Sentința civilă nr. 2288/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.2288/2013
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE - S. I. GREFIER - DP
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii formulate de către reclamanta SC O. C. S. G. în contradictoriu cu pârâta SC O. V.
I. G. SA B. prin S. SC O. C., având ca obiect pretenții. Se constată că pârâta a înregistrat " Concluzii scrise"; la data de_ .
Mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților s-au consemnat în încheierea de ședință din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța reținând cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 12 iunie 2012, reclamanta SC O. C. S. a chemat-o în judecată pe pârâta SC O. V.
I. G. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata indemnizației de despăgubire în sumă de 689.012 lei capital + TVA pentru pagubele produse bunurilor asigurate prin polița IBC nr.0082295, ca urmare a incendiului produs la punctul de producție din G., str.F. nr.39, jud.C. și instituirea unui sechestru asigurător pe suma în litigiu până la achitarea integrală a indemnizației de asigurare, precum și
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cazul în care se va opune admiterii acțiunii.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat un contract de asigurare facultativă pentru bunuri patrimoniale pentru toate riscurile printre care incendiu, cutremur de pământ, căderi de corpuri, calamități naturale. Asigurarea a fost încheiată începând cu anul 2004 prin contracte succesive, fără întrerupere și fără întreruperea plății primelor de asigurare. Contractele de asigurare au fost încheiate cu BCR ASIGURĂRI SA, societate care a fost absorbită în urma fuziunii de către pârâtă.
La data de_ a izbucnit un incendiu la imobilul din C. -N., str.F. nr.39, proprietatea reclamantei, în care se desfășurau activități productive, incendiu care a distrus în proporție de 90% utilajele și în proporție de 80% construcția. În baza contractului de asigurare seria IBC nr.0. încheiat cu S. BCR Asigurări SA C., valabil la data evenimentului, reclamanta a înștiințat societatea de asigurare care a deschis dosarul de daună nr.IBC/CJ/100029/11. În urma avizării, reprezentanții societății de asigurare s-au deplasat la locul evenimentului și au consemnat pagubele, urmând ca reclamanta să înlocuiască și să repare elementele constatate ca distruse. După
2 luni societatea de asigurare i-a comunicat reclamantei că refuză plata indemnizațiilor de despăgubire pentru o serie de mijloace fixe și stocuri enumerate în cuprinsul adresei, în valoare totală de 689.012 lei. Aceasta întrucât pârâta a apreciat că raportat la mențiunile din procesul-verbal de intervenție întocmit de Detașamentul de Pompieri Dej, că daunele sunt
urmarea "nerespectării de către asigurat a normativelor în vigoare privind siguranța în construcții, inclusiv a normelor P.S.I."; și că, în baza art. 3.15. din condițiile de asigurare aferente poliței IBC 0082295, pagubele rezultate în urma evenimentului susmenționat reprezintă o excludere și, prin urmare, nu pot fi despăgubite de către BCR Asigurări S.A.
În acest context, reclamanta a arătat că este nevoită să se adreseze instanțelor de judecată pentru plata despăgubirilor, având în vedere clauzele cuprinse în contractul de asigurare încheiat cu pârâta pentru toate riscurile pe o durată de 8 ani.
S-a arătat că raportul juridic dedus judecății este un raport comercial. Potrivit art. 3 pct.17 Cod comercial "Legea consideră ca fapte de comerț...asigurările de bunuri, chiar mutuale, în contra daunelor și asupra vieții";. Potrivit art. 7201C.pr.civ. "în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin convocare direct cu cealaltă parte. în scopul arătat la alin. 1 reclamantul va convoca partea adversă...."; Convocarea la conciliere a fost înaintată BCR Asigurări la data de_, iar procesul-verbal privind rezultatul concilierii a fost redactat în data de_ .
Având în vedere faptul că BCR Asigurări V. I. G. S.A. și O.
