Decizia civilă nr. 308/2013. Acțiune în daune delictuale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 308/R
Ședința publică din 29 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. P.
J. ecător V. F.
J. ecător N. B.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-chemată în garanție S. N. C. S., cu sediul în C. N., str. T., nr. 77/A, jud. C., împotriva încheierii civile din_ și a sentinței civile nr. 2585 din_ pronunțate de Judecătoria Baia Mare, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC A. Ț. A. SA - PRIN S. B. M., intimatul-pârât M. B. M.
PRIN P., intimatele-chemate în garanție S. I. S., SA M.
I. S., SA R. LS, având ca obiect acțiune în daune delictuale.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ ,_ și_, iar în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2585/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. M. s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. Ț. A. SA, cu sediul în București, strada Căderea Bastiliei nr. 80/84, prin
B. M., cu sediul în B. M., A. Ș. nr. 8, județul M., împotriva pârâtului M. B. M. reprezentat prin primar, cu sediul în B. M., strada
G. Ș. nr. 37, județul M. ,a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 18.210,73 lei cu titlu de despăgubiri și dobânda legală aferentă calculată asupra debitului de la data pronunțării hotărârii (_ ) până la plata efectivă,precum și să achite reclamantei suma de 1204 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată, s-a admis excepția de netimbrare a cererii de chemare în garanție a SC I. SA, s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârât în contradictoriu cu SC I. SA, cu sediul în B. M., bd. R. nr. 41A, județul M., ca netimbrată și s-a respins excepția de prescripție a
dreptului material la acțiune privind cererea de chemare în garanție a SC N.
C. SA.
De asemenea, s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârât în contradictoriu cu SC N. C. SA, cu sediul în C. N., strada T. nr. 77A, județul C., a fost obligată chemata în garanție să achite pârâtului M.
B. M. reprezentat prin primar suma de 18.210,73 lei cu titlu de despăgubiri și dobânda legală aferentă calculată asupra debitului de la data pronunțării hotărârii (_ ) până la plata efectivă.,precum și să achite pârâtului M.
M. reprezentat prin primar suma de 1204 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate de SC N. C. SA în contradictoriu cu SC A. M. I. SA, cu sediul în B. M., A. E. nr. 1, județul M. și SC A. R. ȘI L. SA, cu sediul în C. N., strada F. nr. 131, județul C., ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
La data de_, în jurul orei 4,30, pe str. Mărgeanului din B. M., autovehiculul marca DAF FT 85 CF cu numărul de înmatriculare_, circulând în condiții de ploaie, din direcția B. M. spre Recea, la momentul efectuării unui viraj la dreapta, în curbă, a intrat într-o gură de canal descoperită, semnalizată cu o creangă, acoperită de ape pluviale, aflată pe partea carosabilă, împrejurare în care autovehiculul a fost avariat. Faptul avarierii autovehiculului a fost consemnat și certificat de declarația conducătorului autovehiculului avariat, numitul Bran Ciprian M., în fața organelor de poliție și reiterat prin avizarea de daună înaintată de asiguratul casco societății reclamantei la data de_ .
Urmare a evenimentului s-au produs daune autovehiculului marca DAF FT 85 CF cu numărul de înmatriculare_, respectiv avarii la elementele: bara față, mască, far dreapta, scară mică dreapta, treaptă scară mică dreapta, treaptă scară mare dreapta, scară mare dreapta, casetă direcție, daune constatate atât de organele de poliție, în autorizația de reparație seria AY nr. 0235799, cât și prin procesul verbal de constatare a daunelor întocmit de A. - Ț. A. la data de_ .
Prejudiciul rezultat a fost în cuantum de 18.210,73 lei, conform facturilor fiscale nr. 8419614/_ - emisă de SC Family SRL și nr. 155315/_ - emisă de SC EVW Holding SRL, societățile la care s-au efectuat reparațiile avariilor.
