Decizia comercială nr. 47/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 47/2012
Ședința publică de la 15 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare apelul formulat de pârâta S. A. R. A. S. Z. PENTRU S. A. R. A. S. B., împotriva sentinței civile nr. 6156/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu S. A.-T. S. Z., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantă, consilier juridic N. S., cu delegație la dosar și reprezentanta intimatei, avocat M. F., cu delegație la dosar, în substituirea avocaților M. M. și Moș B.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 7208, corelat cu art. 282 alin. 1, teza a II-a C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că apelul este timbrat, iar la dosar s-a depus întâmpinare, comunicată cu reprezentanta apelantei. Aceasta din urmă, solicită în probațiune, raportat la susținerile contradictorii cu privire la diagrama, declarațiile șoferului și comportamentul acestuia, încuviințarea efectuării unei expertize tehnice. Reprezentanta intimatei arată că se opune la cererea în probațiune, arătând faptul că diagrama poate fi citită, s-a stabilit traseul de către organele de poliție, fără a se reține de către organele de poliției, vreo culpă din partea șoferului. Curtea, după deliberare, urmează a respinge cererea în probațiune privind efectuarea unei expertize ca nefiind utilă și pertinentă soluționării cauzei. Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului. Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și rejudecând, respingerea pretențiilor reclamantei, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar mobil. Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 6156 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea reclamantei S. A.-T. S. Z. și au fost obligate pârâtele S. A. R. A. S. S. Z. și S. A. R. A. S. B. la plata sumei de 180.355,75 lei despăgubiri reprezentând contravaloarea mărfii asigurate și sustrase în timpul transportului din data de 29 ianuarie 2010, plus dobânda legală aferentă acestei sume de la data de 29 ianuarie 2010 și până la plata efectivă către reclamantă. Au fost obligate pârâtele la 23.523,12 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantei i-a fost sustrasă marfă în valoare de 180.355,75 lei pe traseul B.- S., furtul fiind descoperit de șoferul care efectua transportul mărfii pe raza localității H. M. sustrasă era asigurată la pârâta SC A.-R. A. SA S. Z. până la concurența sumei de 75.000 Euro, cu o valabilitate a poliței de 12 luni pentru intervalul (...)-(...) pentru vehiculul cu nr.de înmatriculare (...), marca Mercedes Vario, prima de asigurare fiind achitată. La data de (...) reclamanta a depus cererea de despăgubire la pârâta SC A. R. A. SA, S. Z., însoțită de toate documentele solicitate de către asigurator, însă a fost refuzată la plata daunei produsă prin furt. Instanța a reținut că reclamanta a parcurs procedura prealabilă cu pârâta, respectând astfel dispozițiile stipulate de art.7201Cod procedură civilă, însă încercarea de conciliere nu a avut nici un rezultat. Între părți a fost încheiat contractul de asigurare nr. P. 0. la data de (...) având ca obiect asigurarea unor evenimente ce constituie riscuri asigurate. Reclamanta a dovedit faptul că în dimineața zilei de (...) a anunțat dauna suferită sucursalei A. SA Z., în acest sens a depus la dosar actul întocmit de către angajatul paratei 1, Ghiuruțan M. Florin, prin care i se indica actele necesare pentru întocmirea dosarului de daune. E. deci fără dubiu faptul că asigurătorul a fost anunțat despre producerea evenimentului asigurat imediat și nu în data de (...) așa cum afirmă pârâta. A. act a fost comunicat instanței la termenul din (...), ocazie cu care a fost comunicat și pârâtei care prin faptul că nu l-a contestat sub nici o formă a fost recunoscut și însușit de către aceasta. Dosarul de daune a fost întocmit de către pârâta 1 având la bază toate documentele solicitate, pârâta 1 concluzionând că acesta este corect întocmit înaintându-l pârâtei 2 cu propunerea de plată a despăgubirilor. Cât privește momentul producerii furtului, atât din declarația conducătorului auto, cât și din procesul verbal întocmit la fata locului, reiese în mod clar faptul ca furtul s-a produs în data de 29 spre (...) pe