Decizia comercială nr. 44/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 44/2012
Ședința de la 02 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător S. Al H.
Grefier M. N. Țâr
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta S. R. E. 97 SA împotriva Sentinței civile nr. 2. pronunțată de T. B.-N., în contradictoriu cu intimații O. A., S. N. I. S., O. C. D., O. D. I., K. F. V. și K. N., având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA.
La data de (...) se înregistrează din partea apelantei- concluzii scrise.
La data de (...) se înregistrează din partea intimatului O. A. - concluzii scrise.
La data de (...) se înregistrează din partea apelantei - dovada cheltuielilor de judecată solicitate.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de
ședință din data de 17 februarie 2012 , încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.- N. s-a admis acțiunea comercială formulată de reclamanții O. A. și SC N. I. S. B.împotriva pârâtei SC „. E. 97"; SA B. și s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii adunării generale extraordinare și a hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor SC „. E. 97"; SA B. întrunite în data de (...).
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților O. C. D., O. D. I., K. F. V. și K. N. I. cu privire la capătul de cerere principal și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanți față de acești pârâți.
A fost obligată pârâta SC „. E. 97"; SA B. să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 11.900 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul O. A. a deținut calitatea de acționar, fiind înscris în registrul acționarilor, având o cotă de participare la capital de 33,33%, restul de 66,66% fiind deținut de parații O. C. D., O. D. I., K. F. V. si K. N. I.
Prin intermediul contractului de cesiune din data de (...) încheiat între reclamantul O. A., in calitate de cedent și O. C. Dan si O. M., în calitate de cesionar, aceștia din urmă au devenit acționarii SC R. E. 97 SA.
Prin intermediul contractului de cesiune din data de (...) încheiat între cesionarii din contractul descris mai sus, în calitate de cedenți și reclamanta SC N. I. S., în calitate de cesionar, această din urmă a dobândit calitatea de acționar al SC R. E. 97 SA, deținând un pachet de 33,33% din capitalul social.
Pârâta SC R. E. 97 SA, in mod nelegal, nu a procedat la înscrierea celor două cesiuni menționate mai sus în Registrul acționarilor în conformitate cu prev.art.98 alin.1 din Leg.31/1990, republicată, ca urmare a depunerii la sediul acesteia a declarațiilor cedenților și a cesionarilor privind cesiunile efectuate.
In consecința, reclamanta SC N. I. S. a acționat-o pe pârâta SC R. E. 97 SA în judecată, iar prin sentința comerciala nr. (...) s-a dispus obligarea acesteia la înscrierea în registrul acționarilor societății parate, a modificărilor intervenite în structura acționarilor în urma încheierii celor două contracte de cesiune de acțiuni.
Prin intermediul sentinței menționata mai sus, instanța nu a făcut altceva decât să constate că pârâta SC R. E. 97 SA, prin reprezentanții săi, a încălcat dispozițiile legale la data la care au fost depuse declarațiile de cesiune și că ar fi trebuit să dea eficiență prev.art.98 alin.1 teza a II-a din Legea nr.31/1990, republicată și să înscrie la acea dată cesiunea intervenită. Hotărâre judecătorească are un efect declarativ, prin intermediul acesteia instanța nefăcând altceva decât să constate o situație preexistentă. Astfel, societatea reclamanta a dobândit calitatea de acționar al pârâtei SC R. E. 97 SA încă din octombrie 2008, odată cu depunerea declarațiilor prev.de art.98 alin.1 teza a II-a din Leg.31/1990 republicată
Prin refuzul înscrierii reclamantei SC N. I. S. în registrul acționarilor, aceasta a fost împiedicată să participe la cele două adunări generale din data de
(...), alături de ceilalți acționari și de a-și exprima opțiunea cu privire la modul de organizare și conducere a societății.
Acțiunile pe care le deține reclamanta SC N. I. S. au fost liberate prin plata acestora, astfel ca reclamantei i s-a încălcat unul dintre cele mai importante drepturi consfințite de lege, acela de a vota in cadrul adunărilor generale. Dreptul de vot în adunarea generală pe care îl conferă acțiunea este un drept esențial, în absența căruia acționarul nu își poate apăra interesele și nu poate exercita dreptul de supraveghere și control al administrării societății. Sancțiunea încălcării acestui drept este nulitatea absolută.
T. a apreciat ca se impune anularea integrală a Hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor nr. 6/(...) și a Hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor nr. 7/(...) și pentru încălcarea prevederilor imperative ale art.123 alin.2 din Legea nr.31/1990, republicată, potrivit cărora „Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va stabili o dată de referință pentru acționarii îndreptățiți să fie înștiințați și să voteze în cadrul adunării generale, dată ce va rămâne valabilă și în cazul în care adunarea generală este convocată din nou din cauza neîntrunirii cvorumului. D. de referință astfel stabilită va fi ulterioară publicării convocatorului și nu va depăși 60 de zile înainte de data la care adunarea generală este convocată pentru prima oară";.
Din cuprinsul celor două convocatoare publicate în M.Of. nr. 2884/(...),
Partea a IV-a, rezultă că în ceea ce privește convocarea adunării generale extraordinare a acționarilor lipsește cu desăvârșire data de referință, iar cu privire la convocarea adunării generale ordinare a acționarilor lipsește ziua datei de referință, fiind indicată doar luna iunie 2009.
In aceste condiții, tribunalul a apreciat că nu se poate stabili dacă data de referință respectă cerința de a fi ulterioară publicării convocatorului, așa cum pretind disp.art.123, alin.2, teza a II-a din Legea nr. 31/1990.
Având în vedere că aceste dispoziții se referă la o condiție de legalitate a convocării și inițierii oricărei AGA a unei societăți ale cărei acțiuni sunt nominative, precum și faptul că regula este stabilită printr-o normă imperativă, sancțiunea nerespectării acestei condiții este nulitatea absolută a Hotărârii adunării generale a acționarilor luată în asemenea condiții.
Stabilirea unei date calendaristice în raport cu care se determina calitatea persoanei îndreptățită să voteze, în ziua primei sau celei de a doua convocări pentru o AGA, este o măsură menită să preîntâmpine operațiuni frauduloase cu acțiuni nominative, în raport cu interesele legitime ale societății emitente, ale acționarilor și ale altor persoane interesate. D. de referință are o importanță majoră atât în momentul convocării, cât și în cel al desfășurării unei adunări generale a acționarilor.