Pentru recuperarea prejudiciului, persoana păgubită, SC Daliad SRL s-a adresat asiguratorului Casco, SC A. Ț. A. SA, care a deschis dosarul de daună auto nr._ 2/IR/0348/AAF și a acordat în temeiul poliței de asigurare Casco nr. 3591020/_, cu titlu de indemnizație de asigurare, suma de 18.210,73 lei, conform OP nr. 579/_ și OP nr. 5148/_ .
Raportat la prevederile art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, societatea asiguratoare se poate subroga în drepturile asiguratului, urmând a recupera suma achitată de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în prezenta speță M. B. M. în
calitate de proprietar și administrator al străzii Mărgeanului din aceeași unitate administrativ-teritorială.
În motivarea angajării răspunderii civile delictuale a M. ui B. M. se reține existența condițiilor angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Prin nerespectarea prevederilor art. 36 alin.6 lit. a) pct. 13 coroborate cu ale art. 63 alin.5 lit. c) din Legea nr. 215/2001, privind administrația publică locală, republicată, cu referire la întreținerea și reabilitarea drumurilor publice, a prevederilor art. 5 alin.1 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, cu referire la obligația imperativă a administratorului drumului public de a semnaliza corespunzător orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației și de luare a măsurilor de înlăturare de îndată a acestuia, a prevederilor art. 40 alin.1 din Ordonanța nr. 43/1997, privind regimul drumurilor, cu referire la dispoziția imperativă ca drumurile să fie semnalizate și menținute de către administratorul drumului în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță, pârâtul M. B. M. este în culpă pentru producerea prejudiciului în cuantum de 18.210,73 lei constând în contravaloarea reparațiilor efectuate și achitate de asigurătorul-reclamant.
La momentul producerii incidentului, pe str. Mărgeanului din B. M. se executau reparații capitale de către SC N. C. SA în baza contractului de execuție lucrări nr. 18510/_, conform unui grafic de execuție în decurs de 18 luni calendaristice de la data intrării în vigoare a contractului încheiat cu Consiliul Local.
Prin procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 28486/_ s-a "dat descărcare"; antreprenorului pentru lucrările efectuate la strada Mărgeanului din B. M. (f.211-213). Totodată, s-a instituit o perioadă de garanție pentru buna execuție în intervalul de 2 ani, recepția finală urmând a se realiza în data de_ .
Raportat la acest fapt, urmează a fi respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune privind cererea de chemare în garanție a SC N.
SA, a cărei răspundere contractuală va fi angajată față de pârâtul M.
B. M., în temeiul contractului de execuție lucrări nr. 18510/_ și a procesului verbal de predare-primire a amplasamentului nr. 1/_ (f.210).
Având în vedere acest proces verbal de predare primire, instanța a reținut că martorul Ienciu N. P. a relatat că în cursul anilor 2006-2007, în calitate de angajat al societății A. M. I. SA, i s-a repartizat efectuarea unor lucrări pe strada Mărgeanului din B. M., constând în instalarea unor conducte de canalizare. Acestea au fost montate pe partea dreaptă a drumului, pe direcția bd. București - str. Mărgeanului. După efectuarea lucrării, gropile produse urmau să fie acoperite de societatea ce trebuia să repare carosabilul. Martorul a relatat despre existența unei guri de canal de pe care lipsea capacul,
"semnalizată"; cu o creangă.
Reprezentanta societății chemate în garanție a confimat, de asemenea, faptul că în colaborare cu SC A. R. ȘI L. SA C., s-au montat conducte de canalizare pe strada Mărgeanului. Traseul acestora a fost pe alt
amplasament decât cel vechi, de la intrarea de pe bd. București dinspre Recea, conductele fiind poziționate pe partea dreaptă a drumului, pe sensul de mers dinspre bd. București, până aproape de curbă.
La dosarul cauzei s-a depus un plan de situație vizând linia de racordare la utilități (f.186).
