Decizia civilă nr. 23/2013. Acțiune în constatare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal
DECIZIA CIVILĂ NR.23/2013
Ședința publică din data de 8 aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: N. K.
JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind apelul declarat de apelanta SC G. I. E. S. în contradictoriu cu intimații S. ROMÂN prin C. LOCAL AL MUN. C. N.
, SC A. F. I. E. S., SC N. O SA, SC F. M. E T. S. și
SC M. B. SA B. - S. C. N. împotriva sentinței civile nr.19002/2012 pronunțate la data de 5 octombrie 2012, în dosarul nr._
, de către Judecătoria C. N., cauza având ca obiect, în primă instanță, acțiune în constatare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei, d-na avocat R. Vescan, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 1 aprilie 2013 a fost înregistrată la dosar o întâmpinare din partea intimatei SC N. SA, poziția procesuală exprimată fiind în sensul respingerii apelului, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei.
Se comunică reprezentantei apelantei un exemplar al întâmpinării depuse la dosar de către intimata SC N. SA.
Reprezentanta apelantei arată că nu are alte cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
T. ul acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantei susține motivele de apel invocate, solicitând admiterea acțiunii și desființarea sentinței instanței de fond. Arată că, în conformitate cu prevederile art.429 C.civ., există o prezumție legală cu privire la faptul că proprietarul unui teren este și proprietarul unei construcții; prin acțiunea introductivă încearcă să dovedească că proprietarul terenului nu este proprietarul construcției, ci că reclamanta este proprietara construcției, pentru că societatea reclamantă este în procedură de faliment, trebuie să-și lichideze patrimoniul, trebuie să aibă o situație clară. În evidențele contabile apare această construcție, construcție care este racordată la utilități și pentru care se plătește impozit în favoarea
M. C. -N. ; proprietarul terenului, M. C. -N., a stat în pasivitate 17 ani și apreciază că situația trebuie reglementată. Menționează că apelanta nu deține carte funciară fiind un constructor care nu a ridicat construcția pe proprietatea sa ci în baza folosinței terenului în baza contractului de închiriere a ridicat construcția și, pentru a clarifica acest lucru, precum și datorită faptului că nu deține o carte funciară, arată că a promovat prezenta acțiune, tocmai pentru a se reglementa situația în procedura falimentului. Prin urmare, consideră că cel puțin în privința petitului prin care se solicită ca instanța să constate că apelanta este proprietara construcției, respectiv că este extratabulară, apreciază că s-ar fi
impus să se admită acțiunea, urmând ca în procedura falimentului, după ce se constată că apelanta este proprietara imobilului, în funcție de buna sau reaua-credință și atitudinea proprietarului terenului, să se desocotească în variantele prevăzute de lege cu privire la creanța pe care o au unii față de alții. Nu are cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 19002/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta SC G. I. E. S. împotriva pârâților S. Român prin C. local al municipiului C. -N., SC A. F. I. E. S.
, SC N. SA,SC F. M. T. S., SC M. B. SA B. -S. C.
-N. pentru a constata că imobilul corp B din C. -N., str. I. M., nr.16, jud. C. a fost construit de către reclamntă și constituie proprietatea extratabulară a acesteia și întabularea în CF a dreptului de proprietate dobândit cu titlu " de construire "asupra imobilului mai sus arătat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 4 martie 2012, reclamanta SC G. I. E. S. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu S. Român prin C. local M. C. -N., SC A. F.
