Decizia civilă nr. 309/2013. Acțiune în daune delictuale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 309/R
Ședința publică din 29 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. P.
J. ecător V. F.
J. ecător N. B.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă SC
O. V. I. G. SA, cu sediul ales în B., sector 5, str. Dr. Dimitrie Drăghicescu, nr. 15 la Societatea Civilă de Avocați "Coroiu&Asociații";, împotriva sentinței civile nr. 10121 din_ a Judecătoriei Baia Mare, jud. M.
, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. G., având ca obiect acțiune în daune delictuale.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ ,_ și_, iar în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10121 /_ a Judecătoriei Baia Mare, s-a respins cererea reclamantei SC O. V. I. G. SA, B., formulată în contradictoriu cu pârâtul C. G., cu domiciliul în loc. S. nr. 19, jud. M.
.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin sentința penală 1589/_ a Judecătoriei Baia Mare, pârâtul C. G. a fost condamnat pentru conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că la data de_ pârâtul a condus autoturismul_ după ce, în prealabil, consumase băuturi alcoolice, iar la intrarea în localitatea Buzești a pătruns pe contrasens intrând în coliziune cu autoturismul_ condus regulamentar de către numitul Măruț
C. .
Potrivit poliței de asigurare nr. 002277429, la data producerii accidentului, pentru autoturismul_ era încheiat contractul de asigurare cu
reclamanta de către C. G., respectiv asigurare obligatorie de răspundere civilă.
Întrucât reclamanta a considerat că asiguratul său era răspunzător de producerea accidentului a achitat persoanei prejudiciate, proprietarul autoturismului_, contravaloarea reparației necesară aducerii vehiculului în starea anterioară producerii accidentului, contravaloarea a cărei cuantum s- a ridicat la nivelul sumei de 24.197 RON.
Dovada achitării acestei sume a reieșit din extrasul de cont din_ depus la fila 9 din dosar.
Întrucât potrivit art. 58 lit. b din Legea 136/1995 "asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei în cazul în care accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziții legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție";, reclamanta a înțeles să se regreseze împotriva celui considerat vinovat de producerea faptei prejudiciabile.
Însă chiar dacă se considera că pârâtul a săvârșit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii față de o terță persoană, asigurătorul se poate regresa împotriva propriului asigurat în temeiul răspunderii contractuale, condițiile contractuale fiind prevăzute, astfel cum se arată în polița de asigurare de la fila 15 de la dosar, în Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă aprobate prin Ordinul președintelui CSA nr. 20/2007.
Cu alte cuvinte, clauzele contractuale obligatorii pe care și le-au asumat reclamanta și pârâtul în momentul încheierii contractului de asigurare în temeiul căruia s-a emis polița nr. 002277429 sunt prevăzute în lege, inclusiv clauza contractuală vizând regresul asigurătorului împotriva propriului asigurat și condițiile în care aceasta operează. Așadar, în momentul în care se dovedește că asiguratul reclamantei a produs un prejudiciu ca urmare a săvârșirii unei fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, se declanșează răspunderea contractuală a acestuia față de asigurator și nu cea delictuală.
Răspunderea asiguratului se declanșează ca urmare a nerespectării obligației prevăzute în contractul încheiat cu asiguratorul, aceea de a nu săvârși o infracțiune incriminată ca atare în legea privind circulația pe drumurile publice, infracțiune în urma căreia a fost prejudiciată o terță persoană.
Faptul că clauzele contractului pe care îl încheie asiguratul și asigurătorul sunt prevăzute în lege nu modifică temeiul în baza căruia se declanșează răspunderea asiguratului care săvârșește o infracțiune incriminată în legea privind circulația pe drumurile publice și prin care cauzează prejudicii unei alte persoane.
Așadar, în speță, prevederile art. 998 și 999 cod civil vizau numai raporturile juridice dintre pârât și persoana prejudiciată, proprietarul autoturismului_ și nu cele dintre reclamantă și pârât.
Totodată, reclamanta nu a demonstrat, deși i s-a pus în vedere prin adresă, că pârâtul a fost cel care a cauzat un prejudiciu proprietarului autoturismului_ . Cu ajutorul sentinței penale 1589/2010 a Judecătoriei Baia Mare s-a demonstrat doar că pârâtul a condus un autovehicul având o îmbibație alcoolică peste limita legală, dar nu și că urmare a săvârșirii acestei infracțiuni a avariat autoturismul_ .
Sentința penală are autoritate în ceea ce privește fapta și vinovăția pârâtului, însă numai în ceea ce privește fapta de a circula pe drumurile publice cu îmbibație alcoolică peste limita legală, neprobându-se în nici un fel legătura de cauzalitate dintre săvârșirea acestei infracțiuni și avarierea autoturismului_, adică faptul că aceasta avariere s-a produs ca urmare a infracțiunii comise de pârât.
Considerentele sentinței penale 1589/2010 nu au autoritate de lucru judecat, instanța neputând reține situația de fapt așa cum a fost descrisă în motivarea acestei hotărâri numai în temeiul acesteia.
Prin urmare, reținând că pârâtul nu a săvârșit o faptă ilicită față de reclamantă nefiind deci îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pe care petenta și-a întemeiat cererea și că nu s-a probat legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de pârât (cea de a nu respecta clauza contractuală asumată care îi interzicea săvârșirea unei infracțiuni incriminate de legea privind circulația pe drumurile publice) și prejudiciul cauzat unei terțe persoane, se va respinge cererea SC O. V. I. G. SA.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC O. V. I.