Față de cele expuse, instanța a respins cererile de chemare în garanție formulate de SC N. C. SA în contradictoriu cu SC A. M. I. SA
B. M. și SC A. R. ȘI L. SA C. N., ca nefondate.
Fiind în culpă procesuală, pârâtul M. B. M. și chemata în garanție SC N. C. SA au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată (art. 274 Cpc).
Împotriva sentinței a declarat recurs chemata în garanție SC N. CONFORT SA solicitând, în principal, admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii excepției lipsei capacității procesuale de exercițiu al reclamantei și excepției prescripției dreptului material la acțiune sub aspectul introducerii cererii principale, iar pe cale de consecință, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta- intimată și a cererii de chemare în garanție. Mai solicită, ca intimații să fie obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii excepției dreptului material la acțiune cu privire la cererea de chemare în garanție și respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca fiind nefondată. Solicită ca intimații să fie obligați în solidar la plata cheltuielilor parțiale.
În terțiar, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii cererilor de chemare în garanție formulate împotriva SC A. M. I. SA și SC A. R. L. SA și obligarea acestor societăți la plata sumelor solicitate de reclamantă. Solicită ca intimații să fie obligați în solidar la plata cheltuielilor parțiale.
În motivarea recursului se arată următoarele:
Respingând excepția lipsei capacității de exercițiu a reclamantei, prin încheierea de ședința din data de_, instanța de fond a făcut o aplicare greșita a dispozițiilor art. 41 din Codul de procedura civila, raportat la prevederile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990,
Intimata-reclamanta S. M. a SA T. A. S. nu are capacitate de exercițiu, susținere bazata pe dispozițiile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 ("Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înregistrează înainte de începerea activității lor in registrul comerțului din județul in care vor funcționa.")
Coroborând dispozițiile art. 43 din Legea nr. 31/1990 cu prevederile art. 41 din Codul de procedura civila ((1)"Orice persoana care are in folosința drepturile civile poate sa fie parte in judecata." (2) "Asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate, daca au organe proprii de conducere."), se constata că S. M. a SA T. A. S. nu poate sta ca reclamanta in proces, deoarece nu are personalitate juridica.
Se arată că S. M. a SA T. A. S. nu poate sta ca parte in proces nici in calitate de mandatar a SA T. A. S. fiindcă, in toate cazurile, mandatarul trebuie sa aibă capacitate deplina de exercițiu.
Se impune modificarea încheierii si a sentinței atacate, in sensul admiterii excepției invocate, chiar daca la dosarul cauzei au fost depuse de către reclamanta ("răspuns la note de ședința" pentru termenul din data de_ ) "documente prin care se stabilește dreptul directorilor de sucursale de a reprezenta SA -T. A. S. in fata instanțelor de judecata". Daca s-ar accepta aceste afirmații ar însemna să se admită că prin acte interne s-ar putea acorda împuternicire unor entități fără personalitate juridica (in speța S.
M. ), ceea ce ar echivala cu încălcarea dispozițiilor art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, precum si a prevederilor art. 948 din Codul civil.
Acest aspect este consacrat in doctrina si in jurisprudența, relevantă fiind opinia exprimata de prof. univ. dr. F. Deac in Tratat de drept civil, Contracte speciale, Universul juridic, București,2001, pag. 319.("In privința mandatarului, se cere, in toate cazurile, capacitate deplina de exercițiu....In schimb, mandatarul, care este un reprezentant, trebuie sa aibă capacitate deplina de exercițiu.....").
In condițiile in care S. M. a SA T. A. S. nu are capacitate de exercițiu si nu poate sta ca parte in proces in nume propriu ori ca mandatar a S. OMNIASIG S., acțiunea acesteia trebuia anulata, conform dispozițiilor art. 161 din Codul de procedura civila, iar cererea de chemare in garanție trebuia respinsa.
