Decizia comercială nr. 94/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 94/2012
Ședința de la 04 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A. Judecător A. A. M. G. M. N. Țâr
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta SC P. SA împotriva sentinței civile nr.1502 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimații SC O. SA, S. O. M., având ca obiect pretenții daune create prin accident .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Brăgaru M. în reprezentarea intereselor apelantei cu împuternicire avocațială aflată la fila 7 din dosar și av. M. Roxana-M. în substituire și în reprezentarea intereselor intimaților, cu delegație aflată la fila 23 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul promovat este timbrat cu suma de 1950 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...)- înregistrează întâmpinare prin care se solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică. Un exemplar din întâmpinare s-a comunicat reprezentantului apelante.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin H. C. de C. a C. de A. C. nr. 25/(...).
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.720 ind.8 din C.pr. civilă, art.282 alin.1 teza a a II-a constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Reprezentantul apelantei solicită în probațiune administrarea probei testimoniale prin reaudierea martorului T. C. întrucât se pare că întreaga motivare a sentinței apelate se bazează pe această depoziție. Reprezentanta intimaților solicită respingerea probei testimoniale deoarece sub aspect procedural apelanta trebuia să indice în cuprinsul apelului dovezile pe care înțelege să-și întemeieze demersul juridic. A., în considerarea dispozițiilor art.138 din C.pr. civilă se impune decăderea apelantei din proba testimonială. În replică, reprezentantul apelantei arată că suntem în prezența dispozițiilor art.192 C.pr. civilă, nefiind necesar a fi solicitate încă din cuprinsul apelului probele. În replică, reprezentanta intimatei arată că, martorul a fost audiat și nu se impune reaudierea acestuia. Curtea după deliberare, apreciază că proba solicitată este admisibilă însă neîntemeiată întrucât martorul a fost deja audiat, deja declarația dată de acesta a fost interpretată , atât martorul cât și apelanta putând vedea maniera în care aceasta a fost interpretată.. Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea apelului. Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate. În susținere se arată că instanța de fond a reținut în principal concluziile raportului de extrajudiciară, înlăturând concluziile semnalate în raportul de expertiză judiciară. A interpretat de asemenea în mod eronat și declarațiile martorului , instanța reținând concluziile expertului propus de parte, concluzii care sunt formulate într-o manieră subiectivă și neprofesională. Se mai arată că se încearcă a se credita ideea distrugerii voluntare a bunului și anume ca partea și-a regizat accidentul, acest aspect fără a fi susținut de organele de ordine prezente la fața locului. Se mai relevă că buna credință este prezumată, reaua credință trebuie însă dovedită, declarația a fost dată în fața asiguratorului deși în asemenea situații trebuie dată în fața instanței de judecată. Din expertiza judiciară efectuată în cauză și în urma constatărilor organelor abilitate reiese că este vorba despre un accident care s-a dovedit că s-a produs în mod real. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată în fond și apel. Reprezentanta intimaților solicită respingerea apelului declarat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelante în susținere se arată că instanța de fond a analizat toate probele administrate, în mod corect a înlăturat concluziile raportului de expertiză tehnică și judiciară, întrucât raportat la celelalte probe administrate nu s-a putut stabili o concordanță deplină, directă și nemijlocită cu realitatea. D. dată în fața reprezentanților asiguratorului are relevanță deoarece în stabilirea despăgubirilor, conducătorul auto fiind direct implicat în accident. A., din întreg probatoriul administrat în cauză reiese că ne aflăm în prezența unei situații de excludere în privința pății despăgubirilor. În replică, reprezentantul apelantei arată că toate susținerile expertului propus de parte sunt aprecieri personale cu privire la producerea accidentului. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 1502 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale active, excepție invocată de SC O. V. I. G. SA. S-a respins acțiunea precizată promovată de reclamanta SC P. SA în contradictoriu cu pârâta SC O. V. I. G. SA și S. O. M.. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei SC O. V. I. G. SA suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Între reclamantă și pârâtă a fost încheiată Polița de asigurare seria C nr. 4. din (...) (fila 7). La data de (...) orele 2030pe DN 18 P. P., la km 158+650 m, pentru autoturismul T. L. C., înmatriculat sub nr. (...), condus de T. C., domiciliat în B., str. A. I. Cuza nr. 126, a fost implicat într-un accident rutier. În aceeași zi, orele 2039s-a încheiat proces verbal de cercetare la fața locului, întocmi de către Ag. pr. C. I., Ag. B. R. și tehnician criminalist A.S.P. A.ca Florin din cadrul P.i orașului B. (fila 6). Societatea pârâtă a fost avizată la data de (...), situație în care s-a deschis dosarul de daune V.. În temeiul pct. 16.12. lit. d din Condiții generale contractuale Cod C..00.I, pârâta a făcut investigații referitoare la cauză, solicitând expertului D. P. să întocmească o expertiză tehnică extrajudiciară prin care să se stabilească cauzele și împrejurările în care a avut loc accidentul rutier din (...) și să analizeze documentele din dosarul de daune, declarația dată de conducătorul autor la P. și procesul verbal de cercetare la fața locului, pe baza cărora să precizeze dacă s-ar fi putut produce evenimentul în maniera descrisă de conducătorul auto. Din cuprinsul acestui raport de expertiză (filele 16-21) a reieșit că evenimentul în cauză nu s-a putut produce și desfășura în maniera prezentată de conducătorul auto T. C., prin declarațiile sale date în fața asiguratorului și a poliției, motiv pentru care O. SA a respins cererea reclamantei de acordare a despăgubirilor pentru avarierea autoturismului T. L. C., respingerea fiind motivată cu dispozițiile art. 8.2 lit. f - Excluderi din Condiții generale de asigurare Cod C..00.I, anexă la polița C nr. 4. din (...) potrivit cărora în cazul în care rezultatele obținute în urma investigațiilor și/. expertizelor efectuate nu sunt concludente, denotă aspecte frauduloase, contrazic declarațiile referitoare la cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat sau în legătură cu dauna, societatea de asigurări este îndreptățită să nu acorde despăgubiri. A., s-a avut în vedere faptul că, conducătorul auto a susținut, în toate declarațiile