Decizia comercială nr. 40/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 40/2012
Ședința 28 F. 2012
C.pletul compus din: PREȘEDINTE: A.-I. A. Judecător: C. I.
Grefier: M. N. Țâr
Pe rol judecarea apelului declarat de S. H.-C. S. ȘIMLEU S. împotriva sentinței civile nr. 4794 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimata B. C. I. S. R. S. A., având ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei -. prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4794 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Sălaj s-a respins cererea reclamantei S. H.-C. S. ȘIMLEU S., împotriva pârâtei B. C. I. S. R., pentru acțiune în constatare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de (...) intervine între S.C R. C. S. Valea D.ului și S.C H. C. S. Ș.-S. contractul de vânzare cumpărare nr. 14, având ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea cantității de 3000 m.c. cherestea de rășinoase, contract încheiat pentru perioada (...) - (...). La data de
10 iulie 2009, B. C. I. S. R. S. notifică reclamantei SC H. C. SRL Ș.-S. existența contractului de cesiune nr. 123536/(...), încheiat între banca C. I. S. R. SA prin B.C I. S. R. SA A., S. C.-N. 21 D. 1989, în calitate de C. și S.C R. C. S., în calitate de cedent. Prin notificarea S. H. C. S. i se pune în vedere ca toate plățile efectuate în legătură cu contractul nr. 14/(...) să fie efectuate în contul cesionarei (f.10).
A mai învederat instanța de fond că în baza acestui contract, SC I. S. R. a solicitat Judecătoriei Ș.-S. încuviințarea executării silite contra SC H. C. SRL, iar prin încheierea civilă nr. 5. instanța a respins această cerere, cu motivarea că la dosarul cauzei nu s-au prezentat dovezi care să ateste că debitoare ar datora vreo sumă de bani creditoarei.
Prin cererea de față, reclamanta SC H. C. SRL urmărește obținerea unei hotărâri judecătorești, care să constate că nu există o factură emisă în baza contractului nr.14/2009, neachitată.
Tribunalul a apreciat că o primă observație care se impune este aceea că reclamanta nu a înțeles să cheme în judecată și pe S. R. C. S., parte în contractul sus amintit, pentru că verificarea susținerilor sale cu privire la raporturile lor comerciale să poată fi efectuată în contradictoriu cu aceasta. Apoi, prin prisma raporturilor juridice intervenite între societatea bancară pârâtă și SC R. C. SRL, ca urmare a cesiunii, nuapare relevant a se constata că nu există nici o factură neachitată de reclamantă, ci esențial, că nu există nicio factură achitată ulterior notificării reclamantei. Din această perspectivă, apărările pârâtei consemnate în întâmpinare apar întemeiate.
Cu privire la cadrul procesual și procedural ales de reclamantă, tribunalul a apreciat că sunt de relevat următoarele: Potrivit prevederilor art. 111 Cod procedură civilă, orice parte interesată poate formula o acțiune în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, însă cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. A., în procesul civil, acțiunea în constatare poate fi utilizată numai atunci când partea nu are la dispoziție nici un mijloc procedural de realizare a dreptului. Cum chiar reclamanta menționează în acțiunea sa, aceasta are la îndemână o acțiune în realizare, și anume contestația la executare, în cadrul căreia să clarifice eventuale debite pe care le are față de cesionar ori dimpotrivă, să probeze că asemenea debite nu există. Împrejurarea că în cadrul contestației la executare s-ar achita (și aceasta numai în cazul formulării unei cereri de suspendare a executării silite) o cauțiune care ar fi împovărătoare pentru reclamantă, nu se constituie într-un argument juridic pentru promovarea acțiunii în constatare.
Împotriva acestei sentințe reclamanta S. H.-C. S. ȘIMLEU S. a declarat recurs, care prin încheierea din data de (...) a fost recalificat de către instanță ca fiind apel.
Reclamanta a solicitat instanței admiterea apelului, casarea sentinței atacate ca netemeinică și rejudecând cauza admiterea cererii sale așa cum a fost formulată. În motivarea apelului, reclamanta a arătat că a introdus o acțiune în constatare negativă, provocatorie, având ca scop constatarea inexistenței unui drept al pârâtei față de ea (inexistența unui raport juridic), respectiv o acțiune care tinde la constatarea inexistentei dreptului la plată al pârâtei.
Acțiunea provocatorie este acțiunea prin care titularul unui drept cheamă în judecată pe cel care prin atitudine sau prin actele sale îi cauzează o tulburare a dreptului său. Această persoană este provocată, prin chemarea în judecată să își valorifice pretențiile, respectiv să încerce să-și dovedească dreptul, sub sancțiunea de a nu-l mai putea invoca în viitor, dacă nu și-l demonstrează. Acest caracter provocatoriu îl are și acțiunea de față.
Apoi, a mai precizat reclamanta, spre deosebire de pârâtă care ar avea la îndemână acțiunea în realizare, reclamanta nu are decât posibilitatea acțiunii în constatare, acțiune provocatorie, care în condițiile judecării pe fond și al admiterii ei, va tranșa definitiv conținutul (drepturile și obligațiile) eventualului raport juridic existent între reclamantă și pârâtă, deci urmează a se constata existența/inexistența dreptului la plată al pârâtei. A., în principal, reclamanta a solicitat a se constata că nu a existat un drept al pârâtei de a solicita obligarea sa la plată având în vedere dispozițiile art. 111
Cod procedură civilă.
