Decizia civilă nr. 713/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 713/R
Ședința publică din 27 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
J. ecător C. G.
J. ecător M. P.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții - pârâți L.
A., cu domiciliul în B. M., str. T., bl.8, ap. 51, județ M. și G.
R. A. R. SA cu sediul social în B., P. C. de G., nr. 15, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 309 din_ a Judecătoriei B. M., pronunțată în dosarul cu nr. mai sus indicat, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimatul - reclamant C. F. cu domiciliul în B. M., str.
L., bl.2, ap.8, județul M. și intimata - pârâtă SC O. V. I. G. SA - S. B. M. cu sediul în B. M., bdul. U., nr. 11, județul M. .
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ ,_ ,_, în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Prin sentința civilă nr. 309/_, pronunțată în dosarul nr._ al
Judecătoriei B. M., a fost respinsă excepția prematurității cererii principale,s- a respins excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, a fost admisă cererea în despăgubire a reclamantului C. F., cu domiciliul în B. M., str.
L., nr. 2/8, județul M., introdusă în contradictoriu cu pârâta SC G.
R. A. -R. SA (fosta A. ), cu sediul in B., Sector 1, str. Polizu, nr. 58-60, etaj 4 și cu intervenientul forțat L. A., cu domiciliul în B. M., str. T., nr. 8/51, județul M., s-a respins aceeași cerere formulată împotriva pârâtului L. A., s-a constatat că autovehiculul motocicletă cu nr. de înmatriculare_ condus de intervenientul forțat L. A. la data de_, a fost asigurat la pârâta SC G. R. A. -R. SA, conform Poliței de asigurare seria P7 nr. 3227103 din data de_, cu valabilitate de la_ -_ (f. 86) și a fost obligată pârâta SC G. R. A. - R. SA, să plătească reclamantului suma de 1.474,99 lei, cu titlul de despăgubiri, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data introducerii cererii (_ ) și până la data executării integrale a obligației principale, a fost obligată pârâta SC G. R. A. - R. SA la plata către același reclamant C.
F., a cheltuielilor de judecată în cuantum de 123,96 lei, s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant L. A., în contradictoriu cu intervenientul forțat C. F. și cu pârâta SC O. V. I. G. SA, cu sediul in B., Sector 1, str. Grigore Mora, nr. 23, prin S. B. M., cu sediul în B. M., B-dul U., nr.11, județul M. .
În considerentele sentinței se reține că în ce privește cererea principală, instanța a constat că reclamantul a suferit o pagubă, autovehiculul său, marca Ford Mondeo, înmatriculat în R. cu nr._, fiind avariat la data de _
, cu prilejul unui eveniment rutier în care a fost implicat intervenientul forțat L.
A., acesta conducând autovehiculul motocicletă, înmatriculat în R. cu nr._, conform Poliței de asigurare obligatorie RCA seria P7 nr. 3227103 din_ (f.86), anexă la Contractul de asigurare încheiat între asigurat, proprietarul autovehiculului L. D., tatăl intervenientului L. A. și asiguratorul S.C. A. R. A. S.A., în prezent S.C. G. R. A. R. S.A.
Evenimentul rutier a fost constat de agentul Serviciului Rutier din cadrul
I.P.J. M., consemnându-se în Procesul-verbal seria AX nr. 0. din_ (f.153), cele ce urmează:
"Cele două vehicule implicate au fost identificate cu nr. de înmatriculare_, vehicul 1, condus de reclamatul C. F. și cu nr. de înmatriculare MM- 05-YUp, vehiculul 2, condus de intervenientul forțat L. A. ";.
Cu privire la împrejurările producerii accidentului s-a consemnat că
"Numitul C. F. a condus auto cu nr._ pe B-dul B. din B. M. . nu se asigură la schimbarea sensului de circulație în zona de preselecție cu B-dul
U., intrând în coliziune cu auto (motocicletă) cu nr._ condus pe banda a II-a în aceeași direcție de mers, condus de L. A. ";.
În ce privește vinovăția, a fost selectat "vinovat"; conducătorul vehiculului 1 (C. F. ), la conducătorul vehiculului 2 nefiind selectată nici rubrica "nevinovat";, și nici rubrica "culpă comună";.
Reclamantul C. F. a fost sancționat contravențional, fiindu-i aplicată, conform Procesului-verbal examinat, sancțiunea amenzii de 156 lei și sancțiunea complementară 3 puncte penalizare, în temeiul art. 54 alin. 1 din
O.U.G. nr. 195/2002 (R) și art. 108 din același act normativ.