sale, date la asigurator și în fața organelor de poliție că, în timpul accidentului (ieșirii în decor) se afla în autoturism, fiind proiectat prin luneta față (parbriz), iar în urma investigațiilor și expertize efectuate în cauză de către O. s-a dovedit că accidentul nu s-a produs în condițiile descrise de conducătorul auto, acesta nu se afla în autoturism în momentul căderii acestuia în prăpastie. Din cuprinsul lucrării de expertiză tehnică judiciară încuviințată de instanță și efectuată de expert tehnic judiciar C. A. M. a reieșit faptul că acesta se bazează pe situații ipotetice, expertul susținând că în situația de față cauzele și împrejurările avarierii mașinii T. L. C. (...) nu sunt foarte clare, astfel încât expertul susține că este posibil ca să fi apărut din contrasens dar circulând pe mijlocul drumului o autospecială formată dintr-un cap de tractor plus o remorcă de tip „. cu care se transportau lemne și care să se fi „frânt"; prin alunecare laterală la virajul din preajma podului încât să ajungă pe contrasens și deci acesta să fi cauzat astfel manevra precipitată de evitare a șoferului T. C. (așa cum acesta a declarat) cu ieșirea pe acostament, și alunecarea spre prăpastie sau este posibil ca acest conducător auto să aibă, în timp ce se afla la volan, alte preocupări - utilizarea telefonului mobil, sau un altfel de moment de neatenție - și odată mașina ajunsă pe acostament nu a mai avut efectiv timp, spațiu suficient și nici aderență ca să mai poată opri sau să mai facă manevre eficace de redresare. E. susține că șoferul T. C. se afla în habitaclu la începutul mișcări coborâtoare pe panta accentuată, dar a fost aruncat din mașină prin ușa stângă, aproximativ pe la jumătatea lungimii de cca 20 metri a pantei, când oscilațiile provocate caroseriei de neregularitățile terenului au cauzat mișcări - săltări semnificative ale acesteia și când a început rotirea acestei. Se susține că în primul set de poze, făcut de lucrătorii poliției la fața locului, se observă ușa din față stânga care este deschisă. Se arată că este posibil să se fi deschis din cauza mișcărilor complexe ale caroseriei sau să fi fost deschisă accidental involuntar sau chiar voluntar de șoferul T. C. în primele momente. E. consideră că ieșirea șoferului din habitaclu s-a produs prin ușa stânga, deschisă, ori aceste afirmații sunt contrazise de însuși declarația dată de șofer, acesta susținând că ar fi fost proiectat prin parbriz. De altfel și expertul parte Raita R. susține că în ceea ce privește afirmația conducătorului auto potrivit căreia a fost proiectat afară din mașină prin parbriz aceasta nu este reală, ținând cont de orientarea spre interior a parbrizului crăpat (dar fisurat) fapt care nu permitea să iasă fără tăieturi pe corp. N. volanul nu permitea să fie proiectat afară prin parbriz fără să sufere diferite leziuni în special la atingerea pieptului de volan (fracturi costale). Din depoziția martorului P. I. M. (fila 53), prima persoană care a ajuns la fața locului, fiind sunat de conducătorul auto T. C. a reieșit faptul că autovehiculul avariat era răsturnat în prăpastie cu roțile în sus, șoferul era pe marginea șoselei fiind lovit la un picior și la braț, iar în momentul în care s-a încercat tractarea, respectiv scoaterea autoturismului din prăpastie cu ajutorul unui utilaj forestier cablul metalic s-a rupt autoturismul căzând din nou în prăpastie. Referitor la dinamica și împrejurările producerii accidentului opinia expertului parte D. P. este că ieșirea autoturismului T. cu nr. (...) de pe carosabil și deplasarea lui spre prăpastie, pe o distanță mare (cca 13 m), fără încercări de revenire la șosea a avut loc din motive necunoscute și inexplicabile, iar devierea de direcție, la ieșirea de pe carosabil, față de axa DN 18 (70-900), este exagerat de mare și nu putea să rezulte la viteze mari de deplasare (70-80 km/h), ci numai la viteze mici). Se susține totodată că starea normală a volanului, fără deformări sau alte urme de lovire, împreună cu aspectele avariilor și poziția geamului de parbriz, spart și căzut pe bordul autoturismului, exclud proiectarea șoferului din autoturism, prin parbriz, iar leziunile suferite de conducătorul auto T. C., fără rupturi de coaste, clavicule, membre și fără lovituri la cap, nu corespund, ca întindere și gravitate, pentru nici una din variantele de proiectare, pe geam sau pe ușă, dar nici pentru o desfășurarea a accidentului cu T. C. în habitaclu pe taluzul prăpastiei. Se arată că starea neexplodată a airbag-urilor (8 buc.) poate fi determinată de lipsa de curent în instalația electrică, contactul electric întrerupt și motorul pornit. Din biletul de ieșire din spital a conducătorului auto reiese că internarea acestuia a durat o singură noapte din 18 februarie până în 19 februarie 2010, acesta neprezentând leziunii severe, neavând piciorul rupt. Conform prevederilor art. 9 din Condiții generale, dacă asiguratul/ contractantul/beneficiarul folosește spre justificare mijloace mincinoase, false, frauduloase sau ilegale, decade din orice drept la despăgubire. În situația de față, din probatoriul administrat a reieșit faptul că în timpul căderii autoturismului avea contactul electric decuplat, motorul oprit și ușa din partea stângă deschisă, fiind imposibilă ieșirea prin parbriz a conducătorului auto raportat la leziunile suferite de acesta, situație în care accidentul nu s-a produs în condițiile descrise de conducătorul auto. Pentru considerentele sus menționate acțiunea precizată a reclamantei a fost respinsă potrivit dispozitivului. În baza art. 274 Cod procedură civilă reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei SC O. V. I. G. SA suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC P. SA solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii reclamantei, respectiv: obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 27.650 EURO (echivalentul a sumei de 114.158 lei calculată de expert la data accidentului) cu titlu de dauna creată prin avariile suferite de autoturismul T. L. C. cu nr. de identificare J. pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în fond, compuse din taxa judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu de avocat, conform chitantelor aflate la dosar și în recurs. În motivare cererii de apel se arata ca in fapt, prin sentința apelată, instanța de fond respinge acțiunea reclamantei, reținând în esență că s-ar fi depus în justificarea accidentului mijloace mincinoase, false, frauduloase sau ilegale, ceea ce justificat ar fi condus la decăderea din dreptul de despăgubire a reclamantei. Mai precis, se înlătură ca probă raportul de expertiză incuviințat în cauză, reținându-se, în schimb ca reale reținerile din raportul de expertiză extrajudiciară depus de pârâtă, precum și opiniile expertului parte numit de pârâtă din expertiza judiciară (același expert autor al expertizei extrajudiciare). Motivul înlăturării ca probă a raportului