traseul H. - U. A. din declarația conducătorului auto cât și din procesul verbal întocmit la fața locului rezultă clar condițiile în car e a fost descoperit și sesizat acest furt. Discul tahograf este fară urmă de dubiu în concordanță cu declarațiile făcute, iar întoarcerea la H. a fost dispusă de poliția locală sosită la fața locului întrucât evenimentul s-a petrecut în jurisdicția poliției din orașul H. În acest sens a fost depus în copie discul tahograf din care se observă și faptul că nu există o oră de staționare între H. și U., așa cum afirmă pârâta în întâmpinarea formulată. Raportat la prevederile cuprinse în condițiile generale privind asigurarea de răspundere a transportatorului rutier pentru mărfurile transportate în trafic internațional, anexa la polița de asigurare capitolul 12, pct.12.2, termenul de acordare a despăgubirilor nu va depăși 30 de zile calendaristice de la data completării dosarului de daună cu toate documentele solicitate de asigurător în forma și conținutul cerute de acesta. Asigurătorul nu acordă despăgubirea în situația în care împotriva asiguratului, contractantului sau beneficiarului a fost declanșată o cercetare sau urmărire penală, ceea ce nu este cazul în situația noastră. Numai în astfel de condiții asigurătorul este îndreptățit să amâne acordarea despăgubirii până la finalizarea urmăririi penale respectiv a procesului penal. Potrivit prevederilor stipulate de art. 969 cod civil în vigoare la data procedurii evenimentului asigurat, respectiv furtului, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Pârâtele sunt datoare să respecte contractul de asigurare încheiat cu reclamanta, neavând un motiv legal în baza căruia să refuze achitarea despăgubirii. În aceste circumstanțe, acțiunea reclamantei apare ca fondată și a fost admisă în consecință de către instanță, inclusiv dobânda legală aferentă sumei de 180.355,75 lei ce reprezintă valoarea despăgubirilor. Față de cele ce preced instanța a admis acțiunea reclamantei. În baza art.274 Cod procedură civilă, instanța a obliga t pârâtele la 23.523,12 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, ca pe unele care au căzut în pretenții. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat apel, pârâta SC A.-R. A. SA solicitând în principal, admiterea apelului, casarea sentintei pronuntate de catre prima instanta si, rejudecand cauza, respingerea pretentiilor formulate impotriva societatii pârâte, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de purtarea acestui proces, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentintei pronuntate de către prima instanta si respingerea In parte a pretentiilor formulate de către reclamantă. În dezvoltarea motivelor de apel, a arătat apelanta că intimata nu a respectat obligațiile prevăzute la art. 11.2 din condițiile de asigurare, nefăcând dovada că ar fi dat indicații scrise prepușilor în conformitate cu măsurile minimale de protecție. De asemenea, intimata nu a încunoștințat, în scris și de îndată, societatea de asigurare, despre producerea riscului asigurat, așa cum prevedeau dispozițiile art. 11.3. In mod gresit prima instanta a apreciat faptul ca intimata a indeplinit intocmai aceste dispozitii contractuale, retinand faptul ca, la data de 3001.2010, un angajat al societatii "a intocmit o lista cu actele necesare pentru intocmirea dosarului de daune". Potrivit art. 11.3 lit.b, "instiintarea", avizarea daunei se face in scris, cu indicarea, printre altele, a datei, locului, cauzelor si imprejurarilor producerii evenimentului asigurat, or, asa dupa cum reiese din inscrisul depus in acest sens la dosarul cauzei, dl.Fazakas Atilla, reprezentantul societatii reclamante, a intocmit si depus la sediul S. Z. a societatii "avizarea de dauna" abia in data de 0(...), data la care s-a si deschis dosarul de dauna. Prin acest inscris, reprezentantul intimatei aducea la cunostinta asiguratorului sau producerea unui furt, in data de (...), a marfurilor transportate cu auto (...), intre localitatile C. si H. Insa, asa dupa cum se poate observa din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv din daclaratia conducatorului auto, din avizarea evenimentului produs si din continutul diagramelor tahograf, exista neconcordante evidente intre aceste inscrisuri cu privire