Decizia civilă nr. 102/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 102/2013
Ședința publică din data de 9 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTOR: A. A. M.
GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare apelul formulat de apelanta- reclamantă SC T. T.
S. prin lichidator judiciar S. U. S. împotriva sentinței civle nr.2067 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. K. G., având ca obiect pretenții. La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimatei- pârâte A. K. G., avocat Berger Hanna D. din Baroul Bihor, cu delegație la dosar, lipsă fiind apelanta- reclamantă SC T. T. S. prin lichidator judiciar S. U. S. .
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, în apel. Procedura de citare este îndeplinită. Apelul este scutit de la plata taxei de timbru. Curtea în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.3 C.pr. civilă și art.10 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece apelul.
Reprezentantul intimatei-pârâte A. K. G. arată că la finele apelului apelanta a solicitat efectuarea unei expertize contabile, cerere care a fost formulată și la instanța de fond, cerere care a fost respinsă motivat. De asemenea, apelanta a solicitat ca intimata-pârâtă să înmâneze direct factura care face obiectul acestui litigiu.
Solicită respingerea cererilor formulate în probațiune ca neconcludente și neutile soluționării cauzei raportat la fondul cauzei și la înscrisurile de la dosar.
Curtea respinge ca neconcludente cererile formulate în probațiune de apelantă raportat la probațiunea administrată în cauză și la faptul că sarcina probei revine reclamantului.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul intimatei-pârâte A. K. G., avocat Berger Hanna
D. susține pe larg motivele expuse în concluziile scrise depuse la dosar și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună respingerea ca nefondat a apelului, cu consecința menținerii întru totul a sentinței recurate. Fără cheltuieli de judecată. În esență arată că acțiunea este nedovedită și neîntemeiată, factura care face obiectul prezentului litigiu nu a fost semnată și înregistrată, serviciile nu au fost prestate niciodată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2067/0_ a Tribunalului B. Năsăud, pronunțată în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată
de reclamant SC T. T. | S., prin administrator judiciar S. | U. | S., în |
contradictoriu cu pârâtul A. | K. G. . |
A fost obligată reclamanta SC T. T. S., prin administrator judiciar
S. U. S., să plătească pârâtei suma de 16.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Prin acțiunea civilă înreg. sub nr. de mai sus, reclamanta SC T. T.
S., prin administrator judiciar S. U. S., în contradictoriu cu pârâta A. Kornhochheim G. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 62140 euro cu titlu de preț contract neachitat și actualizare a sumei în baza art. 43 Cod comercial și art. 4 din OG nr. 9/2000.
În motivare s-a arătat că în urma solicitării debitoarei, s-a încheiat cu aceasta, în data de_, un contract de marketing, în baza căruia se obliga să caute pe piața din România tineret bovin, pe care debitoarea urma să-1 achiziționeze.
In baza acestui contract au fost identificați vânzători in beneficiul societății germane și pe cale de consecința, s-a negociat și emis factura fiscală din data de_, reprezentând comisionul aferent celor 956 capete indicate de debitor prin fax.
Cu toate că firma din România și-a îndeplinit obligațiile contractuale, debitoarea nu a înțeles să achite factura.
Reclamanta solicită a se constata că această creanță reprezintă obligație de plata restantă.
În drept s-au invocat disp. art. 969, art. 1361 și urm. C.civ., art. 720 indice 3 si urm., art. 274 C pr. civ., art. 43 C. Comercial, art.4 OG 9/2000.
Pârâta A. Kornhochheim G. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că între reclamanta si pârâtă nu s-au derulat nici un fel de relații comerciale fapt pe care l-a învederat încă din momentul judecării ordonanței de plată ce a format obiectul dosarului nr. 1353/_ al Tribunalului
B. -Năsăud.
Pârâta contestă contractul de marketing invocat de reclamantă ca izvor al așa numitelor obligații pretinse, dat fiind faptul că acesta nu poartă nici un fel de ștampilă a pârâtei si mai mult, semnătura de pe pagina doi a acestui contract nu corespunde cu semnătura administratorului societății Markus Hercher, făcând totodată mențiunea ca prima pagină a acestui contract nu este semnată de părți și nici de traducătorul autorizat care apare la finalul actului depus la dosar.
Conform uzanțelor și practicii europene, contractele se semnează pe fiecare pagina spre neschimbare tocmai pentru a nu exista posibilitatea dubiului existenței și asumării unor obligații corelative între părți, condiție neîndeplinită în prezenta speța.
Nu are certitudinea că prima pagina din acest contract ar reprezenta voința liberă și neviciată a părților, ci chiar dimpotrivă, atâta timp cât pârâta nu a avut cunoștință până în anul 2010 despre nici un fel de obligații pe care le-ar fi avut către reclamanți, aceștia timp de trei ani (_ ) neinvocând față de pârâtă absolut nici o pretinsă pretenție. In atare context este mai mult decât suspect faptul că prezenta acțiune, foarte sumar motivată, s-a introdus în fața instanței cu foarte puțin timp înainte de expirarea termenului general de prescripție de 3 ani, chiar dacă suma pretinsă nu este deloc neglijabilă.
În al doilea rând contestă factura emisă în mod unilateral de reclamantă la data de_, în limba germană pe baza căreia solicită prețul pretinselor servicii efectuate în favoarea pârâtei pe tot parcursul anului 2007, în sumă totală de
62.140 euro.
Această factură nu i-a fost comunicată niciodată, ea nu se regăsește in contabilitatea societății pârâte și nu are certitudinea că se regăsește măcar in contabilitatea reclamantei, atâta vreme cât nu are absolut nici un număr de ordine, nu există la dosar dovada comunicării către pârâtă a acestui document fiscal - contabil. De asemenea ea nu cuprinde codul de înregistrare fiscala, pentru a fi posibila facturarea in euro cu TVA zero, conform normelor de procedură fiscală si nici descrierea serviciilor prestate, prețul unitar perceput pentru fiecare serviciu ( bucată ) in parte, fiind trecut decât generic termenul de "comision de intermediere pentru încărcările efectuate de la SC ROMESPA România"".
In atare situație se impune ca reclamanta să facă dovada efectuării serviciilor a căror contravaloare o pretinde, să precizeze în ce au constat acestea, data, locul si numărul de animale pretins achiziționate prin intermediul reclamantei, să prezinte in probațiune documentele justificative care atesta efectuarea acestor servicii pretinse de intermediere si prospectare piața", documentele/certificatele de comerț intracomunitar, documentele de vamă, documentele sanitar veterinare și de selectare a animalelor, procesele verbale de selecționare a acestor animale pentru și în numele societății pârâte, in caz contrar acțiunea urmând a fi respinsă ca nedovedită conform prev. art. 1169 C.civ.
Conform facturii invocate s-ar fi tranzacționat un număr de 956 bucăți pentru care însă nu există nici un document justificativ din care să rezulte că reclamanta ar fi prestat vreun serviciu de intermediere în favoarea pârâtei.
Conform contractului pretins semnat cu pârâta, reclamanta avea obligația de a prospecta piața și de a selecționa animale pe care ar fi trebuit să le cumpere in baza unui protocol de agreare semnat de recepționerul firmei române. Pârâta nu a văzut niciodată vreun astfel de înscris si nici nu a semnat un atare document. De asemenea reclamanta ar fi trebuit să asigure selecționarea, translarea (deplasarea dintr-un loc in altul) si asigurarea formalităților veterinare necesare pentru o eventuală livrare a animalelor selecționate.