de expertiză judiciară se dorește a fi faptul că expertul tehnic numit de instanță ar fi întocmit un raport de expertiză bazat pe situații ipotetice în care a expus posibilitățile de realizare a accidentului (astfel acesta justifică ieșirea de pe carosabil prin expunerea mai multor posibilități raportându-se la modalitatea de producere a accidentului și justifică, la fel părăsirea de către conducătorul auto a habitaclului). Motivul esențial pentru care instanța a respins acțiunea este, însă, declarația olografă dată la întocmirea dosarului de daună, în fața asiguratorului pârât, de către conducătorul auto implicat în accident prin care acesta a arătat că a fost aruncat din mașină "prin luneta față", fapt neconfirmat de către experți (cu mențiune a că expertul tehnic judiciar numit de instanță explică și faptul care ar fi putut genera o asemenea afirmație, respectiv nereținerea amânuntelor accidentului generată și șocul acestuia). Sentința este nelegală fiind necesară schimbarea acesteia. Din capul locului trebuie arătat că pretinsa probă pe care instanța a luat-o în considerare ca principală în pronunțarea sentinței apelate, raportul de expertiză elaborat de expertul parte al pârâtei (atât extrajudiciar cât și opinia ca expert parte), este una cu totul subiectivă și neprofesional efectuată. Expertiza extrajudiciară nu poate fi admisă ca și probă, fiind contestată de reclamantă și efectuată chiar în scopul evitării plății despăgubirii la comanda pârâtei. Ca expert parte, nu se mărginește la a face constatări tehnice cu privire la accident și autovehicul ci merge mai departe, analizând declarațiile martorilor și actele medicale ale conducătorului auto (ca un veritabil judecător sau medic legist), trăgând concluziile dorite de el și evident favorabile pârâtei. E. parte se referă doar la respectivele aspecte și nu la cele tehnice, făcând pentru acestea trimitere la expertiza sa extrajudiciară despre care arată (oare de ce nu ne surprinde) că o menține întrutotul. Se încearcă prin acest raport de expertiză să se demonstreze, fără a se pronunța niciodată în mod concret teoria, că accidentul obiect al prezentului dosar ar fi fost unul contrafăcut în scopul de a se încasa asigurarea. Se încearcă a se sugera că reclamanta a regizat un accident în care un autoturism de teren de marcă, relativ nou și în stare tehnică perfectă (ultima revizie la (...) - conform fișei anexate), a cărui unic utilizator a fost reclamanta, la final de leasing, a fost aruncat în prăpastie în dorința de a se încasa o despăgubire de la societatea de asigurări. Teoria pârâtei este combătută atât de probațiunea administrată în cauză cât și de cea mai elementară logică. C.a unei societăți comerciale pe acțiuni nu va dispune niciodată a se regiza avarierea unui bun atât de util, realizând astfel o nelegalitate și riscând refuzul unei despăgubiri respectiv responsabilizarea persoanelor în cauză. Oare nu era mai simplu să vândă acea mașină fără alte complicații? Bineînțeles că da, însă societatea de asigurări nu alege varianta cea mai simplă (și corectă) a producerii unui accident și intervenția dezdăunării riscului asigurat,ci încearcă să demonstreze (încercare care a avut succes se pare în fața instanței de fond) că accidentul nu a fost real și să evite astfel plata unei despăgubiri consistente, cu toate că încasase prime de asigurare cu o valoare semnificativă. Întreaga teorie a pârâtei este grefată pe declarația dată olograf la data de (...) de conducătorul auto T. C., în care, la un moment dat se consemnează: " ... am ieșit în decor, proiectându-mă afară din autoturism=> pe luneta din față, după care reușind să ajung la șosea ... ". Din conținutul acestei declarații, aflată în original la f. 188, parte a dosarului de daună depus de pârâtă, pe care nu am contestat-o ca și conținut, se observă că acea explicație" pe luneta din față" este scrisă după completarea textului, ca o intercalare cu revenire. Modul de declarare este atipic și exprimarea este atipică. Din conținut s-ar putea trage concluzia că este vorba de geamul din față al mașinii, însă acesta poartă denumirea tehnică de "parbriz". N.un conducător auto profesionist nu va folosi expresia "luneta față" referindu-se la parbriz. A. declarație a fost dată nu în fața unor autorități ci în fața funcționarilor pârâtei, la întocmirea dosarului de daună. Se observă că formula "pe luneta din față" este intercalată ulterior în conținutul declarației, ceea ce denotă că intercalarea s-a făcut la intervenția cuiva, respectiva persoanei în fața căreia a dat declarația. O. respectivul înscris nu este de natură să combată întreaga probațiune administrată și nu se cunoaște măcar ce a vrut să spună persoana în cauză asupra acestui aspect. Conducătorul auto T. C. a fost audiat și ca martor iar în depoziția sa nu a declarat nici un moment modul în care a ieșit din mașină. Acest aspect nu a interesat la audierea martorului nici pe pârâtă, nici instanța de judecată, pentru ca în final, aceasta din urmă să se raporteze în pronunțarea sentinței la acest amănunt. Trebuie observat că aceeași persoană a mai dat două declarații olografe cu privire la acest accident: una în fața organelor de poliție la (...) (f. 189) și una pe formular tip (f.195). În nici una nu se referă la faptul că ar fi fost aruncat prin "luneta fată". Însă declarația invocată (f.188) nu are nici o relevanță în ceea ce privește obligația de despăgubire. E. indiferent pe unde a ieșit conducătorul auto din mașină. Acesta a fost cumva proiectat afară din habitaclu iar expertul tehnic judiciar numit de instanță dă o explicație acestei proiectări. Expertiza tehnică administrată în cauză este una completă și complexă în care expertul (unul dintre cei mai buni în domeniu din cadrul biroului de expertize) încearcă și reușește să explice pas cu pas producerea accidentului, după cum urmează: 1.Traumatismele șoferului fără urmări de o mare gravitate sunt explicate prin faptul că autoturismul are un habitaclu generos care prin lovire nu a redus spațiul vital iar leziunile s-au produs numai datorită proiectării în afară. 2.Viteza de 65 km/h afirmată este confirmată de expert iar în acest caz concluzia acestuia este că viteza de reacție a șoferului este de 0,73 s ceea ce corespunde unui spațiu de 13 m în care nici nu intră în funcție sistemul de frânare astfel că distanța de la drum la prăpastie a fost parcursă, în cea mai mare parte, fără a se acționa pedala de frână (darmite să se încerce revenirea pe șosea așa cum ar fi dorit expertul parte al pârâtei). 3. E. combate teoria "accidentului voluntar", arătând că "este vorba de o mașină foarte complexă, foarte dotată și doar moderat uzată" și "nu se întrevede vreun motiv logic de tentativă de distrugere voluntară a acestui bun". Afirmația este expusă după o temeinică documentare a expertului la reprezentanța service unde auto turismul era întreținut. 