la: data producerii evenimentului, locul producerii evenimentului, ora producerii evenimentului, conduita conducatorului auto inainte si dupa producerea evenimentului, aspecte care au fost retinute in mod gresit de catre prima instanta. Astfel, conform declaratiei date la politie, evenimentul s-ar fi produs la data de (...), intre orele 22.30 si 23.20. Evenimentul a fost anuntat telefonic, la nr. de urgenta 112, abia la ora 02.00 , in noaptea de 29/(...). Pe de alta parte, reprezentantul reclamantei avizeaza dauna la A. (evenimentul) la data de 0(...),declarând ca furtul s-a comis la data de (...), intre orele 22.50 si 23.30. Niciuna dintre aceste declaratii nu se coroboreaza insa cu inscrierile facute de aparatul tahograf montat la autocamion pe diagramele din perioada (...) - (...) si nici cu declaratiile date de catre conducatorul auto cu privire la timpii de mers, pauzele efectuate si actiunile intreprinse pe durata cursei. Astfel, diagrama din 29/(...) corespunde cu ora 23.00 cand autocamionul ar fi oprit la popasul P. A. - C. si apoi drumul spre H. si U., cu pauza de o ora in acest interval - in care s-au constatat aspecte deosebite conform declaratiei conducatorului auto, insa mai parcurge apoi inca 145 km pana in U. unde se face reclamatia prin telefon la nr.112, apoi cu intoarcere la H. (???) In aceste conditii este evident faptul ca furtul nu s-a produs la ora si in modalitatea in care a declarat conducatorul auto, ci in acea perioada de timp de o ora in care se afla stationat, posibil chiar cu stiinta acestuia. Or potrivit art.6.6/Conditii, in cazul furtului A.ul nu acorda despagubiri ... b) daca la comiterea .ului sau a tentativei de . au . A. ori persoane care au actionat in serviciul acestora. Pe de alta parte, prima instanta nu face nicio referire in motivarea sentintei pronuntate la prevederile art. 30 pct.3 I C. CMR (Decretul nr. 451 din (...) privind aderarea Romaniei la C. referitoare la contractual de transport international de marfuri pe sosele CMR), prevederi invocate dealtfel si in motivarea raspunsului formulat de catre C. de S. a A. la solicitarea reprezentantului intimatei și potrivit cărora "O depasire a termenului de eliberare poate da loc la despagubiri numai daca a fost adresata o rezerva in scris in termen de cel mult 21 de zile de la data punerii marfii la dispozitia destinatarului". In cazul de fata solicitarea de despagubiri a fost facuta de catre expeditor la data de (...) (Ia mai mult de 7 luni) de la data prevazuta de catre legiuitor, odata cu emiterea facturilor de dauna la expedierea marfii (factura nr.4256901/(...)), aspect care a fost insa ignorant cu desavarsire de catre prima instanta, constituind astfel o grava incalcare a dispozitiilor lega le in materie. Un alt articol care a fost in mod evident gresit interpretat de catre prima instanta este art.13.5. potrivit caruia in cazul furtului stabilirea despagubirii se face in raport cu timpul de stationare si masurile de protectie luate. dupa cum urmeaza: cu retinerea unei fransize de 10% / eveniment, in cazul in care timpul de stationare a fost de maxim 2 ore, cu respectarea conditiilor privind acordarea despagubirii prevazute la pct. 1.1.19 a). A.e prevederi contractuale se coroboreaza cu prevederile art.27 alin.3/ Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in R. potrivit carora "In contractul de asigurare poate fi stipulata o clauza conform careia asiguratul ramane propriul sau asigurator pentru o fransiza sau o suma determinate, care nu se despagubeste de catre asigurator. " Raportat la aceste prevederi contractuale, in mod gresit prima instanta a acordat intreaga suma solicitata cu titlu de despagubire, neretinand prevederile legale/contractuale invocate si nededucand fransiza in cuantum de 10% din totalul pagubei, respectiv din suma de 179.607,55 lei (asa dupa cum a fost ea calculata dupa scaderea contravalorii bunurilor recuperate - potrivit adresei de la P. H.). Un alt aspect sub aspectul caruia apreciază sentinta primei instante ca fiind netemeinica si nelegala este cel al acordarii dobanzii legale de la data producerii evenimentului, adica de la data de (...). Potrivit art. 12.2/ conditiile de asigurare, termenul de acordare a despagubirilor nu va depasi 30 de zile de la data completarii