Tocmai de aceea s-a apreciat că data de referință se constituie într-o condiție de legalitate a oricărei AGA, motiv pentru care sancțiunea încălcării art. 123, alin.2, teza a II-a din legea nr.31/1990, republicată, este nulitatea absolută.
Normele juridice care reglementează convocarea adunării generale au ca finalitate asigurarea formarii voinței sociale prin exprimarea voinței fiecărui asociat.
Reglementând formarea voinței sociale în cadrul adunării generale, normele juridice care reglementează convocarea acesteia sunt de ordine publică, întrucât protejează atât pe acționari, cat pe societate si pe terți (care au dreptul de a cunoaște care este voința reală societară), asigurând stabilitatea raporturilor juridice.
Prin participarea tuturor acționarilor la adunarea generală se asigură realizarea voinței sociale. Convocarea A.G.A. în formele prevăzute de lege sau actul constitutiv este ceruta ad validitatem.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților O. C. D., O. D. I., K. F. V. și K. N. I., instanța de fond a apreciat ca aceasta este întemeiata cu privire la capătul de cerere principal care vizează constatarea nulității absolute a hotărârilor adunărilor acționarilor (fiind formulate pretenții împotriva acestora numai in cadrul capătului de cerere accesoriu) și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanți față de acești pârâți.
Raportat la considerentele de fapt si de drept reținute mai sus, tribunalul a admis acțiunea si in consecința a constatat nulitatea absolută a hotărârii adunării generale extraordinare și a hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor SC „. E. 97"; SA B. întrunite în data de (...).
Având în vedere că s-a admis capătul de cerere principal nu se mai impune ca instanța să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității petitelor 2 și 3, formulate în cadrul solicitării subsidiare.
In baza prev.art.274 Cod proc.civilă a fost obligată pârâta SC „. E. 97"; SA B. să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 11.900 lei, reprezentând onorarul de avocat și taxele judiciare de timbru.
Împotriva acestei sentințe pârâta S. R. E. 97 S. B. a declarat apelul,solicitând instanței modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanții O. A. și SC N. I. S. B. și menținerea dispozițiilor referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâților O. C.-D., O. D.-I., K. F.-V. și K. N.-I.
În motivarea apelului, pârâta a susținut că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, raportat la aspectele greșite reținute de către Tribunalul Bistrița Năsăud, cu privire la situația acționariatului societății pârâte la data de (...).
Astfel, la data de (...), între intimatul O. A., în calitate de cedent și O. C.-
Dan și O. M., în calitate de cesionari, a intervenit un contract de cesiune prin intermediul căruia cedentul a cesionat către cesionari totalitatea acțiunilor pe care le deținea, reprezentând 33,33 % din capitalul social al S. R. E. 97 S. Apoi, la data de (...) între O. C.-Dan și O. M., în calitate de cesionari, și intervenienta intimată S. N. I. S., în calitate de cedentă, a fost încheiat un contract de cesiune cu privire la pachetul de 1.680 acțiunii ale S. R. E. 97 S.
Prin sentinta comerciala nr. 649/(...), pronunțată de către T. B.-N. in dos. (...), devenita definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 45/(...), pronunțata de către Curtea de A. C. in dos. nr. (...), s-a dispus obligarea apelantei S. R. E. 97 S. sa înscrie în registrul acționarilor acestei societăți, modificarile intervenite în structura acționarilor în urma încheierii contractului de cesiune din data de (...) si a C. de cesiune din data de (...)
Aspectele indicate de către instanța de fond si de către reclamanții O. A. si
S. N. I. S. referitor la efectul declarativ al sentinței pronunțată de către T. B.-N.în dosarul nr. (...) sunt nefondate, raportat la petitele care au fost formulate in cadrul dosarului mai sus mentionat, grefate pe o obligatie de a face, astfel încât este exclusă atribuirea unui caracter declarativ, nefiind vorba despre o acțiune în constatare, ci despre una în realizare.
Aducerea la îndeplinire a obligației de a face impusă în sarcina S. R. E. 97
S. prin sentința la care s-a făcut referire mai sus s-a făcut abia la (...).
Nu se poate preciza sub nici o forma faptul ca, anterior datei de (...) si a pronunțării sentintei civile nr. 649/(...), structura participării la capitalul social ar fi fost alta decât cea înscrisă în registrul actionarilor, relevante în acest sens fiind dispozitile art. 91 alin.2, art.lI7 alin. 4 si art. 123 alin 3. din Legea nr.
31/1990, în forma în vigoare la data ședinței A.G.A.
Trecând de la o analiză juridică a acestor norme la una practică, daca punctul de vedere al instanței de fond ar fi generalizat si data dobândirii calității de acționar ar fi identică cu data cesiunii si nu cu data înscrierii în registrul acționarilor, s-ar crea situații insurmontabile în activitatea societatilor comerciale pe acțiuni si s-ar da posibilitatea unor abuzuri din partea oricărei persoane cu rea-credința. Astfel, dacă obligația de a înscrie un nou acționar cesionar în registru ar opera retroactiv toate hotărârile adoptate de adunarea generală între data semnării contractului de cesiune si data înscrierii în registrul acționarilor ar fi din start nule.
A.anta mai susține că dispozitivul sentinței comerciale de care se prevalează reclamanții nu face nici o referire la constatarea sau recunoașterea, cu caracter retroactiv, a calității de acționari a acestora, iar în lipsa unor astfel de statuaâări exprese, nu este admisibilă interpretarea data de către instanța de fond.
A mai precizat pârâta că adunările generale ale Acționarilor din data de (...) au fost convocate prin publicare în M. O. al R., partea a IV-a, si in Ziarul Mesagerul, fiind vorba, așadar, de o convocare "publica", conforma cu prevederile Legii 31/1990 si ale actului constitutiv.
In aceste condiții, de convocarea prin publicare a putut lua cunoștința orice persoana, inclusiv reprezentanții reclamantei S. I. S. - O. C. Dan si O. M. - care s-ar fi putut prezenta din aceasta postura, ca mandatari ai S. N. I. S. si să invoce faptul ca ei considera ca aceasta societate este acționar al pârâtei si ca doresc sa participe în aceasta calitate la adunările generale din data de (...). Neprocedând astfel si si recunoscând faptul ca la data de (...) O. A. era acționar, acesta a participat la A. si A., prin împuterniciții O. C. Dan si O. M.
