Decizia comercială nr. 9632/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9632/2012
Ședința din data de 21 N. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR G.-A. N. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta C. F. împotriva sentinței civile nr. 2925 din data de (...), pronunțată de T. S. C., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta S. T. I.-E. S., având ca obiect - pretenții.
Componența prezentului complet de judecată a fost modificată prin H. C. de C. al C. de A. C. nr. 25 din data de 21 iunie 2012.
Pentru acest termen de judecată întregirea completului de judecată 3R se face prin participarea d-lui judecător G.-A. N., aflat pe a doua poziție în programarea de permanență în materia litigiilor între profesioniști și contencios administrativ din data de (...), ca urmare a împrejurării că d-na judecător M. H. se află în concediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta- reclamantă prin avocat V. N., lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Se relevă că în speță este vorba despre un contract de achiziție publică încheiat între P. C. F. în calitate de achizitor și SC T. I.-E. SRL în calitate de executant și ca atare în această materie dreptul comercial se aplică doar în subsidiar. Ordinul nr. 1792/2002 face vorbire despre angajarea, lichidarea, ordonarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, de care este răspunzător în principal ordonatorul principal de credite iar în subsidiar persoana delegată de acesta. Se arată că factura nu poartă semnătura, stampila și sigiliul, valabile în perioada 2006-2010, fiind semnată de către vice-primar, acesta din urmă neavând competența de a semna, iar în al doilea rând este vorba de ștampila care trebuie însoțite de semnătura ordonatorului principal de credite. Cu alte cuvinte în perioada 2006-2010 sigiliile și unica stampilă pe care autoritățile administrației publice locale din comuna F. le utilizau erau altele decât cea aplicată pe factura emisă de T. I.-E. SRL, iar sigiliile sunt întotdeauna însoțite de semnătura conducătorului instituției, respectiv a primarului. Ca o consecință factura trebuia semnată și acceptată numai de către ordonatorul de credite, în speță primarul instituției, orice altă semnătură neautorizată nu poate produce efecte juridice pentru a naște valabil un raport juridic. Adresa nu poartă numărul de înregistrare la P. comunei F., fiind înserat doar numărul de înregistrare al firmei, iar despre suma înserată se face vorbire despre un rest de plată rămas nefolosit, raportat la întreaga sumă alocată prin hotărâre de guvern. B. primiți nu pot fi folosiți în alte scopuri, iar în limita prevăzută nu s-a permis actualizarea prețului contractului. În privința facturii se mai arată că aceasta nu îndeplinește condițiile pentru a fi plătită, raportat la legislația incidentă cu privire la autoritatea administrativă. Față de aceste considerente și pentru argumentele expuse în motivele de recurs solicită admiterea recursului, fără acordarea cheltuielilor de judecată. C.EA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.2925 pronunțată la data de 3 iulie 2012 în dosar nr.(...) al T.ui S. C. a fost respinsă ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de comuna F. prin primar; admisă cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta S. T. I. E. SRL în contradictoriu cu pârâta C. F. prin P. ; obligată pârâta C. F. prin P. să plătească reclamantei SC T. I. E. SRL suma de 9.086,13 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de refacere a stratului suport, precum și la plata sumei de 9.086,13 lei cu titlul de penalități de întârziere; obligată pârâta C. F. prin P. să plătească reclamantei SC T. I. E. SRL suma de 2.214 lei cu titlul de cheltuieli de judecată; respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC T. I. E. SRL în contradictoriu cu P. C. F. și C. LOCAL AL C. F. ca urmare a admiterii excepțiilor lipsei capacității de folosință, respectiv a lipsei calității procesuale pasive. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că la data de (...) s-a încheiat între reclamanta SC T. I. E. SRL și pârâta C. F. prin P., C. de execuție lucrări nr. 4384/2006, prin care reclamanta s-a obligat să execute lucrările de „. Ș. Sat S. de C., conform devizului „lista cuprinzând cantitățile de lucrări";, iar pârâta s-a obligat să plătească prețul lucrării. Potrivit procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1801/(...) (fila 14 dosarul Judecătoriei Turda), s-a constatat în prezența reprezentanților ambelor părți că lucrările au fost executate conform contractului de execuție mai puțin spaleții exteriori la geamuri care au fost executați de proastă calitate, stabilindu-se ca măsură ulterioară refacerea acestora până la data de (...). Ulterior, s-a constatat că în câteva săli de clasă parchetul montat s-a încovoiat, pârâta comunicând reclamantei această împrejurare, prin adresa nr. 3195/(...) (fila 39 dosarul Judecătoriei Turda), iar prin adresa nr. 3417/(...) (fila 40 dosarul Judecătoriei Turda) reclamanta a încunoștințat pârâta cu privire la soluțiile identificate pentru remedierea acestei probleme, constatând totodată că problemele apărute nu se datorează execuției necorespunzătoare ci faptului că grinzile de sub parchetul vechi sunt într-un stadiu avansat de deteriorare. T. reclamanta a comunicat pârâtei că remedierea problemelor apărute va putea fi realizată cu un cost al lucrărilor de 15 euro/mp. Pârâta a comunicat reclamantei la data de (...), prin adresa nr. 3411 (fila 41 dosar Judecătoria Turda) că este de acord cu soluțiile propuse de aceasta, respectiv reparație cu grinzi de lemn, vată minerală și dușumea oarbă, soluții aprobate și de către C. de recepție a lucrărilor, însă nu este de acord să suporte în totalitate cheltuielile propuse, de 15 euro/mp, fără TVA. A., C. a fost de acord să suporte contravaloarea materialelor necesare pentru această operațiune, iar manopera să fie suportată de către executant, precizând că suma pe care o poate suporta la acel moment este de 3500 lei. Reclamanta a confirmat acordul său pentru realizarea lucrărilor în această manieră, prin adresa nr. 3523/(...), prin care a comunicat pârâtei că valoarea materialelor folosite este de 13,9 euro/mp fără TVA, manopera urmând a fi suportată de societatea reclamantă, precizând că va emite o factură în valoare de 3.500 lei, urmând ca diferența să fie achitată o dată cu finalizarea lucrărilor. Ulterior, reclamanta a comunicat pârâtei situația de plată pentru lucrările de refacere a statului suport pardoseli, în cuantum de 2.679,642 euro inclusiv TVA, pentru care a fost emisă factura fiscală nr. 3112408/(...) în valoare totală de 9.089,13 lei, neachitată de către pârâtă. În temeiul art. 720 indice 1 Cod procedură civilă, reclamanta a încercat soluționarea pe cale amiabilă a prezentului litigiu, la data de (...) comunicând societății pârâte notificarea și convocarea la conciliere directă stabilind ca dată de întâlnire (...), conciliere rămasă însă fără rezultat, întrucât reprezentantul pârâtei nu s-a prezentat. Pârâta a contestat realitatea susținerilor reclamantei, precizând că revine reclamantei culpa în apariția problemelor ulterioare la parchetul aplicat, astfel încât în temeiul prevederilor contractuale respectiv art. 17.2 alin. 1 și 2 îi revine obligația de a suporta efectuarea reparațiilor necesare, achizitorul fiind exonerat de la plată. Sub acest aspect, potrivit prevederilor contractuale invocate de către pârâtă „(1) In perioada de garanție executantul are obligația, in urma dispoziției date de achizitor, de a executa toate lucrările de modificare, reconstrucție si remediere a viciilor, contracțiilor si altor defecte a căror cauza este nerespectarea clauzelor contractuale. (2) Executantul are obligația de a executa toate activitățile prevăzute la alin. (1), pe cheltuiala proprie, in cazul in care ele sunt necesare ca urmare a: a) utilizării de materiale, de instalații sau a unei manopere neconforme cu prevederile contractului; sau b) unui