I. E. S., SC N. SA, SC F. M. e T. S., SC M. B. SA B.
M. C. -N. și S. Român prin M. ul Finanațelor P. să constate că imobilul "corp B"; din C. -N., str. I. M. nr. 16, jud. C. a fost construit de reclamantă și formează obiectul dreptului de proprietate extratabulară al acesteia și să dispună întăbularea, într-o carte funciară nouă, a dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de bun propriu, dobândit prin construire asupra respectivului imobil. Reclamanta a solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat instanței că în cursul anului 1995 a edificat în C. -N., str. I. M. nr. 16, jud. C., în regie proprie, o construcție având destinația de magazin a produselor metalo- chimice. Potrivit susținerilor reclamantei, construcția are fundații de beton, stâlpi și grinzi metalice, pereți din zidărie de cărămidă, planșeu din beton armat, acoperiș tip șarpantă, învelitoare din tablă zincată. Spațiul este dotat cu următoarele utilități instalație de energie electrică, încălzire centralizată, instalații sanitare, apă-canal.
Analizând actele dosarului, prima instanță a reținut că la_ s-a încheiat contractul de închiriere între C. Local al M. C. -N. în calitate de locator și SC G. I. E. S. în calitate de locatar, având drept obiect închirierea unui spațiu de 659,08 mp pentru depozit și spațiu comercial, iar din curtea aferentă clădirii locatarului i-a revenit o suprafață de 252 mp. În anul 1995 SC G. I. E. S. a edificat o construcție având suprafața de 150 mp, fără a deține autorizație de construcție și fără acordul proprietarului construcției și al terenului.
Potrivit raportului de evaluare din_, întocmit de ing. Rădulescu
T. G. structura de rezistență a clădirii este formată din fundații continue din beton, stâlpi și grinzi metalice, pereți din zidărie de cărămidă pe trei laturi, planșeu din beton armat, acoperiș șarpantă, învelitoare tablă zincată, șopron-depozit, stâlpi din lemn, învelitoare din azbociment, pardoseală beton. De asemenea, în acest raport se menționează faptul că imobilul este dotat cu instalație de energie electrică și instalație de încălzire
centrală proprie, în vreme ce instalația sanitară, de apa-canal, de gaz, de Centrală Termică propriu-zisă aparțin de corpul de clădire A. Potrivit notei interne a Direcției Patrimoniului M. și Evidenței Proprietății- Serviciu de Evidență a Patrimoniului și Cadastrului, aflate la dosarul cauzei la fila 76, imobilul în litigiu este o construcție în soluție provizorie și demontabilă (schelet metalic cu închideri perimetrale formate din două ziduri de cărămidă, iar celelalte două ziduri, cât și compartimentările sunt pe schele metalice cu vitrină și panouri din tablă sau pal, șarpanta este din lemn cu învelitoare de tablă- zincată). Pentru obiectul prezentului litigiu nu are importanță dacă imobilul respectiv este demontabil sau are un caracter permanent, motiv pentru care instanța nu apreciat necesitatea efectuării unui expertize judiciare tehnice prin care să se constate caracterul permanent sau demontabil al construcției edificate.
Prin urmare, instanța a reținut doar că reclamanta a construit, fără a dispune de autorizație de construcție, un imobil având suprafața de 150 mp, care în prezent este amenajat ca spațiu comercial și ca spațiu de depozitare.
La momentul construcției, reclamanta avea calitatea de locatar asupra suprafeței de 659,08 mp spațiu comercial și pentru depozitat și asupra suprafeței de 252 mp curte aferentă corpului de clădire închiriat.
Reclamanta nu invocă în motivarea cererii sale existența vreunui dezmembrământ al dreptului de proprietate, cum ar fi dreptul de superficie asupra terenului. De asemenea, reclamanta nu invoca faptul că ar fi obținut proprietatea asupra terenului pe care s-a edificat construcția. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită constatarea dreptului de proprietate extratabulară asupra constructiei.
Conform art. 1169 C.civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Potrivit art. 557 C.civ., dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin hotărâre judecătorească atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși. Prin urmare, reclamanta trebuie să dovedească faptul că a dobândit proprietatea asupra imobilului în unul din modurile descrise mai sus. Prezenta hotărâre nu poate constitui un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului în condițiile în care hotărârile instanțelor de judecată constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale numai în cazul când au caracter constitutiv sau atributiv de drepturi.
