Decizia comercială nr. 9884/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9884/2012
Ședința din data de 28 N. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta A. F. P. A M. B. împotriva sentinței civile nr. 1302 din data de (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu pârâta S. P. S., având ca obiect - opoziție.
Componența prezentului complet de judecată a fost modificată prin H. C. de C. al C. de A. C. nr. 25 din data de 21 iunie 2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție și dispozițiile Legii nr. 31/1990, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 1.302 din data de (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), s-a respins ca nefondată opoziția formulată de reclamanta A. F. P. A M. B., în contradictoriu cu pârâta S. P. S. B., împotriva Hotărârii AGA nr. 363 din 02.04.20l2. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că este real că potrivit art. 61 din Legea nr. 31/1990, creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații, la repararea prejudiciului, însă în speță nu s- a făcut dovada existenței unui prejudiciu cauzat prin hotărârea A. din (...), faptul în sine că la data hotărârii de cesionare a părților sociale, societatea comercială avea obligații față de bugetul statului în valoare de 72.868 lei, nu reprezintă un prejudiciu în sensul prevederilor legale citate. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. F. P. A M. B. a declarat recurs,solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii opoziției și obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat, respectiv achitarea debitelor restante în cuantum de 72.868 lei. În motivarea recursului, reclamanta arată că prin hotărârea atacată se aduc prejudicii bugetului de stat, iar cedarea părților sociale este doar o încercare a asociaților firmei debitoare de a se sustrage de la plata impozitelor și taxelor. De asemenea, pârâta consideră că cesionarea părților sociale de către asociatul P.a G. I. este un abuz în legătură cu exercitarea dreptului de dispoziție asupra bunurilor mobile necorporabile ce sunt reprezentate de părțile sociale deținute, în sensul în care, prevalându-se de dreptul de înstrăinare, se urmărește zădărnicirea oricăror acțiuni întreprinse de organele fiscale în vederea realizării creanțelor deținute, inclusiv asupra propriului patrimoniul, în eventualitatea unei angajări a răspunderii solidare. A mai susținut reclamanta că în mod nelegal instanța de fond a respins acțiunea sa motivat de faptul că prin transmiterea părților sociale de către asociat către o altă persoană nu s-ar crea un prejudiciu bugetului de stat, fără a avea în vedere că potrivit art. 202 alin. 2 și 3 din Legea nr. 31/1990, orice persoană prejudiciată prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale poate formula o cerere de opoziție, prin care să solicite instanței obligarea societății sau a asociaților la repararea prejudiciului. Prin urmare, pârâta consideră că atâta vreme cât creanțele debitoarei către bugetul de stat sunt certe, lichide și exigibile, în prezent cuantumul datoriilor ajungând la suma de 76.455 lei, prin neplata acestora s-a creat în mod cert un prejudiciu către bugetul de stat. În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 31/1990. Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente: Opoziția reglementată de art. 202 al. 23din Legea nr. 31/1990 este o acțiune în răspundere patrimonială, avându-și fundamentul juridic în hotărârile ilegale și prejudiciante ale organelor statutare ale societății comerciale. Recurenta susține că hotărârea de modificare a actelor constitutive ale S. P. S. determină sau agravează starea de insolvabilitate a debitorului său și creează premisele amânării întru-un mod nefiresc a datei la care creanța sa va putea fi acoperită. Ceea ce nu dovedește însă reclamanta este faptul că deține în mod real o creanță împotriva S. P. S.. Pentru a justifica legitimitatea interesului său de a contesta operațiunea privitoare la cesionarea părților sociale deținute de unul dintre asociați, recurenta ar fi trebuit să dovedească, în primul rând, calitatea sa de creditor. Pe de altă parte, prevederile anterior citate impun ca opozantul să facă dovada existenței unui prejudiciu a cărui recuperare să fie solicitată prin cererea astfel formulată. Recurenta nu a înțeles să probeze întinderea creanței sale prin nici un act, nici în fața instanței de fond și nici în recurs. Pe de altă parte, fiind vorba de o creanță bugetară, prejudiciul pe care îl invocă ar fi putut fi recuperat prin emiterea unui titlu executoriu, în condițiile C.pr.fiscală și executarea silită a acestuia fără intervenția instanței, dacă creanța de care se prevalează ar fi fost cu adevărat exigibilă. Textul legal incident în speță, respectiv art. 61 din Legea nr. 31/1990, impune dovedirea existenței unui prejudiciu precum și manifestarea intenției derecuperare a acestuia, textul legal indicând și persoanele ce pot fi obligate la plată. Existența prejudiciului presupune analizarea cerințelor legale care ar putea determina instituirea răspunderii patrimoniale în sarcina persoanei indicate de către textul legal. Vinovăția în producerea prejudiciului reprezintă una dintre condițiile de admisibilitate a unei cereri de reparare a unui prejudiciu. Reclamanta nu a dovedit imposibilitatea executării ulterioare a obligațiilor bugetare, existentă doar în sarcina persoanei juridice. În urma cesiunii părților sociale, persoana juridică nu și-a încetat existența, modificarea privind doar persoana asociaților. Față de modul de reglementare a dispozițiile legale actuale, răspunderea asociaților pentru obligațiile materiale ale persoanei juridice are doar un caracter subsidiar. Probele administrate în fața instanței de fond nu au relevat imposibilitatea executării împotriva persoanei juridice pentru ca, în caz contrar, să se dea eficiență dispozițiilor legale ce permit recuperarea prejudiciului de la cesionari. În consecință, față de cele menționate, se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de reclamanta A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 1.302 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2012. Red.M.D./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond:I.U..
| ← Decizia comercială nr. 580/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 111/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