viciu de concepție, acolo unde executantul este responsabil de proiectarea unei parii din lucrări; sau c) neglijentei sau neîndeplinirii de către executant a oricăreia dintre obligațiile explicite sau implicite care ii revin in baza contractului";. A., potrivit devizului „lista cuprinzând cantitățile de lucrări";, reclamanta s-a obligat să procedeze la desfacerea pardoselilor din parchet pe dușumele oarbe , inclusiv dușumelele cu recuperarea materialelor, la turnarea de șapă suport sub pardoselile din poliuretan și pardoseli din poliuretan. Prin Dispoziția de șantier nr. 1/(...) , pardoseala din rășină poliuretanică se înlocuiește cu parchet laminat care se va monta peste parchetul existent, iar în locurile unde acesta este deteriorat se va completa cu șapă de beton. Potrivit declarației martorului V. M. (fila 48 dosarul Judecătoriei Turda), director tehnic la societatea reclamantă la momentul derulării contractului, la solicitarea pârâtei s-a aplicat parchetul laminat peste pardoseala existentă, fiind emisă în acest sens și o Dispoziție de șantier, menționând că pardoseala existentă nu era deteriorată, ci doar grinzile pe care aceasta era montată și care nu se vedeau. Aceleași împrejurări au fost confirmate și de către martorul C. M. (fila 50 dosarul Judecătoriei Turda), diriginte de șantier la momentul efectuării lucrărilor, potrivit căreia problemele apărute s-au datorat unor infiltrații de apă, întrucât clădirea este foarte veche și este construită pe pământ. Având în vedere aceste aspecte instanța reține că problemele apărute la parchetul montat de către reclamantă nu se datorează culpei acesteia, astfel încât nu se poate pune problema suportării costului remedierii lor de către reclamantă în temeiul garanției de care este ținută prin contract, fiind aplicabile prevederile art. 17.2 alin. 3 din contract, iar nu alin. 1 sau 2. A., potrivit art. 17. 2 alin. 3 din contractul părților „în cazul în care defecțiunile nu s-au produs din vina executantului, lucrările fiind executate de către acesta conform prevederilor contractului, costul remedierilor va fi evaluat și plătit ca lucrări suplimentare";. Având în vedere acest aspect, potrivit dispozițiilor art. 18.1 din contractul încheiat între părți, pârâta avea obligația de a achita contravaloarea facturilor emise în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii de către reclamantă. A., factura fiscală nr. 3112408/(...) , în litigiu, a devenit scadentă la data de 30 septembrie 2007, astfel că la această dată născându-se dreptul la acțiune al reclamantei a început să curgă și termenul general de prescripție de 3 ani, termen care s-a împlinit la data de 30 septembrie 2010, ulterior înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată. Față de acest aspect, având în vedere dispozițiile art. 7 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958, republicat, excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâta C. F. prin P. este neintemeiata. Din cuprinsul corespondenței purtate între părți nu rezultă că pârâta C. F. ar fi contestat în vreun fel obligația sa de a achita contravaloarea reparațiilor, precizând doar că nu poate suporta în totalitate costul propus de reclamantă, fiind de acord cu doar cu achitarea contravalorii materialelor. Prin urmare, se poate constata că urmare corespondenței purtate de părți, acestea au convenit ca pârâta în calitate de achizitor să suporte doar costul materialelor - 13,9 euro/mp plus TVA - iar reclamanta în calitate de executant să suporte manopera. În ceea ce privește susținerile pârâtei în sensul că s-ar fi obligat doar la plata sumei de 3500 lei pentru reparațiile efectuate de către reclamantă, întrucât doar această sumă se mai afla la dispoziția P. pentru acest proiect instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente. Din cuprinsul adresei nr. 3417/(...) emisă de reclamantă către pârâtă se reține că, pentru a se asigura finalizarea lucrărilor înainte de începerea anului școlar, reclamanta a solicitat achitarea în avans a