4. Se stabilește un caz de daună totală evaluat la prețul de piață al bunului minus valoarea epavei: 27650 RON. E. concluzionează: a) D.mica accidentului, raportat la viteza de 65 km/h explică ineficiența oricăror manevre de oprire ulterior ieșirii în decor, iar faptul că la final autoturismul s-a răsturnat pe plafon prin balansare peste capotă este încă un argument că acesta avea deja viteză la intrarea pe panta prăpastiei ("simpla lăsare pe pantă a unei mașini .... nu poate cauza răsturnarea") . Deci teoria pârâtei cum că mașina a fost dusă, pusă pe buza prăpastiei și dat drumul în jos este combătută și prin teoria expusă de expert la acest punct. Explicația pentru neacceptarea de asigurator a daunei încearcă a o da expertul prin faptul că lucrătorii O. nu au cunoscut aspectul ruperii cablului de tractare și a răsturnării încă o dată în prăpastie a mașinii (dar nu aceasta este explicația ci cea a încercării de a scăpa de despăgubire care este consistentă ca și cuantum);b) Comentând cauzele accidentului expertul face într-adevăr deducții, însă chiar acesta este scopul unei expertize: pe o bază științifică să se încerce explicarea unor fapte petrecute. E. nu poate expune certitudini deoarece nu a fost la fața locului la data accidentului, însă poate deduce împrejurările și dinamica din modul de producere a accidentului pe bază de teorii științifice și experiență, ceea ce a și făcut. c) La acest punct expertul explică de ce nu s-au deschis air- bag-urile, cu lux de amănunte, eliminând din nou orice element de contrafacere; d) Se analizează modul de părăsire a habitaclului de către șofer, expertul concluzionând că a acesta a fost ușa stânga față, reținând că din cauza șocului conducătorul auto nu își amintește prea multe amânunte. Acest aspect, al părăsirii habitaclului de către șofer, nu are nici o importanță pentru dinamica accidentului. E. o găselniță creată de asigurator pentru a se sustrage de la plata daunei. E. de observat că în prima sa declarație, la (...) (f. 189), dată în fața organelor de poliție, precum și în cea pe formular tip (r. 195) șoferul nu declară nimic cu privire la modul de ieșire din vehicul. Abia în declarația ulterioară, dată în fața nu se știe cui, se inserează acel amănunt cu luneta față. Nu știm în ce scop și la sugestia cui, însă rară relevanță pentru acceptarea sau nu a despăgubirii. Pârâta intimată S. O. V. I. G. S. a formulat întâmpinare solicitând ca prin decizia ce se va pronunța să se dispună respingerea apelului formulat de către S. P. S.A ca neîntemeiat și în consecință să se dispună menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 1. pronunțată în ședință publică de către Tribunalul Maramureș la data de 12 martie 2012; cu cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul apel, în temeiul art. 274 Cipr.civ. In sustinerea pozitiei sale procesuale arata ca motivele de apel vizind imprejurarea ca instanța de fond a luat în considerare în vederea pronunțării sentinței apelate strict raportul de expertiză întocmit de către O. P. (raportul extrajudiciar și opinia expertului parte numit în cauză) sunt cu totul surprinzătoare. La o analiză atentă a sentinței civile atacate se poate deduce cu ușurință că instanța de fond a analizat îndeaproape toate probele administrate în cauză, soluția T.ui M. bazându-se pe o analiză globală a dovezilor încuviințate și administrate. Subliniază faptul că instanța de fond în mod corect a apreciat că nu pot fi luate în considerare concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea auto întocmit de către expert C. A. M., întrucât în mod cert acesta nu se coroborează cu celelalte probe aflate la dosarul cauzei. Potrivit art. 129 alin. 5 C.pr.civ "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii corecte a faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale". În speta noastră Tribunalul Maramureș, în temeiul art. 129 alin. 5 C.pr,.civ. a apreciat corect, motivat că raportul de expertiză tehnică auto nu poate fi luat în considerare la justa soluționare a cauzei, întrucât în mod eronat expertul a stabilit că ieșirea șoferului din habitaclu s-a produs prin ușa stânga, deschisă, în condițiile în care declarația conducătorului auto este cât se poate de clară în sensul că în momentul impactului acesta a fost proiectat prin parbriz. A. raportul de expertiză tehnică judiciară auto întocmit nu se coroborează cu celelalte probe aflate la dosarul cauzei. motiv pentru care instanța în mod corect a înlăturat concluziile expuse de către expertul C. A. M. Mai mult, trebuie avut în vedere faptul că raportul de expertiză judiciară cuprinde unele concluzii de neînțeles ale expertului desemnat de către instanță, la pagina nr. 3, pct. 3 concluzii care cuprind aprecieri personale. subiective ale acestuia și care exced obiectivelor stabilite și încuviințate de către instanță. A., expertul desemnat de către instanța de judecată, deși instanța de judecată nu a stabilit ca și obiectiv acest aspect, face aprecieri subiective raportat la autoturismul T., la gradul de uzură al acestuia, reliefând că "nu se întrevede vreun motiv logic de tentativă de distrugere voluntară a acestui bun ... " De altfel, aceste aprecieri sunt punctate și de către expertul parte numit de către apelantă, respectiv R. R., care merge pe același raționament. Nu trebuie omis faptul că în conformitate cu principiul aprecierii probelor potrivit intimei convingeri a judecătorului bazată pe conștiința sa juridică, puterea doveditoare a raportului de expertiză este lăsată la libera apreciere a instanței de judecată. Instanța de judecată este deci liberă să aprecieze răspunsurile date de expert la întrebările ce i s-au pus și la concluziile raportului său, potrivit intimei convingeri a judecătorilor ce au format completul de judecată. Pentru ca hotărârea instanței să aibă însă putere de convingere și față de alții și mai ales pentru ca ea să poată fi verificată de către instanțele superioare de control judiciar, este necesar ca aprecierea instanței să fie motivată, mai ales atunci când instanța, ajungând la alte concluzii pe baza celorlalte probe, înlătură raportul de expertiză ca fiind neconvingător sau când și- l însușește. În principiu instanța de judecată nu este legată de concluziile și părerile experților. D. examinarea concluziilor înscrise în raportul de expertiză, instanța luând în considerare elementele de convingere ale expertizei, are posibilitatea de a ține sau nu seama de ele, putând accepta sau respinge constatările științifice expuse de expert. I. dacă concluziile experților sunt primite sau nu de instanța de judecată, aceasta trebuie să-și motiveze părerea. Atât în practică, cât și în literatura de specialitate este recunoscut unanim că raportul de expertiză trebuie apreciat de instanța de judecată în legătură cu totalitatea probelor administrate, în comparație cu celelalte probe care se referă la obiectul expertizei și nu în mod izolat, desprins de complexul probelor în care se