La AGOA SI A. din data de (...) au participat următorii acționari: O. A. prin
O. M. în baza procurii din data de (...), pentru un număr de 1480 acțiuni si prin
O. C. Dan in baza procurii din data de 0(...), pentru un număr de 200 de acțiuni; K. F. V. prin S. I. S. R., în baza procurii speciale nr. 4453/2009 pentru un număr de 1580 acțiuni; K. N. I., prin S. I. S. R. în baza procurii speciale
4454/2009 pentru un număr de 100 de acțiuni; O. D. I., prin O. V. în baza procurii speciale nr. 8276/0(...) pentru un număr de 100 acțiuni; O. C. D. pentru un număr de 1580 actiuni.
De asemenea, la adunarea din (...) au participat atât asociații, cât si reprezentantul legal al SC N. I. S., insă aceștia si-au ales calitatea în care participa (de împuterniciți ai acționarului O. A.) si nu au reclamat niciodată ca reprezintă S. N. I. S., ca aceasta societate ar fi trebuit sa fie prezentă, ori ca nu sunt de acord cu mențiunile din procesul verbal al Adunării unde au fost indicați acționarii prezenți si procentul acționarilor prezenți la adunare.
Procesele-verbale au fost semnate fără obiecțiuni în ceea ce privește aceste aspecte.
Prin cererea de completare a motivelor de nulitate absoluta, reclamanții prin apărătorul acestora au indicat faptul ca hotărârile la care fac referire ar filovite de nulitate absoluta pentru încălcarea prevederilor art. 123 alin.2 din legea
31/1990.
În opinia pârâtei, aspectele indicate de către reclamanți sunt nefondate din următoarele puncte de vedere:
Astfel, atât din procesul verbal al AGOA din data de (...), cât si din cel al AGE din data de (...) rezulta faptul că la ședințele acestor adunări au participat toți acționarii societătii comerciale S. R. E. 97 SA, prezenta fiind de 100 %.
Având în vedere aspectele indicate mai sus adunarea generala ordinara si adunarea generala extraordinare au fost legal constituite, hotărârile adoptate fiind statutar luate.
In ceea ce privește nulitatea întemeiată de către reclamanți pe dispozițiile art. 123 a1in.2 din legea nr. 31/1990, pârâta apreciază că aceasta nu poate fi reținuta de către instanța de judecata drept cauza de invaliditate a hotărârilor menționate de către reclamanți, atâta vreme cât reclamantul O. A. s-a aflat înscris la acea data în evidentele si registrul acționarilor societatii comerciale R. E. 97 SA, stabilirea unei date de referință în beneficiul acestuia nemaifiind necesară. Drepturile acestui acționar erau suficient protejate prin menționarea în evidentele si registrul actionarilor S. R. E. 97 SA.
Invocarea dispozițiilor de protecție ale art.123 din Legea nr. 31/1990 poate fi recunoscuta doar in favoarea titularului de acțiuni la purtător neînscris în evidentele societătii comerciale pe acțiuni, sau în registrul independent al acționarilor, iar nu si reclamantului O. A., in raport cu care modalitatea în care a fost efectuată convocarea acestor adunări generale ale acționarilor a fost suficienta.
T. din modul de amplasare a dispoziției legale invocata de către reclamanți în economia actului normativ - Legea 31/1990, este evident faptul ca aliniatul 2 al articolului 123 se refera numai la acționarii expres nominalizați în aliniatul 1 al aceluiași articol, respectiv la acționarii care poseda acțiuni la purtător. D. specificului acțiunilor deținute de către aceștia, care sunt de liberă si neîngrădită circulație, de multe ori titularii unor astfel de acțiuni rămân necunoscuți si de aceea legiuitorul a înțeles sa reglementeze convocarea acestei categorii de acționari de o maniera în care să fie asigurată certitudinea înștiințării si participării lor la adunările generale ale societăților în cadrul cărora dețin acțiuni.
P.area în termenul legal a convocatorului pentru ședințele adunărilor generale ale acționarilor S. R. E. 97 SA din data de (...) a fost de natura sa aducă la cunoștința acționarilor societătii ordinea de zi, data si locul acestor adunări astfel încât, la data tinerii acestora au fost prezenți toți acționarii societății. Din acest punct de vedere, a apreciat pârâta, lipsa datei de referință (mențiune care nu este obligatorie în cuprinsul convocatorului) nu a produs nici o vătămare vreunui actionar al S. R. E. 97 SA.
Referitor la alte aspecte de fond, reclamanții consideră că prevederea conform căreia cesiunea acțiunilor se va face cu acordul prealabil al adunării generale extraordinare a acționarilor reprezintă un acord discreționar, care condiționează exercitarea dreptului de dispoziție asupra acțiunilor de un acord al unui organ de conducere al societății care nu deține nici un drept asupra acțiunilor deținute de acționari.
Evident, nu poate fi vorba de o indisponibilizare a acțiunilor, acest lucru putându-se face în condițiile stabilite de actul constitutiv și de legislația în domeniu. Actul constitutiv al SC R. E. 97 SA a fost adoptat de toți acționarii societății, deci și de reclamantul O. A. A. a semnat și și-a însușit acest înscris, fiind de acord cu toate prevederile sale, inclusiv cu prevederea de la art. 12, lit. b), pct. 4, conform căreia « adunările generale extraordinare sunt obligate să hotărască cu privire la mărirea sau reducerea capitalului social sau reintegrarealui prin emisiunea de noi acțiuni, la modificarea numărului de acțiuni sau a valorii nominale a acestora și la cesiunea acțiunilor »,
Aceasta este o clauză care există în actul constitutiv încă de la înființarea societății. Toate prevederile adoptate la adunările generale din (...) referitoare la cesiunea acțiunilor nu fac decât să clarifice și să detalieze modalitatea în care se aplică prevederea existentă în actul constitutiv la art. 12, lit. b), pct. 4.
Această clauză este legală, reprezentând o clauză de agrement admisă și recunoscută de doctrină și jurisprudență. Aceasta este definită în doctrină ca fiind acea clauza prin care acționarii societatii stabilesc necesitatea obtinerii aprobării din partea adunării generale a acționarilor cu privire la vânzarea/cesiunea actiunilor, ca si condiție prealabilă încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni si efectuării înregistrării modificărilor in registrul acționarilor prin declarație semnata de către cedent și cesionar conform art.10 din actul constitutiv si a art. 98 din Legea nr. 31/ 1990.