contravalorii materialelor., dar pârâta a comunicat reclamantei prin adresa nr. 3411/(...) că „suma pe care o putem suporta în momentul de față este în jur de 3500 lei";. Or, această exprimare nu poate fi interpretată în sensul că suma totală ce poate fi achitată pentru aceste reparații este de 3.500 lei ci, în contextul solicitării formulate anterior de către reclamantă, în sensul că numai această sumă poate fi achitată în avans. Instanța reține că potrivit materialului probator administrat în cauză costul reparațiilor efectuate de către reclamantă, echivalente unor lucrări suplimentare, se ridică la 13,9 euro/mp plus TVA, respectiv 9.086,13 lei, sumă menționată în factura fiscală nr. 3112408/(...). Pârâta a contestat atât semnătura cât și ștampila aplicate pe această factură, apreciind că neacceptarea la plată a acesteia o exonerează de la plata contravalorii acesteia. În acest sens, la dosarul cauzei au fost depuse specimene de ștampile și sigilii utilizate de către P. com. F. și C. Local al com. F. în perioada 2006 - 2010, iar martorul M. D. - contabil la P. F. - (fila 49 dosarul Judecătoriei Turda) a declarat că singurele persoane îndreptățite să semneze facturile fiscale sunt P.ul comunei, iar în lipsa acestuia Secretarul P.. Martorul a mai declarat că a fost primită la P. o factură fiscală din partea reclamantei, care nu a fost semnată de P., nici înregistrată în contabilitatea P.. Cu toate acestea, factura fiscală emisă de către reclamantă la data de (...) nu este singurul înscris din care rezultă obligația de plată a pârâtei, restul probelor administrate în cauză confirmând susținerile reclamantei. A., din întreaga corespondență purtată între părți în legătură cu reparațiile suplimentare necesare și costul acestora poartă semnătura și ștampila - necontestate - ale P.ului comunei, iar faptul că factura fiscală nu a fost înregistrată în contabilitatea P. nu poate fi imputată reclamantei, nici nu echivalează cu exonerarea de la plată a pârâtei, cu atât mai mult cu cat aceasta a avut cunoștință de existența facturii și nu a contestat-o anterior formulării prezentei acțiuni. De asemenea, mai reține instanța că obligațiile comerciale potrivit art. 46 Cod comercial se probează: cu acte autentice; cu acte sub semnătura privată; cu facturi acceptate; cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede ca trebuie sa admită proba testimoniala și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din codul civil; prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă. Potrivit dispozițiilor art.46 din Codul comercial, doar factura acceptată la plată - expres sau tacit - face dovadă împotriva debitorului, astfel că acceptarea facturii constituie doar un element al probațiunii dar nu unicul apt să ducă la concluzia existenței și întinderii raportului obligațional dintre părți. În speță, deși acceptarea facturii fiscale emise de reclamantă a fost contestată de către pârâtă, aceasta corespunde întrutotul convenției părților, existența sa și mențiunile din cuprinsul acesteia fiind confirmate de restul probelor administrate în cauză. Prin urmare, în temeiul art. 1169 cod civil raportat la art. 969 și art. 1073 Cod civil, va admite cererea formulată de reclamantă și va obliga pârâta la plata sumei de 9.086,13 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de refacere a stratului suport. De asemenea, art. 43 Cod comercial stabilește că, în privința obligațiilor comerciale având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația devine exigibilă. Potrivit art.1 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, părțile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Dispozițiile art. 2 din același act normativ prevăd că, pentru situațiile în care, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale, obligația este purtătoare de dobândă dar nu este specificat cuantumul acesteia, se va plăti dobânda legală. Întrucât în speță între părți există o prevedere contractuală, la art. 22 din contract, privind stabilirea cuantumului