încadrează". În măsura în care concluziile raportului de expertiză se coroborează cu celelalte probe administrate, nu contrazic anumite împrejurări stabilite cu certitudine, aceste concluzii sunt concludente și utile cauzei. Ori, în speța noastră, așa cum a demonstrat mai sus, Tribunalul Maramureș legal și temeinic a înlăturat concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea auto, întrucât raportat și la celelalte mijloace de probă administrate în cauză nu s-a putut stabili o concordanță deplină, directă și nemijlocită cu realitatea. Raportat la alegațiile apelantei referitoare la constatările expertului parte de care instanța a ținut cont în pronunțarea sentinței, constatări pe care le consideră neprofesionale, întrucât "acesta nu se mărginește la a face constatări tehnice cu privire la accident și autovehicul ci merge mai departe, analizânddeclarațiile martorilor și actele medicale ale conducătorului auto", menționează faptul că expertul parte nu a făcut altceva decât să răspundă punctual obiectivelor stabilite de către instanța de judecată pe baza tuturor dovezilor existente la dosarul cauzei, reușind să Întocmească un raport obiectiv și complet. E. parte O. Petru a semnat concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară auto întocmit de către expert C. A., dar a adus unele completări acestui raport, apreciind corect că unele aspecte legate de dinamica accidentului au fost reținute și expuse eronat de către expertul desemnat de către instanța de judecată. În raportul de expertiză tehnică judiciară acesta răspunde amănunțit și la subiect tuturor obiectivelor încuviințate de către instanță, atrăgând atenția asupra faptului că raportul de expertiză efectuat ca expert parte în prezenta cauză se completează cu cele cuprinse în raportul de expertiză extrajudiciar efectuat imediat după producerea evenimentului, tocmai pentru a nu relua cele menționate expres în primul său raport de expertiză. A.anta trecere cu vederea că expertul parte O. Pertu este singurul care face referire la dovezile existente la dosarul cauzei, este singurul dintre cei trei experți din cauză care prin raportare la declarațiile conducătorului auto, a biletului de ieșire din spital al conducătorului auto, a declarațiilor martorilor audiați, a procesului-verbal de cercetare la fața locului întocmit de către reprezentantul P.i Or. B., a fotografiilor judiciare, fără a face aprecieri subiective și probabile cu privire la accident, așa cum au făcut ceilalți doi experți. În legătură că susținerile apelantei cum că expertul parte D. trage concluzii dorite doar de el și favorabile intimatei, subliniază faptul că atunci când într-o cauză s-a constituit o comisie de experți, aceștia au dreptul de a se consulta și pune concluzii comune, în măsura în care sunt de acord sau concluzii separate atunci când există opinii divergente. Or, în speța noastră fiecare din cei trei experți și-au exprimat poziția în scris, pentru unele aspecte existând concluzii comune, pentru altele opinii separate. Faptul că expertul parte desemnat de intimată a făcut trimitere la raportul de expertiză extrajudiciară în raportul efectuat în cadrul procesului, nu conduce la ideea că aceste concluzii sunt unele subiective și neprofesionale cum susține apelanta, atât timp cât, așa cum a arătat mai sus, aceste concluzii se coroborează cu celelalte probe aflate la dosarul cauzei. Argumentele aduse de către apelantă în vedere susținerii teoriei sale referitoare la producerea accidentului sunt surprinzătoare și de neînțeles. A. oare apelanta posibilitatea de a "vinde autoturismul fără alte complicații? ", în condițiile în care autoturismul din speță era obiect al unui contract de leasing? În mod cert, utilizatorul - apelanta din speța noastră - nu putea înstrăina autoturismul, singurul în drept a înstrăina autoturismul era proprietarul autoturismului, care nu este apelanta, din moment ce nu există un înscris din care să rezulte că leasingul a ajuns la final și utilizatorul a devenit proprietar al autoturism ului obiect al litigiului. Din înscrisurile afIate la dosarul cauzei rezultă că proprietar al autoturismului la data producerii accidentului era VB LEASING RO IFN SA B.. A.anta aduce în atenția instanței de apel aspecte legate de declarația conducătorului auto dată cu ocazia întocmirii dosarului de daună de către reprezentanții intimatei chemați la locul accidentului, lăsând să se înțeleagă că instanța de fond a pronunțat sentința strict pe baza acestei declarații, fără a lua în considerare declarațiile luate conducătorului auto ulterior, declarații în care nu se face referire la modalitatea în care acesta a ieșit din autoturism. Pe de altă parte, apelanta apreciază eronat că declarația dată de dl. T. C. în fața reprezentanților O. nu are nicio relevanță în ceea ce privește obligația de despăgubire. D. conducătorului auto în fața lucrătorilor O. este mai mult decâtrelevantă pentru stabilirea despăgubirii, întrucât pe baza acestei declarații și în urma fotografiilor realizate la locul accidentului se va putea stabili în concret cauzele și împrejurările în care a avut loc accidentul și dacă raportat la cele constatate se vor acorda sau nu despăgubiri. D. conducătorului auto este extrem de importantă, având în vedere faptul că doar el cunoaște toate aspectele producerii accidentului, fiind direct implicat. Mai mult, trebuie avut în vedere faptul că prin condițiile generale ale contractului de asigurare încheiat cu pârâta, la pct. 16.12 lit. d) s-a stabilit că "În urma producerii unei eveniment asigurat, A. are următoarele obligații: d) să păstreze autovehiculul avariat la dispoziția A. și să furnizeze acestuia toate informațiile și probele solicitate, permițând acestuia să facă investigații referitoare la cauza și mărimea pagubei, precum și la cuantumul despăgubirii ce o are de plătit". A., în baza acestor dispoziții contractuale pârâta societate, studiind declarația conducătorului auto, procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de poliție și fotografiile efectuate în cauză și apreciind că există unele dubii cu privire la accident, a apelat la opinia unei specialist în domeniu, respectiv expert D. P. C. raportului de expertiză au fost în sensul că "evenimentul în cauză nu s-a putut produce și desfășura în maniera prezentată de conducătorul auto T. C."; ceea ce a condus la aplicarea art. 8 - Excluderi, pct. 8.2. lit. f) din condițiile generale contractuale în care s-a stabilit că "O. este îndreptățită să nu acorde despăgubiri în cazul în care: f) rezultatele obținute în urma investigațiilor și/. expertizelor efectuate nu sunt concludente. denotă aspecte frauduloase. contrazic declarațiile referitoare la cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat sau în legătură cu dauna. etc. " Toate clauze de exclud ere au fost aduse la cunoștința apelantei anterior semnării contractului de asigurare, moment la care nu a avut nicio