Se precizează că din cererea de chemare in judecata nu rezulta cu claritate că a fost formulata de S. M. in calitate de mandatara a SA
T. A. S.
Or, potrivit dispozițiilor art. 112 pct. 2 din Codul de procedura civila, cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprindă: "numele si calitatea celui care reprezintă partea in proces...". Conform acestei prevederi legale, calitatea de mandatar trebuie sa fie menționata in mod expres, in caz contrar prezumându-se ca cererea a fost formulata in nume propriu.
Neavând personalitate juridica, sucursala nu poate sta in judecata ca reclamanta, conform dispozițiilor art. 42 alin. 2 din Codul de procedura civila: "Asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate, daca au organe proprii de conducere."
Prin încheierea de ședința din data de_, Instanța de fond a făcut o aplicare greșita a dispozițiilor art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 "Prin derogare de la dispozițiile alineatului precedent, in raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani...."
Contrar celor reținute de către instanța, litigiul are la baza existenta unui contract de asigurări, încheiat in temeiul dispozițiilor Legii nr. 136/1995.
In acest context, se arată faptul ca reclamanta a arătat in cererea de chemare in judecata, pag. 1, ca "Pentru recuperarea prejudiciului, persoana păgubita, S. DALIAD S.R.L. s-a adresat asigurătorului CASCO, SA T.
A. S., care a deschis dosarul de dauna auto nr._ 2/1R/0348/AAF, si a acordat, in temeiul poliței de asigurare Casco nr. 3591020/_, cu titlu de indemnizație de asigurare, suma de 18.210,73 lei, conform O.P. nr. 579/_ si O.P. nr. 5148/_ ."
Dreptul asigurătorului la acțiunea in regres, pentru despăgubiri, contra celor răspunzători de producerea prejudiciului, deriva din subrogarea în drepturile asiguratului său, n limita indemnizației plătite, in temeiul poliței de asigurare.
Or, principalul efect al subrogației, este plasarea noului creditor pe poziția creditorului in numele căruia se subroga, respectiv atât în drepturile, cât și în obligațiile acestuia. Astfel, urmare subrogației, creditorul care a achitat despăgubirile pentru pagubele suferite de persoana asigurată, se plasează în locul asiguratului și din această poziție formulează o acțiune în regres împotriva persoanei vinovate de săvârșirea faptei păgubitoare. Din aceasta calitate, asigurătorul are aceleași drepturi si obligații ca și persoana care a încheiat polița de asigurare, dispozițiile Legii nr. 136/1995, referitoare la raporturile de asigurat, fiindu-i aplicabile in totalitate.
Se menționează că, în cazul în care asigurătorul se subrogă drepturilor asiguratului, ca urmare a achitării despăgubirilor pentru paguba suferită, despăgubiri oferite în temeiul poliței de asigurare, acesta nu poate dobândi mai multe drepturi decât ar fi avut asiguratul în relația cu asigurătorul, cu referire expresă la termenul în care ar fi putut solicita plata despăgubirilor.
In acest sens se arată că, în cazul in care asiguratul ar fi solicitat plata contravalorii despăgubirilor de la societatea de asigurări, ar fi fost supus termenului de prescripție de 2 ani. Insa, daca asigurătorul a achitat de buna voie aceste despăgubiri, si s-a subrogat in drepturile asiguratului său pentru recuperarea sumelor de la persoana vinovata de săvârșirea pagubei, in se rea optica instanței de fond, termenul de prescripție este de 3 ani, si nu de 2 ani.
Or, aceste considerente sunt total eronate, pentru ca substituindu-se asiguratului, Qaranti are aceleași drepturi, acțiunea este supusa acelorași termene de prescripție si are aceleași acțiune obligații ca si asiguratul despăgubit.
Drept urmare, contrar celor reținute de către instanța de fond, se susține că in cauză este vorba despre un raport juridic care își are izvorul intr-un contract de asigurări, motiv pentru care sunt aplicabile prevederile derogative de la termenul general de prescripție.