V. I. G. S.A au fuzionat prin absorbție, începând cu 1 mai 2012, când a avut loc transferul de plin drept și efectiv al drepturilor și obligațiilor societății absorbite, reclamanta a arătat că înțelege să cheme în judecată societatea absorbantă cu noua denumire de S.C. O. V. I. G. S.A., care a păstrat același număr de ordine la Registrul Comerțului, cât și același Cod unic de înregistrare pe care le avea și sub denumirea de BCR ASIGURĂRI
V. I. G. S.A.
Reclamanta a mai arătat că din modul în care este formulat răspunsul BCR Asigurări prin adresa nr.2287 din_ rezultă că nu se dorește soluționarea litigiului, invocându-se constatările făcute de lucrătorii din cadrul Detașamentului de Pompieri Dej, care au întocmit la fața locului un act constatator preliminar privind cauzele presupuse ale incendiului.
Având în vedere prevederile contractului de asigurare încheiat pe o succesiune de 8 ani de zile pentru protecția patrimoniului nostru la toate riscurile posibile, condițiile de încheiere al contractului de asigurare prin care asigurătorul avea obligația selecției de risc, fiind un contract de adeziune, selecție făcută prin operațiunea de inspecție de risc înainte de încheierea contractului de asigurare, condițiile în care noi am plătit la termenele scadente prima de asigurare conform obligației asumate, preluarea în asigurare a unității productive de către BCR Asigurări fără să invoce nicio neconformitate asupra condițiilor tehnice, reclamanta consideră că societatea de asigurare trebuie să achite indemnizația de despăgubire așa cum rezultă din documentele justificative în cuantum de 689.012 lei.
S-a menționat că în refuzul transmis societatea de asigurare a invocat o instalație electrică care a generat incendiul respectiv aceasta nu era prinsă corespunzător de structura clădirii. Această situație de fapt durează de peste 10 ani, deci în toți cei 8 ani de zile din momentul încheierii contractului de asigurare, societatea de asigurare nu a sesizat faptul că acea instalație exclude
pagubele la riscul de incendiu. La preluarea în asigurare au cunoscut condițiile de risc și au calculat primele de asigurare pentru urmările riscului de incendiu, prime pe care reclamanta le-a achitat. Reprezentanții societății de asigurare și-au schimbat opinia cu privire la validarea și invalidarea riscului de incendiu în funcție de interesele comerciale ale momentului.
Literatura juridică de specialitate și practica judiciară s-au pronunțat în mod consecvent că, contractul de asigurare, prin natura sa, este un contract aleatoriu care se deosebește de celelalte contracte prin existența elementului alea, însemnând că întinderea sau chiar existența obligației pentru una dintre părți sau ambele părți este incertă, riscul asigurat fiind un eveniment viitor, posibil, incert. Prima de asigurare se plătește anticipat de către asigurat, înainte de preluarea riscului de către societatea de asigurare. Acest caracter reiese chiar din denumire acesteia, provenind din latinescul primum care înseamnă, mai întâi, la început, în primul rând. în sensul că se plătește mai întâi, când plata indemnizației de asigurare este încă incertă, nu se știe când și în ce condiții se va plăti. Calculul primei de asigurare se face raportat la un an de asigurare, ca unitate de timp. valoarea primei fiind strâns legată de asumarea riscului raportat la suma asigurată din contract. În condițiile în care, contractul de asigurare a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale în materie (Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România), reclamanta a respectat prevederile din condițiile generale din contractul de asigurare și timp de 8 ani de la încheierea contractului reclamanta a plătit la data scadentă impusă prima de asigurare, neavând restantă nicio rată, motiv pentru care consideră că trebuie să fie despăgubită de către pârâtă.
Cu ocazia încheierii contractului de asigurare, asigurătorul a verificat bunurile asigurate și nu a constatat vreo neconformitate cu ocazia inspecției de risc, referitor la instalația electrică. Dovadă că nu au fost piese defecte, inclusiv conductorul electric, este faptul că, până la data producerii evenimentului, toate utilajele au funcționat la parametrii normali, de peste 10 ani.
A fost menționat caracterul juridic de adeziune al contractului de asigurare prin care societatea de asigurare impune condițiile de încheiere a contractului asupra căruia asiguratul nu poate interveni, iar în acest caz și-a asumat cumpărarea riscului cu instalațiile fixe, electrice, sanitare și de
încălzire așa cum erau ele. După subscrierea contractului de asigurare (cerere de asigurare, analiza de risc, inspecție de risc, cotare risc, emitere contract și plata primelor de asigurare subscrisă) și producerea riscului asigurat, societatea de asigurare care impune regulile (obligații și drepturi) nu mai poate schimba interpretarea. In acest caz trebuia să încheie contractul de asigurare pentru toate riscurile, mai puțin riscul de incendiu care în opinia ulterioară a asigurătorului era caz de excludere. Excluderea de risc asigurat nu se poate face la un risc vândut pe care s-au încasat banii din prime de asigurare.