dosarului de dauna cu toate documentele solicitate de asigurator in forma si continutul cerute de acesta. In dosarul de fata, ultimul inscris depus a fost cererea de despagubire, inscris cu care se si inchide dosarul de dauna, care a fost formulata la data de 06.0.. In aceasta situatie, termenul pana la care societatea pârâtă ar fi putut efectua plata despagubirii era data de (...). Pe de alta parte, intimata a formulat convocarea la conciliere directa la data de 2(...), data invitatiei fiind prevazuta la (...). Totodata, art. 1088 alin. 2 prevede că dobânzile nu sunt datorate decât de la data cererii de chemare În judecată, in timp ce potrivit codului comercial, daca părțile nu au prevăzut În contract un termen pentru plată, dispozițiile art. 43 C. com. nu sunt aplicabile; În această situație dobânzile urmand a fi datorate numai de la data punerii În Întârziere sau a cererii de chemare În judecată. In aceste conditii, consideră ca pârâta societate nu poate fi obligata la plata dobanzii legale de la data producerii evenimentului ((...)), aceasta dispozitie fiind contrara prevederilor legale, ci, cel mult, de la data de (...), data la care, fiind pusain intarziere, societatea nu a dat curs cererii de despagubire formulate sau de la data de (...)- data introducerii cererii de chemare in judecata. Un ultim aspect cu privire pe care intelege sa il retină ca fiind netemeinic si nelegal este cel legat de obligarea societatii la plata sumei de 23.523,12 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, in temeiul art. 274 C Pr.C. Nu contestă justa aplicabilitate a acestui art. in cazul taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, insa, in ceea ce priveste onorariul avocatial, solicită sa se respingă ca nedovedita aceasta pretentie, avand in vedere prevederile art. 167(1)(2), 168 C.Pr.C., potrivit carora, orice dovada trebuie administrata inainte de inceperea dezbaterilor asupra fondului cauzei. In ceea ce priveste cheltuielile reprezentand onorariul avocatial in cauza, dovada suportarii acestora nu a fost facuta pana la termenul expres prevazut in lege, motiv pentru care sanctiunea care se impunea a fi aplicata in cauza ar fi fost neluarea lor in seama. Pe de alta parte, raportat la complexitatea cauzei si la numarul de termene care au fost necesare pentru solutionarea acesteia, la probele administrate (dosarul de dauna) - care nu au necesitat un efort sporit , nici financiar si nici fizic din partea intimatei, consideră ca onorariul avocatial perceput este nejustificat de mare si, in consecinta, in subsidiar, solicită reducerea acestuia. În drept, s-au invocat prevederile: art. 302, 304 alin.9, 304/1 C.Pr.C, art27 alin.3/ Legea nr 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in R., art. 167(1)(2), 168 C.Pr.C, art 30 pct.3 / C. CMR (Decretul nr.451 din (...) privind aderarea Romaniei la C. referitoare la contractual de transport international de marfuri pe sosele CMR), Conditiile generale de asigurare. Reclamanta intimată SC A. - T. SRL Z. a formulat întâmpinare la recursul declarat de SC A. R. A. SA B., prin S. Z., prin care solicită respingerea acestuia ca neintemeiat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele: E. necontestat în speță, că între părțile litigiului s-a încheiat contractul de asigurare nr. P. 0./0(...) având ca obiect asigurarea unor evenimente ce constituie riscuri asigurate. Ceea ce se contestă în speță, de către apelantă, este faptul că SC A. T. SRL Z. nu ar fi respectat clauzele contractuale care impuneau asiguratului să dea indicații scrise prepușilor săi, în conformitate cu măsurile minimale de protecție, pentru care aceștia trebuiau să semneze de luare la cunoștință. De asemenea, se invocă faptul că asiguratul nu ar fi încunoștințat de îndată societatea de asigurare cu privire la producerea furtului, în termenii și condițiile prevăzute de dispozițiile art. 11.3 lit. b din contract, că ar exista neconcordanțe cu privire la modalitatea de producere a furtului și care ar crea suspiciuni cu privire la realitatea celor declarate, fiind posibil ca furtul să fi avut loc cu știința șoferului. Contrar susținerilor apelantei, Curtea constată că reclamanta SC A.