Această clauză există încă de la constituirea societății, acționari stabilind de comun acord includerea în actul constitutiv al societății a unei clauze de acest gen în scopul conferirii unui pronunțat caracter intuitu personae actului constitutiv al societătii. D. acționarii au adoptat această clauză și au acceptat-o, sunt obligați să o și respecte.
Art. 12 din actul constitutiv prevede clauza de agrement, iar această clauză nu este nici nulă si nici nu intra în vreo contradicție cu dispozițiile art. 44 din Constitutiei.
Modificările aduse actului constitutiv prin hotărârile din (...) nu fac decât să nuanțeze modalitatea în care se pune în practică clauza de agrement, care este o clauză legală producătoare de efecte juridice.
Cerința ca cesiunea să se facă la un preț serios și real, după o evaluare prealabilă a acțiunilor efectuată de un expert A. nu este în contradicție cu prevederile legale, așa cum dorește să arate reclamantul ci, din contră, este în perfectă concordanță cu legislația în domeniul convențiilor, care statuează imperativ ca o condiție de bază, existența unui preț serios și real.
Punctul 5 al ordinii de zi este, și acesta, în concordanță cu prevederile legale, nefiind încălcate în nici un fel și nu s-au depășit limitele adunărilor generale și nu poate interveni nici o nulitate.
Referitor la punctul 10 al ordinii de zi, referitor la valoarea limitei maxime a remunerației acordată directorilor la valoarea de 10.000 euro net/lună, reclamantul consideră în mod eronat faptul că ceilalți 4 acționari trebuiau să se abțină de la vot în baza art. 127 din Legea nr. 31/1990, deoarece prevederile acestui articol sunt foarte clare și fac referire la acționarul care într-o anumită operațiune are, fie el personal fie ca mandatar, un interes contrar aceluia al societății. Or, în speța noastră nu poate fi vorba de interes contrar al societății, căci stabilirea remunerației directorilor este un aspect care trebuie realizat în vederea bunului mers al activității societății. Astfel, mare parte din activitatea societății este supravegheată și coordonată de către acești directori, deci aspectele care țin de activitatea lor, inclusiv remunerația lor, nu pot fi nicidecum contrare interesului societății. In această situația s-a luat decizia doar în ceea ce privește limitele remunerațiilor, urmând ca decizia asupra sumelor exacte care vor fi încasate de directori să fie stabilite de consiliul de administrație al societății.
Reclamanții intimați O. A. și S. N. I. S. B. au depus întâmpinare în cauză prin care au solicitat respingerea apelului formulat de pârâtă ca nefondat șiobligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanții O. A. și S. N. I. S. au solicitat, în principal, constatarea nulității absolute a hotărârii A. și a hotărârii AGOA a acționarilor SC R. E. 97 SA din data de (...). În subsidiar, reclamanții au solicitat anularea deciziilor adoptate la punctele 3, 4, 5 și 10 de pe ordinea de zi a hotărârii A. a pârâtei din (...), să se constate că acționarii O. C. D., O. D. I., K. F. V. și K. N. I. nu aveau dreptul de a vota cu privire la punctul 10 de pe ordinea de zi a A. și cu privire la punctul 1 de pe completarea ordinii de zi, această din urmă propunere urmând a fi considerată adoptată.
Pentru data de (...), pârâta a convocat două adunări ale acționarilor.
Potrivit procesului verbal al ședinței adunării generale extraordinare a acționarilor încheiat la acea dată ( f. 12-27 ), la această adunare au participat următoarele persoane: 1. O. A., prin O. M., pentru un număr de 1480 acțiuni în baza procurii din 0(...) și prin O. C., pentru un număr de 200 de acțiuni în baza procurii din 0(...), 2. K. N. prin S. I. S. R. pentru 100 de acțiuni în baza procurii
4454/(...) 3. K. F. V. prin S. I. S. R. pentru 1580 acțiuni în baza procurii
4453/2009; 4. O. C. D. pentru un număr de 1580 acțiuni; 5. O. D. I. prin O. V. pentru un număr de 100 de acțiuni în baza procurii nr. 8276/0(...). În preambulul procesului verbal de ședință s-a mai consemnat că prezența la adunare este de 1. din capitalul social.
Procesul verbal al adunării generale ordinare a acționarilor SC R. E. 97 SA ( f. 28-31 ) relevă aceeași participare ca cea menționată în paragraful anterior, fiind consemnat de asemenea faptul că prezența acționarilor este de 1. din capitalul social.
Principalul motiv de nulitate absolută invocat prin acțiunea introductivă privește încălcarea dreptului reclamantei SC N. I. S. de a vota în cele două adunări ale acționarilor ce au avut loc în (...). În susținerea acestei apărări, reclamanta se prevalează de dobândirea unui pachet de acțiuni de 33,33% la societatea pârâtă, de la O. A., ca urmare a două cesiuni succesive, fapt consfințit prin sentința comercială din (...) pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...).
Prima instanță a validat această apărare în considerarea efectului declarativ al sentinței comerciale nr. 649 din (...) pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), reținând că reclamanta SC N. I. S. a dobândit calitatea de acționar al SC R. E. 97 SA încă din octombrie 2008, din momentul încheierii contractului de cesiune cu O. C. Dan și O. M., urmat de depunerea declarațiilor prev. de art. 98 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 31/1990 la sediul societății.
Interpretarea dată de instanța de fond efectelor produse de sentința comercială nr. 649 din (...) pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...) este combătută virulent de către apelanta SC R. E. 97 SA prin motivele de apel formulate.
Curtea admite că stabilirea efectelor produse de această hotărâre judecătorească este de natură a influența în mod direct structura acționariatului pârâtei și implicit dreptul de vot al reclamantei SC N. I. S. în adunările acționarilor.
Pentru clarificarea acestor aspecte se impune o prezentare a istoricului raporturilor dintre părți.
În primul rând trebuie menționat că intimatul O. A. a deținut calitatea de acționar la pârâta SC R. E. 97 SA, cu o cotă de participare de 33,33% la capitalul social, restul de 66,66% fiind deținut de pârâții K. N., K. F. V., O. C. D. și O. D. I.
La data de 9 iunie 2008, între intimatul O. A., in calitate de cedent, și O. C.