În speță, reclamanta solicită constatarea dreptului de proprietate, ceea ce presupune existența unui titlu anterior în baza căruia să fi dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului. Din datele speței, respectiv din probatoriul administrat în fața instanției, nu rezultă că reclamanta ar deține vreun titlu asupra imobilului al cărui înscriere în cartea funciară o solicită.
Reclamanta a invocat în susținerea cererii sale prevederile art. 480 C.civ. care garantează dreptul de proprietate, privată sau publică. Pentru a fi în măsură să invoce prevederile art. 480 C.civ., reclamanta trebuie să își dovedească dreptul de proprietate. Din propunerea de rectificare CF întocmită de expertul judiciar M. Boitor, aflată la dosarul cauzei la fila 61, reiese că prin admiterea acțiunii reclamantei cotele individe deținute de coproprietarii curții unde este edificat imobilul urmează a fi micșorate în cotă proporțională cu dreptul deținut de fiecare dintre aceștia. Potrivit art.
481 C. civ. și art. 44 din Constituție, nimeni nu poate fi silit a ceda
proprietatea sa, exceptând exproprierile pentru cauză de utilitate publică. Prin urmare, instanța nu poate pronunța o hotărâre prin care pârâți să fie
"expropriați"; de o parte a terenului deținut în coproprietate.
Prima instanță a mai reținut că reclamanta se află în situația unui constructor de rea-credință pe terenul altuia, situație în care nu putea invoca dobândirea dreptului de proprietate. Invocarea dispozițiilor art.55 alin1 indice 1 din Legea nr.7/1996 nu schimbă cu nimic situația, înscrierea dreptului de proprietate asupra unei construcții referindu-se la situația în care dreptul de proprietate nu este contestat sau discutabil.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta SC G. I.
E. S., solicitând schimbarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii introductive de instanța astfel cum aceasta a fost formulata si precizata.
În motivare apelanta a arătat că prin acțiunea introductiva de instanța a solicitat instanței doua chestiuni, respectiv constatatarea că imobilul "corp B" din C. -N., str. I. M. nr.16, jud. C., a fost construit de reclamantă și, pe cale de consecință, formează obiectul dreptului de
proprietate extratabulară a acesteia si a dispune întabularea, într-o cartea funciară noua, a dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de bun propriu dobândit prin construire asupra imobilului descris sub punctul 1. In drept și-a întemeiat acțiunea pe art. 480 C.civ, disp. Legii 50/1991, Legea 7/1996 si art.55 alin.l din Legea 7/1996 care prevăd ca "Dreptul de proprietate asupra construcțiilor se inscrie in cartea funciara_ in cazul construcțiilor realizate înainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 453/2001 pentru modificarea si completarea Legii 50/1991....in baza: a. autorizației de construire sau, in lipsa acesteia, a certificatului prin care se atesta ca imobilul este înregistrat in registrul agricol, precum si in evidentele fiscale, eliberat de primarul unității administrativ-teritoriale unde este amplasata aceasta construcție; b. documentației cadastrale."
In fapt, a arătat ca in cursul anului 1995 a edificat în C. -N., str. I.
M. nr.16, jud. C., în regie proprie, o construcție având destinația de magazin de vânzare a produselor metalo-chimice. A. ul in imobil se face din curtea interioara a imobilului cu nr. 16. Imobilul edificat este înregistrat în lista de mijloace fixe a S.C. G. I. E. S.R.L., număr de inventar 12 NIR cu denumirea "construcție speciala pentru comerț", fiind proprietatea extratabulară a sa si fiind denumita "corpul B" de la adresa mai sus menționata.
Conform raportului de evaluare depus anexat acțiunii, regimul de înălțime al construcției este parter+subsol parțial, are fundații din beton, stâlpi si grinzi metalice, pereți din zidărie de cărămida pe trei laturi, planseu din beton armat, acoperiș tip șarpanta, invelitoare de tabla zincata. Spațiul este dotat cu următoarele utilități: instalație de energie electrica, incalzire centralizata, instalații sanitare, apa-canal.
