Decizia comercială nr. 46/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 46/2012
Ședința la 13 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTOR : D. P.
GREFIER : M. N. ȚÂR
Pe rol judecarea apelului declarat de SC A. I. SRL împotriva sentinței civile nr. 5447 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimata SC S. SRL, având ca obiect rezoluțiune contract.
La data de (...) se înregistrează din partea intimatei - concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 martie 2012 , încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 5447 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta S. S. S. și s-a respins în consecință acțiunea formulată de reclamanta S. A. I. S., în contradictoriu cu pârâta S. S. S., având ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare nr. 1/(...), repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale.
S-a respins cererea reclamantei formulată pentru obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a fost obligată să achite pârâtei suma de 3981 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut cu privire la excepția invocată că în materia rezoluțiunii neexistând dispoziții speciale care să reglementeze prescripția dreptului la acțiune, sunt aplicabile regulile generale care reglementează prescripția. Termenul de prescripție este cel prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 și începe să curgă de la data când s-a născut dreptul la acțiune.
Dreptul la acțiune al reclamantului a început a curge de la data de
(...), așa cum rezultă din prevederile contractului.
Referitor la fondul cauzei a arătat că administratorul societății reclamante C. Ș. cunoștea de mult timp faptul că cele două imobile care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare sunt ipotecate în favoarea BRD-GSG-Suc. Z..
D-nul C. Ș. a semnat, personal, contractul plafon de credit nr.58/(...), încheiat între BRD-GSG Suc.Z., S. Leasing Vest S. în calitate de client împrumutat și S. S. S. în calitate de garant.
În contract este menționat faptul că S. S. S. este reprezentată de d- nul C. Ș., în calitate de împuternicit în baza procurii notariale nr.3308/2004.
Tot d-nul C. Ș. a fost cel care a încheiat și semnat contractele de ipotecă de rang I nr.3989/(...), bun ipotecat fiind apartamentul nr.1 și contractul de ipotecă de rang I nr. 3990/(...). Totodată reclamantul este cel care a îndeplinit toate formalitățile necesare pentru înscrierea în cartea funciară a contractelor de ipotecă.
Soluționând cu prioritate excepția peremtorie privind prescripția dreptului material la acțiune, conform art. 137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța urmează a o admite, din următoarele considerente:
În data de 1 septembrie 2006 , între reclamanta S. A. I. S. în calitate de cumpărător și pârâta S. S. S. în calitate de vânzător, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată nr. 1.
Obiectul material al acestui contract îl constituie imobilele situate în Z., str.22 Decembrie 1989, nr.10-12, județul Sălaj, imobile identificate cadastral după cum urmează: Apartamentul nr.1 compus din 2 camere, bucătărie, cămară, antreu, debara, baie și garaj, înscris în CF 6 ind. Z., nr. top 852/1/I; Apartamentul nr.2 etaj, compus din 2 camere, bucătărie, cămară, antreu, debara și baie, înscris în CF 7 ind.Z., nr.top 852/1/II.
Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 130.000 lei (RON) și a fost achitat conform clauzelor contractuale, 5000 lei la data încheierii contractului și 125.000 lei până la data de 15 septembrie 2006.
Conform art. 5 din contract, vânzătorul s-a obligat să se prezinte la notarul public pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, în termen de 3 zile de la achitarea integrală a prețului, la data și ora comunicate de către cumpărător.
Obligațiile astfel asumate sunt obligatorii părților contractante, în virtutea principiului forței obligatorii a contractului reglementat la epoca încheierii contractului de art. 969 C.
Obligația de plată a prețului a fost executată, ultima parte a acestuia fiind achitată de către reclamantă la data de 13 septembrie 2006.
Prevederea contractuală referitoare la plata diferenței de preț de
125.000 lei este în sensul achitării până cel târziu la data de 15 septembrie
2006.
Raportat la incertitudinea datei de achitare a prețului, acesta putând fi achitat oricând de la data încheierii contractului până la 15 septembrie
2006, părțile au inserat în contract obligația de prezentare la notar în termen de 3 zile de la achitare, la data și ora comunicată de cumpărător.