Contrar celor reținute de către instanța de fond, susțin ca dreptul la acțiune al reclamantei este prescris, afirmație întemeiata pe dispozițiile art. 3 alin. 2 din Decretul nr. materie di 167/1958, potrivit cărora:
"Termenul prescripției este de 3 ani, iar în raporturile dintre organizațiile socialiste de 18 luni";.
Prin derogare de la dispozițiile alineatului precedent, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani, în afara acelor raporturi ce izvorăsc asigurările de persoane în care obligațiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau amortizare cu primele.
Din examinarea actelor depuse de reclamanta, s-a constatat ca accidentul rutier avut loc la data de_, iar despăgubirea a fost plătită de reclamanta la datele_ si_ .
Este evident ca raportul dintre părți deriva din asigurare, din moment ce reclamanta a achitat despăgubirile in temeiul poliței de asigurare Casco nr. 3591020/_ si in limitele prevăzute de legislația specifica asigurărilor.
In acest context, acțiunea reclamantei fiind înregistrata in data de_, respectiv cu mult peste termenul de prescripție de 2 ani, motiv pentru care dreptul la acțiune este prescris, indiferent daca se are in vedere momentul producerii evenimentului rutier ori data plații despăgubirilor.
În acest context, acțiunea reclamantei fiind înregistrată la data de_ respectiv cu mult peste termenul de prescripție de doi ani, motiv pentru care dreptul la acțiune este prescris, indiferent dacă se are în vedere momentul producerii evenimentului rutier ori data plății despăgubirilor.
Se arată că in condițiile in care hotărârea nu poate fi atacata cu apel, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 304 din Codul de procedura civila, instanța de recurs putând sa examineze cauza sub toate aspectele, in conformitate cu prevederile art. 3041 din Codul de procedura civila.
Se susține ca sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9, 3041 si 312 din Codul de procedura civila pentru admiterea recursului si modificarea hotărârii primei instanțe in sensul solicitat, afirmație bazata pe următoarele argumente, probe si dispoziții legale:
11.1. Sentința civila nr. 2585/_ a fost data cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, in ceea ce privește respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune privind cererea de chemare in garanție a subscrisei.
Pentru a respinge aceasta excepție instanța de fond a reținut ca răspunderea contractuala a subscrisei va fi angajata fata de paratul M. B.
M., in temeiul contractului de execuție lucrări nr. 18510/_ si a procesului verbal de predare-primire a amplasamentului nr. 1/_ (f.210).", având in vedere ca prin aceste contracte "s-a instituit o perioada de garanție de buna execuție in intervalul de 2 ani, recepția finala urmând a se realiza in data de_ ."
Contractul de execuție lucrări, procesul-verbal de predare-primire si perioada de garanție de buna execuție nu au nici o legătura cu excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocat.
Contractul de execuție lucrări a fost actul juridic care a legitimat recurenta, in calitate de executant, sa efectueze reparațiile capitale la str. Mărgeanului din localitatea B. M., iar procesul verbal de predare-primire al amplasamentului a dat dreptul sa înceapă executarea lucrării propriu zise.
De asemenea, perioada de garanție de buna execuție de 2 ani, prevăzut in contractul de execuție lucrări, nu are nicio legătura cu prescripția dreptului material la acțiune in materie de asigurări.
Garanția de buna execuție se acorda pe o perioada determinata stabilita intre executant si beneficiarul lucrărilor de constructii-montaj si se constituie cu
scopul creării unor disponibilități bănești necesare pentru acoperirea unor eventuale reclamații de calitate care ar putea interveni intre data recepției provizorii si data recepției definitive a lucrărilor. Executantul lucrărilor de construcții are drept obligație principala remedierea, pe propria cheltuiala, a defectelor calitative apărute din vina sa, atat in perioada de execuție cat si in perioada de garanție stabilita.
Or, prescripția dreptului material la acțiune reprezintă mijlocul de stingere a dreptului la acțiune in sens material prin neexercitarea acelui drept in intervalul de timp prevăzut de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 "Prin derogare de la dispozițiile alineatului precedent in raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani...."