Dan și O. M., în calitate de cesionari, a intervenit un contract de cesiune prin intermediul căruia cedentul a cesionat către cesionari totalitatea acțiunilor pe care le deținea, reprezentând 33,33% din capitalul social al S. R. E. 97 S.
Ca urmare a încheierii acestui act, la sediul S. R. E. 97 S. s-au depus imediat declarațiile părților din contractul de cesiune indicat mai sus, în condițiile art. 98, alin. 1 din Legea nr. 31/1990, prin intermediul cărora a fost înștiințată societatea cu privire la transferul intervenit, precum și cererea de înscriere a acestui transfer și a noilor acționari în Registrul acționarilor.
A.anta S. R. E. 97 S. a refuzat să înscrie în registrul acționarilor transferul de acțiuni intervenit și noii acționari, invocând nerespectarea unei clauze din actul constitutiv al societății care, potrivit susținerilor societății, ar fi pretins acordul Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor ca și condiție necesară pentru realizarea unei asemenea operațiuni.
Ca urmare a acestui refuz, părțile din contractul de cesiune au înaintat, la data de 30 iulie 2008, către T. B.-N., o acțiune înregistrată în dos. nr. (...), prin intermediul căreia au solicitat instanței să oblige S. R. E. S. să înscrie în Registrul acționarilor transferul dreptului de proprietate intervenit cu privire la acțiunile societății. A.anta S. R. E. 97 S. a înaintat o acțiune reconvențională în cadrul acelui dosar, prin intermediul căreia a solicitat anularea contractului de cesiune din data de 9 iunie 2008.
La data de 13 octombrie 2008, între O. C. Dan și O. M., în calitate de cesionari, și reclamanta-intimată S. N. I. S., în calitate de cedentă, a fost încheiat un contract de cesiune cu privire la pachetul de 1680 acțiuni ale S. R. E. 97 S., reprezentând 33,33% din capitalul social al acestei societăți. Pachetul de acțiuni transmis către S. N. I. S. prin intermediul acestui contract de cesiune era identic cu cel ce a făcut obiectul contractului de cesiune din data de 9 iunie 2008.
Având în vedere că pe rolul T. B.-N. se afla deja în curs de soluționare dosarul nr. (...), reclamanta intimată S. N. I. S. a formulat, la data de 14 octombrie 2008, cerere de intervenție în nume propriu, prin intermediul căreia a solicitat, la rândul său, obligarea S. R. E. 97 S. la înscrierea sa în registru în calitate de nou acționar ca urmare a contractului de cesiune din data de 13 octombrie 2008.
Prin sentința comercială nr. 649/(...), pronunțată de către T. B.-N. în dos. nr. (...), devenită definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 45/(...), pronunțată de către Curtea de A. C. în dos. nr. (...), s-a dispus obligarea apelantei S. R. E. 97
S. să înscrie în registrul acționarilor acestei societăți, modificările intervenite în structura acționarilor în urma încheierii contractului de cesiune din data de (...) între intimatul O. A., în calitate de cedent, și O. C. Dan și O. M., în calitate de cesionari, și a C. de cesiune din data de (...) intervenit între cesionarii din contractul descris mai sus, de această dată în calitate de cedenți, și intervenienta intimată S. N. I. S., în calitate de cesionar. T., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reconvențională formulată de către apelantă.
Pentru a da această soluție, instanța de fond, iar ulterior cea de apel au reținut, în esență, faptul că în mod eronat apelanta nu a procedat la înscrierea celor două cesiuni menționate mai sus în registrul acționarilor, în conformitate cu prevederile art. 98, alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, ca urmare a depunerii la sediul acesteia a declarațiilor cedenților și cesionarilor privind cesiunile efectuate, precum și faptul că aceste contracte de cesiune sunt valabile, în cuprinsul actului constitutiv al S. R. E. 97 S., în forma în vigoare la data cesiunilor, nefiind inserată vreo clauză de agrement, aceasta referindu-se doar la cesionarea de către societate a propriilor acțiuni.
Afirmația instanței de fond potrivit căreia sentința comercială nr. 649/(...), pronunțată de către T. B.-N. în dos. nr. (...) ar produce efecte declarative nu este greșită în sine, doar că efectul declarativ al hotărârii judecătorești a fost aplicat greșit în cazul concret dedus judecății.
Sub acest aspect se impun următoarele precizări. Ca regulă generală, hotărârea judecătorească produce un efect declarativ în sensul că aceasta doarconstată existența unui drept care preexistă judecății și care este negat de partea adversă. Această regulă nu are un caracter absolut, ci este susceptibilă de excepții. În categoria excepțiilor se numără hotărârile constitutive de drepturi, respectiv acele hotărâri care creează, modifică sau sting un anumit statut juridic, ca de exemplu hotărârile de adopție, de punere sub interdicție a unei persoane sau de divorț.
Sentința în discuție nu face parte din categoria hotărârilor constitutive de drepturi deoarece nu creează, modifică sau stinge un anumit statut juridic, ci doar constată o situație preexistentă și o constrânge pe apelantă să își execute o obligație care îi revenea potrivit legii.
Premisa constrângerii apelantei S. R. E. 97 S. la a înscrie în registrul acționarilor modificările intervenite în structura acționariatului în urma încheierii contractelor de cesiune din (...) și din (...) a fost refuzul nejustificat de a adopta în mod benevol această conduită. Ca atare dreptul preexistent recunoscut reclamanților de T. B.-N. prin sentința comercială nr. 649/(...) a fost acela de a obține înscrierea acestor modificări în registrul acționarilor, iar nu acela de a se prevala de calitatea de acționari ai apelantei S. R. E. 97 S. începând cu data încheierii cesiunilor, cum în mod greșit a interpretat instanța de fond considerentele acestei sentințe.
De altfel reclamantei S. N. I. S. nu i se putea recunoaște calitatea de acționar al apelantei la data pronunțării sentinței comerciale nr. 649/(...) deoarece prevederile imperative și formaliste ale art. 98 alin. 1 din Legea nr.
31/1990 interziceau o astfel de abordare.
Conform acestui text de lege „. de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor, semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv se pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor.";
Jurisprudența a statuat că aceste prevederi condiționează transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată de înscrierea declarației în registrul acționarilor, semnată de cedent și cesionar, această cerință constituindu-se în una ad validitatem, iar nu ad probationem.