Reclamantul a formulat plângere împotriva actului sancționator, ce a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 5663/21.XI.2007 a Judecătoriei B. M., pronunțată în Dosarul nr._ (atașat).
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, admis prin Decizia civilă nr. 447/R/07.IV.2008 a T. ui M. .
Prin decizia evocată s-a statuat, în mod irevocabil, în sensul nevinovăției reclamantului, reținându-se că "motocicleta s-a apropiat de autoturism și s-a dezechilibrat";.
În mod corespunzător, a fost înlăturată teza susținută de intervenientul L.
A., potrivit căreia reclamantul ar fi schimbat direcția de mers fără să semnalizeze, cauzând astfel producerea accidentului rutier și, implicit, a daunelor suferite de persoanele implicate.
Prin urmare, această instanță este ținută de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat cu care este învestită hotărârea judecătorească evocată, atât cu
privire la nevinovăția reclamantului, cât și cu privire la vinovăția intervenientului forțat, în același sens statuând și Curtea Europeană.
În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul si nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur).
În cauza Amuraritei contra României, Curtea Europeană a stabilit că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6&1 din Convenție, trebuie interpretat prin prisma preeminentei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenției, principiu enunțat în preambulul acesteia, iar unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminentei dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate.
Pentru respectarea acestui principiu statele trebuie să depună diligente pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe si să interzică redeschiderea unor proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă.
Pentru aceste considerente nu a fost primită apărarea intervenientului L.
A. (reclamant in cererea reconvențională), si nici concluzia expertului Cînța A. potrivit căruia culpa ar fi comună în producerea accidentului rutier, urmând a se reține culpa exclusivă a intervenientului forțat L. A. .
Prejudiciul cauzat de acesta constă în avarierea autovehiculului reclamantului, pentru a cărui reparare reclamantul a efectuat o cheltuială de 1474,99 lei, astfel cum rezultă din chitanțele și bonurile fiscale depuse la dosarul cauzei (f.14-15), dar și din concluziile expertului (f.230), acesta evaluând întinderea prejudiciului la suma de 1475 lei.
Deși prejudiciul a fost încercat de reclamant la data de_, până la momentul pronunțării prezentei sentințe nu a fost reparat nici de către cel care l-a cauzat prin fapta sa, nici de către cel la care a fost asigurat autovehiculul pentru răspundere civilă.
S. asiguratoare la care a fost asigurat autovehiculul condus de intervenient a invocat nedovedirea vinovăției asiguratului, însă, potrivit art. 51 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 ( in vigoare la data producerii riscului asigurat), despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50 din lege, se acordă și în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul, această persoană fiind intervenientul L. A., fiul asiguratului L. D., iar vinovăția lui fiind reținută prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, ce îi este opozabilă, după cum s-a reținut în cele ce precedă, la o concluzie similară în ce privește vinovăția intervenientului L. A. ajungând și expertul cauzei.
Cu privire la obligația de despăgubire, instanța a reținut că, potrivit legii evocate, în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
Drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, asigurătorul poate fi chemat în judecată
de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
Despăgubirea se stabilește pe baza convenției dintre asigurat, persoana păgubită și asigurător, potrivit contractului de asigurare ori prin hotărâre judecătorească.
Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49 din lege, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în R. se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Raportat la considerentele expuse, reținând întrunite condițiile răspunderii civile delictuale cu privire la intervenientul forțat L. A., precum și reținând întrunite condițiile în care societatea de asigurare pârâtă răspunde pentru riscul asigurat produs, în baza art. 998-999 cod civil și art. 54 din Legea nr. 136/1995, a admisă cererea reclamantului față de pârâta S.C. G.
R. A. R. S.A. și față de intervenientul forțat L. A., a fost respinsă aceeași cerere față de pârâtul L. A. .
În baza art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată aceeași societate pârâtă și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța a examinat cererea raportat la disp. art. 50 din Legea nr. 136/1995:
Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Pentru argumentele expuse cu prilejul examinării cererii reclamantului- pârât, instanța nu a reținut vinovăția intervenientului forțat din cererea reconvențională, C. F., fiind astfel exclusă si obligația de despăgubire a asiguratorului acestuia, SC O. V. I. G. SA .
Aplicând textul legal precitat la această situație de fapt, instanța va respinge în tot cererea pârâtului-reclamant, atât față de S.C. O. V. I.
G. S.A., cât și față de intervenientul forțat C. F. .
Căzând în pretenții, în baza art. 274 Cod procedură civilă, a fost respinsă și cererea acestuia având ca obiect cheltuielile de judecată efectuate cu prezentul proces.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul-reclamant L. A. și pârâta SC G. R. A. R. SA.
