eventual, care este procentul de capital social al societății deținut de către fiecare dintre aceștia, nu pot fi acceptate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intervenienta SC F. SA prin D. G. solicitând instanței de judecată casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În fapt, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu, motivând faptul că procedura deschisă de OUG 1. "este instituită doar în favoarea unor terți de societate care se consideră prejudiciați de schimbările ce ar putea avea loc în cadrul societății, în urma mențiunilor ce se dorește a fi făcute".
De asemenea, instanța de judecată a considerat că societatea F. nu poate fi
și parte și intervenientă în aceeași cauză, sens în care cererea de intervenție a societății F. este inadmisibilă.
În ceea ce privește susținerile potrivit cărora procedura cuprinsă în OUG 1. se adresează doar terți lor de societate, consideră că această interpretare este una nelegală, prin prisma dispozițiilor art. 71 alin. 2 din OUG 1.: " Soluționarea cererilor de Î. și a cererilor de intervenție se face cu citarea părții și a intervenienților. Instanța se pronunță de urgență, În condițiile art. 49-56 din
Codul de procedură civilă. "
Pe de altă parte, art. 49 C.pr.civ. statutează că ,,"Oricine are interes poate interveni Într-o pricină ce se urmează Între alte persoane"
Interpretând cele două texte de lege, rezultă extrem de clar faptul că unica condiție pe care legiuitorul o cere pentru formularea unei cereri de intervenție (fie ea chiar și în procedura instituită de OUG 1.) este condiția interesului. Cu alte cuvinte, orice persoană care poate justifica un folos practic rezultat pe de urma cererii formulate poate formula o cerere de intervenție în temeiul OUG 1..
Arată faptul că înregistrarea la ORC a unui act care nu aparține societății noastre ca fiind unul ce emană de la SC F. SA, deci nu reprezintă manifestarea de voință a acționarilor societății, prejudiciază interesele subsemnatelor , acționare ale societății, prin situația falsă pe care o face publică datorită înregistrării la O. A. situație falsă a generat nenumărate procese în care societatea intervenientă e parte, procese ale căror costuri produc pagube actionarilor societății, deci și intervenientei.
În aceste condiții, susținerile instanței de fond cum că procedura deschisă de OUG 1. nu ne este permisă datorită calității sale de acționare i se pare că este lipsită de temei. În primul rând acționarii unei societăți pot justifica un interes în ceea ce privește înscrierea mențiunilor referitoare la societatea care le aparține, mențiuni care trebuie să reflecte realitatea pentru ca astfel terții să nu se angajeze în raporturi juridice având o reprezentare eronată asupra realității referitoare la acea societate. Bineînțeles că și terții ar putea justifica, teoretic, un interes în ceea ce privește înscrierea la ORC a unor mențiuni cu privire la o societate în care nu participă în vreun fel, dar este evident că în primul rând acționarii societății sunt cei care trebuie să depună toate diligențele pentru ca mențiunile de la ORC să fie legale și reale.
Raportat la aceste aspecte, consideră că soluția instanței de fond este eronată. Cu riscul de a ne repeta, arătăm faptul că unica condiție care trebuie analizată în cadrul acestei proceduri este existența interesului, interes care se poate manifesta atât în persoana acționarilor societății cât și a unor terți de societate.
În ceea ce privește motivarea că societatea F. ar avea atât calitatea de parte cât și cea de intervenientă în prezenta cauză, arată faptul că actul care se dorește înregistrat la ORC nu este un act al SC F. SA, sens în care nici cererea de înregistrare nu aparține societății F.. În aceste condiții, deși formal societatea F. apare ca și parte în dosar, totuși aceasta are doar calitatea de intervenientă deoarece, așa cum a arătat anterior, cererea care a fost depusă la ORC în numele societății nu îi aparține. Consideră astfel că este evident faptul că societatea nuputea avea calitatea de parte în acest dosar (cererea adresată ORC nefiind o cerere a SC F. SA),sens în care singura modalitate prin care F. putea să își apere interesele era să intervină și doar astfel să devină parte în cauză.