SA, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanța de judecată a pronunțat hotărârea neținând cont de toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Astfel cum rezultă din adresa IPJ M. - Postul de Poliție Fărcașa, nr.
/_, vinovat de producerea accidentului în urma căruia a rezultat avarierea autovehiculului_ este intimatul-pârât C. G. care a produs accidentul de circulație aflându-se sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, prin adresa Postului de Poliție Comunal Fărcașa, nr. 5.
/_, se comunică faptul că vinovat de producerea accidentului rutier din data de_ este numitul C. G. care a condus auto_ pe DJ 108/A, în direcția Ardusat către Fărcașa, iar la intrarea în localitatea Buzești a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune frontală cu autoturismul Peugeot_ condus regulamentar, din sens opus, de către Măruț C. F. . Ambele autoturisme implicate în accident au fost avariate. Conducătorul auto C. G. a fost testat cu fiola alcooltest seria L 3. care s-a înverzit în proporție de 70
%. Din buletinul de analiză toxicologică -alcoolemie nr.3. din_ eliberat de Serviciul Medico - Legal J. ețean Baia Mare, reiese faptul că C. G. avea la prima recoltare o alcoolemie de 2,20 g/l alcool pur în sânge iar la a doua recoltare o alcoolemie de 2,10 g/l alcool pur în sânge.
Practica judiciară este unitară în sensul că fapta de conducere sub influența băuturilor alcoolice trebuie să fie doar încriminată și nu calificată în
mod oficial sau sancționată ca atare, ca fiind infracțiune. Ceea ce are relevanță juridică este fapta incriminată de legea penală de a conduce sub influența băuturilor alcoolice, faptă ce este considerată infracțiune.
Rațiunea temeiului legal al acțiunii în regres - art.58 din Legea 136/1995- constă în posibilitatea asigurătorului RCA de a-și recupera despăgubirea achitată în calitate de asigurator RCA de la propriul său asigurat, a cărui atitudine socială preia un caracter infracțional. În acest moment și rațiunea asigurării RCA este estompată de faptele asiguratului, care din simple fapte de neatenție la volan care produce pagube materiale, prin accidente rutiere, devin fapte incriminate de legea penală.
În drept s-au invocat prevederile art.304 pct.9, 304 indice 1, 312 alin.3 și 4, Cod Procedură Civilă, art.58 din Legea nr.136/1995.
Intimatul C. G. deși legal citat, nu și-a exprimat poziția procesuală cu privire la recursul declarat în cauză.
Recursul este nefondat.
Este indiscutabil dreptul pe care art. 58 din Legea nr.136 / 1995 îl conferă asigurătorului RCA de a regresa împotriva propriului asigurat pentru sumele plătite cu titlu de despăgubiri, în situația în care prejudiciul acoperit s-a produs ca urmare a săvârșirii cu intenție a unei infracțiuni.
Problema care se ridică este însă legată de natura răspunderii civile a asiguratului față de asigurătorul său, în aceste cazuri.
Și tribunalul împărtășește punctul de vedere al judecătorului fondului potrivit căruia, în aceste situații, vorbim despre o răspundere civilă contractuală și nu delictuală.
Reglementarea acțiunii în regres în cuprinsul art. 58 din Legea nr.136 / 1995, nu transformă răspunderea contractuală a asiguratului față de asigurător într-o răspundere delictuală și aceasta, deoarece, răspunderea asiguratorului față de asiguratul său își are izvorul în contractul de asigurare. Prin acordul de voință realizat între părți la momentul încheierii poliței de asigurare, pe lângă celelalte obligații cum ar fi cea de plată a primelor de asigurare, asiguratul în virtutea exigenței de bună credința care trebuie să guverneze raporturile contractuale s-a obligat și la a nu săvârși, cu intenție, fapte de natura celor care să expună pe cocontractantul său la răspundere materială față de terți.
În concluzie, acțiunea în regres a asigurătorului RCA față de asigurat se întemeiază pe răspunderea civilă contractuală.
Or, într-o atare situație, promovarea acțiunii pe temeiul răspunderii civile delictuale, astfel cum a înțeles reclamanta să acționeze, nu poate avea sorți de izbândă. Deși în vechiul Cod civil ( aplicabil în speță ), nu există o dispoziție expresă în acest sens, în doctrină și practică s-a conturat un punct de vedere unitar în sensul în care creditorul prejudiciat, urmare neexecutării de către debitor a obligațiilor contractuale ale acestuia, nu are dreptul de opțiune între răspunderea civilă delictuală și cea contractuală, fiind ținut să invoce în cererea sa numai temeiul contractual al răspunderii civile.
Astfel, primul dintre considerentele pentru care prima instanță a respins acțiunea reclamantei este corect reținut, drept pentru care nu se mai impune analizarea întrunirii în cauză a condițiilor răspunderii civile contractuale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 aliniat 1, Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanta SC O. V.
G. SA, cu sediul în B., sector 1, str. Grigore Mora, nr. 23, împotriva sentinței civile nr. 10121 din_ a Judecătoriei Baia Mare, jud. M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
V. P.
V.
F.
N.
B.
G. ier,
H.
Red. P.V. / _
Tehnored.C.C.-_ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND D. D. R.
| ← Decizia civilă nr. 1214/2013. Acțiune în daune delictuale | Decizia civilă nr. 308/2013. Acțiune în daune delictuale → |
|---|