Atâta vreme cât societatea reclamantă nu a făcut dovada cu înscrisuri conform contractului încheiat "pe picior" de reclamantă si invocat chiar de către aceasta ca temei al obligațiilor de plată a efectuării serviciilor la care s-ar fi obligat în favoarea acesteia, pentru fiecare animal in parte sau lot de animale pretins selecționate si pregătite pentru livrare, singura soluție pertinentă, legală și temeinică în prezentul dosar este cea de respingere a acțiunii de pretenții.
În ceea ce privește relațiile comerciale derulate cu SC ROMESPA S. O., societate comercială indicată generic de reclamantă in factura din data de_, se menționează că pârâta a inițiat si fructificat relații comerciale directe cu SC ROMESPA S. O. cu mult înainte de luna ianuarie a anului 2007, când pretinde reclamanta că ar fi descoperit aceasta societate pentru a "o pune la dispoziția pârâtei" in vederea inițierii unor raporturi juridice comerciale.
Toate operațiunile comerciale pe care le-a derulat cu SC ROMESPA S. O.
, s-au efectuat în mod direct și nemijlocit cu aceasta, înscrisurile aferente fiecărei operațiuni de vânzare-cumpărare fiind foarte explicite și clare, întocmite fără nici un fel de intermediar sau interpus, iar reclamanta de azi nu are absolut nici o legătură de cauzalitate cu derularea vreunei afaceri împreună cu SC ROMESPA
S. O. . De asemenea nici numărul de capete invocate de reclamantă nu corespunde cu numărul de animale tranzacționate în anul 2007,
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare în care arată că prin întâmpinarea depusă la dosar se contestă autenticitatea contractului de marketing din data de l8.0l.2007, precum și semnătura existentă pe acest înscris.
In acest sens se arată că administratorul debitoarei s-a aflat în B. în data de l8.0l.2007, după cum rezultă fără putință de tăgadă din cuprinsul procurii autentificate de BNP Vaida sub nr.28l/l8.0l.2007. In cadrul aceleași deplasări, s-a perfectat și semnarea contractului de marketing. Se mai reține că dețin și originalul contractului de marketing și în eventualitatea solicitării de către debitoare a unei expertize grafologice se exprimă disponibilitatea de a depune la dosar actul în original.
Privitor la lipsa ștampilei societății debitoare, precum și la lipsa semnăturilor pe fiecare pagină a contractului, acestea nu sunt în măsură să atragă nevalabilitatea obligațiilor legal și voluntar asumate de părțile contractante.
In legătură cu susținerile debitoarei privitoare la faptul că aceasta nu a avut cunoștință de existența facturii, precum și ca răspuns la "suspecta"; rămânere în pasivitate a societății reclamante timp de aproape 3 ani, se arată că în data de 26.0l.2009, deci la un an de la emiterea facturii, s-a transmis debitoarei prin BEJ Manchevici M. o notificare privind plata sumei de 62.l40 euro și s-a anexat la această notificare atât contractul cât și factura fiscală.
De asemenea, între părți s-au purtat două litigii pe calea somației de plată, și anume unul în cursul anului 2009 (dosar nr. 943/ll2/2009) și altul în cursul anului 20l0 (dosar nr.l353/ll2/20l0), fiind astfel indiscutabil ca reclamanta nu a rămas "în mod suspect"; în pasivitate.
In baza contractului de marketing, societatea reclamantă, prin reprezentanții, a participat la sediul SC Romespa S. la selecționarea bovinelor ce urmau a fi livrate pârâtei. Este real că nu s-a încheiat un protocol de agreere, dar acest aspect nu are nicio relevanță, dovada îndeplinirii de către reclamantă a obligațiilor contractuale urmând a fi făcută prin alte mijloace permise de lege.
Se supune atenției un script emanat de la pârâtă, script prin care, la data de 20.0l.2008, pârâta confirmă faptul că în cursul anului 2007 a importat "956 bucăți animale". Pârâta a comunicat telefonic numărul de capete importate pe anul 2007, reclamanta a emis factura din data de 2l.l2.2007 pentru 956 de capete, iar ulterior (_ ), i s-a confirmat și prin fax numărul de bovine importate de debitoare. Se mai arată faptul că reclamanta a comunicat prin fax factura fiscală emisă la data de 2l.l2.2007, dar din păcate nu deține o dovadă scrisă în acest sens. Oricum ceea ce nu se poate contestat este faptul că factura a fost comunicată debitoarei, cel mai târziu prin BEJ Manchevici M. la data de 26.0l.2009.
Se subliniază faptul că societatea reclamantă a înregistrat în contabilitatea proprie factura în discuție, a plătit taxele la bugetul de stat corespunzătoare, și din informațiile sale rezultă că și pârâta și-a efectuat înregistrările în contabilitate aferente acestei facturi. Oricum, chiar dacă nu și le-ar fi înregistrat, asta nu poate în nici un caz să reprezinte un temei pentru neplata obligațiilor legale asumate.
Referitor la condițiile de formă ale facturii fiscale se arată faptul că aceasta s-a emis în formatul prevăzut de legislația română, având toate datele înscrise, iar varianta în limba germană reprezintă forma tradusă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt că prin acțiunea formulată reclamanta aflată în insolvență solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 62.l40 euro reprezentând c/valoarea serviciilor de marketing prestate pârâtei.
Aceste servicii ar fi constat potrivit afirmațiilor reclamantei în selecționarea unui nr. de 956 de exemplare de tineret bovin pentru un comisiona de 65 euro (cap de animal de la SC ROMESPA S. societate cu sediul în O. în cursul anului 2007.
Pârâta se opune admiterii acțiunii motivat de faptul că nu datorează această sumă reclamantei deoarece aceasta nu i-a prestat serviciile invocate. In acest sens pârâta arată că într-adevăr a achiziționat de la SC Romespa S. tineret bovin, dar aceasta a făcut-o în baza relațiilor contractuale pe care le-a avut cu acest furnizor fără a fi nevoită să apeleze la un intermediar respectiv la societatea reclamantă.
Reclamanta a înțeles să își probeze susținerile prin copiile unei convenții intitulată contract de marketing, a unei facturi, a unui mesaj transmis prin fax și prin audierea a doi martori.
Pârâta l-a rândul său în dovedirea poziției sale a administrat un probatoriu constând în audierea a doi martori, evidența sa contabilă din anul 2007, facturile și certificatele de comerț intracomunitar emise către ea de SC Romespa SA în anul 2007.
Examinând probatoriul administrat în cauză tribunalul a apreciat că acțiunea se impune să fie respinsă.
Astfel, contractul nu este semnat pe fiecare pagină conform uzanțelor europene, factura este un act unilateral care nu a fost însușit de pârâtă și a fost semnată în calitate de administrator de numitul M. H. V. iu care audiat fiind în calitate de martor a arătat că el se ocupa de selecția propriu-zisă a animalelor iar de întocmirea facturilor se ocupa martora Toderici R., precum și faptul că de la SC Romespa S. s-au achiziționat între l50 - l80 de animale și nu 956 cât se invoca în acțiune (f.53).