Deși a invederat instanței de judecată toate aceste aspecte, aceasta s-a mulțumit să afirme faptul că cererea de înregistrare a fost făcută de domnul P. N., în calitate de reprezentant al SC F. SA, fără a analiza dacă această persoană avea sau nu calitatea de reprezentant al societății și dacă actul aparține sau nu societății noastre. În consecință, consideră că soluția pronunțată este eronată, în condițiile în care instanța de judecată nu a analizat în niciun fel dacă societatea F. este sau nu parte, în mod real, în prezenta cauză, (prin formularea unei cereri adresată registrului comerțului) , sau ne aflăm doar în fața unei cereri despre care doar se afirmă că ar fi a societății F., când în realitate nu aparține acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, solicită să se admită recursul formulat și, pe cale de consecință, să se caseze hotărârea atacată și să se trimită dosarul instanței de fond spre rejudecare.
Împotriva aceleiași hotărâri au declarat recurs și intervenientele I. M.,
V. O., P. V. invocând aceleași argumente cu cele avute în vedere în recursul
SC F. SA.
Intimata S. F. S. reprezentata prin presedintele consiliului de administratie Bor E. a formulat intampinare.
Sustine ca se impune respingerea recursului ca fiind neintemeiat, raportat la urmatoarele argumente, probe si dispozitii legale:
1. Sustine ca nu exista motive pentru casarea sentintei atacate si trimiterea dosarului instantei de fond pentru rejudecarea cauzei, astfel cum solicita recurentele.
Nu cunoaste care sunt prevederile legale care stau la baza acestei solicitari, avand in vedere ca nu este indicat niciun temei de drept care sa sprijine aceasta solicitare.
Considera ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 312 alin. 5 din
Codul de procedura civila pentru a pronunta aceasta solutie, in ipoteza in care aceasta prevedere legala a fost avuta in vedere de catre recurente.
Sustine ca instanta de fond a procedat in mod legal, respingand cererea de interventie formulata de intervenientele I. M., V. O. si P. V. raportat la admiterea exceptiei inadmisibilitatii cererilor.
Nu se poate invoca de catre recurente o pretinsa necercetare a fondului cauzei, atata timp cat instanta de fond nu a facut altceva decat sa aplice in mod corect prevederile art. 137 din Codul de procedura civila.
Potrivit prevederilor art. 137 din Codul de procedura civila ,,instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.";
Avand in vedere regula edictata prin prisma prevederilor art. 137 din Codul de procedura civila, sustine ca in mod corect prima instanta s-a pronuntat pe exceptia inadmisibilitatii cererilor de interventie, exceptie absoluta si peremptorie, a carei admitere a facut de prisos solutionarea celorlalte exceptii si motive de fond ale cauzei.
Sustine ca solutia care a fost pronuntata de catre instanta de fond este corecta, motiv pentru care nu se impune casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
2. In mod corect, prin sentinta civila nr. 6. a T. S. C. a fost admisa cu prioritate exceptia inadmisibilitatii cererii de interventie formulate de recurente.
Instanța a pus aceasta exceptie in discutatia contradictorie a partilor si a retinut cauza in pronuntare pe acesta exceptie.
Sustine ca cele retinute in sentinta atacata sunt corecte si temeinice, motiv pentru care nu se impune admiterea recursului declarat.
3. Considera ca in mod corect s-a retinut de catre instanta de fond ca
"P. reglementata de OUG nr. 1., a "cererii de interventie", in mod logic este instituita doar in favoarea unor terti de societate care se considera prejudiciati de schimbarile ce ar putea avea loc in cadrul societatii, in urma mentiunilor ce se doreste a fi facute. "
Ratiunea instantei de fond este corecta avand in vedere faptul ca intervenientele, nefiind terte persoane fata de societate isi pot exercita drepturile care decurg din calitatea lor de actionari cu ajutorul altor parghii decat formularea de cereri de interventie in momentul in care reprezentantii societatii doresc inregistrarea anumitor mentiuni obligatorii la O. R. C.