obiecție și le- a acceptat și semnat ca atare. Or, din analiza tuturor probelor administrate în cauză se poate deduce o intenție de fraudare a societății de asigurare de către apelantă, motiv pentru care soluția instanței de fond este corectă, legală și temeinică și se impune în consecință menținerea în totalitate a sentinței apelate. Tribunalul Maramureș nu putea să aibă în vedere concluziile unui raport de expertiză tehnică judiciară auto care se bazează pe situații ipotetice, expertul desemnat evocând că "în situația de față cauzele și împrejurările avarierii mașinii T. L. C. B-6o-UKG nu sunt foarte dare" , deși la dosarul cauzei sunt suficiente dovezi pentru ca un specialist în domeniu să stabilească în concert dinamica producerii evenimentului rutier. Cu toate acestea, expertul se mărginește a înșirui o serie de posibilități cu privire la modul de producere a accidentului, ipoteze care de altfel sunt contrazise de celelalte mijloace de probă aflate la dosarul cauzei. Analizând întreb materialul probator se poate observa că ieșirea autoturismului în cauză de pe carosabil și deplasarea lui spre prăpastie, pe o distanță mare, fără încercări de revenire pe șosea a avut loc din motive necunoscute și inexplicabile, iar devierea de direcție al ieșirea de pe carosabil, față de axa DN 18 este exagerat de mare și nu putea să rezulte la viteze mari de deplasare (70-80 km/h), ci doar la viteze mici. Starea normală a volanului, fără deformări sau alte urme de lovire, împreună cu aspectele avariilor și poziția geamului parbriz, spart și căzut pe bordul mașinii, exclud posibilitatea proiectării conducătorului auto iar leziunile suferite de către acesta, fără rupturi de coaste, clavicule, membre, lovituri la cap nu corespund ca întindere și gravitate pentru niciuna din variantele de proiectare, pe geam sau ușă, dar nici pentru o desfășurare a accidentului cu conducătorul auto în habitaclu pe taluzul prăpastiei. Pe de altă parte, având în vedere faptul că nici un airbag alautoturismului nu s-a deschis, deși autovehiculul este serios avariat, conduc la ideea că la acel moment instalația electrică era decuplată. Analizind apelul declarat prin prisma motivelor invocate ,a dispozitiilor legale incidente in materie si a probelor administrate in cauza Curtea apreciaza ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente : Parata se prevaleaza de incidenta in speta a dispozitiilor cuprinse in art. 8.2 lit f din conditiile generale pentru asigurarea facultativa a autovehiculelor (f.172- 179 dosar fond ). Conform acestor prevederi contractuale parata este indreptatita sa nu acorde despagubiri in cazul in care rezultatele obtinute in urma ingestigatiilor si/. expertizelor nu sunt concludente ,denota aspecte frauduloase ,contrazic declaratiile referitoare la cauzele si imprejurarile producerii evenimentului asigurat sau in legatura cu dauna. Interpretarea acestor prevederi contractuale duc la concluzia ca dreptul paratei de a nu acorda despagubiri nu subzista doar atunci cind se constata existenta unei incercari de fraudare ci acest drept se poate manifesta in mai multe ipoteze distincte .A. prima ipoteza este aceea in care investigatiile si /. expertizele efectuate nu duc la rezultate concludente ;o a doua ipoteza este aceea in care rezultatul acestor investigatii sau expertize denota aspecte frauduloase ;iar o a treia ipoteza este aceea in care investigatiile si /. expertizele efectuate contrazic cele declarate referitor la cauzele si imprejurarile producerii evenimentului asigurat . Ca atare analiza materialului probator trebuie facuta prin prisma oricareia din aceste trei ipoteze si nu neparat prin prisma ncesitatii stabilirii existentei sau nu a unei fraude in asigurari asa cum s-a incercat a se stabili prin rapoartele de expertiza efectuate in cauza . Raportat la prima ipoteza rezulta ca in speta nu se pot folosi prezumtii ,supozitii sau notiuni de elementara logica asa cum face apelanta in motivele de apel intrucit folosirea lor duce la concluzia ca toata probatiunea administrata nu este una concludenta pentru a stabili ceea ce s-a intamplat respectiv care sunt cauzele si imprejurarile producerii evenimentului asigurat . Pentru a analiza a treia ipoteza stipulata de art. 8.2 lit. f din conditiile generale este necesar in primul rind a stabili care au fost declaratiile in legatura cu cauza si imprejurarile producerii evenimentului asigurat .Urmeaza apoi ca aceste declaratii sa fie raportate la investigatiile si /. expertizele facute de asigurator si apoi la expertiza judiciara .Ca atare expertiza realizata de catre asigurator nu poate fi ignorata asa cum se sustine in motivele de apel intrucit ea este vizata si luata in considerare de art. 8.2 lit f din conditiile generale . Declaratiile privind evenimentul asigurat apartin in speta exclusiv soferului care a condus autoturismul avariat si care este singurul care a putut sa faca declaratii in acest sens.Intrucit investigatiile si expertizele pe care asiguratorul le efectueaza urmaresc stabilirea veridicitatii acestor declaratii este evident ca aceste declaratii sunt de maxima importanta .Totodata conform acestei prevederi contractuale pot fi luate in considerare doar declaratiile date pana la formularea unor rezultate in urma investigatiilor si expertizelor efectuate intrucit aceste investigatii verifica chiar veridicitatea acestora .D. formularea unor concluzii declaratiile date anterior pot fi modificate si ajustate pentru a fi concordante cu aceste rezultate sau cu concluziile expertizelor efectuate .Acesta a fost si motivul pentru care instanta de apel a apreciat ca ar fi inoportuna reaudierea martorului T. C.,soferul autovehiculului intrucit ceea ce prezinta relevanta in speta sunt declaratiile sale facute inainte de rezultatele investigatiilor si expertizelor efectuate de catre asigurator si in prezentul litigiu ,investigatii siexpertize efectuate in intervalul de timp februarie -mai 2010 (f. 16-26,188-197 dosar fond ) si in cursul solutionarii litigiului in fond (f. 108-139 dosar fond ). T. C. a dat 3 declaratii privind cauzele si imprejurarile producerii evenimentului asigurat: una in fata organelor de politie si doua in fata asiguratorului(f. 188,189,195 dosar fond )si apoi a mai dat lamuriri expertului la efectuarea de catre asigurator a expertizei in baza careia parata s-a prevalat de prevederile contractuale sus mentionate . .Existenta si continutul real al acestor declaratii nu a fost contestat nici de catre T. C. audiat ca martor in fata primei instante nici de catre reclamanta apelanta .In finalul motivelor de apel aceasta arata ca in declaratia initiala nu aparea precizarea locului pe unde soferul a iesit din habitaclu ,ca nu se stie in fata cui s-a dat aceasta declaratie si la sugestia cui s-a inserat aceasta mentiune dar ceea ce prezinta importanta este ca realitatea ei nu este contestata. In declaratia data in fata organelor de politie