penalităților de întârziere la 0,1 % pe zi de întârziere, instanța reține că pârâta datorează creditoarei și suma de 9086,13 lei reprezentând penalități de întârziere până la introducerea acțiunii. Împotriva soluției arătate a declarat recurs C. F. solicitând admiterea acestuia desființarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii. În susținerea celor solicitate s-a arătat că pe parcursul derulării convenției s-a procedat greșit lăsându-se vechea pardosea pentru care s-a aplicat cea nouă și consecința a fost compromiterea muncii așa gândite (prin unflarea și ridicarea materialelor astfel ca fiind o neglijență greșeală a executantului în condițiile contractului pct.17.2 alin.1 și 2 nu se datorează nimic intimatei. Mai mult se arată nu este permisă actualizarea pretului inițial stabilit pentru serviciile realizate potrivit convenției iar cheltuielile nu pot fi făcute decât în limitele execuției bugetare. Ordonatorii de credite nu pot declina calitatea de înlocuitori decât în contextul împuternicirii , nu pot încheia angajamente cu terțe persoane fără viza de control financiar preventiv decât în condițiile autorizate. Semnarea și ștampilarea documentului invocat de intimată s-a realizat de către o persoană neabilitată a o face cu o ștampilă scoasă din circuitul administrativ și de aceea nu poate intra în sfera de interpretare a acceptării. Mai mult factura nici nu figurează în actele contabile a autorității publice locale intimata reclamantă fiind încunoștințată în scris despre acest fapt echivalent juridic refuzului de plată și lipsei de gir din partea ordonatorului principal de credite. T. arată recurenta că în ceea ce privește corespondența aceasta nu poate fi reținută deoarece poartă doar numerele de înregistrare de la intimată și ca atare dovada acceptării ofertei de către beneficiar lucrărilor nu există. În fine cât privește plata se arată că nici accesoriile nu se datorează câtă vreme principalul nu se datorează, există ca fundament înscrisuri pe sume diferite de cele regăsite mai apoi în actele fiscale de care intimata se prevalează. Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului arătând că chiar dacă în cuprinsul contractului de execuție nu s-a precizat în ce constau lucrările suplimentare prin dispozița de șantier semnată de beneficiar acestea au fost prevăzute și executate ca atare, problemele apărute nedatorându-i-se. Reparațiile au fost executate ca lucrări suplimentare și nu ca lucrări ce trebuiau executate în perioada de grație. C. purtată atestă că lucrările sunt suplimentare nu au fost contestate iar suma a fost acceptată ca fiind achitată în avans. Cât privește susținerile vizând factura se arată că nu i s-a adus niciodată la cunoștință că ștampila nu ar fi valabilă iar acest aspect nu îi poate fi imputabil. În plus factura nu i-a fost niciodată returnată. Atâta timp cât exista corespondența din care rezultă că s-a solicitat executarea de lucrări suplimentare s-a stabilit cuantumul acestora, cuantumul nu a fost contestat în nici un fel, factura nu a fost returnată susținerea referitoare la nesemnarea facturii de către ordonatorul de credite nu poate fi reținută atâta timp cât conform art.115 alin.6 C.fiscal semnarea și ștampilarea facturilor nu este obligatorie. Referitor la celelalte aspecte evocate prin recurs se mai arată că adresele sunt acte emise și înregistrate la recurentă, iar conform prevederilor contractuale se datorează penalități de întârziere de 0,1% pe zi. Analizând recursul declarat C.ea reține următoarele: La data de (...) între părți s-a încheiat contractul nr.4384 prin care intimata S. T. I. E. SRL și-a asumat obligația de a executa și finaliza lucrarea „. școala sat S. de C. pentru prețul de 241.666 lei. Prin acest act intimata în calitate de executant și-a asumat și obligația de a executa pe cheltuiala proprie în urma dispoziției date de achizitor a lucrărilor de modificare, remediere a viciilor și a altor defecte cauzate de nerespectarea convenției, a neglijenței. Au mai prevăzut părțile