Contrar celor sustinute de catre recurente, la O. nu se inregistreaza orice act pe seama persoanei juridice, avand in vedere ca orice cerere de notare este analizata de catre directorul R. C.
Or, atata timp cat societate a luat o hotarare, care se bucura de prezumtia de legalitate, considera ca in mod intemeiat a solicitat notarea acesteia la R. C.
Mai mult, mentionează ca inregistrarea anumitor mentiuni la O. este o obligatie a C. de administratie a societatii comerciale si nu o facultate, obligatie care deriva din prevederile art. 22 alin. 1 din Legii nr. 26/1990 ("(1) Comerciantul are obligația să solicite Î.a În registrul comerțului a mențiunilor prevăzute la art. 21, În cel mult 15 zile de la data actelor și faptelor supuse obligației de Î.)
Mai mult, prin inregistrarea H. nr. 3/(...) a Adunarii generale a actionarilor
S. F. S.A la O. nu sunt vatamate interesele intervenientelor, avand in vedere si faptul ca inregistrarile la O. nu au efecte constitutive de drepturi cu privire la cele supuse publicitatii, ci doar asigura opozabilitatea fața de terți.
4. Contrar celor sustinute in recurs, intervenientele nu pot justifica un interes nascut, legitim si actual in ceea ce priveste formularea cererii de interventie pentru respingerea cererii de inscriere formulate de catre S. F. S.
Asa cum rezulta din actele aflate la dosar, S. F. S.A, a solicitat inscrierea la
O. a modificarilor adoptate prin H. nr. 3/(...) a Adunarii generale a actionarilor.
Actionarii S. F. S.A, indiferent prin cine este reprezentata aceasta societate, nu pot justifica un interes legitim in formularea cererii de interventie in sensul respingerii cererii de inregistrare a H. nr. 3/(...) a Adunarii generale a actionarilor, fiindca o astfel de cerere de interventie contrazice demersul si scopul societatii, putand prejudicia activitatea acesteia.
S. F. S.A, in calitate de comerciant, are obligatia prevazuta la art. 22 din
Legea nr. 26/1990, iar actionarii societatii nu pot ignora obligatia legala, indiferent care este opinia acestora cu privire la actul supus inregistrarii la O.
Opinia unui actionar, chiar daca ar fi intemeiata, nu inlatura obligatia comerciantului de a solicita inregistrarea la O. a mentiunilor prevazute de lege ori a modificarilor aduse cu privire la organele de conducere ale societatii.
Atat SC F. SA cat si intevenientele sunt direct interesate ca activitatea S. F. S.A sa se desfasoare in conformitate cu dispozitiile legale, fiindca nerespectarea unor obligatii poate atrage sanctiuni, cu consecinta diminuarii veniturilor din care se calculeaza profitul si dividendele.
5. Sustine ca intervenientele nu pot justifica un interes nascut, legitim si actual pentru a critica hotararea primei instante in ceea ce priveste respingerea cererii de interventie care a fost formulata de catre S. F. S. prin D. G.
Considera ca interesul intervenientelor I. M., V. O. si P. V. se limiteaza exclusiv la cererea care a fost formulata de acestea, si nu pot critica sentinta si cu privire la aspecte care vizeaza cererea unei alte parti si solutia care a fost data unei alte parti a cauzei.
6. Sunt nefondate criticile recurentelor privind greseala instantei raportat la necercetarea aspectelor privitoare la calitatea de reprezentant legal al societatii ori privitoare la apartenenta actului supus inregistrarii societatii comerciale F. S.
Sustine ca in mod corect nu s-au analizat de catre instanta de fond aceste aspecte, avand in vedere ca in cadrul acestor proceduri nu se analizeaza legalitatea ori nelegalitatea actului depus la O. in vederea inscrierii, ci legalitatea cererii pentru inscrierea la O. a mentiunilor cuprinse in actul depus.
Sub acest aspect, prezinta relevanta daca cererea este semnata de o persoana care, potrivit Legii nr. 31/1990, poate reprezenta societatea, conditie indeplinita.