T. C. a aratat ca in data de (...) se deplasa in jurul orelor 20,30 cu autoturismul asigurat pe DN 18 pasul P. din orasul B. avind directia de deplasare B. -S., drum in rampa ,carosabil umed, circulind cu o viteza de 70-80 km/h.In aproprierea unei curbe deosebit de periculoase aflate la km 158+ 650 din sens opus circula un autovehicul al carui numar de inmatriculare nu l-a vazut ,a virat dreapta inspre marginea partii caroabile si s-a rasturnat .Autoturismul dupa ce a parasit partea carosabila a rulat in aval 35-40 m si s-a rasturnat pe plafon intr-un parau .T. C. arata ca nu purta centura de siguranta si ca a suferit leziuni corporale . Acesta declaratie nu este suficient de clara in privind cauzelor si imprejurarilor producerii acidentului lasind neexplicate aspecte esentiale. In declaratia aflata la f.195 dosar fond data in fata paratei se arata ca la o curba la dreapta pe drum cobora un peridoc cu lemne care venea pe mijlocul drumului si a carui numar de inmatriculare nu l-a vazut .T. C. a incercat sa il evite ,a tras dreapta de volan si din cauza ghetii si zapezii de pe acostament a iesit in decor intr-o rapa unde s-a rasturnat .T. C. arata ca in timpul rasturnarii a fost proiectat din vehicul fara a arata in ce maniera s-a realizat acest fapt .A suferit vatamari corporale,entorsa genunchi picior sting ,julituri mana stinga .D. circa 15,20 minute a urcat inapoi pe drum si l-a sunat pe P. I. care ulterior a si apelat numarul de urgenta 112.T. C. a si intomit o schita a accidentului . Ulterior in data de (...) T. C. a mai dat o declaratie in care arata la fel ca peridocul venea pe axul drumului ,ca a tras de volan dreapta si din caza faptului ca drumul era inghetat si umed a iesit in decor proiectindu-se afara din autoturism pe luneta din fata .A reusit sa ajunga la sosea sunindu-l pe P. I. .Leziunile suferite au fost entorsa picior sting si mana dreapta ,zgarieturi .Se arata totodata ca din cauza socului nu isi aduce aminte de mai multe aspecte privind accidentul .Arata ca nu purta centura de siguranta si crede ca din acest motiv s-a proiectat afara din autoturism . Cu ocazia efectuarii primei expertize de catre expert D. P. se arata ca T. C. a indicat ca a inceput virajul spre dreapta dupa ce a vazut peridocul in curba de la distanta de circa 50 m pe mijlocul drumului cand T. se afla la circa 16 m de capatul apropiat din drepta podului in aval de stilpii de parapet de pe parta stanga . Din aceste declaratii rezulta asadar ca in speta cauza producerii accidentului este evitarea impactului cu peridocul care venea din sens opus .Asa cum rezulta din toate aceste declaratii peridocul venea pe mijlocul drumului si a fost vazut de T. C. de la o departare de circa 50 m .Drumul avea in acea zona o latime de 7,20 m asa cum rezulta din procesul verbal intocmit de organele de politie . Din expertiza extrajudiciara efectuata de catre expert D. P. rezulta ca autoturismul asigurat avea nevoie de 2,40 m pentru a trece de peridoc iar acesta distanta era asigurata si daca peridocul ar fi intrat cu 1,20 m peste axul drumului pe contrasens .Totodata observind peridocul cind acesta se afla inca in curba la circa 50m el avea timp suficient pentru a lua masurile de prevenire si evitare a accidentului . Practic din aceasta expertiza rezulta ca distanta de la care T. C. a vazut periodul si latimea drumului exclud ipoteza in care iesirea in decor era necesara pentru evitarea impactului ceea ce duce la concluzia ca un prim rezultat al acestei expertize este ca stabileste o concluzie contrara necombatuta de nici o alta proba stiintifica in speta asa cum se va arata mai jos si din care rezulta ca cele declarate de catre soferul T. C. privind cauza producerii accidentului nu este reala ceea ce atrage incidenta art. 8.2 lit f din conditiile generale a treia ipoteza . Expertiza efecuata in cursul procesului (f. 108-139dosar fond )nu clarifica acest aspect si nici nu sustine declaratiile soferului T. C. . A. expertiza judiciara arata ca in speta cauzele si imprejurarile avarieii masinii din speta nu sunt foarte clare aratind ca este posibil ca in cauza accidentul sa fie cauzat de un peridoc care sa fi venit de pe contrasens ,pe mijlocul drumului si care avind si remorca s-a "frant";prin alunercare laterala la virajul din preajma podului sau neatentia conducatorului autor . In primul rind T. C. nu a declarat ca peridocul s-ar fi frant si ar fi alunecat in viraj ci doar ca venea pe mijlocul drumului fara ca o parte a lui sa fie mai intrata pe contrasens decit restul sau sau ca ar fi vorbit la telefon sau ar fi fost neatent . O. si daca s-ar face abstractie de toate celelalte probe si s-ar avea in vedere doar raportul de expertiza judiciara sus indiciat s-ar putea retine incidenta primei ipoteze care arata ca prevederile art. 8.2 lit f sunt active si daca rezultatul investigatiilor si/. expertizelor nu sunt concludente .Cata vreme expertiza judicara sau alte investigatiile suplimentare nu au putut stabili cu certitudine cauza accidentului este evident ca daca asiguratorul s-ar fi bazat doar pe aceastea pentru a stabili un rezultat ar fi ajuns la concluzia ca investigatiile realizate nu sunt concludente neputindu-se stabili cum si de ce s-a produs accidentul . Expertiza extrajudiciara D. P. analizeaza traiectoria avuta de autoturism dupa iesirea de pe carosabil tinind cont de declaratia lui T. C. in sensul ca a iesit de pe drum la circa 16 metri de capatul apropiat din dreapta podului si locul pe unde a intrat in prapastie ,loc rezultat din fotografiile facute de oganele de politie la fata locului .Legand cele doua puncte rezulta o traiectorie care presupune un viraj foarte scurt de 90 de grade si parcurgerea a 13 m prin spatele gramezilor de moloz pe un traseu perpendicular pe DN 18 ceea ce nu se putea realiza la viteza declarata de catre T. C. . In expertiza judiciara la analiza vitezei de rulare (f. 110,111 dosar fond ) se porneste de la prezumtia ca iesirea de pe carosabil a fost una precipitata,cu element de surpriza pentru sofer si astfel acesta nu ar fi avut timpul necesar sa reduca viteza iar distanta scurta parcursa nici nu ar fi permis intrarea in functiune a sistemului de franare decit cu 4 mp inainte de intrarea in prapastie .S-a omis insa sa se aiba in vedere aspectul relatat in expertiza extrajudiciara si perfect plauzibil ca in realitate T. C. a vazut peridocul inca de la 50 m cind se afla in curba datorita luminilor acestuia astfel ca aceste concluzii privind viteza si posibilitatea de franare pornesc de la o premisa eronata .Nu se face nici o analiza cu privire la traiectoria urmata dupa iesirea de pe partea carosabila si daca aceasta permitea sau nu rularea cu viteza de 70-80 km/h sau doar rularea cu o viteza mai mica care la randul ei ar fi permis oprirea .De altfel asa cum s-a aratat in concluzia expertului asupra imposibilitatii evitarii intrarii in prapastie seporneste de la existenta unui element de