La momentul cererii introductive de instanța exista un plan de reorganizare al recurentei aprobat in dosarul_ al T. ului Comercial C., iar ea trebuia sa intabuleze aceasta construcție pentru a putea materializa acest plan in condiții optime, in sensul transferării proprietății imobilului in favoarea pârâtului mun. C. N., in contul datoriilor. Cum preluarea de către parata nu se poate face decât cu aprobarea C. ui Local C. -N. care deține prerogativa administrării patrimoniului municipiului C. -N., in vederea realizării acestui transfer de proprietate era absolut necesara intabularea construcției obiect al prezentei cauze. Aceasta acțiune a fost pornita urmare solicitării paratului
M. C. -N. prin C. Local C. de a prezenta cartea funciara a
imobilului in vederea operării transferului de proprietate, sens in care a atașat la dosar cererea scrisa a acestuia in acest sens, depusa la dosarul de insolventa.
In justificarea petitului doi al acțiunii, printr-o precizare, a solicitat instanței ca la soluționarea cauzei sa tina cont si de dispozițiile art.55 alin.11 din Legea 7/1996 care prevăd ca dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie in cartea funciara_ in cazul construcțiilor realizate inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 453/2001 pentru modificarea si completarea Legii 50/1991....in baza: a. autorizației de construire sau, in lipsa acesteia, a certificatului prin care se atesta ca imobilul este inregistrat in registrul agricol, precum si in evidentele fiscale, eliberat de primarul unității administrativ-teritoriale unde este amplasata aceasta construcție; b. documentației cadastrale." Legea 453/2001 a intrat in vigoare la_, iar construcția noastră, fiind ridicata in 1995 se incadreaza in prevederile legale care permit intabularea unei construcții fara autorizație de construire.
Recurenta mai arată că pe parcursul derulării cauzei, a intrat in faliment, drept pentru care cu atât mai stringent este interesul său de a transfera proprietatea imobilului paratului M. C. -N. in vederea compensării unor sume importante de bani.
Recurenta mai arată că prin sentința apelata instanța retine in considerente ca "in anul 1995 S.C. G. I. E. S.R.L. a edificat o construcție având suprafața de 150 mp., fara a deține autorizație de construire si fara acordul proprietarului construcției si al terenului", drept pentru care considera ca este in situația unui constructor de rea-credinta pe terenul altuia, ca nu a probat si nu deține vreun titlu asupra imobilului a cărui inscriere in cartea funciara o solicita si nu poate invoca dobândirea dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cat nu se incadrează in nicio ipoteza prevăzuta de art. 557 Noul Cod Civil. Urmare acestui raționament, instanța a respins in totalitate acțiunea introductiva de instanța.
De asemenea, recurenta mai arată că primul petit al acțiunii a fost solicitarea ca instanța sa constate că imobilul "corp B" din C. N., str. I.
M. nr.16, jud. C., a fost construit de ea. In acest sens a depus la dosar dovezile construirii în regie proprie a acestui corp B. De altfel, instanta constata in considerente ca a edificat acest corp de clădire insa îi respinge petitul unu cu motivația ca este constructor de rea-credinta pe terenul altuia si nu are autorizație. Or, tocmai acest fapt juridic al construirii unui imobil, generator de drepturi si obligații, a cerut instanței sa îl constate, anume ca acest corp de clădire este proprietatea extratabulara a sa, întrucât l-a creat/construit, cu munca si materialele sale.
Reținerea instanței ca este constructor de rea-credinta nu este susținuta de nicio proba in dosar si nici nu este argumentata de către
instanța, decât pe faptul ca nu este proprietara terenului. Or, pentru a demarca conceptul bunei-credinte, prin decizia 13/1959 a Plenului T. ului Suprem, se indruma instanțele sa nu mai deducă reaua-credinta a celui care a construit, plantat sau executat lucrări doar din faptul ca nu este proprietarul terenului. Se recomanda sa se verifice modul in care proprietarul fondului, prin pasivitate sau acceptarea efectuării lucrărilor nu este cumva el de rea-credinta sau indiferent la noua situație juridica creata. Tot de rea-credinta a fost considerat in doctrina si practica, cu privire la construcțiile făcute de chiriași, proprietarul care a așteptat sa se ridice construcția si a făcut opunere după terminarea acesteia.