Prin urmare, scadența obligației de prezentare la notar a fost clar determinată la momentul încheierii contractului, respectiv 3 zile de la data achitării prețului, depinzând de cumpărător exclusiv alegerea datei de plată a prețului, în intervalul 1 septembrie 2006-15 septembrie 2006.
Termenul de 3 zile urmează a se calcula pe zile libere, conform art. 101 alin.1 C.proc.civ., ultima zi a acestuia fiind 17 septembrie 2006.
De la această dată curge, în aprecierea instanței, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 din Decretul nr. 167/1958, pentru acțiunile care au un obiect patrimonial.
Termenul statornicit pe ani, se împlinește, conform art.101 alin.3
C.proc.civ., în ziua anului corespunzătoare zilei de plecare, în speță, la data de 17 septembrie 2009.
Notificarea pe care reclamanta a trimis-o pârâtei cu privire la executarea obligației de a se prezenta la notar, nu poate avea ca efect repunerea părților în termenul de prescripție deja împlinit contrar susținerilor reclamantei, și nici de amânare a începerii curgerii lui, încondițiile în care, așa cum s-a arătat, termenul a fost ferm determinat de părți la data încheierii contractului.
De altfel, intenția reclamantei a fost ca prin notificarea expediată pârâtei, să-și îndeplinească obligația de punere în întârziere a debitorului obligației, anterior promovării acțiunii pentru rezoluțiune, arătând explicit că în caz de neîndeplinire a obligației, va promova o astfel de acțiune în justiție.
Pentru aceste considerent, s-a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta S. A. I. S. în contradictoriu cu pârâta S. S. S.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC A. I. SRL Z. solicitândcasarea hotărârii și rejudecând cauza în fond admiterea acțiunii formulate.
În motivarea recursului a arătat că acțiunea in rezoluțiune nu are un obiect patrimonial, in înțelesul art.1 din Decretul nr.167/1958, astfel încât in speța nu sunt aplicabile prevederile art.3 privind termenul general de prescripție de 3 ani. Capătul 1 din acțiunea prin care a solicitat instanței de judecata sa dispună desființarea unui contract nu poate fi considerat ca având un obiect patrimonial, deoarece se refera la desființarea unui act, astfel încât in mod greșit instanța de judecata a făcut aplicarea regulilor prescripției in privința acestui capăt de cerere.
Intr-adevăr capătul 2 din acțiune, respectiv repunerea părților in situația anterioara si obligarea intimatei la restituirea prețului încasat, are un obiect patrimonial, insa in acest caz dreptul la acțiune începe sa curgă doar de la data pronunțării rezoluțiunii, când societatea ar fi avut dreptul sa solicite restituirea prestației sale. Având in vedere faptul ca in privința solicitării de restituire a prețului, dreptul la acțiune nu s-a născut decât odată cu pronunțarea rezoluțiunei contractului, nici cu privire la acest capăt de cerere nu putea fi reținuta prescripția extinctiva.
Pe de alta parte, chiar daca acțiunea în rezoluțiune ar fi considerata ca o acțiune prescriptibila în termenul general de 3 ani, dreptul societății la acțiunea în rezoluțiune, s-a născut doar la data punerii în întârziere a intimatei, cu privire la executarea prestației sale, conform art.5 din contract. Astfel potrivit art.5 din contract, vânzătorul s-a obligat a se prezenta la notarul public în termen de 3 zile de achitarea integrala a prețului, la data și ora comunicata de către comparator. Astfel, termenul de
3 zile era un termen convențional stabilit in favoarea compărătorului, insa prin sintagma "la data si ora comunicate de către cumpărător" s-a stipulat posibilitatea cumpărătorului de a stabili el însuși printr-o notificare data când vânzătorul sa își îndeplinească obligația corelativa de transmitere a proprietății bunului.
Având în vedere contextul în care s-a realizat aceasta vânzare, respectiv asupra unui bun grevat de o sarcina (drept de ipoteca și interdicție de înstrăinare), este normal si firesc ca societatea sa nu uzeze de termenul convențional de 3 zile pentru solicitarea îndeplinirii obligației, știind ca acest lucru nu era posibil. Astfel a așteptat achitarea de către debitorul garantat, a creditului contractat si eliberarea bunului de sub ipoteca, iar în anul 2011 când a constatat ca acest lucru nu se mai poate întâmpla, imobilul fiind scos la vânzare de către banca creditoare, a înțeles sa notifice vânzătoarea asupra îndeplinirii obligației sale, sub sancțiunea solicitării rezoluțiunii vânzării.