În ceea ce privește solicitarea de instituire a unui sechestru asigurător pe suma în litigiu, reclamanta a arătat că aceasta s-a formulat având în vedere faptul că în această perioadă au loc operațiuni de absorbție și fuziune între societățile de asigurare, fără a fi cunoscute obligațiile ce decurg din portofoliul de asigurare. Litigiul are la bază un contract de asigurare comercial pentru bunuri generale și nu este garantat de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor așa cum este garantat dreptul ce decurge dintr-o asigurare de viață care nu se prescrie și nu poate fi atacat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 109, art. 7201 Cod procedură
civilă.
Prin întâmpinare, pârâta S.C. O. V. I. G. S.A. (S.C. BCR
ASIGURĂRI V. I. G. S.A.) a solicitat respingerea cererii reclamantei ca fiind neîntemeiată.
În susținerea poziției procesuale, pârâta a arătat că in fapt, in data de_ s-a incheiat polița de asigurare IBC nr. 0082295, cu valabilitate de la data de_ pana la_, pentru asigurarea unei clădiri-depozit din
localitatea G., S. F., nr.39, Județul C., asigurat fiind SC O. S. . La data de_ a izbucnit un incendiu la imobilul asigurat, in care se desfășurau activitățile de producție a reclamantei (producție mobilier). Ca urmare a anunțării unității de pompierii, a fost stins focul si evitata extinderea acestuia asupra depozitelor vecine. Ulterior a fost intocmit procesul-verbal de intervenție nr. 150 din_ in care se precizează elementele clădirii care au ars, precum si bunurile distruse. Totodată, la rubrica privind cauzele accidentului se specifica faptul că incendiul a avut loc datorita unui conductor electric defect ce era montat pe material combustibil si nu avea tub de protecție. De asemenea cantitatea mare de rumeguș ce se afla in imprejurimea conductorului electric a făcut posibila propagarea incendiului in mod necontrolabil.
Ca urmare a avizării de către societatea reclamanta, a fost deschis dosarul de daună IBC/CJ/100029/11, inspectorii de dauna întocmind procese verbale - note de constatare a pagubelor. Analizând actele ce compun dosarul de dauna si situația de fapt asa cum reiese dintr-acestea dosarul a fost refuzat la plata, aceasta decizie fiindu-i comunicata asiguratului. Motivele de refuz al plații sunt bazate pe faptul că incendiul a avut ca si cauza montarea necorespunzatoare a cablajului electric, montaj care prezenta un real si iminent pericol de incendiu. Totodată atitudinea reclamantei de a depozita rumegușul in preajma cablajului electric denota o reala indiferență fata de posibilitățile de producere a unei catastrofe ca cea din prezenta cauză.
În condițiile generale ale contractului de asigurare se prevede la art.
3.15 cazul de excludere privind autorizațiile de construcție: "asigurătorul nu acorda despăgubiri pentru: daune produse bunurilor asigurate in cazul in care se constata ca nu exista autorizațiile legale de construcție si funcționare emise de către organele in drept sau daune produse/agravate (pentru partea din dauna care s-a mărit prin nerespectarea de către asigurat a condițiilor de baza cărora au fost acordate acestea (normativele in vigoare pentru siguranta in construcții), inclusiv a normelor PSI si ISCIR)";.