În opinia reclamantei, prima instanță a reținut greșit că între societatea reclamantă și S. R. S. au fost achitate toate datoriile rezultate din încheierea contractului comercial nr. 14/(...), deoarece din niciuna din susținerile sale nu a reieșit acest fapt, ci doar acela că nu a avut derulate relații comerciale cu S. ROVAFFR S. în baza contractului comercial menționat, iar din modul în care a fost conceput contractul reiese natura acestui document, adică o schiță, un draft, pe care au fost menționate solicitările fiecărei părți referitoare la o eventuală relație comercială care ar urma să aibă loc având ca obiect material lemnos. În acest context, neexistând schimburi comerciale, nu au existat nici facturi care să fie achitate și, implicit nu sunt de achitat facturi.
Prin prisma celor arătate mai sus, criticile reclamantei se referă la faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut că era esențial să se dovedească că nu există nici o factură achitată ulterior notificării. A dovedi că nu există nici o factură achitată echivalează din punctul de vedere al finalității dorite prin acțiunea introductivă, cu faptul de a dovedi că nu există facturi de achitat. C. ce s-a dorit a fost tranșarea inexistenței dreptului pârâtei de a cere o anumită sumă de bani. D. reclamanta ar fi solicitat, așacum a motivat tribunalul, să se constate că nu există o factură achitată ulterior notificării ar însemna să admitem că au existat facturi achitate anterior notificării, ceea ce nu este adevărat.
În altă ordine de idei, a mai învederat reclamanta, tribunalul a arătat că reclamanta ar avea la dispoziție contestația la executare, fapt neacceptat de către reclamanta care consideră că nu poate rămâne în pasivitate până ce pârâta va iniția executarea silită, ca apoi pe calea contestației la executare să solicite a i se recunoaște drepturile. De altfel, aceasta este și tendința Înaltei Curți de C. și Justiție de a se admite acest tip de cereri, neacceptându-se motivarea referitoare la calea de atac a contestației la executare.
Intimata B. C. I. S. R. S. A. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărâri atacate ca fiind legală și temeinică, invocând, pe cale de excepție timbrarea insuficientă a cererii de chemare din perspectiva dispozițiile art. 2 alin. 11din Legea nr. 146/1997, iar pe fond a apreciat acțiunea apelantei ca neîntemeiată deoarece aceasta nu a făcut dovada inexistenței vreunei plăți efectuate ulterior comunicării notificării cesiunii, rezultând că reclamanta a efectuat plăți, direct către cedentul S. R. C.. S. și nu băncii, astfel cum i s-a pus în vedere prin notificarea cesiunii. Nu în ultimul rând, acțiunea în constatare este inadmisibilă deoarece dreptul intimate rezultă dintr-un contract a cărui valabilitate nu a fost discutată printr-o acțiune în realizare.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În ședința publică din data de (...), instanța din oficiu a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel deoarece a apreciat ca fiind pe deplin incidente dispozițiile art. 282 indice 1 C.p.c., din interpretarea căruia rezultă faptul că în cazul cererilor de chemare în judecată neevaluabile în bani calea de atac este apelul și nu recursul. Cererea de chemare în judecată analizată prin care se cere constatarea faptului că nu există nici o factură emisă în baza contractului nr. 14/(...) și neachitată este o astfel de cerere, neputând fi stabilită o valoare la care reclamantul își raportează petitul formulat.
Soluția pronunțată de către prima instanță este legală și temeinică, în conformitate cu probatoriul administrat. Astfel, cererea dedusă judecății de către apelanta intimată nu se circumscrie prevederilor art. 111 C.p.c. deoarece nu are ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept, ci așa cum rezultă fără echivoc din cererea de chemare în judecată dedusă judecății constatarea faptului că nu există nici o factură fiscală emisă în baza unui anumit contract enunțat, factură care să nu fie achitată. Acest demers se circumscrie constatării unui stări de fapt constând în emiterea unor facturi urmată în mod subsecvent de neachitarea acestora de către debitor, nu existenței sau inexistenței vreunui drept.
Pe de altă parte, această constatare nu se poate face într-o manieră obiectivă atât timp cât S. R. C. S., partenerul contractual al apelantei și societatea comercială care a emis pretinsele facturi și singurul subiect de drept care poate face dovada existenței acestora nu este parte în proces și hotărârea judecătorească pronunțată în acest cadru procesual nu-i este opozabilă. Instanța este pusă în imposibilitate de a verifica susținerile reclamantei apelante, atât timp cât pretinsa societate comercială emitentă a facturilor nu poate fi interogată cu privire la acest aspect esențial și nici nu poate produce probele care să contrazică poziția procesuală a apelantei.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 296 alin. 1 C.p.c., instanța va respinge apelul declarat de S. H.-C. S. împotriva sentinței civile nr. 4794 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Sălaj, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge apelul declarat de S. H.-C. S. în contradictoriu cu intimata B. C. I. S. R. S. împotriva sentinței civile nr. 4794 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2012.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
GREFIER,
A. A. I. C. I.
M. N.ȚAR
Red.A.A.I/(...). Dact.H.C./4ex. Jud.fond : I. D. .
| ← Încheierea comercială nr. 791/2012, Curtea de Apel Cluj -... | Decizia comercială nr. 41/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