Considera ca raportat la aceasta stare de fapt, și raportat la prevederile contractuale, doar de la data de (...), începe sa curgă termenul de prescripție de 3 ani, când a constatat în mod oficial faptul ca intimata nu este în măsura a-și onora obligația corelativa, în urma notificării princare a fost pusa în întârziere. Termenul de prescripție de 3 ani a început sa curgă doar de la data de l6.02.20ll, conform Notificării nr.l/11.02.20 11 transmisa intimatei, astfel încât termenul de 3 ani nu se împlinise la data promovării acțiunii.
Tot în ideea în care acțiunea în rezoluțiune ar fi o acțiune prescriptibila, arată ca instanța de fond nu a cercetat in nici un fel faptul predării posesiei imobilului, nefiind pus in discuție sub nici o forma acest aspect. P.rea posesiei echivalează cu o recunoaștere a dreptului si in consecința reprezintă un act de întrerupere a prescripției. Astfel potrivit procesului verbal din data de (...), intimata a predat imobilul societății, astfel încât acest act reprezintă o recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie, situație in care de la acea data se produce întreruperea prescripției si începe sa curgă un nou termen de prescripție.
O ultima critica a hotărârii atacate este legata de acordarea cheltuielilor de judecata în suma de 3.981 lei in favoarea intimatei, în condițiile in care aceasta suma este exagerat de mare, pe de o parte fata de prestația depusa, iar pe de alta parte aceasta nu a fost solicitata de către reprezentanta intimatei la data acordării cuvântului în susținerea excepției.
Pârâta SC S. SRL Z. prin întâmpinare (f.11-16) a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
În ședința publică de astăzi s-a dispus recalificarea căii de atac a recursului în aceea de apel în raport de dispozițiile art.823alin.1 teza finală C.proc.civ. raportat la art. 2 pct.1 lit.a C.proc.civ. Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și având în vederedispozițiile legale incidente Curtea reține următoarele: Hotărârea primei instanțe a fost pronunțată pe excepție, reținându-se prescripția dreptului material la acțiune în raport de prevederile art.1 din Decretul nr.167/1958. Prin urmare apelanta a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare cu consecința soluționării pe fond a cererii, apreciind că în mod nelegal prima instanță a constatat prezentă excepția prescrierii dreptului la acțiune. Se susține ca prim considerent de nelegalitate că acțiunea în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nu are un obiect patrimonial în înțelesul art.1 din decretul nr.167/1958 așa încât în speță nu sunt aplicabile prevederile art.3 privind termenul general de prescripție de 3 ani. Deși capătul principal de acțiune este desființarea unui contract, nu se poate considera că acest petit are un obiect patrimonial deoarece se referă la desființarea unui act, așa încât în mod greșit instanța de judecată a făcut aplicarea regulilor de prescripție în privința acestui capăt de cerere. Într-adevăr petitul subsidiar de acțiune vizează repunerea părților în situația anterioară și obligarea intimatei la restituirea prețului încasat, capăt de cerere care are un obiect patrimonial, însă în acest caz apelantul susține că dreptul la acțiune începe să curgă doar de la data pronunțării rezoluțiunii când apelanta ar fi avut dreptul să solicite restituirea prestației sale. Cum, în privința solicitării de restituire a prețului dreptul la acțiune nu s-a născut decât odată cu pronunțarea rezoluțiunii contractului, nici cu privire la acest capăt de cerere nu poate fi reținută prescripția extinctivă. Pe de altă parte s-a susținut că în ipoteza în care acțiunea în rezoluțiune ar fi considerată ca o acțiune prescriptibilă în termenul general de 3 ani, dreptul apelantei la acțiunea în rezoluțiune, s-a născut doar la data punerii în întârziere conform a rt.5 din contract și prin urmare doar de la data de (...) începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani. S-a mai susținut și faptul că instanța de fond nu a cercetat în nici un fel faptul predării posesiei imobilului, iar predarea posesiei echivalează cu o recunoaștere a dreptului și în consecință reprezintă un act de întrerupere a prescripției. O ultimă critică a hotărârii atacate se referă la acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 3981 lei în condițiile în care