-T. SRL Z. s-a adresat SC A. R. A. SA cu o cerere de acordare a despăgubirilor decurgând din contractul de asigurare încheiat între părți, ca urmare a faptului că bunurile asigurate au fost furate în data de 29 spre (...). Potrivit dispozițiilor art. 11.3 lit. b din condițiile generale privind asigurarea de răspundere a transportatorului rutier pentru mărfurile transportate în trafic internațional, în cazul producerii evenimentului asigurat asiguratul este obligat să înștiințeze imediat asigurătorul în scris, despre orice daună sau reclamație ce ar intra sub incidența acoperirii acordate prin P.. Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv cel de la fila 173 dosar fond, rezultă că apelanta a fost încunoștințată despre producerea riscului asigurat încă din data de (...), o interpretare contrară lipsind de orice logică întocmirea, la data respectivă, de către un prepus al apelantei, a înscrisului care cuprindea documentele necesare dosarului de daună. Prin urmare, Curtea constată că apelanta a fost încunoștințată de îndată despre producerea furtului, astfel cum prevăd dispozițiile contractuale, iar faptul că reclamanta-intimată SC A. T. SRL nu a dovedit că ar fi efectuat încunoștințarea în scris nu are relevanță în soluționarea cauzei. Astfel, este evident că intenția părților a fost aceea de a se aduce, imediat, la cunoștința apelantei, producerea riscului asigurat, iar cerința contractuală referitoarea la înștiințarea, în scris, era necesară ad probationem, pentru a se putea dovedi îndeplinirea obligației de încunoștințare în timp util, fără a putea fi invocată ca motiv de respingere a cererii de plată a despăgubirilor. În ceea ce privește susținerea apelantei în sensul că reclamanta nu ar fi instruit pe prepușii săi, potrivit obligației ce ii revenea conform art. 11.2 din contract, Curtea o va înlătura, rezultând din înscrisurile depuse la filele 15-22 dosar apel că această obligație a fost îndeplinită, conducătorul auto Fazakas Atilla semnând de luare la cunoștință. În consecință, Curtea apreciază că cerințele formale prevăzute de contractul de asigurare, respectiv cea de instruire a conducătorului auto și de încunoștințare a apelantei cu privire la producerea furtului au fost îndeplinite, neexistând, din acest punct de vedere, nici o justificare a refuzului de plată a despăgubirilor. Pe fondul cauzei, Curtea constată, contrar celor afirmate de apelantă, că nu există nici un indiciu în legătură cu o eventuală complicitate a conducătorului auto la săvârșirea furtului. Mai mult decât atât, în legătură cu acest furt au fost sesizate organele de urmărire penală, iar nicăieri în cuprinsul anchetei efectuate nu s-a conturat posibilitatea unei complicități la furt săvârșite de către conducătorul auto, acesta nefiind suspectat de către organele de poliție. E. real că, potrivit dispozițiilor art. 6.6 din Condiții, în cazul furtului asigurătorul nu acordă despăgubiri dacă la comiterea furtului sau a tentativei de furt au participat asiguratul/. ori persoane care au acționat în serviciul acestora, dar astfel cum s-a reținut anterior, la dosarul cauzei nu există nici probe și nici măcar indicii că prepusul reclamantei ar fi contribuit, în vreun fel, la producerea furtului. În acest context, nu este lipsit de relevanță nici faptul că, inițial, dosarul de daune al reclamantei-intimate a fost avizat favorabil pentru plată de către sucursala din Z. al apelantei, aceasta neinvocând, în cursul formării dosarului de daune, o eventuală complicitate a conducătorului auto la săvârșirea furtului. Astfel cum corect a reținut și instanța de fond, rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat de organele de poliție că data producerii furtului este (...), precum și faptul că poliția a dispus întoarcerea la H. În ceea ce privește dispozițiile art. 30 pct. 3 din C. CMR invocate de apelantă, acestea nu au relevanță în soluționarea cauzei, atâta timp cât prezentul litigiu este unul de natură contractuală, decurgând din contractul de asigurare încheiat între părți, contract care, potrivit art. 969 Cod civil aplicabil părților, este legea acestora și în raport de care instanța verifică îndeplinirea obligațiilor ce incumbă fiecăreia dintre ele. Nu în ultimul rând, Curtea constată că apelanta invocă pentru prima dată, în apel, faptul că reclamanta nu ar fi ținut cont, la calculul efectuat, de franșiza de 10% prevăzută