Ar putea prezenta interes in analizarea cererii de inscriere daca actul depus la O. pentru inscriere provine de la societate ori consiliul de administratie inregistrat la O., conditie care, de asemenea, este indeplinita.
In acest sens, a retinut si instanta de fond in pag. 7 din sentinta atacata: "Pe fondul cauzei nu se poate verifica, in acest proces, calitatea de actionari ai intervenientilor si ai celor care au adoptat hotararea. Pentru neintelegerile ivite cu privire la cine sunt actionar ii societatii parate si cate actiuni detin fiecare, trebuie formulata un alt fel de actiune. Pe calea interventiei reglementata de OUG nr. 1., nu se poate discuta, analiza si stabili, in ce masura actele de cesiune de parti sociale incheiate de-a lungul timpului intre fosti actionari ai paratei si diferite alte persoane sunt valabile, obiectul actiunii prezente fiind cu totul altul. De asemenea, in acest litigiu nu se poate discuta in ce masura cei care isi aroga calitatea de actionari, asociati, reprezentanti ai societatii parate, detin sau nu aceste calitati, punctul de plecare trebuind sa fie inregistrarile la registrul comertului referitoare la acest aspect .... "
Raportat la argumentele expuse mai sus, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, mentinerea sentintei atacate, cu consecinta obligarii recurentelor la plata cheltuielilor de judecata.
În drept s-au invocat prevederile art. 308 alin. 2, 312 si 274 din Codul de procedura civila.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, C.ea reține următoarele:
La data de (...) Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor SC F. SA C.-N. a adoptat hotărârea nr. 3 vizând: revocarea consiliului de administrație ales în AGA din (...), alegerea noului consiliu de administrație și a comisiei de cenzori, fiind împuternicit dl. P. N., membru al consiliului de administrație să depună la R. C. actul arătat în vederea efectuării publicității.
Prin cererea nr. 38134 din (...) s-a solicitat înscrierea în registrul comerțului a depunerii hotărârii nr. 3 a AGA SC F. SA din (...). La dosar au fost depuse cereri de intervenție formulate de SC F. SA prin președintele consiliului de administrație D. G., respectiv de I. Ana, V. O. și P. V.
Raportat la dispozițiile art. 7 ind. 1 din OUG nr. 1. prin rezoluția nr. 12528 din (...) s-a dispus înaintarea cererii spre competentă soluționare instanței specializate.
Investită cu soluționarea celor două cereri de intervenție instanța de fond le-a respins ca inadmisibile reținând în privința SC F. SA că nu poate însuma dubla calitate de reclamant și pârât, iar în privința persoanelor fizice că nu se circumscriu noțiunii de persoane interesate.
Recursul declarat împotriva acestei hotărâri impune analizarea cu prioritate a excepției nulității recursului declarat de SC F. SA prin D. G., excepție invocată prin întâmpinarea depusă la dosar de SC F. SA prin Bor E.
C.ea reține că deși s-a invocat în fața instanței de fond aceeași excepție a lipsei calității de reprezentant a d-lui D., instanța nu s-a pronunțat asupra ei apreciind că cererea de intervenție este inadmisibilă din alte considerente care prevalează calității persoanei. Atâta timp cât la fond nu există o soluție asupra acestui incident procedural apreciindu-se că inadmisibilitatea derivată din cumularea a două calități procesuale, de reclamant, respectiv pârât primează, C.ea apreciază că nu i se poate refuza părții declararea căii de atac în aceleași condiții în care cererea a fost formulată.
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de persoanele fizice acestea nu pot fi apreciate ca inadmisibile în condițiile în care potrivit art. 7 ind.
1 din OUG nr. 1. coroborat cu art. 22 alin. 2 din Legea nr. 26/1990 formularea unei cereri de intervenție este lăsată de legiuitor la îndemâna persoanelor interesate, având calitate procesuală activă acele persoane care justifică un interes în promovarea cererii fără însă a fi limitată categoria persoanelor interesate la cele care au calitatea de acționar.