Dupa cum rezulta din procesul-verbal întocmit de către Detașamentul de Pompieri Dej, cauza producerii incendiului este aceea a cablajului defectuos, cablaj ce nu era izolat si era montat pe un material combustibil (lemn), fapt ce este contrar normelor PSI. După cum se poate observa din redactarea art. 3.15, esența acestei excluderi o reprezintă situația de fapt ce este contrara uneia agreata de anumite standarde in domeniu, si nu in mod obligatoriu obținerea autorizației de funcționare și/sau construcție in sine. Explicația este data de faptul ca unele autorizații se dau exclusiv in baza declarațiilor pe proprie răspundere a petentului si nu ca urmare a constatarii stării de fapt de către un specialist. Din acest motiv, pârâta considera ca sunt nefondate susținerile reclamantei in sensul ca pârâta avea cunoștință de situația cablurilor si și-ar fi asumat acest risc prin incheierea contractului de asigurare. Nerespectarea normelor PSI este o situație de fapt si/sau de drept a cărei dovada este făcuta, urmând ca reclamanta sa o răstoarne daca aceasta considera ca este indreptatita la despăgubiri și că instalatia electrica era montata corespunzător.
Cu privire la cuantumul despăgubirii, pârâta a arătat că in polița de asigurare sunt prevăzute limite clare a despăgubirilor in mod separat pentru clădire, mijloace fixe si stocuri. Astfel, suma ceruta de către reclamanta este oricum nejustificata, reclamanta fiind indreptatita la maxim 5. lei pentru clădire, 2. pentru mijloacele fixe si 1. lei pentru stocuri.
Referitor la capătul 2 de cerere, pârâta a solicitat respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurător ca nefondata. Argumentarea de către reclamanta a acestei cereri se bazeaza pe ipoteza nesiguranței fondurilor din care, in caz de castig, să le valorifice pentru a recupera despăgubirea, situație creata prin fuziunea O. cu BCR. Astfel, coroborat cu faptul ca pretinsa creanța nu este exigibila, reclamanta isi intemeiaza capătul 2 de cerere pe art.
591 punctul 3 din Codul de Procedura Civila. Ori simpla fuziune dintre O. si BCR nu poate fi interpretata ca o situație ce pune in pericol creditorul prin sustragerea debitorului de la urmarire.
Prin încheierea civilă pronunțată la data de_, instanța admis excepția insuficientei timbrări și, în consecință, a fost anulată cererea de isntituire a sechestrului asigurător formulată de reclamanta SC ORIOLUS C.
S. .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de_ s-a încheiat polița de asigurare IBC nr. 0082295, cu valabilitate de la data de_ până la_, pentru asigurarea unei clădiri- depozit din localitatea G., S. F., nr.39, jud. C., reclamanta SC O. S. având calitatea de asigurat, iar pârâta SC O. V. I. G. SA, succesoarea în drepturi a SC BCR ASIGURARI SA, având calitatea de asigurător(f. 15, 10-14). În polița de asigurare, la categoria bunurilor asigurate, s-a menționat că pentru clădiri suma asigurată este 500.000 lei, sumă care reprezintă valoarea reală, pentru mijloacele fixe suma asigurată este 200.000 lei, sumă care reprezintă valoarea reală, iar pentru stocuri suma asigurată este
100.000 lei, sumă care reprezintă valoarea medie a acestora.
Conform art. 2.1 din condițiile generale ale contractului de asigurare, printre riscurile asigurate a fost și incendiul, definit ca flăcări deschise care însoțesc arderea și care, după apariția în afara locului stabilit sau destinat acestuia sau emanând dintr-un astfel de foc, se extind de la sine. Părțile au convenit că se despăgubesc atât pagubele directe (carbonizare, topire, deformare), cât și cele indirecte ca urmare a degajării fumului, gazelor sau
vaporilor. Prin clauza inserată în art. 3.15 din condițiile generale, părțile au convenit că asigurătorul nu răspunde pentru daunele produse bunurilor sigurate în cazul în care se constată că nu există autorizațiile legale de construcții și funcționare emise de organele în drept sau daunele produse sau agravate prin nerespectarea de către asigurat a condițiilor pe baza cărora au fost acordate acestea, inclusiv cele ca vizează respectareaa normelor P.S.I. și I.S.C.I.R.
Asigurătorul are obligația de a plăti despăgubirea în cazul producerii riscului asigurat. Conform art. 7.5 din condițiile generale ale contractului, dacă pentru construcții sau mijloace fixe suma asigurată s-a stabilit la valoarea reală, pentru daună totală cuantumul daunei cuprinde costul construirii/procurării/producerii bunului avariat la care se adaugă coeficientul de uzură menționat în contract, iar pentru celelalte bunuri, coeficientul de uzură stabilit în funcție de vechime, întrebuințare și starea de întreținere. Pentru stocuri, cuantumul despăgubirilor se stabilește în funcție de suma asigurată, respectiv valoarea medie, în prezentul litigiu.