Litigiul are la baza existenta unui contract de asigurări, incheiat in temeiul dispozițiilor Legii nr. 136/1995, astfel ca se aplica prevederile speciale si derogative, astfel cum am argumentat la punctul I.B.1. din prezentul recurs.
In raport de dispozițiile art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 si data chemării in garanție a S. N. C. SA, respectiv_, se constata ca dreptul la acțiune este prescris, in condițiile in care reclamanta-intimata susține ca s-a acordat in temeiul poliței de asigurare Casco nr. 3591020/_, cu titlul de indemnizație de asigurare, suma de 18.210,73 lei, conform OP 5148/_ si OP 579/_, pentru accidentul produs in data de_ .
Raportat la aceste considerente, se susține că in mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune privind cererea de chemare in garanție a subscrisei.
Hotărârea instanței de fond a fost data cu aplicarea greșita si a prevederilor art. 5 alin. 1 si 2 din OUG nr. 195/2002. ("(1) Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competențelor ce îi revin, cu avizul politiei rutiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, și să le mențină în stare corespunzătoare.
(2) Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul oh executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia.")
Din probatoriul administrat in cauza a rezultat că la data de_ s-a incheiat contractul de execuție lucrări nr. 18.510, având ca obiect "R. capitale pentru strada Mărgeanului."
Potrivit clauzelor contractului, durata de execuție a lucrărilor era de 18 luni, ceea ce înseamnă ca evenimentul rutier produs in data de_ a avut loc in perioada in care era valabil contractul de execuție, insa in sezonul rece in care nu se puteau executa lucrări de asfaltare.
In condițiile in care o strada se afla in lucru semnalizarea execuției lucrărilor se face la începutul si sfârșitul străzii si nu pentru fiecare groapa existenta in carosabil, fiindcă era firesc sa existe gropi din moment ce s-a contractat execuția lucrărilor de reparații si nu era implinit termenul pentru finalizarea acestor lucrări.
Prin urmare, pentru a se aprecia daca recurenta este in culpa trebuia sa se verifice daca era semnalizata execuția lucrărilor si nu daca era semnalizata fiecare groapa existenta in carosabilul străzii in curs de reparare.
Totodată, nu se poate imputa recurentei faptul ca existau gropi in carosabil, fiindcă nu era expirat termenul pentru execuția lucrărilor de reparații.
Pentru prevenirea evenimentelor rutiere pe străzile supuse execuției lucrărilor de reparații, administratorul drumului avea posibilitatea sa uzeze de prevederile art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 43/1997 (" (1) Administratorii drumurilor pot institui restricții temporare, parțiale sau totale de circulație, pentru executarea unor lucrări, conform normelor stabilite prin ordin comun al ministrului transporturilor și infrastructurii și al ministrului administrației și internelor, cu informarea prealabilă, inclusiv asupra variantelor de rute alternative, a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, a poliției rutiere și a utilizatorilor.").
Câtă vreme administratorul drumului nu a uzat de prevederile art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 43/1997 si-a asumat responsabilitatea consecințelor producerii evenimentelor rutiere determinate de starea drumului, executantul lucrărilor nefiind in culpa, răspunderea acestuia putând fi angajata doar dupa expirarea termenului pentru execuția lucrărilor si doar in situația in care starea drumului, după execuția lucrărilor, nu este corespunzătoare.
Se subliniază ca avarierea autovehiculul s-a produs datorita gropilor din carosabil si nu datorita lucrărilor de reparații prevăzut a fi executate pe perioada contractului.
Hotărârea pronunțata de instanța de fond se bazează pe interpretarea greșita a declarațiilor martorilor audiați in prezenta cauza, martori care aveau calitatea de angajați, pe funcția de maistru, la SA M. I. S., societate care a realizat efectiv lucrările pe str. Mărgeanului.