această sumă este exagerat de mare în opinia apelantei, pe de o parte față de prestația depusă, iar pe de altă parte nu a fost solicitată de către reprezentanta pârâtei la data acordării cuvântului în susținerea excepției. O sinteză a motivelor de nelegalitate duce la următoarea stare de fapt. Instanța a reținut că în cauză termenul de prescripție pentru acțiunea având ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare- cumpărare nr.01 din (...) cu consecința repunerii părților în situația anterioară este termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.1 din decretul nr.167/1958, care a început să curgă de la data de (...). Aceasta deoarece s-a reținut că între părți s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare nr.1 din (...) având ca obiect imobilele situate în Z. str.22 Decembrie 1989, nr.10-12 , iar conform art.,5 din contract vânzătorul s-a obligat să se prezinte la notarul public pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică în termen de 3 zile de la achitarea integrală a prețului, la data și ora comunicate de către cumpărător. În speță obligația de plată a prețului a fost executată, ultima parte a acestuia fiind achitată de către reclamantă la data de (...). În ceea ce privește scadența obligației de prezentare la notar pentru încheierea contractului în formă autentică, aceasta a fost clar determinată la momentul încheierii contractului în art.5, respectiv 3 zile de la data achitării prețului. Termenul de 3 zile a fost calculat pe zile libere potrivit art.101 alin.1 C.proc.civ., ultima zi a acestuia fiind (...). 1. Prima critică se referă la faptul că potrivit susținerilor apelantei acțiunea în rezoluțiune nu are un obiect patrimonial în înțelesul art.1 din decretul nr.167/1958, astfel că în speță nu sunt aplicabile prev. art.3 privind termenul general de prescripție de 3 ani. Problema naturii juridice a litigiilor având ca obiect constatarea nulității, anularea, rezilierea, respectiv rezoluțiunea unor acte juridice care privesc drepturi patrimoniale a fost tranșată printr-o decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii respectiv D. nr.32/2008 a I. P. acesteia s-a statuat în mod clar că cererile formulate în materie civilă și comercială prin care se solicită constatarea nulității, anularea, rezilierea sau rezoluțiunea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, ce pot fi evaluate pecuniar sunt acțiuni patrimoniale, evaluabile în bani, indiferent dacă se pretinde sau nu restituirea prestațiilor efectuate. Prin urmare instanța reține că în speță dreptul subiectiv pretins de reclamanta apelantă este un drept patrimonial, evaluabil în bani iș prin urmare și acțiunea în rezoluțiune are un obiect patrimonial. Cum în materia rezoluțiunii nu există dispoziții speciale care să reglementeze prescripția dreptului material la acțiune, sunt aplicabile regulile generale care reglementează prescripția. Acțiunea în rezoluțiunea unui act juridic fiind o acțiune personală prin care sunt ocrotite drepturile de creanță, pentru aceste acțiuni termenul general de prescripție este cel stabilit de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, adică termenul de 3 ani, care începe să curgă de la data când s-a născut dreptul la acțiune. Prin urmare, prima critică formulată cu privire la imprescriptibilitatea acțiunii este neîntemeiată. 2. Cea de-a doua critică se referă la capătul de cerere având ca obiect repunerea părților în situația anterioară și obligarea intimatei la restituirea prețului încasat. Repunerea în situația anterioară încheierii contractului prin restituirea prestațiilor executate în temeiul contractului desființat este unul dintre efectele rezoluțiunii contractului. Însă pentru a se produce acest efect trebuie pronunțată rezoluțiunea contractului, fără aceasta neputându- se cere nici restituirea prestațiilor executate în baza contractului desființat. Așa fiind, câtă vreme dreptul de a cere rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare s-a prescris, este prescris și dreptul de a cere restituirea prețului vânzării. Dreptul la acțiune al reclamantei a început să curgă la data de (...) după cum rezultă din prevederile contractului, termenul de prescripție împlinindu-se la (...), după cum la această dată s-a împlinit și termenul pentru care se putea cere restituirea prețului încasat, urmare a repunerii părților în situația anterioară. 