De asemenea, se constată că reclamanta nu a fost în măsură să depună la dosar protocolul de agreere de care se face vorbire în contract și care să ateste livrarea efectivă a animalelor.
Pârâta în schimb a depus la dosar bilanțul contabil pe anul 2007 precum și un înscris întocmit de consilierii fiscali a-i pârâtei care atestă faptul că în documentele sale fiscale nu apar date referitoare la existența unor raporturi comerciale între reclamantă și pârâtă (f.69-93).
De asemenea pârâta a mai depus la dosar facturi și certificate de comerț intercomunitar care dovedesc existența raporturilor comerciale directe dintre pârâtă și SC Romespa S. (f.94-.l27).
Aceste raporturi directe fără intermediari sunt confirmate și de martorul Montserat Ramirez care a avut calitatea de administrator al SC Romespa S. și care a arătat că "în relațiile cu A. nu a avut niciodată nevoie de intermediari";. De asemenea din declarația sa rezultă că SC Romespra S. a avut relații comerciale atât cu reclamanta cât și cu pârâta dar în mod separat (f.55- 56).
De asemenea din coroborarea afirmațiilor martorilor Montserat Ramirez și Herchel Markus Josef Werner rezultă că comisionul de intermediere era de 5 eurocenți/kg putându-se ajunge la 5-l0 euro pe cap de vită dar în nici un caz la un comision de 65 euro pe cap de vită astfel cum apare trecut în contractul invocat de reclamantă.
Având în vedere aspectele astfel reținute‚ instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor de principiu ale art. ll69 C.civil, în sensul că reclamanta nu a reușit să facă în cauză dovada faptului că în anul 2007 i-a intermediat pârâtei achiziționarea unui nr. de 956 de exemplare de tineret bovin de la SC Romespa S. .
In baza prev.art.274 C.pr.civ, instanța a obligat reclamanta SC T. T.
S. să plătească pârâtei A. Kornhochheim G. suma de l6.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. U. S., in calitate de lichidator judiciar al SC T. T. S. - societate in procedura de
faliment, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive formulată de apelantă, si pe cale de consecința, obligarea pârâtei la plata: sumei de 62.140 euro, cu titlu de preț contract neachitat; actualizarea sumei in baza art. 43 Cod comercial si OG 9/2000 (6 %/an); cheltuieli de judecata.
Motivând apelul formulat, se învederează următoarele:
Calificarea căii de atac. În mod eronat a calificat instanța de fond calea de atac ca fiind recursul deoarece obiectul acțiunii a fost acțiune în pretenții cu o valoare de peste 100.000 lei.
Motivele apelului. Prin Sentința comercială nr. 2067/2012, pronunțată de Tribunalul B. în prezentul dosar, s-a respins ca neîntemeiata, acțiunea formulata reclamant S.C. T. T. S. prin administrator judiciar U. IPURL, in contradictoriu cu A. KORNHOCHHEUVI GmbH, cu sediu procesual ales la sediul avocatului Berger Hanna din O., str. G. E. nr. 17, ap. 10, jud. Bihor.
In esența, acțiunea a fost respinsa pe următoarele considerente :
Contractul nu este semnat pe fiecare pagina;
Eronat retine instanța ca de la Romespa s-au achiziționat 150-180 de animale, acesta fiind echivalentul maxim al unui singur camion si acela de structura mica (nr. de capete încărcat intr-un camion variază funcție de greutatea medie ceruta/cap, de la 180 capete, când greutatea medie este de cea
100 kg/cap, la 65 capete când greutatea medie este de 300 kg/cap). De altfel însuși faxul venit de A. in baza căruia a fost emisa factura, confirma un total de 956 capete, ceea ce înseamnă ca prețul s-a negociat/cap greutate medie si nu / kg ( fila 53 din dosar);
Eronat a înțeles instanța noțiunea de protocoale de agreere, a căror necesitate nici nu este prevăzuta expres in regulamentele ce condiționează exportul de animale vii, acestea constând in realitate in anexele sanitar veterinare care confirma starea de sănătate si identifica fiecare animal in parte (după aderarea la UE, animalele au pașapoarte individuale si se întocmește o lista cu acestea, lista care apare direct pe formularul de transport intra - comunitar ).
Instanța a trecut sub tăcere lipsa înscrisului solicitat de reclamanta sau rezultat in urma unei expertize contabile, care sa demonstreze ca factura noastră nu a fost contabilizata de către A. ; deoarece înscrisul depus in instanța de către parata sub semnătura propriei societăți de contabilitate, nu demonstrează ca aceasta nu si-a înregistrat cheltuiala cu comisionul, care determina in ultima instanța micșorarea datoriilor către buget cu titlu de impozit pe profit (cu cat cheltuiala este mai mare cu atât impozitul de achitat este mai mic, ori comisioanele se înregistrează la capitolul cheltuieli cu serviciile efectuate de terți); Reclamanta nu contesta faptul ca, este posibil ca in a doua jumătate a anului 2007, după cum rezulta din documentele de export depuse la dosar, sa fi existat si raporturi comerciale directe intre A. si Romespa, dar asta nu impietează cu nimic asupra numărului de capete confirmat a fi facturat si nici
asupra condițiilor contractuale negociate la începutul anului 2007. Comisionul negociat si înscris in contract, a fost prea mare.
In fapt, Ia data de_ între apelantă și pârâtă s-a încheiat un contract de marketing prin care S.C.T. T. S. B. s-a obligat să caute pe piața din România și Ungaria (nu numai de Ia Romespa O. ) tineret bovin pe care pârâta urma să îl achiziționeze. De asemenea, angajații subscrisei urmau să se ocupe și de selecționarea efectivă a animalelor care urmau să fie livrate în G., dar mai ales de formalitățile necesare întocmirii tuturor actelor și procedurilor veterinare. Pentru aceste activități reclamanta urma să primească un comision de
65 Euro/cap, comision care includea și eventualele cheltuieli ocazionate de
activitatea apelantei (deplasări, plați recoltarea probe veterinare, plați analize, etc
).
Privitor la acest contract, singurele apărări ale debitoarei au fost acelea că nu este semnat pe fiecare pagină, că semnătura de la finalul actului nu aparține administratorului, și comisionul fixat este mult peste cel uzual de la aceea vreme, aspecte însușite si de către Tribunal.
Din probele administrate în cauză, rezultă că administratorul statutar al pârâtei, în ciuda susținerilor inițiale din întâmpinare, recunoaște semnătura de pe contractul de marketing ca fiind a sa (declarație Hercher Markus Josef Werner) situație în care este indiscutabil că pârâta, prin reprezentantul său legal, a acceptat expres comisionul negociat de 65 Euro /cap și nu a exprimat obiecții cu privire la valoarea comisionului nici la momentul semnării și nici ulterior.
În aceste condiții obligațiile sunt legal asumate de pârâtă și prin sentința judecătorească instanța nu se poate pronunța asupra oportunității economice a acceptării unui comision peste cel practicat pe piață la momentul tranzacției, cuantumul comisionului fiind cel negociat și fixat de către părți, iar potrivit art. 969 C.civ., obligațiile legal asumate au valoare de lege între părți. De asemenea acesta, (comisionul), era fixat peste valoarea de pe piață, deoarece reclamanta făcea cheltuieli suplimentare pentru obținerea unor analize speciale de la institutul Pasteur, cu deplasarea si cu plata probelor efectuate, care prin natura lor nu puteau fi evidențiate în actele contabile.