Insa, instanța de fond a luat in considerare doar fragmentat declarațiile acestora, având in vedere ca s-a extras din acestea doar fraza in care se menționa ca intr-adevăr groapa era semnalizata cu o creanga.
Insa, ambii martori au confirmat faptul ca întreaga lucrare era semnalizata, de la începutul pana la sfârșitul porțiunii de drum care era în lucru, prin banda despărțitoare a sensurilor de circulație si prin balize reflectorizante.
Mai mult, pe perioada efectuării lucrărilor de reparații, sensul de mers pe care se executa lucrarea era închis traficului, circulându-se, pe toata perioada executării lucrărilor, pe o singura banda de circulație.
Aceiași martori, au precizat ca lucrările nu au fost executate de către subscrisa, având in vedere ca săpăturile pentru montarea conductelor de canalizare au fost efectuate de către S. COMPLET I. M. PROIECT B.
S.R.L., si tot aceasta societate trebuia sa si astupe săpăturile efectuate pentru montarea conductelor.
De asemenea, conform declarației conducătorului auto Bran Ciprian M.
, având nr. de înregistrare 196789/6 din data de_, "în curba unde se
lucrează la drum am luat virajul prea repede si am căzut in gura de canal care era semnalizata cu un lemn si nu l-am văzut din cauza ploii".
Din conținutul declarației conducătorului auto reiese, pe de o parte, faptul ca obligația de semnalizare a gurii de canal a fost indeplinita, iar pe de alta parte, faptul ca acesta nu a adaptat viteza la condițiile de drum si la condițiile meteo, putând fi reținuta si culpa acestuia in producerea evenimentului rutier.
Drept urmare, întreaga lucrare ce se executa pe str. Mărgeanului a fost semnalizata in mod corespunzător, astfel cum prevăd dispozițiile legale.
Instanța de fond nu a ținut cont, in pronunțarea sentinței atacate, de clauzele contractului de execuție lucrări nr. 18510/_ .
Potrivit prevederilor cuprinse la punctul 12.8 din contractul de execuție lucrări nr. 18510/2006:
"(1) Pe parcursul execuției lucrărilor si al remedierii viciilor ascunse, executantul are obligația, in măsura permisa de respectarea prevederilor contractului, de a nu stânjeni inutil sau in mod abuziv:
confortul riveranilor; sau
căile de acces, prin folosirea si ocuparea drumurilor si a cailor publice sau private care deservesc proprietățile aflate in posesia achizitorului sau a oricărei alte persoane.
(2) Executantul va despăgubi achizitorul împotriva tuturor reclamatiilor, acțiunilor in justiție, daunelor-interese, costurilor, taxelor si cheltuielilor, indiferent de natura lor, rezultând din sau in legătura cu obligația prevăzuta la alin. (1), pentru care responsabilitatea revine executantului."
După cum reiese din prevederile punctului 12.8 alin. 2 din contractul de execuție lucrări, despăgubirile datorate de executant achizitorului care privesc reclamațiile, acțiunile in justiție, daunele-interese, costurile, taxele si cheltuielile sunt consecința stânjenirii de către executant a confortului riveranilor si a cailor de acces, prin folosirea si ocuparea drumurilor si a căilor publice sau private care deservesc proprietățile aflate în posesia achizitorului sau a altor persoane.
Astfel, responsabilitatea in cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public nu revine subscrisei, aceasta datorând despăgubiri doar in cazul prevăzut de alin. 1 al punctului 12.8.
In concluzie, recurenta nu este responsabila de producerea evenimentului rutier din data de_ ., având in vedere conținutul punctului 12.8 din contractul de execuție lucrări.
Se susține că in mod greșit a respins instanța de fond cererile de chemare in garanție formulate de către subscrisa, ca fiind nefondate, având in vedere următoarele argumente:
N. C. S. nu a executat lucrari de reparații la str. Mărgeanului, chiar daca a avut încheiat contractul do execuție de lucrări.