Din procesul verbal de intervenție nr. 150/_ încheiat de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Avram Iancu"; al județului C. rezultă că la data de_ s-a produs riscul asigurat, respectiv un incendiu al bunurilor asigurate(f.14 din vol. I). În procesul verbal s-a menționat că focarul incendiului a fost în podul halei de producție și că sursa probabilă de aprindere a incendiului a fost un scurtcircuit la instalația electrică. S-a reținut
că în podul halei se afla un strat de rumeguș, iar conductorii electrici erau acoperiți cu rumeguș și erau pozați pe grinzi fără tub de protecție.
Pentru a beneficia de plata despăgubirilor cauzate de evenimentul asigurat, reclamanta a formulat o cerere în acest sens către asigurător, iar pârâta i-a comunicat prin înscrisul aflat în copie la fila 16 din vol. I al dosarului că din menținile din procesul verbal de intervențe rezultă că incendiul s-a produs din cauza uni conductor electric defect aflat în podul clădirii, pozat pe materiale combustibile fără tub de protecție. Apreciind că daunele sunt urmare a nerespectării de către asigurat a normativelor în vigoare privind siguranța în construcții, inclusiv a normelor P.S.I., pârâta a refuzat plata despăgubirilor, fiind invocate dispozițiile art. 3.15 din condițiile generale ale contractului.
Pentru a se stabili cauzele producerii incendiului și valoarea pagubei produse reclamantei, în cauză au fost efectuate expertize tehnice de specialitate.
Din raportul de expertiză în specialitatea procese pirogene și incendii și din răspunsurile la obiecțiuni(f.80-124 vol. I, f.14-21, 81-87 din vol. II) rezultă că instalațiile electrice ale imobilului asigurat au fost extinse pentru suplimentarea puterii energetice în anul 2004 și au rămas neschimbate până la data incendiului. Expertul a constatat că pentru executarea acestor lucrări s-a constituit dosarul nr. 377/2004 soluționat de furnizorul de energie electrică, dosar care a inclus o documentație tehnică ce a primit aviz tehnic de racordare. Lucrarea a fost executată și recepționată, iar expertul a stabilit că au fost folosite, conform proiectului, cablurile la circuitele de distribuție. Cu privire la condițiile de montare a cablurilor în podul construcției, condiții cu privire la care pârâta a invocat că sunt respectate normele P.S.I., domnul expert a reținut că nu sunt date concludente cu privire la pozarea conductorilor direct pe grinzi fără tub de protecție. Opinia pompierilor care au constatat această modalitate de pozare nu poate fi susținută deoarece nu au fost identificate aceste conductoare. S-a reținut că, de fapt, toate aceste conductoare au fost încorporate în cabluri armate cu platbandă petalică care îndeplinesc condițiile de protecție IP 54, imprejurare față de care nu mai erau necesare măsuri speciale de protecție ale echipamentelor cu tuburi, distanțiere sau plinte.
La întocmirea lucrării de specialitate, domnul expert a analizat toate cauzele posibile ale incendiului și a concluzionat că sursa de aprindere a fost un scurtcircuit la instalația electrică, iar împrejurarea determinată a activării sursei a fost un conductor electric cu defecțiuni. În expertiza de specialitate au fost indicate mod explicit și motivele pentru care incendiul nu s-a putut produce din cauza neprotejării conductorilor electrici față de materialele combustibile, această din urmă cauză fiind susținută de către pârâtă. Astfel, s- a reținut că împrejurarea determinată a incendiului a fost existența unui conductor defect și nu pozarea acestuia pe un material combustibil sau acoperirea acestuia cu rumeguș. Conductoarele au fost încorporate în cabluri și nu aveau contacte directe cu materialele combustibile. Expertul nu a identificat tipul conductorilor și cablurilor astfel cum aceștia au fost indicați în procesul verbal de intervenție și a arătat că în proiectul de suplimentare a puterii energetice s-a prevăzut pentru circuitele de forță cabluri de tip ACYAbY și ACYY cu conductori de aliminiu ale căror resturi încă se păstrează în curtea atelierului. În legătură cu cauza defecțiunii conductorului electric, expertul a arătat că aceasta poate consta în ușoare diferențe de secțiuni, neomogenizarea metalului, corpuri străine în structura conductorului, fenomene care pot
genera încălziri locale, deteriorări termice lente ale izolației până la formarea unui scurt circuit. Primul material care s-a aprins a fost reprezentat de masele plastice din izolația conductorului. Expertul a arătat că rumegușul putea constitui primul material care s-a aprins numai în cazul unui scurtcircuit între conductori neizolați, cauză care nu a fost reținută.