Formatul contractului nu este susceptibil de a fi falsificat si încercările administratorului de a-si recuza semnătura (când s-a cerut expertiza grafologica
), s-au soldat cu recunoașterea lui. In final, faptul că contractul nu este semnat pe fiecare pagină nu are absolut nici o valoarea juridică în speță.
Pentru încasarea contravalorii serviciilor prestate, reclamanta a emis factura fiscală nr. 2042995/_ în sumă de 62.140 Euro, reprezentând valoarea comisionului negociat prin fax, pentru importul de către pârâtă de pe piața din România, în anul 2007, a unui număr de 956 animale confirmate de către A. ulterior, la începutul anului 2008. Având in vedere operațiunile de intermediere, reclamanta nu întocmea acte care sa însoțească transportul si nici nu ținea o evidenta a exporturilor sau a numărului de capete încărcat pe fiecare camion. Acestea i-au parvenit mai întâi telefonic, după care a cerut si o confirmare pe fax, pentru a avea o baza in virtutea căreia a facturat 956 si nu 1214 capete sau 921.
Privitor la factura fiscală singurele apărări ale pârâtei legate de această factură, sunt faptul că factura nu le-a fost comunicată și că ea nu conține codul fiscal al pârâtei.
Este real că nu putem face dovada comunicării directe către A. a facturii fiscale, deoarece inițial comunicarea s-a făcut prin fax, iar înmânarea originalului s-a făcut personal administratorului Herchel Markus Josef Werner prin poștă ( împreună cu factura pentru comisionul negociat pe o alta societate Landgut Kornhochheim, dupa ce a achitat 10.000 euro, echivalentul unei parti din acest comision datorat de către Landgut). Facturile au fost solicitate expres prin corespondenta fax a fi transmise in original, dar lipsa unei dovezi de inmanare directa, nu poate fi folosit de pârâtă ca modalitate de eschivare de la plata obligațiilor legal asumate.
Reclamanta arată că se pot aduce dovezi indirecte, referitor la acest tip de înregistrare a cheltuielilor.
Esențial, pentru dezlegarea litigiului dedus judecații este si faptul ca, reclamanta a cerut instanței sa dispună, prezentarea unui act emanând de la organul fiscal german care sa confirme ca, in evidenta contabila a lui A. din anul 2007, nu este înregistrata factura originala (factura care i-a fost ceruta
insistent timp de peste 6 luni si care i-a fost trimisa prin posta administratorului Hercher asa cum se arată mai sus, pe adresa de acasă ).
Aspectul este demonstrat si de aliniatul 4 din fila 74, unde consultanții menționează ca: "o evaluarea a conformității documentelor si datelor ramase, nu reprezintă obiectul comenzii noastre ".
Studiind documentele depuse la dosar constatam ca, sub semnătura contabilului societății ( Steuerberater = consultant fiscal ), parata a evitat depunerea înscrisului solicitat, o suma aproximativa = 71.915,44 euro fiind stornata din evidenta lui A. - fila 90 verso ( fila cunatifica evoluția imobilizărilor in perioada_ -_, confirma data achiziției imobilizărilor ca fiind_, face intrata suma la A. in_ si ieșita in_, dar pe numele S.C.Nurbimagro S. Feldru, jud. BN, cu care in adevăr avea relații comerciale in anul 2002 ). Daca achiziția s-a făcut in 2002, se pune întrebarea de ce a fost necesara inregistrarea sumei la începutul anului 2007, pentru a ieși suma la finele anului 2007. O alta operațiune contabila de acest gen nu mai exista, ceea ce ne determina sa presupunem o compensare, in coniventa cu consultanții fiscali. Având in vedere ca S.C.Nurbimagro S. Feldru este in faliment din 2005 tot sub administrarea, se poate confirma ca in adevăr falita S.C.Nurbimagro S. are evidențiat in tabloul creditorilor, firma A. Kornhochheim G., cu aceiași adresa. Reclamanta presupune in prima faza o compensarea a debitului Nurbimagro cu creditul T. T. ( ambele firme romanești din B. si cu sume de aceiași ordine de mărime); si in faza a doua, eliminarea creditorului T. din evidente si inscrierea debitorului falit Nurbimagro cu o valoare reclamata a fi prescrisa deoarece datează de 5 ani (2002, ultimul aliniat de pe fila 92 confirma ca nu au mai rămas obligații cu perioada mai mare de 5 ani ).
Ceea ce este indubitabil, este că societatea reclamanta a înregistrat în contabilitatea proprie factura în discuție, a plătit taxele (impozit pe profit) la bugetul de stat, și conform argumentelor ca urmare a analizării bilanțului A.
, rezultă că și pârâta și-a efectuat înregistrările în contabilitate aferente acestei facturi, operația fiind ascunsa prin compensarea descrisa mai sus ( nu ar avea nici o rațiune insistenta cu care s-au cerut originalele pentru A., si pentru Landgut, din partea S.C. Mariscris comerț servicii si S.C.T. T., știut fiind ca fiscul de oriunde este el, cere ca in contabilitate cheltuielile sa fie deduse in baza unor acte originale ) . Din păcate singura dovadă prin care puteam dovedi înregistrarea facturii fiscale în contabilitatea pârâtei (și implicit realitatea și comunicarea facturii) era printr-o expertiză contabilă realizată în cauză, probă căreia reclamanta îi susține în continuare utilitatea sau, printr-un înscris sub antetul fiscului german, care sa confirme existenta sau inexistenta facturii in actele A. Kornhochheim GmbH G. .
Adeverința depusă de către pârâtă provine de la consilierii fiscali al pârâtei (corespondentul german pentru societatea de contabilitate), deci implicit emană de la pârâtă. Consilierii fiscali, afirma in declarația de început ca au dat "căutare rapida", în opinia reclamantei superficiala. Societatea debitoare s-a obligat să depună la dosar documente emanând de la finanțele germane și nu de la contabilul pârâtei. Și instanța de judecată, prin încheierea de ședința din data de_, confirmă faptul ca parata nu a depus actele solicitate emanând de la organele fiscale germane, acte care ar fi putut dovedi înregistrarea lor cu scopul de a diminua baza de impozitare in G. . Față de aceste aspecte este indiscutabil că numai expertiza contabilă putea releva existența facturii fiscale reclamate de subscrisa în contabilitatea pârâtei, sau un act sub antetul fiscului german care sa confirme inexistenta facturii; daca onorata instanța nu considera suficienta logica argumentației susținuta de dovezile indirecte.
Referitor la înscrierea codului fiscal al pârâtei pe factură, documentul fiscal întocmit de reclamanta conține (în varianta originală în limba română), toate condițiile de formă și fond prevăzute de lege pentru facturile fiscale (inclusiv codul fiscal al pârâtei), iar varianta în limba germană reprezintă doar forma tradusă.