Prin urmare susținerea instanței de fond potrivit căreia reclamanta S. N. I. S. ar fi dobândit calitatea de acționar încă din data de (...) este cu atât mai lipsită de orice suport legal cu cât formalitatea înscrierii declarației în registrul acționarilor nu era îndeplinită nici la momentul ținerii adunărilor ordinare și extraordinare a acționarilor din (...) și nici la momentul pronunțării sentinței comerciale nr. 649/(...) a T. B. N.. Mai trebuie subliniat și faptul că dispozitivul acestei sentinței comerciale nu face nici o referire la constatarea sau recunoașterea, cu caracter retroactiv, a calității de acționar a reclamantei S. N. I. S., iar în lipsa unor astfel de statuări exprese, nu este admisibilă interpretarea dată de către aceasta și însușită de către instanța de fond.
D. la toate acestea mai adăugăm și faptul că articolul 123 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 stabilește că acționarii îndreptățiți sa încaseze dividende sau sa exercite orice alte drepturi, inclusiv dreptul de a fi convocat și de a vota în cadrul unei adunări generale(s.n.), sunt cei înscriși în evidentele societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al acționarilor, corespunzătoare datei de referință, singura concluzie ce se poate desprinde este aceea că la data ținerii celor două adunării al acționarilor apelantei, (...), reclamanta S. N. I. S., nu avea calitatea de acționar la societatea apelantă și prin urmare nici dreptul de a participa și de a vota în aceste adunări.
Prin urmare, în mod corect, la cele două adunări, pentru pachetul de acțiuni de 33,33% și-a exercitat dreptul de vot acționarul cedent O. A., acestapăstrându-și drepturile inerente calității de acționar până la momentul operării efective a cesiunii de acțiuni în registrul acționarilor, cu respectarea prevederilor art. 98 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Toate aceste considerente conduc la concluzia că primul motiv de nulitate al celor două hotărâri AGA din (...), referitor la încălcarea dreptului de vot al reclamantei S. N. I. S., nu se verifică.
Criticile apelantei sunt pertinente și cu privire la cel de-al doilea motiv de nulitate reținut de către instanța de fond.
Prima instanță a apreciat că se impune anularea integrală a celor două adunări AGA din (...) și pentru încălcarea prevederilor art. 123 alin. 2 din Legea nr. 31/1990. Acestea statuează următoarele „consiliul de administrație, respectiv directoratul, va stabili o dată de referință pentru acționarii îndreptățiți să fie înștiințați și să voteze în cadrul adunării generale, dată ce va rămâne valabilă și în cazul în care adunarea generală este convocată din nou din cauza neîntrunirii cvorumului. D. de referință astfel stabilită va fi ulterioară publicării convocatorului și nu va depăși 60 de zile înainte de data la care adunarea generală este convocată pentru prima oară";.
Observația primei instanțe referitoare la lipsa datei de referință din cele două convocatoare publicate în MO este corectă și nu a fost contestată de către apelantă. În schimb apelanta pretinde că absența datei de referință nu i-a produs nicio vătămare reclamantului O. A. cât timp acesta a fost prezent la ambele adunări și figura în evidențele registrului acționarilor. Ca apărări subsidiare apelanta a mai susținut că această obligație nu subzistă decât în cazul societăților emitente a unor acțiuni la purtător, societățile pe acțiuni de tip închis fiind scutite de o astfel de obligație.
Rolul fundamental al datei de referință este acela de a permite identificarea acționarilor care au dreptul de a participa la adunarea generală, ordinară sau extraordinară, în raport de o dată stabilită în mod unitar pentru toți acționarii.
Curtea nu îmbrățișează punctul de vedere exprimat de apelantă potrivit căreia prevederile art. 123 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 s-ar referi exclusiv la situația acțiunilor la purtător de vreme ce norma legală nu face nicio distincție în acest sens. Simplul fapt că primul aliniat al art. 123 are în vedere doar posesori acțiunilor la purtător nu exclude lărgirea sferei de reglementare în aliniatele ce urmează în contextul în care nu se face trimitere expresă la acțiunile la purtător. Un argument în plus îl reprezintă chiar faptul că aliniatul 3 al aceluiași articol îi vizează atât pe titulari de acțiuni la purtător cât și pe titulari de acțiuni nominative.
Stabilirea unei date de referință ține de formalitățile ce trebuie îndeplinite pentru corecta informare a acționarilor asupra dreptului de a participa la o anumită adunare a acționarilor. Lipsa datei de referință are consecințe directe asupra regularității convocatorului adunării așa cum susțin de altfel și intimații reclamanți, fiind sancționată cu nulitatea absolută.
Ceea ce ignoră atât instanța de fond cât și reclamanții este faptul această nulitate poate fi asanată prin participarea tuturor acționarilor la adunarea respectivă. Astfel potrivit prevederilor art. 121 din Legea nr. 31/1990 acționarii reprezentând întreg capitalul social vor putea, dacă niciunul din ei nu se opune, să țină o adunare generală și să ia orice hotărâre de competența adunării, fără respectarea formalităților cerute pentru convocarea ei.
Acest text de lege este destinat să scutească de un formalism inutil societățile compuse dintr-un număr restrâns de persoane, prezumându-se că interesele acționarilor sunt pe deplin protejate în măsura în care toți sunt prezenți la adunare și nu manifestă nicio opoziție cu privire la ținerea adunării.
Prin urmare o convocare informă nu atrage nulitatea absolută a hotărârii
AGA dacă aceasta este adoptată de totalitatea acționarilor.
Această situație se regăsește în cauza de față dacă luăm în considerare că la adunările, ordinară și extraordinară, organizate de apelantă în (...) au participat toți acționarii apelantei, iar potrivit mențiunilor din procesele verbale de ședință niciunul nu a formulat vreo obiecție cu privire la lipsa datei de referință din convocator și nu a refuzat să participe adunarea astfel convocată. Aceste precizări sunt valabile și în privința reclamantului O. A. care a fost reprezentat de O. M. și O. C. în cele două adunări și care nu au solicitat să se consemneze vreo opoziție la ținerea adunărilor și nu au contestat mențiunea referitoare la prezența tuturor acționarilor. Așadar drepturile acestui acționar nu au fost prejudiciate în nici un fel prin nemenționarea datei de referință în cele două convocatoare cât timp a participat la ambele adunări și a votat cu privire la fiecare punct de pe ordinea de zi.