Reclamantul L. A. a solicitat modificarea sentinței, rejudecarea cauzei, respingerea acțiunii reclamantului C. FLOPRIN, admiterea cererii reconvenționale cu consecința obligării pârâtei SC O. V. G. SA la plata despăgubirilor în sumă de 8.552 lei, cu dobândă legală, cu cheltuieli de judecată.
În cuprinsul motivelor de recurs se arată că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală, nefiind susținută de probele existente la dosar și legislației incidente în cauză.
Se reține că prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a invocat o hotărâre pronunțată de Curtea Europeană, sens în care a asimilat o plângere la contravenție cu o acțiune în despăgubiri apreciind în mod eronat că există autoritate de lucru judecat contrar dispozițiilor art. 1201 Cod civil, situație în care se concluzionează că nu se poate pune semnul egalității între o cauză având ca obiect plângere la contravenție și acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar.
Se arată că este nelegală decizia primei instanțe de înlăturare a expertizelor efectuate în cauză, respectiv ignorarea fotografiilor făcute la fața locului imediat după accident, din care rezultă vinovăția reclamantului C. FLOPRIN în producerea accidentului rutier și cauzarea prejudiciului la motocicletă. Se susține că expertul C. I. Eugen pe baza fotografiilor de la dosar și a măsurătorilor de la fața locului a stabilit culpa exclusivă a reclamantului în producerea daunelor la motocicletă, iar expertul Cânța A. stabilește o culpă comună, 60% a lui C. FLOPRIN și 40% a recurentului.
Recurenta-pârâtă SC G. R. A. R. SA a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii introductive ca nefondate.
În cuprinsul motivelor de recurs se arată că instanța de fond a reținut în mod eronat autoritatea de lucru judecat cu privire la culpa exclusivă a pârâtului
A. intervenient forțat în dosarul nr._ având ca obiect plângerea reclamantului din prezenta cauză C. F. împotriva procesului verbal de contravenție întocmit cu ocazia accidentului rutier din_ . În acel dosar a fost respinsă plângerea la instanța de fond, însă împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, recurs admis prin decizia civilă nr. 447/R/_ a T. ui
.
Prin sentința civilă nr. 5663/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a stabilit vinovăția reclamantului C. FLOPRIN în producerea accidentului de circulație din_ .
Se susține că decizia nr.447/R/2008 pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M. nu este opozabilă recurentei, aceasta nefiind citată în acest dosar, situație în care nu poate fi folosită ca probă împotriva acesteia.
Pe de altă parte, se susține că intimatul-reclamant C. FLOPRIN nu a dovedit cu nici o probă vinovăția asiguratului L. A. în producerea accidentului de circulație,dimpotrivă din pozele efectuate și depuse la dosarul cauzei, precum și din cercetările făcute a urmelor celor două vehicule implicate în accident,organele de poliție au constatat culpa exclusivă a reclamantului C. FLOPRIN conducătorul autovehiculului cu nr._ - marca Ford Mondeo.
Prima expertiză efectuată de expertul C. I. Eugen a stabilit vinovăția conducătorului auto marca Ford Mondeo - C. F. ,prin aceea că fără a se asigura și fără să semnalizeze a schimbat direcția de mers de pe o bandă de circulație pe alta.
Expertiza a doua efectuată de expertul Cânța A. stabilește o culpă comună, cuantificând o vinovăție de 40% pentru asiguratul L. A., fără să documenteze ștințific sau măcar juridic afirmația.
Se arată că prin decizia civilă nr. 447/R/_ a T. ui M. a fost admisă plângerea formulată de petentul C. F., reclamantul din prezenta cauză, a fost anulat procesul verbal de contravenție fără ca instanța să se pronunțe cu privire la vinovăție situație în care o simplă frază din motivarea deciziei redată în speță de instanța de fond "motocicleta s-a apropiat de autoturism și s-a dezechilibrat"; nu este de natură să conducă la concluzia că ar exista o "hotărâre irevocabilă atât cu privire la nevinovăția reclamantului, cât și cu privire la vinovăția intervenientului forțat";.
Examinând cererile de recurs și hotărârea recurată sub toate aspectele potrivit dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă,instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 447/R/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ s-a stabilit ca putere de lucru judecat în condiții de contradictorialitate cu cei doi conducători implicați în evenimentul rutier din_ cauza producerii accidentului, acesta fiind determinat de conduita intervenientului L. A. care deplasându-se pe o motocicletă s-a apropiat de autoturismul condus de reclamantul C. F. ,moment în care s-a dezechilibrat,motiv pentru care s-a dispus anularea procesului verbal prin care s-a reținut în sarcina reclamantului săvârșirea contravenției prevăzute de art.