3. În ceea ce privește critica conform căreia dreptul la acțiunea reclamantei s-a născut doar la data punerii în întârziere a pârâtei cu privire la executarea prestației sale, respectiv (...) când a constatat în mod oficial că pârâta nu este în măsură a-și omora obligația corelativă, în urma notificării prin care a fost pusă în întârziere, instanța reține că C. S. a fost administratorul statutar al SC S. SRL în perioada (...) - (...) respectiv chiar și la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare. A. în calitate de administrator statutar a semnat și contractul de credit nr.58 din (...) încheiat cu BRD GSG Z., SC LEASING VEST SRL, în calitate de client împrumutat și SC S. SRL în calitate de garant. Prin urmare acesta a fost cel care a încheiat și semnat contractele de ipotecă asupra imobilelor în litigiu fiind și cel care a îndeplinit toate formalitățile necesare pentru înscrierea în cartea funciară a contractelor de ipotecă. Așa fiind, nu poate fi reținută teza potrivit căreia doar la data de (...) a cunoscut despre imposibilitatea perfectării contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică. 4. A.anta a apreciat că instanța de fond nu a cercetat în nici un fel faptul predării posesiei imobilului, anexându-se la prezentul apel un proces verbal de predare-primire încheiat la data de (...) prin care se susține că pârâta SC S. SRL în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1 din (...) a procedat la predarea respectiv primirea imobilului. Nu pot fi reținute aceste apărări deoarece predarea-primirea imobilului ce a făcut obiectul antecontractului a avut loc în anul 2006 părțile recunoscând aceasta prin însăși contractul de vânzare-cumpărare în art.4 și 7. Din adresa nr.991 din (...) rezultă că SC A. I. SRL era deja în posesia spațiului la data de (...) când s-a solicitat băncii ipotecare BRD aprobarea pentru realizarea unei investiții la spațiul ce a făcut obiectul antecontractului. Această concluzie se desprinde și din faptul că cele două societăți SC A. I. SRL și respectiv SA S. SRL au avut ca și administrator pe C. S. care a cumulat până la data de (...) această calitate motiv pentru care nu se poate susține teza că nu a putut intra în posesia spațiului. În concluzie, predarea-primirea spațiului s-a realizat la data înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare. 5. În ceea ce privesc criticile conform cărora în mod nelegal au fost acordate cheltuieli de judecată deoarece acestea nu au fost solicitate lamomentul acordării cuvântului în susținerea excepției, instanța reține că și acestea sunt neîntemeiate. Cheltuielile de judecată reprezentând onorar avocat au fost în mod expres solicitate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la termenul din data de (...) cât și ulterior prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la data de (...), pronunțarea fiind amânată pentru data de (...). Prin urmare este irelevant faptul că reprezentanta pârâtei nu a pus concluzii orale pe cuantumul cheltuielilor de judecată câtă vreme acestea au fost solicitat în mod expres și justificate prin chitanță. Nu poate fi reținută nici critica cu privire la cuantumul nejustificat de mare al cheltuielilor de judecată care să poată face obiectul unei cenzuri de către instanța de judecată, în raport de prestația apărătorului ales de volumul muncii prestate în raport de obiectul cererii de chemare în judecată. Pentru toate aceste considerente în temeiul disp.art.296 C.proc.civ. apelul declarat de reclamanta SC A. I. SRL Z. urmează a fi respins ca neîntemeiat. A.anta aflându-se în culpă procesuală în temeiul disp. art. 274 C.proc.civ. va fi obligată să plătească intimatei SC S. SRL suma de 3100 lei cheltuieli de judecată în apel dovedite cu chitanța nr.0519 din (...). PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge apelul declarat de SC A. I. SRL Z. împotriva sentinței civile nr. 5447 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime. Obligă apelanta să plătească intimatei SC S. SRL suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în apel. D. este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER I. C. P. D. ȚÂR M. N. Red.CI Dact.SzM/4ex. (...)
| ← Decizia comercială nr. 144/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 164/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