O dată stabilit faptul că reclamanta SC N. I. S. nu deținea calitatea de acționar la momentul desfășurării celor două adunări, absența acesteia este lipsită de orice relevanță juridică.
Prin urmare în situația concretă dedusă judecății nici lipsa datei de referință din cele două convocatoare nu atrage nulitatea absolută a celor două hotărâri AGA.
Având în vedere că reclamanții O. A. și S. N. I. S. și-au întemeiat acțiunea pe mai multe motive de nulitate, iar prima instanță a admis acțiunea în considerarea a primelor două motive, lăsând necercetate celelalte motive, față de efectul devolutiv al apelului, Curtea se va pronunța și asupra celorlalte motive rămase neexaminate, care privesc nelegalitatea modificărilor aduse actului constitutiv prin hotărârea A. din (...) și încălcarea obligației de a se abține de la vot de către o parte din acționari.
Fiind o cale devolutivă de atac, apelul provoacă o nouă judecată în fond atât cu privire la problemele de fapt, cât și cu privire la problemele de drept, sub rezerva respectării regulii „ tantum devolutum quantum apellatum";. Raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, analizarea și a celorlalte motive de nulitate invocate de către reclamanți, nereținute de către prima instanță nu face altceva decât să dea eficiență efectului devolutiv al apelului, fără a aduce atingere dreptului reclamanților de a beneficia de un dublu grad de jurisdicție.
Astfel, în subsidiar, reclamanții au solicitat nulitatea deciziilor adoptate la punctul 3, 4, 5 și 10 de pe ordinea de zi a adunării generale extraordinare, susținând că modificările aduse art. 10 din actul constitutiv contravin principiului cesibilității acțiunilor și încalcă dreptul de proprietate.
Potrivit deciziei adoptate la punctul 3 al ordinii de zi, cesiunea acțiunilor între acționari și către terți se face numai cu acordul prealabil al A., la un preț serios și real, după o evaluare prealabilă a acțiunilor efectuată de un expert A. În continuare se arată că intenția de cesiune trebuie notificată în scris tuturor acționarilor care în termen de 30 zile beneficiază de un drept de preempțiune. D. niciun acționar și nici societatea nu-și manifestă intenția de a achiziționa acțiunile oferite, acționarul cedent va putea să cesioneze acțiunile și persoanelor din afara societății, într-un termen de maximum 90 de zile de la data expirării dreptului de preempțiune. Sub sancțiunea nulității absolute, cesiunea către terți se va putea face cel puțin la prețul rezultat din raportul de evaluare. D. cesiunea nu se poate realiza la acest preț, iar acționarul intenționează să vândă la un preț inferior, va trebui să notifice această împrejurare acționarilor care își vor putea exercita dreptul de preempțiune.
Reclamanții susțin că aceste clauze au drept scop indisponibilizarea acțiunilor și ar fi ilicite deoarece aduc atingere principiului potrivit căruia acțiunile sunt cesibile.
Curtea consideră necesar a se face distincție între clauzele restrictive ale transmisibilității acțiunilor și clauzele de inalienabilitate a acțiunilor, deoarece regimul juridic al acestora diferă.
Clauzele restrictive se pot prezenta fie sub forma clauzelor de preemțiune ( care constau în dreptul societății sau al acționarilor de a cumpăra acțiunile asociatului care dorește să le înstrăineze ), fie sub forma clauzelor de agrement ( care subordonează înstrăinarea acțiunilor avizului majorității întrunite în adunarea generală a acționarilor ).
Spre deosebire de acestea, clauzele de inalienabilitate anihilează dreptul de dispoziție asupra acțiunilor, făcându-le indisponibile.
În timp ce în privința clauzelor de inalienabilitate părerile sunt unanime în sensul că acestea sunt lovite de nulitate deoarece interzic transmiterea totală a acțiunilor, clauzele restrictive au fost privite mai nuanțat în doctrină.
Astfel, doctrina interbelică a susținut teza nevalabilității clauzelor care subordonează cesiunea acțiunilor agrementului societății deoarece se aduce atingere principiului cesibilității, dar în schimb a considerat valabile clauzele de preempțiune întrucât acestea nu ridică acționarului dreptul de liberă dispoziție asupra titlului său, ci doar substituie cumpărătorul propus de acționar cu un alt cumpărător.
Doctrina contemporană, secondată de jurisprudență, admite fără rezerve valabilitatea clauzelor restrictive, atât a celor de agrement cât și a celor de preempțiune.
Revenind la conținutul concret al clauzelor adoptate prin hotărârea A. din (...), în privința cesiunilor acțiunilor apelantei S. R. E. 97 S., Curtea respinge calificarea dată de reclamanții acestor clauze și statuează că limitările aduse dreptului de dispoziție asupra acțiunilor nu se constituie într-o clauză de inalienabilitate, ci restricțiile sunt specifice clauzei de agrement și clauzei de preempțiune.
Pentru a se opri asupra acestei calificări, Curtea s-a raportat la procedura ce a fost imaginată în scopul realizării efective a operațiunii de cesiune a acțiunilor ( efectuarea unei expertize de evaluare, convocarea unei adunări generale în acest scop, notificarea ofertei de vânzarea acționarilor, ofertarea acțiunilor la un preț serios și real), procedură ce imprimă o anumită echidistanță și maturitate în exprimarea votului final asupra cesiunii. D. într-o situație concretă, adunarea generală ar exprima un drept de veto discreționar, refuzul ar putea fi cenzurat de către instanța de judecată care ar urma să sancționeze abuzul de drept. S. temere a reclamanților că adunarea acționarilor se va opune oricărei intenții de cesiune a părților sociale nu este una verosimilă și prin urmare nu poate justifica fundamentarea tezei potrivit căreia prin aceste modificării aduse actului constitutiv se tinde în fapt la interzicerea totală a transmiterii acțiunilor apelantei.
Prin urmare, teoria reclamanților referitoare la indisponibilizarea acțiunilor generată de modificările adoptate de A. din (...) nu va fi primită de către C.
Curtea consideră în schimb că modificarea adusă actului constitutiv al S. R. E. 97 S. prin acest punct de pe ordinea de zi se constituie într-o limitare convențională a exercitării dreptului de proprietate asupra acțiunilor. Din acest punct de vedere, este relevantă prevederea care recunoaște în favoarea coacționarilor un drept de preemțiune la transmiterea acțiunilor nominative și prevederea care condiționează transmiterea acțiunilor nominative de hotărârea adunării generale a acționarilor, ceea ce echivalează cu inserarea unei clauze de agrement.