In calitate de anteprenor S. N. C. S. a încheiat următoarele contracte de subantrepriza, având ca obiect "R. capitale strada Mărgeanului din M. B.
-M. ":
-contractul de subantrepriza nr. 1512 din_ încheiat intre subscrisa cu SA R. LS C. ;
-contractul de subantrepriza nr. 1513 din_ încheiat intre subscrisa cu SA M. I. S.A;
-contractul de subantrepriza nr. 520 din_ îincheiat intre subscrisa cu S.C COMPLET I. M. PROIECT B. M. S.R.L.;.
L. le au fost executate de aceste societăți si nu de chemata in garanție.
Din declarațiile martorilor audiați in cauza a rezultat faptul ca recurenta nu a executat in concret lucrări de reparații la obiectivul str. Mărgeanului, ci aceste lucrări au fost realizate de către subantreprenori.
Mai mult, chemata în garanție SA M. I. S. a recunoscut in cuprinsul notelor de ședința, pag. nr. 2, depuse la dosarul de fond pentru termenul de judecata din data de_, ca "SA R. L. C. S. a realizat lucrări de sapaturi a canalului in care SA M. I. S. a montat conductele de canalizare, traseul acestora fiind pe alt amplasament decât cei vechi.
După amplasarea conductelor umplutura si refacerea carosabilului s-a făcut de către SA R. L. C. S. "
Drept urmare, erau fondate si admisibile si cererile de chemare în garanție care au fost formulate, in ceea ce privește societățile cu care s-au încheiat contracte de subantrepriza pentru finalizarea lucrărilor de reparații la str. Mărgeanului.
Analizând recursul pin prisma prevederilor art. 304 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, precum și în raport de motivele invocate, T. reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei capacității de exercițiu a reclamantei,
reține că aceasta a fost respinsă în mod corect, de către prima instanță, atâta timp cât calitatea de reclamant în cauză este deținută de către societatea principală SC A. Ț. A. SA, iar dreptul de reprezentare este dat de aceasta persoanei fizice, cu capacitate deplină de exercițiu, director al sucursalei M. și nu acestei din urmă entități.
În ceea ce privește aspectul prescripției dreptului la acțiune, T. reține contrar susținerilor recurentei, că termenul aplicabil în cauza de față este cel general de 3 ani și nu cel special de 2 ani, prevăzut de art. 3 al. 2 din Decretul nr. 167/1958, acesta din urmă având o arie restrânsă de aplicare, prin chiar textul legal care-l instituie.
În ceea ce privește prejudiciul produs și care face obiectul prezentei cauze, T. apreciază că, urmare încheierii contractului de execuție lucrări nr. 18510/_, recurenta se face vinovată de producerea incidentului, acesteia revenindu-i în principal și în primul rând obligația luării tuturor măsurilor ce se impun pentru ca astfel de evenimente să nu se producă.
Astfel, chiar reținând aspectul precizat de recurentă în cererea de recurs potrivit căreia gura de canal era semnalizată cu o creangă, nu se poate aprecia că aceasta ar fi fost suficient pentru a considera îndeplinită obligația de a se asigura că activitatea contractată nu este sau nu poate fi de natură a aduce prejudicii terților.
Totodată, în raport de soluția dată raportului juridic principal de răspundere delictuală, prima instanță a soluționat în mod legal cererile incidentale formulate.
În acest sens, apreciind că în raport de sentința atacată nu se identifică motive de modificare sau de casare, T. urmează să respingă recursul conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. N. C. S., cu sediul în
N., str. T., nr. 77/A, jud. C., împotriva încheierii civile din_ și a sentinței civile nr. 2585 din_ pronunțate de Judecătoria Baia Mare, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
V. P.
V.
F.
N.
B.
G. ier,
H.
Red. F.V. / Tred. A.H.
_ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND A. C. O.
| ← Decizia civilă nr. 309/2013. Acțiune în daune delictuale | Sentința civilă nr. 909/2013. Acțiune în daune delictuale → |
|---|