Referitor la numărul de capete pentru care s-a calculat comisionul, după cum s-a mai învederat și anterior, pârâta i-a comunicat telefonic numărul de capete importate pe anul 2007, reclamanta a emis factura în data de_ pentru 956 de capete, iar ulterior (_ ) i s-a confirmat și prin fax numărul de bovine importate de către debitoare.
In mod eronat retine instanța ca, filele 94-127 demonstrează existenta raporturilor comerciale directe, deoarece o statistica sumara arata astfel: Fila 94 - export de 90 capete in_ ,
Fila 99 - export de 100 capete in_ Fila 103 - export de 100 capete in _
Fila 107 - export de 120 capete in 26.07.07
Fila 111 si 114 - export de 30 + 70 capete in_ Fila 117 - export de 100 capete in _
Fila 121 - export de 85 capete in_ .
Filele intermediare conțin actele anexa fiecărui export.
In total s-au importat 956 capete in G., 261 capete in prima jumătate a anului 2007 de la diversele societăți mai jos enumerate, diferența de 695 capete in a doua jumătate si numai de la Romespa.
In toate cazurile, actele nu poarte amprenta S.C.T. T. .
Referitor la faxul care confirmă numărul de bovine importate, în mărturia sa, administratorul statutar al pârâtei Hercher Markus Josef Werner confirmă că hârtia emană de la pârâtă, că antetul este al societății sale, că este semnat de soția sa și că de regulă aceasta "semnează acest fel de faxuri". Faptul că acest fax este ulterior nu are absolut nici o importanță, deoarece reclamantei inițial i s-a comunicat numărul de animale telefonic, iar faxul i s-a trimis numai când a cerut și o confirmare scrisă, pentru a avea totuși o baza.
În ceea ce privește dovada activităților desfășurate de reclamanta în beneficiul pârâtei, încă de la început trebuie subliniat și avut în vedere că acestea nu au fost prestate numai pentru importul de la societatea Romespa O., ci pentru toate importurile realizate de pe teritoriul României. Astfel este înscris în contractul de marketing recunoscut de reprezentantul pârâtei, astfel este înscris și în factura fiscală (varianta în original în limba română). S-a arătat și anterior că înscrierea sintagmei "de la romespa" în traducerea facturii fiscale este rezultatul unei erori materiale (având in vedere ca procentul cel mai mare provenea de la Romespa) și nu poate în nici un caz să servească drept bază pentru refuzul pârâtei de a-și achita obligațiile de plată legal asumate.
Martorii reclamantei au arătat în detaliu toate activitățile prestate de reclamanta, precum și faptul că, în anul 2007, activitățile reclamantei în beneficiul pârâtei au fost prestate pentru importurile realizate de A. de la mai multe societăți comerciale din România: Romespa O., Europeenne Sibiu S.R.L., Primo Cezar Brașov, Agraria Rom Prod B. si altele. Actele de export nu poarta amprenta intermediarului, ci doar a firmei exportatoare ( care are o abilitare in acest sens). Acest aspect nu a fost luat in considerare de către instanța si nici nu a fost contrazis de către martorii paratei.
Și administratorul pârâtei, în mărturia sa, recunoaște că 90 % (o parte) dintre animalele importate de pe teritoriul României proveneau de la Romespa ( ceea ce justifica oarecum înscrierea acestei firme in factura de comision), desi
daca raportam nr. de capere rezultat din actele depuse la dosar ( 695 ), la nr. de capete total confirmat a fi fost importat, procentul este mai mic (~72,7 %).
Din depoziția de martor a d-lui Hercher, rezulta ca astăzi nu mai importa tineret bovin din România din cauza condițiilor sanitar veterinare ( cu toate ca martorul Monserat Ramirez afirma ca exportul nu ridica nici un fel de problem, fiind liber ); ceea ce confirma odată in plus, serviciul făcut de noi in recoltarea, transportul si realizarea analizelor sanitar veterinare la Institutul pentru Diagnostic si Sănătate Animala Pasteur București, privind rinotraheita bovina infectioasa, uzual IBR, cu care animalele nu trebuiau sa fie infectate.
Singurul aspect pe care martorii pârâtei au insistat și au fost de acord, este acela că A. nu a avut niciodată nevoie de intermediere pentru importul de animale.
Aspectele sunt indiscutabil nereale, deoarece chiar martorul Monstserrat Ramirez arată că până la aderarea României la UE (anul 2007) intermedierea dintre Romespa și A. s-a făcut printr-o societate olandeză, ( pentru care in paranteza fie spus, martora T. R. a făcut oficiul de translator cu mult înainte, aceasta lucrând ca reprezentanta pentru o firma olandeza importatoare de animale in România, inca din 1992 ). Din toamna anului 2006 (după moartea intermediarului olandez), a intrat ca intermediar reclamanta în locul societății olandeze ( efectuând mai multe servicii si serviciul de translare ).
De asemenea ca, Agrahandel nu a putut produce nici o proba,cu care sa demonstreze ca a făcut importuri directe de la Romespa, inainte de a semna contractul cu reclamanta, care își rezervă dreptul de a pune la dispoziția Curții spre vizualizare, probe indirecte, care demonstrează ca aceasta activitate de intermediere a făcut-o reclamanta in beneficiul A. si Romespa, de la finele anului 2006.
Dacă situația nu ar fi stat așa și pârâta nu ar fi avut nevoie de ajutor în ceea ce privește importul de animale de pe teritoriul României, nu ar mai fi încheiat contractul de marketing la începutul anului 2007 in luna ianuarie (contract recunoscut în final de pârâtă), sau ar fi înscris pe contractul de marketing "exclusiv importuri realizate de la Romespa" O. .
Concluzia este că societatea a prestat activități în beneficiul pârâtei, dar aceasta încearcă sa nu achite comisioanele asupra cărora am convenit.
Fata de cele de mai sus, reclamanta solicită instanței de control judiciar ca în baza art. 296 C.pr.civ să admită apelul, să dispună schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive formulate de apelanta.
Se solicita ca prin decizia pronunțata, sa se dispună actualizarea sumei conform OG 9/2000 ( 6 % / an, contractual fiind in valuta ).
Cu cheltuieli de judecata.
Intimata pârâtă SC A. KORNHOCHHEIM GmbH a depus la dosarul cauzei note de ședința / concluzii scrise (f. 12), prin care a solicitat respingerea recursului cu consecința menținerii ca temeinica si legala a sentinței atacate. Cu cheltuieli de judecata reprezentând onorar avocațial.
Tribunalul Bistrița Năsăud a pronunțat o hotărâre legala, temeinica si bazata pe întregul material probatoriu administrat in dosar care a fost analizat de judecătorul fondului atent si interpretat corect si obiectiv, nu speculativ si prezumtiv cum încearcă reclamanta apelanta/recurenta sa o facă.
Instanța de fond in mod corect a reținut ca reclamanta apelanta /recurenta nu a făcut dovada faptului ca in anul 2007 a intermediat in favoarea intimatei achiziționarea unui număr de 956 de exemplare de tineret bovin de la SC ROMESPA S. pentru care sa poată pretinde suma de bani ce formează obiectul cererii de chemare in judecata.
Reclamanta incearca prin motivele de apel /recurs sa convingă instanța de judecata ca a prestat aceste servicii fara insa a avea absolut nici un fel de document justificativ in acest sens, făcând numai supoziții si afirmații la adresa societății noastre, a reprezentanților noștri fiscali legate de chestiuni care exced obiectul dosarului.