Recurenta mai arată ca acest corp de clădire a fost ridicat in 1995, cu 17 ani in urma, ca este racordat la utilitățile publice- după cum retine si instanța de fond, ca niciodată proprietarul terenului si al corpului principal de clădire nu i-a trimis vreo înștiințare de oprire de lucrări sau alt fel de solicitări. Acest corp de clădire nou este impozitat de proprietarul M. C.
-N. iar ea plătește anual impozitul pe clădire aferent. Mai mult, municipiul C. -N. i-a cerut in dosarul de insolventa sa îi predea cartea funciara a imobilului, pentru a se putea intabula ca proprietar si a stabili ulterior ce suma din datoria fata de Municipiu se compensează.
In lumina celor de mai sus, nu se poate retine ca a fost de rea- credinta atâta timp cat la momentul edificării legislația nu impunea obținerea iar proprietarul a tolerat construirea.
Mai mult, toți parații societății comerciale, astfel cum reiese din CF colectiv al imobilului (2. -C1 C. ) s-au intabulat după anul 2000, când construcția era deja ridicata de cel puțin 5 ani, astfel ca aceștia au avut dintotdeauna reprezentarea faptica corecta a suprafețelor de teren folosite de fiecare.
Recurenta mai arată că și-a dovedit dreptul de proprietate prin construirea imobilului. Daca proprietarul terenului si al construcției principale ar fi invocat accesiunea, nu s-ar fi opus, căci scopul prezentei cauze este sa transfere in proprietatea paratului M. C. -N. (proprietarul terenului si al construcției principale) a acestui corp de clădire edificat in urma cu 17 ani. Cum paratul sta in pasivitate, recurenta, din cauza dosarului de insolventa care se va finaliza cu dizolvarea si radierea sa, trebuia si trebuie sa clarifice acest transfer de proprietate. Nu a cerut instanței sa stabilească ca este constructor de buna-credinta sau de rea- credinta. Desocotirea pecuniara dintre ea si M. C. -N. se va face ulterior, după ce se transfera proprietatea, in cadrul dosarului de insolventa. Raportat la aceste considerente străine de natura pricinii, considera ca instanța si-a depășit cadrul legal cu care a fost investita si s-a pronunțat pe chestiuni care nu au fost deduse judecații.
De asemenea, recurenta arată că nu înțelege de ce instanța considera ca situației juridice a imobilului ridicat in 1995 i se aplica Noul cod civil din moment ce conform normelor de aplicare ale NCC faptele, actele si situațiile juridice născute sub imperiul vechii legi raman sub regimul juridic al legii sub care au luat naștere. Tocmai pentru ca hotărârile judecătorești au caracter constitutiv si atributiv de drepturi, ea a demarat aceasta acțiune, astfel ca raționamentul instanței nu este pertinent când susține ca " prezenta hotărâre nu poate constitui un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilelor in condițiile in care hotărârile judecătorești constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale numai in cazul când au caracter constitutiv sau atributiv de drepturi.
Reținerea instanței ca art. 55 alin.l indice 1 din legea 7/1996 nu schimba cu nimic situația întrucât se refera la construcții cu privire la care dreptul de proprietate nu este contestat sau discutabil, nu are acoperire in probele dosarului de fata. Nici una dintre parați nu a contestat faptul ca recurenta a edificat aceasta constructie-corp B, paratul M. C. -N. a susținut doar ca este o construcție demontabila iar prin raportul de expertiza depus a demonstrat contrariul.