surpriza care nu permite o franare si care alaturi de aderenta scazuta si intervalul de timp scurt care nu permite activarea sistemtului de franare fac posibila rularea cu o viteza de circa 6. care a scazut putin datorita drumul in rampa .Asa cum s-a aratat acest element de supriza este inexistent datorita observarii peridocului de la 50 m pe mijlocul drumului .Totodata nu se analizeaza influenta traiectoriei si a starii platformei drumului asupra vitezei . Ca atare expertiza extrajudiciara contrazice declaratiile soferului T. C. privind viteza cu care a mers la intrarea si rularea la platforma denivelata si traiectoria urmata ajungind la concluzia ca pe acel traseu se putea merge doar cu o viteza care permitea si o oprire.Expertiza judiciara furnizeaza o explicatie privind imposibilitatea opririi bazata pe o premisa falsa fara a avea in vedere ca soferul a obsevat peridocul pe mijlocul drumului din timp .Totodata ea nu analizeaza influenta traiectoriei si a starii platformei asupra vitezei de rulare si posibilitaii de oprire . Si acest aspect duce la incidenta art. 8.2 lit f din conditiile contractuale a treia ipoteza sau daca s-ar avea in vedere doar expertiza judiciara prima ipoteza care nepornind de la ceea ce s-a intimplat in realitate si nefacind o analiza completa nu este concludenta nici sub acest aspect fiind doar teoretica . Un alt aspect esential care trebuia lamurit in ce priveste imprejurarile producerii evenimentului asigurat este cum a iesit soferul din autoturism avind in vedere ca acesta ulterior caderii in prapastie l-a sunat la nasul sau care l-a dus la spital . Declaratiile lui T. C. date in fata oganelor de politie nu furnizeaza nici un detaliu in legatura cu acest aspect .In prima declaratie data in (...) in fata asiguratorului se arata doar ca a fost proiectat din masina fara a se arata pe unde a fost proiectat .In declaratia suplimentara din (...) el arata ca s-a proiectat prin luneta din fata si ca apreciaza ca aceasta proiectare s-a produs pentru ca nu purta centura de siguranta .Precizeaza totodata ca nu isi aduce aminte prea multe din cauza starii de soc . Lamurirea acestui aspect este cu atat mai importanta cu cit asa cum rezulta din actele medicale aflate la f. 195-196 dosar fond leziunile suferite au fost minime si ca expertiza judiciara arata ca acesta nu s-a aflat in masina pana cind autoturismul a ajuns in fundul prapastiei . In ce priveste iesirea din masina prin ". fata "toti expertii din cauza apreciaza ca asemenea iesire nu este posibila daorita starii parbrizului ,pozitiei volanuui ,lipsei leziunilor la torace si cap aspect clar si neechivoc .Ca atare apare o contrazicere intre declaratiile privind imprejurarile producerii evenimentului asigurat si rezultatul investigatiei ceea ce atrage incidenta art. 8.2 lit f. Si daca s-ar face abstractie de aceasta declaratie este necesar a se arata ca expertiza judiciara stabileste cu certitudine ca usa stinga era deschisa si ca iesirea din habitaclu a soferului s-a facut fie voluntar fie involuntar prin acesta usa pe la jumatatea lungimii pantei de circa 20 de metri .E. explica lipsa unor leziuni mai grave prin faptul ca habitaclul este unul mare si nu s-a redus spatiul vital .Instanta apreciaza ca acesta explicatie nu este suficienta in conditiile in care soferul nu purta centura de siguranta iar spatiul generos a permis astfel o miscare mai mare in diverse directii ale soferului la caderea care a fost una puternica generind chiar si in ipoteza expertului judiciar inclusiv deschiderea portierei .Ca atare nu se explica leziunile usoare ale soferului si mai ales lipsa oricarei leziuni la cap in conditiile in care acesta a mers in masina fara centura de siguranta circa 10 metri pe panta de alunecare si apoi a si iesit din masina sau a fost aruncat pe un teren denivelat ceea ce duce la concluzia ca si sub acest aspect raportul de expertiza judiciara nu este concludent . Totodata starea de soc invocata de catre sofer si lipsa oricarei amintiri cu privire la modul in care a iesit din masina nu face decit sa lase (in ipoteza in care s-ar face abstractie de declaratia suplimentara )neelucidata aceasta problema si sa duca doar la existenta unor presupuneri fara caracter de certitudine fiind in aceste conditii neconcludente .De altfel nici reclamanta nici in actiune si nici in motivele de apel nu explica cum a iesit din masina soferul. Un alt aspect care trebuia lamurit in speta este nedeclanasarea airbag- urilor .Expertiza judiciara explica nedeclansarea lor datorita lipsei functionarii centurii de siguranta ,iesirii din habitaclu a soferului ,lipei unui soc semnificativ in zonele in care se afla senzorii de impact si datorita modului in care a avut loc caderea .Expertiza extrajudiciara arata insa ca au existat lovituri din toate directiile si ca avariile existente pe suportii barei de protectie pe traversa cap- sasiu si pe blindajul motorului arata existenta unor lovituri cu impulsuri suficient de puternice pentru ca airbag-urile sa se declanseze . Intrucat avariile descrise si indicate in fotografiile la care face trimtere expertul extrajudiciar sunt cele produse cu ocazia primei caderi -cele realizate cu ocazia celei de a doua caderi in timpul ridicarii cind contactul general nu era activ fiind indicate in raportul de expertiza judiciara -instanta apreciaza ca raportul de expertiza extrajudiciara este concludent sub acest aspect in sensul ca airbag-urile nu s-au deschis din cauza decuplarii instalatiei electrice .O. acest aspect nu mai prezinta relevanta in speta cata vreme declaratiile facute cu privire la cauza accidentului ,imprejurarile vizind viteza ,traiectoria ,modul in care T. C. a iesit din masina ,aspecte esentiale in dinamica producerii accidentului sunt contrazise de rezultatul administrariii tuturor probelor mai sus expuse .Sub aceleasi aspecte raportul de expertiza judiciara este neconcludent si justifica astfel mentinerea incidentei art. 8.2 lit f prima ipoteza neputind astfel sta la baza admiterii actiunii . Avind in vedere aceste considerente Curtea in temeiul art. 296 C.pr.civ va respinge recursul ca nefondat si va mentine sentinta apelata ca fiind legala si temeinica. In temeiul at. 298,274 C.pr.civ instanta va respinge cererea paratilor intimati pentru cheltuieli de judecata in apel ,cheltuieli constand in onorariu avocatial ,achitarea acestuia nefiind dovedita in speta. PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge apelul declarat de reclamanta SC P. SA împotriva sentinței civile nr. 1502 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o menține în întregime. Respinge cererea intimaților privind acordarea de cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, G., A.-I. A. A. A. M. N. Țâr Red.A.A.M./dact.L.C.C. 5 ex./(...) Jud.fond: M. P.
| ← Decizia comercială nr. 9490/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 13/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