Realitatea insa este cu totul alta si ea a fost înțeleasa pe deplin de instanța de fond care având la baza probatoriul consistent si obiectiv precum si depoziția unui martor ocular si obiectiv, neimplicat in litigiu ( reprezentantul societății SC ROMESPA S. - străin de aceasta cauza).
Astfel:
Intre reclamanta apelanta/recurenta si societatea intimată s-au derulat nici un fel de relații comerciale fapt învederat încă din momentul judecării ordonanței de plata ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B. Năsăud - a depus la dosarul cauzei o copie a hotărârii pronunțata in acel dosar. Persoanele fizice - reprezentanți ai părților se cunosc, insa nu au derulat niciodată prin intermediul societăților comerciale litigante niciun un fel de contract de intermediere deși parțial au mai avut anumite relații de afaceri, fara insa a implica societățile din litigiu sub forma unui contract real si efectiv de comision cu un comision de 65 EURO/cap de animal, suma colosala pe care nu ar negocia-o nimeni, acest preț putând echivala uneori cu însăși prețul unui animal mic cumpărat.
Așadar, intimata a contestat contractul de marketing invocat de reclamanta ca izvor al așa numitelor obligații pretinse de la intimată, contract depus in copie la dosarul cauzei de reclamanții apelanti/recurenti, dat fiind faptul ca acesta NU poarta nici un fel de stampila a societății intimate si mai mult, semnătura de pe pagina doi a acestui contract nu corespunde cu semnătura administratorului societății noastre dl Markus Hercher, facand totodată mențiunea ca prima pagina a acestui contract nu este semnata de parti si nici de traducătorul autorizat care apare la finalul actului de pus la dosar.
Conform uzanțelor si practicii europene, contractele se semnează pe fiecare pagina spre neschimbare tocmai pentru a nu exista posibilitatea dubiului existentei si asumării unor obligații corelative intre părți, condiție neîndeplinita in prezenta speța. Intimata arată că nu există certitudinea ca prima pagina din acest contract ar reprezenta voința libera si neviciata a pârtilor, ci chiar dimpotrivă, atâta timp cat intimata nu a avut cunoștința pana in anul 2010 despre niciun fel de obligații pe care le-am fi avut către reclamanți apelanti/recurenti, aceștia timp de trei ani (_ ) neinvocând fata de intimata absolut nici o pretinsa pretenție.
Fata de cele de mai sus, instanța de fond in mod corect a motivat hotărârea de fond cu privire la certitudinea cuprinsului contractului prezentat in copie la dosar.
Pe de alta parte chiar si in situația in care reprezentantul societății intimate care a fost si audiat ca martor in prezentul dosar, ar fi semnat pe pagina 2 acest contract, instanța de fond a reținut in mod corect ca reclamanta apelanta / recurenta nu a efectuat absolut nici un fel de serviciu fata de societatea intimata, asa cum generic se stipula in cuprinsul contractului cadru. Faptul ca nu s-au efectuat absolut nici un fel de servicii in favoarea societății noastre rezulta fara putința de tăgada atât din declarația martorului Markus Herchel dar si din declarația martorului Monserrat Francisco - care nu are nici o legătura de cauzalitate cu prezentul dosar si din care rezulta ca referitor Ia societatea comerciala SC ROMESPA S. pentru care s-a facturat cu titlu de comision întreaga suma de către reclamanta de azi (a se vedea factura fiscala in limba germana si tradusa legalizat) prezentata ca temei juridic izvor al obligațiilor de
plata, MARTORUL a declarat ca înca din anul 2000 si inclusiv in anul 2007 subscrisa si SC ROMESPA S. a derulat activități comerciale de vânzare- cumpărare animale în mod direct fara nici un fel de intermediar. De altfel însăși apelanta/recurenta recunoaște in motivele de apel ca societatea noastră NU a avut niciodata nevoie de intermediere in relațiile cu SC ROMESPA S. .
In al doilea rând intimata a contestat factura emisa in mod unilateral de reclamanta la data de_, in limba germana pe baza căreia solicita prețul pretinselor servicii efectuate in favoarea intimatei pe tot parcursul anului 2007,
"comision de intermediere pentru încărcările efectuate de la ROMESPA ROMÂNIA
- total 956 bucati";, in suma totala de 62.140 EURO.
Intimata solicită instanței să înlăture motivele invocate de apelanta/recurenta privitoare la "înmânarea directa "a acestei facturi, practica aceasta fiind imposibila si inexistenta intre doua societăți comerciale cu sediile in doua tari diferite si sa constate ca din toate probele administrate in cauza rezulta faptul ca aceasta factura nu i-a fost comunicata niciodată, ea nu se regăsește in contabilitatea societății intimate, si nu are certitudinea ca se regăsește măcar in contabilitatea reclamantei, atâta vreme cat nu are absolut nici un număr de ordine, nu exista la dosar dovada comunicării către intimata a acestui document fiscal - contabil. De asemenea ea nu cuprinde codul de înregistrare fiscala al intimatei pentru a fi posibila facturarea in EURO cu TVA zero, conform normelor de procedura fiscala si nici descrierea serviciilor prestate către noi, prețul unitar perceput pentru fiecare serviciu (bucata) in parte, fiind trecut decât generic termenul de "comision de intermediere pentru încărcările efectuate de la SC ROMESPA România". In atare situație toate motivațiile făcute de apelanta prin care încearcă sa "paseze" in sarcina intimatei dovedirea pretențiilor lor, contrar prevederilor art. 1169 cod civil sunt lipsite de orice fundament juridic.
Esența chestiunii dedusa judecații nu este aceea de a dovedi cine si-ar fi înregistrat si unde vreun document fiscal (deși intimata cu buna credința a prezentat la dosar mai multe documente decât era necesar in lipsa dovezilor din partea reclamantei apelante/recurente a prestării serviciilor pentru care se solicita niște bani) ci consta in prezentarea unor dovezi din care sa rezulte ca aceasta reclamanta a efectuat in mod efectiv si realmente servicii de intermediere, selecționare, translare de animale vii pentru noi. aceste operațiuni nu se fac doar verbal ci - așa cum a dovedit intimata in relația directa cu ROMESPA S. - se fac pe baza unor înscrisuri doveditoare.
In atare situație atâta vreme cat reclamanta apelanta/recurenta nu a făcut dovada - pentru ca nici nu avea cum sa o facă - a efectuării serviciilor a căror contravaloare o pretinde de la intimata. Nu a putut dovedi in ce au constat acestea, data, locul si numărul de animale pretins achiziționate de intimata prin intermediul reclamantei de la SC ROMESPA S. si nici de la alte firme, nu a putut prezenta instanței de judecata in probațiune documentele justificative care atesta efectuarea acestor servicii pretinse de intermediere si prospectare piața" documentele/certificatele de comerț intracomunitar, documentele de vama, documentele sanitar veterinare si de selectare a animalelor, procesele verbale de selecționare a acestor animale pentru si in numele societății intimate, acțiunea a fost respinsa in mod corect de instanța de fond pe de-o parte ca nedovedita in baza prev art 1169 C.civ., iar pe de alta parte ca vădit neîntemeiata ținând cont de contraprobele făcute, si anume:
Intimata a depus la dosarul cauzei documentația contabila precum si o adresa oficiala de la auditorii societății intimata din care rezulta ca in contabilitatea societății nu a fost si nici nu este înregistrata vreo factura fiscala de la reclamanta. Aceste documente însoțite de înregistrările si declarațiile auditorilor externi care auditeaza sunt documente deplin valabile si nu pot fi
contestate de un terț care pretinde in mod cu totul nejustificat ca intimata ar fi întocmit documente neconforme pentru întregul an de referința doar pentru a nu justifica o singura factura ( cea de la reclamanta ). Afirmațiile sunt puerile si pe de alta parte nu au nici un fel de relevanta in dosar ținând cont de faptul ca reclamanta apelanta nu si-a dovedit propria acțiune.