În răspunsul la obiecțiunile formulate de către pârâtă(f.18 din vol II), domnul expert a reținut că a fost respectat Normativul I.7-2011 care stabilește că montarea în contact direct cu materialele combustibile se admite numai pentru cabluri rezistente la foc și cu întârziere la propagarea flăcării, iar cablurile electrice amplasate în podul halei au fost de tip ACYAbY de diferite dimensiuni. Simbolul ACYAbY înseamnă cablu de energie din aluminiu cu izolație și manta de PVC, armat cu platbandă metalică și care prezintă
întârziere sau întârziere mărită la propagarea flăcării, motiv pentru care pot fi montate în medii cu pericol de explozie. În legătură cu consumul de energie electrică, expertul a stabilit că facturile de curent nu dovedesc un consum care să fi depășit puterea instalată.
Raportat la concluziile raportului de expertiză în procese pirogene și incendii, instanța reține că apărarea formulată de către asigurător în sensul în cauză este incident un caz care înlătură răspunderea asiguratului întemeiat pe dispozițiile art. 13.5 din condițiile generale ale contractului închiat este
neîntemeiată. Astfel, extinderea puterii energetice pentru imobilul asigurat s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul realizării extinderii, iar montarea conductorilor s-a realizat cu respectarea proiectului aprobat în acest sens. Susținerea pârâtei în sensul că pentru extinderea
instalațiilor electrice prin suplimentarea puterii energetice era necesară obținerea unei autorizații de construire care să fie avizată de persoane de specialitate nu este susținută de dispozițiile legale în vigoare la momentul realizării extinderii. Astfel, Legea nr. 50/1991 care relemetează autorizarea executării lucrărilor de construcție nu instituie o obligație de obținere în prealabil a unei autorizații de construire pentru suplimentarea puterii energetice a instalațiilor electrice, după cum nici dispozițiile art. 13 din Legea nr. 10/1995 nu au incidență în prezentul litigiu deoarece acestea se referă la verificarea proiectelor pentru execuția construcțiilor și nu pentru suplimentarea puterii energetice a instalațiilor electrice.
În conformitate cu Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public aprobat prin HGR nr. 867/2003, act normativ în vigoare la data suplimentării puterii energetice a instalației electrice a imobilului asigurat, pentru modificarea unor elemente de natură tehnică față de situația inițială, cu sau fără depășirea puterii aprobate prin avizul tehnic de racordare locul de consum nu era necesară obținerea unei autorizații de construire.
De asemenea, instanța va reține că, deși pârâta a înțeles să se prevaleze de împrejurarea că incendiul ar fi fost cauzat de terțe persoane care au pătruns în podul imobilului, aspecte care au fost invocate numai în cadrul obiecțiunilor la expertiză formulate, aceste susțineri nu au fost probate.
Astfel, raportat la probele administrate în cauză, instanța apreciază nu este incident cazul de excludere a răspunderii contractuale a asiguratului reglementat de art. 13.5 din condițiile generale ale contractului de asigurare, împrejurare față de care pârâta trebuie să execute contractul cu respectarea dispozițiilor art. 969 c.civ., în forma aflată în vigoare la momentul încheierii contractului și să plătească suma asigurată.
În conformitate cu prevederile art. 7.5 din condițiile generale ale contractului asigurătorul are obligația de a plăti despăgubirea în cazul producerii riscului asigurat care urmează a fi stabilită în funcție de valoarea reală a bunurilor mobile, respectiv a mijloacelor fixe și în funcție de valoarea medie pentru mărfuri.