prin contract că în cazul în care defecțiunile nu s- au produs din vina executorului lucrările fiind executate să fie evaluate și plătite ca lucrări suplimentare.Tot astfel au prevăzut părțile că achizitorul recurent are obligația de a efectua plata în termen de 14 zile de la emiterea facturii, iar în cazul neîncasării facturii și a respectării obligațiilor să fie percepute penalități de 0,1%.. În contextul derulării contractului la finalizarea lucrărilor se încheie procesul verbal de recepție nr.801/(...) prin care se consemnează de către comisia de recepție că lucrările au fost executate conform contractului de execuție mai puțin spațiul exterior la geamuri care au fost de proastă calitate (f.39 dosar fond). Ulterior recepționării cu adresa nr.3195 din (...) recurenta face cunoscut intimatei că la școala unde s-a efectuat reabilitarea parchetul în câteva săli de la parter s-a încovoiat și pentru acesta se impune a se constata cauza și a lua mpsuri reparatorii (f.40 dosar fond). Referitor la cele comunicate intimata cu adresa nr.3417/(...) face cunoscut recurentei că problemele apărute nu se datorează unei execuții necorespunzătoare ci faptului că ,grinzile de sub parchetul vechi sunt în stadiu avansat de degradare iar soluția ar fi desfacerea parchetului vechi și înlăturarea totală a grinzilor, remontarea altor grinzi ,montarea dușumelei și remontarea parchetului laminat contravaloarea lucrărilor fiind de 15 euro/mp fără TVA (f.41 dosar fond). Față de cele comunicate recurenta răspunde intimatei cu adresa nr.3411/(...) arătând că este de acord cu soluția propusă însă nu este de acord cu cheltuielile propuse de 15 euro/mp, suma ce se poate acorda este de 3500 lei iar dacă este de acord cu propunerea să fie demarate chiar din data de (...) lucrările (f.42). În condițiile date intimata informează recurenta că este de acord cu propunerea (f.43 dosar) și trece la executarea lucrărilor. Din cele expuse se observă că relațiile derulate în baza contractului nr.4384 au fost încheiate prin finalizarea lucrărilor în condițiile încheierii procesului verbal de recepție iar legat de lucrare nu au fost constatate lucrări defectuoase în privința pardoselei, că ulterior recepționării părțile au convenit asupra unor lucrări vizând pardoseala recurenta propunând un preț de 3500 lei acceptat de intimată conform corespondenței purtate. Că acest preț convenit pentru lucrări a fost acceptat de intimată rezultă implicit din aceea că acesta a trecut la executarea lucrărilor confirmând astfel cele propuse prin adresa nr.3411 din (...). Ori în aceste circumstanțe raportat la cele convenite și la cele rezultate din corespondența purtată suma la care intimata poate fi obligată este aceea de 3500 lei. Legat de aceasta susține intimata că suma datorată este cea facturată, suma determinată în condițiile în care a făcut cunoscut că odată cu începerea lucrărilor va emite factura de 3500 lei urmând ca diferența să fie achitată la finalizarea lucrărilor. Susținerea nu poate fi reținută în sensul invocat de intimată deoarece o confirmare a acceptării achitării unei diferențe față de cea propusă nu este atestată de acte, după cum nu este atestat nici un refuz de a se trece la executare. T. la executarea lucrărilor în lipsa unei confirmări intimata și- a asumat plata lucrărilor doar pentru suma de 3500 lei propusă de recurentă conform adresei mai sus menționate. Așadar raportat la acte susținerile intimatei că s-ar datora suma de 9.086,13 lei se vădesc în parte nefondate. Susține însă intimata că se datorează suma facturată și penalități în temeiul contractului de executare lucrări. Această susținere de asemenea nu poate fi reținută deoarece se omite a se avea în vedere că lucrările acceptate sunt ulterioare recepției ,că la recepție nu au fost obiecțiuni ceea ce duce la concluzia că relațiile în baza contractului au încetat, că ulterior lucrările au fost executate în condițiile propunerii acceptate respectiv a celor stabilite prin adresa nr.3411/2007, că prin acest act nu s-a