Intimata a audiat martorii care au relatat pe larg care era modalitatea de lucru cu SC ROMESPA S. si cum s-a derulat aceasta in mod direct - si fara intermediari- pe parcursul timpului, inclusiv in anul 2007. Martorul Monserrtat Francisco a precizat totodată ca pe parcursul anului 2007 intimata a achiziționat de la SC ROMESPA un număr de aprox. 700 de animale. Rezulta ca nici măcar numărul de 956 indicat "din burta " de reclamanți nu corespunde realității si asta datorita faptului ca reclamanta nu a avut nici o legătura de cauzalitate cu operațiunile de vânzare cumpărare, fara a mai vorbi despre o intermediare. Conform susținerilor reclamanților aceștia aveau obligația sa selecționeze animalele, sa le sorteze, sa întocmească actele, dar reclamanta nu numai ca nu a făcut nimic din toate acestea dar nici măcar nu stia exact cate animale a achiziționat intimata de la SC ROMESPA in anul 2007, pretis la plata.
Intimata a depus totodată înscrisuri din care rezulta ca SC ROMEPSA S. a întocmit in mod direct, fara intermediar toate documentele necesare in vederea vânzării, transportului, documentele sanitar veterinare pentru fiecare animal vândut noua. In total, condrom acestor documente, a achiziționat direct de la SC ROMESPA S. in anul 2007 un număr de 695 de animale. Aceste operațiuni erau firești deoarece SC ROMESPA S. avea exact acest obiect de activitate iar intimata lucra cu ei in aceasta maniera de peste 7 ani si nu a avut niciodată nevoie de intermediari. Este si ilogic sa plătești un intermediar daca poti avea relația comerciala direct cu vânzătorul, pe care il cunostin cu mult inanite de anul semnării pretinsului contract.
Toate contraprobele administrate de intimata si indicate mai sus răstoarnă susținerile reclamantei apelante/recurente care pretinde in continuare in mod superficial ca in conformitate cu factura invocata necomunicata intimatei, s-ar fi tranzacționat un număr de 956 bucăți (intimata nu știe la ce tip de bucati se face referire existând foarte multe tipuri de bovine ce ar fi putut fi tranzacționate, termenul de tineret bovin folosit in contract este foarte generic) pentru care insa nu exista nici un document justificativ din care sa rezulte ca reclamanta ar fi prestat măcar un singur serviciu de intermediere in favoarea intimatei. Insa aceste aspecte considera intimata ca au fost clarificate de martorul Francisco Monserrat care a lămurit pe larg stare de fapt existenta intre părți si pe care instanța de fond a înțeles-o pe deplin.
Chiar si in ipoteza in care s-ar admite ca martorii reclamantei ar fi fost prezenți ocazional la O., acest lucru nu echivalează cu o operațiune efectiva de prestări servicii in favoarea intimatei, mai ales ca ambii martori ai reclamantei au declarat ca făceau si ei afaceri cu animale, fiind in branșa din 1992, deci aceștia aveau un interes direct sa viziteze firma ROMESPA - aceasta fiind cel mai mare producător din tara la acea data. Pe de alta parte martorul M. H. a declarat ca a văzut un număr de maxim 150-180 de animale, declarație care NU corespunde cu numărul real al tranzacțiilor făcute de Romespa cu noi, ceea ce duce cu gândul la o cu totul alta tranzacție efectuata de acesta in nume propriu.
Conform contractului pretins semnat cu intimata, reclamanta avea obligația de a prospecta piața si de a selecționa animale pe care societatea noastră ar fi trebuit sa le cumpere in baza unui protocol de agreere semnat de receptionerul firmei române. Intimata nu a văzut niciodată vreun astfel de înscris si nici nu a semnat un atare document. De asemenea reclamanta apelanta/recurenta ar fi trebuit sa asigure selecționarea, translarea ( deplasarea
dintr-un loc in altul) si asigurarea formalităților veterinare necesare pentru o eventuala livrare a animalelor selecționate in favoarea noastră. In legătura cu acest aspect, martora T. a si recunoscut ca nu a întocmit niciodată nici un fel de înscris in acest sens. Ținând cont de aceste aspecte, instanța de fond in mod corect a reținut ca NU exista documente întocmite de reclamanta si nici un fel de protocol de agreere care sa ateste efectuarea vreunui serviciu.
Atâta vreme cat societatea reclamanta nu a făcut dovada cu înscrisuri - conform contractului încheiat "pe picior" de reclamanta si invocat chiar de către aceasta ca temei al obligațiilor de plata - a efectuării serviciilor la care s-ar fi obligat in favoarea noastră, pentru fiecare animal in parte sau lot de animale pretins selecționate si pregătite pentru livrare către noi, soluția instanței de fond de respingere a acțiunii este pertinenta, legala si temeinica.
Inclusiv din interogatoriul administrat reclamantei apelante/recurente rezulta in mod clar ca aceasta "habar nu are" despre evoluția relațiilor comerciale pe care intimata le-a derulat in anul 2007, cu ce parteneri contractuali, numărul de animale tranzactionat, datele si preturile acestora, tipul de animale tranzactionate, locurile de incarcare si detalii ale flecarei tranzacții in parte. In măsura in care reclamanta apelanta /recurenta si-ar fi asumat calitatea de intermediar al unor astfel de tranzacții se presupune ca ar trebui sa aibă cunoștința despre existenta lor, ar fi întocmit in calitate de intermediar acțiuni concrete de identificare, selecționare, prezentare către beneficiar a unor animale, ar fi întocmit documente de vama si prevăzute de legislația sanitar veterinara etc. In caz contrar nu poți pretinde contravaloarea unor servicii "după ureche " fara a face dovada intr-un fel sau altul a efectuării acestora, mai ales in cazul in care invoci la baza "un contract" simplist, generic, care numai prin însăși existenta sa nu poate face dovada efectuării vreunui serviciu.
Deși apelanta /recurenta se își sprijină calea de atac si pe depozițiile martorilor săi, intimata solicită să se analizeze cu circumspecție ca urmare a faptului ca intre acestea sunt inconsecvente si sunt in totala contradicție cu toate probele administrate in dosar.
Martorul M. H. declara ca nu are cunoștința despre actele întocmite, ca el nu se ocupa de acte dar însăși factura a cărei valoare ni se cere in suma de
62.140 euro este întocmita si semnata chiar de el. Este cel puțin hilar ca cineva sa nu știe nimic despre documente si sa nu se ocupe de întocmirea lor, dar sa semneze chiar o factura de o asemenea valoare si tocmai aceasta sa ne fie pretinsa noua. Instanța de fond in mod corect a reținut si analizat acest important aspect.