54 alin.2 din OUG nr.195/2002, respectiv fapta de a nu se asigura la schimbarea direcției de mers.
Susținerile recurentei SC G. R. A. R. SA referitoare la inopozabiltatea acestei hotărâri nu sunt pe deplin justificate în condițiile în care opozabilitatea unui act (convențional ori jurisdicțional - precum hotărârea judecătorească) nu presupune extinderea efectelor sale obligatorii asupra terților, însă terții vor respecta hotărârea în mod indirect, respectiv cu privire la efectele legate de modificarea ordinii juridice pe care pronunțarea acesteia a determinat-o. Astfel, constatarea instanței se impune părților ca prezumție irefragabilă de adevăr, însă terții pot fi ținuți de veridicitatea unei soluții astfel încât aceștia au posibilitatea să conteste valoarea lucrului judecat și să respingă constatările anterioare ce le sunt opuse, întrucât sub raport probatoriu pentru ei hotărârea are valoarea unei prezumții relative.
Prin urmare, față de terți hotărârea judecătorească nu este decât un mijloc de probă și, ca atare, li se opune cu valoarea unui fapt juridic susceptibil de proba contrară.
În situația de față, în încheierile din_ și_ este consemnat faptul că instanța întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 208 Cod procedură civilă, cu privire la raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. C. I. Eugen a dispus refacerea acestuia situație în care în mod legal acest mijloc de probă a fost înlăturat în luarea hotărârii.
Expertiza efectuată de ing. Cânța A. a fost însușită în parte prin hotărâre, așa cum rezultă din considerentele acesteia, respectiv concluziile acesteia cu privire la cauza producerii accidentului admisă și de către acest expert care atribuie o conduită rutieră greșită motociclistului L. A., respectiv faptul că a adoptat o traiectorie "prea apropiată de autoturism fără a păstra o distanță laterală de siguranță suficientă";. Această împrejurare de fapt a fost avută în vedere și prin decizia nr. 447/R/2008 de Tribunalul Maramureș
atunci când a stabilit ca și cauză a evenimentului rutier încălcarea normelor de circulație exclusiv de motociclist,iar nu de către conducătorul auto.
În ceea ce privește concluziile raportului de expertiză efectuată de expert Cânța A. prin care s-a stabilit culpa comună a celor doi conducători de vehicule implicați în evenimentul rutier, reținem că acesta nu a avut în vedere constatările tehnice ale ing. Drule P., expert tehnic auto, reținute imediat după producerea accidentului, în iunie 2007 - reținute ca urmare a examinării nemijlocite a autovehiculului Ford, în nota de constatare, în temeiul căreia s-a pronunțat decizia civilă nr. 447/R/2008, nefiind luate în considerare nici avariile care ar fi putut să se producă în urma impactului,aspecte analizate în nota de constatare întocmită de expertul Drule.
Astfel, în raport de avariile necontestate la data producerii accidentului, având în vedere și nota de constatare întocmită de expertul Drule și care a fost reținut ca și mijloc de probă fiind însușită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, reținem că nu s-a făcut dovada contrară certă a unei alte cauze a producerii evenimentului rutier din data de_, situație în care vom reține faptul că intervenientul L. A. a încălcat marcajul de linie dublă continuă și s-a apropiat de autovehiculul reclamantului,intrând astfel fără drept pe banda acestuia de mers și generând impactul.
Pentru considerentele sus menționate și în absența vreunui motiv de casare sau modificare a hotărârii aceasta va fi menținută ca legală și temeinică iar recursurile vor fi respinse potrivit dispozitivului.
În baza art. 274 Cod procedură civilă recurenții vor fi obligați să plătească intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul-reclamant L. A.
, cu domiciliul în B. M., str. T., bl.8, ap. 51, județ M. și pârâta G.
R. A. R., împotriva sentinței civile nr. 309 din_ a Judecătoriei
M., jud. M. .
Obligă pe recurenți să plătească intimatului C. F. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 27 Iunie 2013.
Președinte, J. ecător, J. ecător,
H. C. G. M. P.
(în concediu legal de odihnă (în concediu legal de odihnă semnează semnează
vicepreședintele instanței) vicepreședintele instanței)
G. ier,
H.
Red. M.P./_
Tred. A.H./_ /2 ex
J. ECĂTOR LA FOND S. E. M.
| ← Sentința civilă nr. 3548/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 102/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