Din polița de asigurare rezultă că în cazul clădirii avariate, suma asigurată a fost stabilită în funcție de valoarea reală a imobilului, iar pentru situația unei daune parțiale, părțile au stabilit prin art. 7.5.1 lit b, că dauna se stabilește în funcție de suma rezultată prin aplicarea la valoarea pieselor utilizate în operațiunea de reparare a coeficientului de uzură penționat de părți în contract.
Prin raportul de expertiză contabilă (f.150-325 din vol. I) și răspunsul la obiecțiuni(f.62-76 din vol. II) rezultă că valoarea de reparație a halei de producție este de 339.438 lei. Deși în cuprinsul raportului de expertiză contabilă domnul expert a concluzionat că, de fapt, imobilul a suferit o daună totală, instanța nu va lua în considerare această afirmație deoarece nici una din părți nu a invocat existența unei daune totale, iar pe de altă parte, expertul contabil nu are autorizarea necesară pentru a stabili efectele pe care incendiul le-a avut asupra structurii de rezistență aimobilului și calificarea ca totală a daunei produse.
Părțile au înțeles să definească noțiunea de daună totală a bunului asigurat în partea introductivă a condițiilor generale ale contractului. Astfel, există daună totală în caz de distrugere în întregime sau dispariție totală a bunurilor asigurate sau distrugerea într-un asemenea grad încât refacerea prin reparare, recondiționare, restaurare nu mai este posibilă sau costul necesar este mai mare sau egal cu valoarea bunurilor la data producerii evenimentului asigurat. În cuprinsul expertizei contabile s-a stabilit că valoarea de reparație a imobilului este de 339.438 lei, sumă care reprezintă valoaraea pagubei prodise. Deoarece reclamanta nu a înțeles să invoce existența unei daune totale, instanța reține că stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie să se facă prin raportare la o daună parțială.
Deși părțile au prevăzut că în caz de daună parțială despăgubirea se stabilește în funcție de suma rezultată prin aplicarea la valoarea pieselor utilizate în operațiunea de reparare a coeficientului de uzură penționat de părți în contract, instanța reține că în contractul încheiat nu a fost menționat un astfel de coeficient de uzută. În aceste condiții, instanța va ține seama la stabilirea despăgubirii de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 136/1995 în forma aflată în vogoare la momentul încheierii contractului de asigurare de bunuri, conform cărora despăgubirea nu va putea depăși valoarea bunului la momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei și nici suma la care s-a făcut asigurarea. Reclamanta a solicitat contravaloarea reparațiilor necesare imobilului și raportat la valoarea de reparație stabilită prin raportul de expertiză, instanța reține că despăgubirea pe care reclamanta este
îndreptățită să o primească pentru imobilul asigurat este în cuantum de
339.438 lei.
În legătură cu valoarea mijloacelor fixe distruse în incendiu, expertul contabil a stabilit că valoarea de reparație sau înlocuire a acestora este de
312.010 lei, sumă care depășește valoarea sumei la care s-a făcut asigurarea. Și în cazul mijloacelor fixe, părțile au stabilit în contract că la stabilirea despăgubirii se va avea în vedere coeficientul de uzură, însă în lipsa individualizării acestui coeficient, se va face aplicarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 136/1995 și se va reține că reclamanta este îndreptățită la
despăgubiri în cuantum de 200.000 lei pentru mijloacele fixe, sumă care reprezintă suma asigurată.
Pentru stabilirea despăgubirilor aferente stocurilor distruse în incendiu, domnul expert contabil a stabilit că valoarea acestora este în cuantum de
72.153 lei, modalitatea de calcul nefiind contestată de nici una dintre părți. Pârâta a solicitat ca din această valoarea să fie scăzută doar uzura mărfurilor, însă în răspunsul la obiecțiuni s-a arătat că stocurile de marfă nu au uzură, astfel încât valoarea despăgubirilor pentru acestea este în cuantum de 72.153 lei.
Prin raportul de expertiză contabilă s-a inclus în cuantumul despăgubirilor și valoarea cheltuielilor de curățenie și îndepărtare a deșeurilor ca urmare a incendiului și acțiunii pompierilor, respectiv 15.500 lei, sumă care a fost inclusă și de reclamantă în valoarea totală a despăgubirilor solicitate. Înstanța reține că aceste cheltuieli nu pot fi acordate cu titlu de despăgubiri deoarece nu intră nici în categoria pagubelor directe, nici a celor indirecte, astfel cum au fost stabilite prin art. 2.1 din condițiile generale ale contractului de asigurare.