Referitor la mărturia d-nei T. R., aceasta este foarte lacunara, face doar referiri generale fara nici un fel de precizie, fara a clarifica sau justifica in vreun fel daca reclamanta a prestat servicii fara de noi, care au fost acelea, cuantumul lor, valoarea fiecărui serviciu prestat, fapt care contravine atât așa numitului contract de prestări servicii cat si oricărei cutuma in materie comerciala.
Chiar daca in raporturile juridice comerciale se permite o simplificare a formularisticii, totuși in prezenta speța reclamanta apelanta /recurenta nu a prezentat nici un fel de proba pertinenta din care sa rezulte ca ni s-ar fi prestat vreun serviciu pentru a ne pretinde o suma așa de mare de bani, încercând doar prin manevre de ordin avocățesc sa se speculeze o stare de fapt care nu are nici o legătura cu realitatea si pe care nici apelanta însăși nu o crede.
Intimata a făcut contraproba pentru absolut toate susținerile reclamanților apelanți, a dovedit cu exactitate ca aceștia nu i-au prestat nici un fel de serviciu, nu i-au comunicat nici un fel de factura si pe cale de consecința nu le datorează nici o suma de bani.
Si nu in ultimul rând referitor la suma colosala solicitata respectiv 65 EURO - comision pentru fiecare animal selecționat, nici aceasta suma nu are absolut nici o legătura cu piața de animale dat fiind faptul ca prețul de piața pentru fiecare animal selecționat la momentul respectiv era de 5 maxim 10 euro pentru fiecare animal, motiv pentru care nici un administrator neamț sau român nu ar fi negociat pentru firma sa un astfel de comision de 6 -7 ori mai mare decât prețul de piața. Și din acest punct de vedere este pus sub semnul întrebării conținutul contractului pretins a fi semnat cu noi si in baza căruia reclamanta nu a făcut nimic pentru a justifica așa numitul comision pretins.
Singurul document pe care se sprijină reclamanta este un fax pe care il reamintește si in motivele de apel - care insa nu poate avea nici un fel de forța probanta in speța - tinand cont de întregul material probatoriu administrat de noi, prin care arata ca "cineva " ar fi trimis un fax către o alta firma decât cele doua din litigiu ( EUROM firma care ar aparține martorei T. - prin care se comunica cu buna credința si fara a ști la ce va fi folosita aceasta simpla informație, probabil la cererea acestei martore care habar nu avea nici in anul următor cate animale ar fi tranzacționat in anul precedent, pentru ca NU a intreprins nici un demers in acest sens) FAX care datează din luna ianuarie 2008, adică la o data ulterioara emiterii facturii fiscale in valoare de 62.140 euro. Acest lucru denota fara putința de tăgada ca factura fiscala s-a emis "din burta" in decursul anului 2008, a fost antedatata cu data de_ si niciodată comunicata subscrisei, fara a mai pune in discuție ca ea nu reflecta sub nici o forma efectuarea in mod real a vreunui serviciu comercial.
Analizând apelul declarat, Curtea reține următoarele: Apelul este nefondat și urmează a fi respins.
Tribunalul a observat în mod corect că nu există probe în susținerea acțiunii reclamantei, în sensul că, în speță, contractul de care se prevalează reclamanta nu este semnat pe fiecare pagină conform uzanțelor europene, factura este un act unilateral care nu a fost însușit de pârâtă; contrar susținerilor apelantei, acestea nu sunt singurele rețineri ale tribunalului, ci doar un rezumat al motivelor - în ansamblu, respingerea acțiunii a avut loc pentru nedemonstrarea de către reclamanta apelantă a susținerilor sale.
Factura în discuție în proces a fost semnată în calitate de administrator de numitul M. H. V. iu, care a fost audiat de tribunal în calitate de martor. În depoziția sa, martorul a arătat că el se ocupa de selecția propriu-zisă a animalelor iar de întocmirea facturilor se ocupa martora T. R., precum și faptul că de la SC Romespa S. s-au achiziționat între 150 - 180 de animale și nu 956 cât se alegă în acțiune.
Nu există la dosarul cauzei nici o probă care să dovedească livrarea efectivă a animalelor de care se face vorbire în factura pe care reclamanta își întemeiază pretențiile, realitatea operațiunii nefiind dovedită. Reclamanta nu a depus nici măcar protocolul de agreere la care contractul face referire.
La rândul sau, chiar fără a exista probe împotriva sa, pârâta a depus în contraprobă acte contabile, respectiv bilanțul contabil pe anul 2007 precum și un act emanând de la consilierii săi fiscali potrivit căruia în documentele sale fiscale nu apar date referitoare la existența unor raporturi comerciale între părți și că în contabilitatea societății nu a fost si nici nu este înregistrata vreo factura fiscala de la reclamanta. Înregistrările din contabilitate și declarațiile auditorilor externi demonstrează că pârâta-intimată nu a întocmit documente neconforme pentru întregul an de referința doar pentru a nu justifica factura emanând de la reclamantă, cum greșit susține apelanta reclamantă.
Totodată, pârâta intimată a reușit să demonstreze existența raporturilor comerciale directe între aceasta și SC Romespa S., prin facturi și certificate de
comerț intercomunitar, sens în care existența unui intermediar ar fi cu totul inutilă. Raporturile directe fără intermediari au fost confirmate și de martorul Montserrat Ramirez, administrator al SC Romespa S., și care a arătat expres că în relațiile cu A. nu a avut niciodată nevoie de intermediari. S-a reliefat faptul că SC Romespra S. a avut relații comerciale atât cu reclamanta cât și cu pârâta dar în mod separat. Pârâta intimată a depus înscrisuri din care rezulta ca SC ROMEPSA S. a întocmit in mod direct, fără intermediar, toate documentele necesare în vederea vânzării, transportului, documentele sanitar veterinare, pentru fiecare animal achiziționat și că potrivit acestor documente, pârâta a achiziționat direct de la SC ROMESPA S. in anul 2007 un număr de 695 de animale.
Martorii Montserrat Ramirez și Herchel Markus Josef Werner au arătat că în general comisionul de intermediere practicat era de 5 eurocenți/kg putându-se ajunge eventual la 5-10 euro pe cap de vită, însă în nici un caz la un comision de
65 euro pe cap de vită astfel cum apare menționat în contractul de care se prevalează reclamanta apelantă. Ca atare, nu s-a dovedit de către reclamantă că în anul 2007 i-a intermediat pârâtei intimate achiziționarea unui număr de 956 de exemplare de tineret bovin de la SC Romespa S., contrar obligației instituite în sarcina sa de art. 1169 Cod civil, potrivit căruia actor incumbi onus probandi.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 296 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelul declarat de reclamanta SC T. T. S., prin administrator judiciar S. U. S., împotriva deciziei civile nr. 2067 din 0_
, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | ||||
S. | L. R. A. | A. | M. | M. V. | -G. |
Red.SLR/dact.MS 4 ex./_ Jud.fond: V.C.
| ← Decizia civilă nr. 713/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Încheierea civilă nr. 836/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