Dispozițiile Legii nr. 31/1990 nu consacră in terminis posibilitatea inserării în pactul societar a dreptului de preempțiune și a clauzei de agrement, dar faptul că legiuitorul nu a făcut referire expres la astfel de restricții în transferulacțiunilor în legea societăților comerciale nu poate fi privit ca un impediment la stabilirea acestora pe cale convențională. Pe de altă parte, posibilitatea inserării unor restricții cu privire la transferul acțiunilor este prevăzută de articolul 8 litera f2 din legea nr.31/1990 ceea ce autorizează concluzia că dreptul de preempțiune și clauza de agrement pot fi stabilite pe cale convențională. Câtă vreme dispozițiile legii nr.31/1990 prevăd posibilitatea modificării actului constitutiv, iar art. 204-206 din legea nr.31/1990 nu exceptează nicio prevedere din actul constitutiv de la posibilitatea modificării ulterioare, astfel de restricții pot fi introduse fie cu ocazia adoptării inițiale a actului constitutiv, fie după momentul constituirii societății, în temeiul unei hotărâri generale a acționarilor.
Reclamanții au susținut că modificările aduse cu privire la cesiunea acțiunilor aduc atingere dreptului de proprietate asupra acțiunilor. Curtea este de părere că prin instituirea unui drept de preempțiune în favoarea coacționarilor nu se violează dreptul de proprietate al reclamanților de vreme ce scopul urmărit prin vânzare și anume obținerea unui anumit preț pentru o acțiune este atins indiferent de identitatea cocontractantului cesionar.
De asemenea nici cerința ca vânzarea acțiunilor să se facă la un preț serios
și real nu este una excesivă sau abuzivă, ci este conformă cu regula aplicabilă în materia vânzării de drept comun și are drept scop protejarea intereselor vânzătorului. Valoarea reală acțiunilor se determină în mod obiectiv prin efectuarea unui raport de evaluare, astfel că și această prevedere nu apare ca fiind excesivă.
T. fiind vorba de o societate de tip închis, cu 5 acționari, temerea reclamanților de a nu identifica acționarii pe care ar trebui să-i notifice asupra intenției de a-și cesiona acțiunile este una falsă. De altfel chiar și în ipoteza în care numărul acționarilor ar crește, identificarea acestora se va face fără dificultate pe baza mențiunilor din registrul acționarilor.
Curtea admite că inserarea clauzei de agrement are ca efect limitarea exercitării dreptului de proprietate asupra acțiunilor, însă față de împrejurarea că această limitare s-a făcut în considerarea unui interes privat și față de statutul apelantei de societate comercială de tip închis se impune a se da prevalenta principiului libertății de voință a părților în detrimentul exercitării absolute a dreptului de proprietate ca urmare a acceptării limitării convenționale a exercitării acestuia, cu votul majorității acționarilor.
Trecând la următorul punct de pe ordinea de zi, întrucât reclamanții nu au invocat argumente proprii pentru a susține nulitatea deciziei adoptate la punctul
4 de pe ordinea de zi, Curtea apreciază că nu se impune o analiză suplimentară, ci netemeinicia demersului reclamanților decurge din argumentele expuse în paragrafele anterioare.
La punctul 5 de pe ordinea de zi al A. din (...), acționarii au decis cu majoritate ca art. 12 lit. a din actul constitutiv să fie completat după cum urmează: „ să stabilească limita de competență a consiliului de administrație privind contractarea de credite, linii de credit, gajarea, ipotecarea bunurilor societăților în favoarea unor bănci sau a altor instituții de credit, peste limitele date în competența consiliului de administrație prin art. 17.3 din actul constitutiv"; .
Articolul 12 lit. a din actul constitutiv al apelantei enumeră atribuțiile adunării generale ordinare a acționarilor. Prin hotărârea A. din (...), adunării generale ordinare a acționarilor i s-a mai conferit o atribuție și anume aceea de a stabili limita maximă a creditelor și a garanțiilor ce pot fi contractate de către consiliul de administrație al apelantei. Coroborând aceste modificări cu art. 17.3 din actul constitutiv, adunarea generală ordinară a acționarilor este abilitată să fixeze o limita maximă a creditelor angajate de CA care să depășească 4 milioane de E., stabilită inițial prin actul constitutiv.
Reclamanții susțin că de vreme ce competențele CA au fost stabilite prin actul constitutiv care a fost aprobat printr-o hotărâre A., adunarea generală ordinară nu poate lua o hotărâre neconformă cu prevederile actului constitutiv.
O astfel de interpretare este una fundamental eronată. Așa cum s-a mai precizat într-un paragraf anterior, dispozițiile legii nr. 31/1990 permit modificarea actului constitutiv, iar art. 204-206 din legea nr.31/1990 nu exceptează nicio prevedere din actul constitutiv de la posibilitatea modificării ulterioare. Prin urmare limitele de competențe ale consiliului de administrație fixate prin actul constitutiv pot fi modificate ulterior prin exprimarea votului majorității acționarilor în cadrul unei adunări generale a acționarilor.
Nici susținerea reclamanților privitoare la incidența dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 31/1990 în exprimarea votului asupra punctului 10 de pe ordinea de zi nu poate fi primită deoarece în adunarea generală din (...) nu s-a votat un anumit cuantum al indemnizațiilor directorilor, ci un plafon maxim al acestora astfel că pretinsul conflict de interese al acționarilor O. C., O. D., K. N. și K. Francis nu era unul actual.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 296 va admite apelul declarat de pârâta S. R. E. 97 S. B. împotriva sentinței civile nr. 2. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N., pe care o schimbă în tot în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții O. A. și S. N. I. S.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. Curtea va obliga reclamanții intimați în solidar să plătească apelantei suma de 14.880 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite apelul declarat de pârâta S. R. E. 97 S. B. împotriva sentinței civile nr. 2. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N., pe care o schimbă în tot în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții O. A. și S. N. I. S.
Obligă reclamanții intimați în solidar să plătească apelantei suma de
14.880 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 martie 2012.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
GREFIER,
M. I. I. S. AL H.
M. N. ȚAR
Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./10 ex. Jud.fond: B. L.T..
| ← Decizia comercială nr. 10/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 642/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