De altfel, în această procedură specială nu se pune problema verificării îndeplinirii de către actul a cărei menționare se solicită a legalității propriu-zise ci doar a unei aparențe de legalitate, a împrejurării dacă acesta vizează persoana juridică pentru care se solicită efectuarea înscrierii, a calității persoanei mandatate să solicite menționarea la registrul comerțului etc.
Î.a în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute de art. 21 lit. a-h din
Legea nr. 26/1990 se impune în vederea efectuării publicității pentru opozabilitate față de terți verificându-se în prealabil scopul și efectele pe care le produce actul ce se solicită a fi menționat.
Contestarea calității de acționar a persoanelor care au formulat cererea de intervenție în condițiile în care este de notorietate existența a două registre ale acționarilor în raport de care părțile își contestă drepturile ce decurg din această calitate nu poate fi tranșată în condițiile formulării unei cereri de intervenție împotriva unei mențiuni de înregistrare la registrul comerțului.
Pornind de la scopul avut în vedere de legiuitor prin consacrarea art. 21 din Legea nr. 26/1990 C.ea apreciază că nu se poate refuza persoanelor fizice dreptul de a formula o cerere de intervenție, ele circumscriindu-se noțiunii de „. interesate";.
În ceea ce privește intervenția formulată de SC F. SA prin D. G. instanța a apreciat că o astfel de cerere este inadmisibilă întrucât se cumulează o dublă calitate procesuală, de reclamant și pârât.
Pentru a putea fi realizată o astfel de apreciere se impune a se stabili în prealabil dacă cererea e făcută în numele societății sau de către o persoană interesată, soluția cu privire la admisibilitate fiind în mod evident diferită în cele două situații. Cu alte cuvinte, trebuie stabilit dacă dl. D. G. a acționat el însuși în calitate de persoană interesată caz în care sunt pe deplin aplicabile argumentele prezentate anterior în privința celorlalte persoane fizice sau dacă a acționat în numele societății în calitate de reprezentant al acesteia.
Chiar în condițiile transformării procedurii necontencioase prevăzute de art. 21 și 22 din Legea nr. 26/1990 într-o procedură contencioasă instanța nu va putea statua ea însăși în cadrul procesual impus de părți asupra îndreptățirii uneia sau alteia dintre părți - persoane fizice de a reprezenta legal societatea dat fiind faptul că neînțelegerile grave dintre asociați, existența paralelă a două registre ale acționarilor și contestarea reciprocă a proprietății asupra acțiunilor fac obiectul judecății în numeroase dosare cu care instanțele au fost sesizate.
Acesta este motivul pentru care în ipoteza în care se ajunge la concluzia că dl. D. G. a înțeles să acționeze în calitate de reprezentant al SC F. SA C.ea apreciază că instanța de fond ar trebui să analizeze oportunitatea suspendăriidosarului până la soluționarea eventualelor acțiunilor în anularea hotărârilor adunărilor generale care ar putea avea o înrâurire asupra problemei litigioase semnalate, respectiv calitatea de reprezentant legal al SC F. SA.
În condițiile în care soluția inadmisibilității cererilor de intervenție formulate de persoanele fizice este nelegală iar soluția inadmisibilității cererii de intervenție formulată de SC F. SA prin dl. D. G. impune o analiză a cauzei acesteia raportat la dispozițiile art. 312 C.pr.civ. se impune admiterea recursurilor declarate de SC F. SA prin D. G., I. M., V. O., P. V. împotriva sentinței civile nr. 6777 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. C. pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge excepția nulității recursului declarat de intervenienta SC F. SA prin D. G.
Admite recursurile declarate de SC F. SA prin D. G., I. M., V. O., P. V. împotriva sentinței civile nr. 6777 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S.
C. pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Președinte,
M. B.
Judecător,
F. T.
Judecător,
M. H.
Grefier, D. C.
Red.M.H./dact.L.C.C.
3 ex./(...)
Jud.fond: I. Păcurar
| ← Decizia comercială nr. 587/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 2210/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