de dispozițiile art. 13.5 din contract, neînțelegând să se folosească de această apărare în fața instanței de fond. Pe de altă parte, Curtea constată că această susținere este și nefondată, rezultând din nota de calcul depusă la fila 109 dosar fond, efectuată chiar de către un prepus al apelantei, că această franșiză de 10% a fost avută în vedere. Curtea constată însă, că în mod greșit a fost obligată apelanta SC A. R. SA la plata dobânzii legale începând cu data de (...), în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 12.2 din condițiile de asigurare, termenul de plată a despăgubirilor este de 30 de zile de la data completării dosarului de daună cu toate documentele solicitate de asigurator, în forma și conținutul cerute de acesta. Or, ultimul înscrisdepus la dosarul de daune fiind cererea de despăgubire, cerere care a fost depusă la data de 0(...), rezultă că obligația de plată a devenit scadentă la data de (...), dată de la care apelanta datorează și dobânzile legale, în materie comercială părțile fiind de drept puse în întârziere. În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Curtea reține ca prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, a cuantumului onorariului avocațial convenit este cu atât mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmează a fi suportat de partea potrivnica, daca aceasta a căzut in pretenții, ceea ce presupune in mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, terț in raport de convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de către instanța prin hotărârea judecătoreasca prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid si exigibil. In acest context, ținând seama de gradul de complexitate a cauzei, Curtea apreciază ca obligarea apelantei-pârâte la plata unui onorariu in cuantum de 23.523,12 lei apare ca fiind excesiv. În acest context, Curtea constată că atât jurisprudența Curții Constituționale cât și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că acordarea cheltuielilor de judecată se poate dispune numai în măsura în care acestea constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil. Așadar, la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată, Curtea are în vedere un cuantum rezonabil, luând în considerare câte ședințe de judecată au fost necesare (3 termene de judecata, primul termen de judecata fiind o amânare fără discuție la cererea reprezentantului reclamantei, pentru a lua la cunoștință despre conținutul întâmpinării) și actele întocmite de către avocat (fiind vorba de cerere de chemare în judecată, răspuns la întâmpinare și concluzii scrise). Prin urmare, onorariul de avocat însușit de instanță fiind unul excesiv raportat la criteriile prevăzute de dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul formulat este fondat și din această perspectivă. În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat, cu consecința schimbării în parte a sentinței atacate, în sensul că pârâta SC A. R. A. SA va fi obligată la plata dobânzii legale începând cu data de (...) și până la plata efectivă a sumei către reclamantă, iar cuantumul cheltuielilor de judecată acordate în fond vor fi diminuate la suma de 15.000 lei. În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, ținând cont și de dispozițiile alin. 3, Curtea va obliga apelanta la plata, în favoarea intimatei- reclamante, a sumei de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în apel. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite apelul declarat de pârâta SC A.-R. A. SA, împotriva sentinței civile nr. 6156/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pârâta la plata dobânzii legale, începând cu data de (...) și până laplata efectivă a sumei către reclamantă și diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate în fond, de la suma de 23.523,12 lei, la suma de 15.000 lei. Menține restul dispozițiilor. Obligă apelanta la plata, în favoarea intimatei SC A.-T. SRL Z., a sumei de 10.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). { F. | PREȘEDINTE, M. D. JUDECĂTOR, R.-R. D. GREFIER, M. T. } Red.M.D./dact.L.C.C. 7 ex./(...) Jud.fond: N. C. C.
| ← Încheierea comercială nr. 125/2012, Curtea de Apel Cluj -... | Decizia comercială nr. 1210/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