Instanța reține că, deși în expertiza contabilă s-a inclus în valoarea despăgubirilor și suma de 22.295 lei reprezentând cheltuieli de reparație la instalația electrică a halei nr. 1, aflată în vecinătatea halei incendiate, aceasată sumă nu a fost solicitată de către reclamantă, motiv pentru care respectând principiul disponibilității părții, instanța nu va analiza necesitatea includerii în cuantumul despăgubirilor și a acestor cheltuieli de reparație.
Reclamanta a înțeles să inludă în cuantumul despăgubirilor și dobânda bancară aferentă perioadei_ -iunie 2012, această dobândă fiind indicată în cuprinsul obiectivelor la expertiză formulate de către reclamantă ca reprezentând fructele financiare pentru perioada de neutilizare a liniei de fabricație ca urmare a neplății despăgubirii și a dobânzii pe care reclamanta trebuia să le plătească pentru o linie de credit. Prin expertiza contabilă s-a stabilit nivelul acestor dobânzi la suma de 60.913 lei. Raportat la conținutul contractului de asigurare, instanța reține că dobânda solicitată de către reclamantă nu intră în cuantumul despăgubirii datorate de asigurat în cazul producerii evenimentului asigurat, cuantumul daunei cuprinzând numai elementele prevăzute la art. 7.5 din contract și care nu fac referire și la dobânda solicitată.
Față de considerentele reținute și având în vedere dispozițiile art. 969 c.civ. și art. 27 din Legea nr. 136/1995, acte normative în vigoare la momentul nașterii raportului juridic, instanța va admite în parte cererea de chemare în
judecată formulată de reclamanta SC ORIOLUS C. S. în contradictoriu cu pârâta SC O. V. I. G. SA și va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 611.591 lei cu titlu de despăgubiri. Cererea având ca obiect plata despăgubirilor în cuantum de 77.421 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de curățenie, a reparațiilor necesare halei nr. 2 și a dobânzii bancare va fi respinsă ca neîntemeiată.
În prezenta cauză reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 22.187 lei din care 11.001 lei reprezintă taxă judiciară de timbru(f.41 din vol. I), 5.186 lei reprezintă contravaloarea expertizei contabile(f.160-vol. I, f. 52-vol. II) și 6.000 lei reprezintă onorariu avocat(f.95- 101 vol. II). Pârâta a efectuat chletuieili de judecată în cuantum de 3.970 lei reprezentând contravaloarea expertizei tehnice(f.55, 134 din vol. I, f. 90, 91 din vol. II). Deși pârâta a solicitat ca în cuantumul chletuielilor de judecată să fie inclus și onorariul avocatului, nu s-a făcut dovada acestei cheltuieli.
Reținând culpa procesuală a pârâtei, care s-a opus admierii cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 274 c.pr.civ. aceatsta va fi obligată să plătească în favoarea reclamantei suma de 21.413 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru aferentă pretenților admise(10.227 lei), onorariu expert și onorariu avocat.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC ORIOLUS C.
S. în contradictoriu cu pârâta SC O. V. I. G. SA-S. C. va fi respinsă deoarece din contractul de asigurare rezultă că asigurat este reclamanta SC O. V. I. G. SA și nu sucursala acestei societăți, astfel încât nu există un raport juridic încheiat cu acesată pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC ORIOLUS C. S., cus ediul în G., str.F. nr.39, jud.C., în contradictoriu cu pârâta SC O. V. I. G. SA, cu sediul procesual ales în B., str. Dr. D. D. nr.15, sector 5, la Societatea Civilă de Avocați "C. & A. ";.
Obligă pârâta să plăteacă reclamantei suma de 611.591 lei cu titlu de despăgubiri.
Respinge cererea reclamantei având ca obiect plata despăgubirilor în cuantum de 77.421 lei.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 21.413 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC ORIOLUS C. S. în contradictoriu cu pârâta SC O. V. I. G. SA-
S. C., cu sediul în C. -N., str.C. V. nr.1, parter, jud.C. . Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. I. DP
Red.SI/MM 5 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 103/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 524/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