stabilit altă sumă decât aceea de 3500 lei și nici penalități iar din alte acte nu rezultă o înțelegere cu privire la neexecutarea lucrărilor sau neînmânarea facturii. În plus chiar dacă s-ar accepta că prin contract s-a prevăzut că lucrările suplimentare se vor evalua și plăti, că lucrările executate în baza adresei intra în categoria lucrărilor suplimentare trebuie observat că prin contractul inițial încheiat părțile nu au stabilit o modalitate de plată a lucrărilor suplimentare și nici nu au convenit asupra penalitatilor. Prin urmare în lipsa unor stipulații nu se poate susține temeiul în sensul evocat de intimată iar din această perspectivă reținerile primei instanțe sunt greșite. Desigur susține recurenta prin demersul său că nu se poate reține în sarcina sa o obligație deoarece ștampila nu aparține instituției. Nici această susținere nu poate fi primită deoarece în derularea relațiilor contractuale și a corespondenței purtate prin mijloacele de comunicare deținute de ambele părți intimata a avut reprezentarea ca încheie actele cu reprezentantul legal al recurentei. Această reprezentare este evidentă în condițiile în care au fost făcute plăți în baza contractului inițial iar ulterior s-a purtat o vastă corespondență atât pe lucrările finalizate cât și pe cele suplimentare . Ori în condițiile încheierii actelor și al executărilor acceptate susținerea recurentei se vădeste nefondata. Nici susținerea recurentei că nu se datorează sumele întrucât lucrările au fost determinate de neglijența intimatei iar obligația remedierii îi revine conform contractului nu poate fi reținută. A. actele atestă că prin dispoziția de șantier nr.1 din (...) s-a solicitat schimbarea soluției în sensul că pardoseala de rășină să fie înlocuită cu parchetul laminat iar acesta să fie montat peste parchetul existent și în ,locurile unde este deteriorat să se completeze cu sapa de lemn. Mai atestă actele că în urma verificărilor prin adresa nr.3417 s-a făcut cunoscut că problemele nu se datorează executării necorespunzătoare ci urmare a grinzilor de sub parchetul vechi iar la acest aspect nu au fost aduse obiecțiuni și făcute cunoscute înainte de acceptare efectuare lucrări suplimentare. Ca atare în condițiile în care s-a acceptat de recurentă ca montarea să se face peste parchetul vechi iar obiecții nu au existat nici la recepție și nici atunci când s-a făcut cunoscută cauza susținerea recurentei ca lucrările au fost determinate prin neexecutare contract se vădesc nefondate. De altfel nu trebuie trecut neobservat că lucrările așa cum s-a mai arătat au fost efectuate nu în baza contractului invocat ci a celor convenite ulterior. În fine susține recurenta că nu este permisă actualizarea sumelor. Împrejurarea invocată este lipsită de relevanță. Câtă vreme a existat un acord prin care s-a precizat suma și nu a fost făcută cunoscut vreo obiecție că suma angajată nu poate fi plătită, în lipsa unor comunicări aceste aspecte neținând de conduita intimatei nu îi poat fi imputate. Prin urmare față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.969 C.civ., art.274 C.pr.civ. C.ea va admite recursul și va modifica în parte hotărârea conform dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta C. F. împotriva sentinței civile nr. 2925 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C. pe care o modifică în parte în sensul că: admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S. T. I.-E. S. în contradictoriu cu C. F. prin primar. Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3500 lei contravaloarea remedierii lucrării. Respinge cererea privind obligarea la penalități. Obligă pârâta să achite reclamantei cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 1094 lei, menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI F. T. D. M. G. A. N. GREFIER D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.C. G.
| ← Decizia comercială nr. 6583/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 2314/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