Cu privire la faptul ca instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui R., recurenta considera ca aceasta a fost greșit admisa intrucat la data de_ a împrocesuat statul ca parat pentru ca
apare ca titular al dreptului de proprietate asupra terenului, prin C. Local C. in calitate de administrator.
Intimata SC N. SA C. -N., prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului arătând că în fapt, situația așa cum a fost prezentată de reclamantul apelant nu corespunde realității întrucât SC N. SA C. -N.
, succesoare de drept și de fapt a fostelor întreprinderi de stat ICRM, (transformată în societate pe acțiuni în baza legii nr. 15/1990) deține în calitate de chiriaș, spațiul aflat în litigiu, începând din anul 1958, în baza contractelor nr. 126/10 aprilie 1958. Din 1995 în baza contractului de închiriere nr. 739/29 iunie 1995 și nr.1877/1999 și prin actele adiționale deținem și în prezent o parte din imobil excluzând spațiul ce formează obiectul litigiului.
La data de 5 iunie 1995 intimata a renunțat la folosința parțială a imobilului din str.I. M. nr.16 reținând la parter spațiul în suprafață de 147,21 mp pentru care s-a încheiat contractul de închiriere nr.739/29 iunie 1995, reînnoit și în prezent punând la dispoziția C. ui Local al municipiului C. -N. restul clădirii.
C. Local C. a scos la licitație spațiul disponibilizat, iar SC G.
I. E. S. și-a adjudecat cele 14 camere în suprafață de 659,08 mp, precum și o suprafață de 252 mp din curtea aferentă imobilului, pentru care s-a încheiat contractul de închiriere nr. 925/11 iulie 1995 fără nici o obiecțiune pe termen de 10 ani, termen care a expirat la 28 august 2005. Astfel, contractul nr. 925/11 iulie 1995 încheiat între SC G. I. E. S. și proprietarul spațiului, C. Local al M. C. -N. a expirat. SC G.
I. E. S. folosește în continuare spațiul ce i-a fost repartizat și după expirarea termenului prevăzut în contract, deci fără suport legal și nici contractual.
Aberațiile vehiculate de apelanta-reclamantă sunt nefondate atâta vreme cât intimata deține dovezi clare că acea construcție "revendicată" era edificată la data de 29 septembrie 1995, când s-a perfectat contractul de închiriere nr. 925 între C. Local C. și SC G. I. E. S. C. -N., reprezentată de asociatul unic Csako Geza, pentru desfășurarea activității de comerț en gross. Din textul contractului rezultă că acesta va folosi curtea aferentă de 252 mp teren, exact cât era disponibil, în afara celor două construcții.
Premergător participării apelantei-reclamante la licitația de adjudecare a spațiului pe care intimata l-a cedat conform procesului verbal din 5 iunie 1995, încheiat între SC G. I. E. S. a solicitat, prin adresa cu nr. 2103 din 3 iulie 1995 închirierea spațiului magazinului nealimentar de menaj și produse chimice de pe strada luliu M. nr. 16, adică tocmai acea locație care face obiectul litigiului. Urmare solicitării depuse a fost de acord cu închirierea spațiului menționat cu condiția să nu facă concurență neloială. Aceste relații s-au derulat ulterior licitației orgnaizate de Consilul local din 28 iunie 1995, în urma căreia, s-a perfectat Contractul de închiriere nr. 925 din 11 iulie 1995, iar convenția a devenit caducă.
În rezumat, Primăria municipiului C. -N., deține la numărul administrativ 16 din str.Iului M., două spații cu altă destinație, care se află pe domeniul privat al municipiului. Recunoașterea, în acest context, a afirmației apelant-reclamantei că edificiul în discuție este opera acestuia, este infirmată de dovezile indubitabile pe care le anexează și care duc la concluzia că pretențiile acesteia sfidează legea și bunul simț. Apelanta- reclamantă nu și-a respectat obligațiile asumate, prin Contractul de
închiriere nr. 925/1995 cu o valabilitate de zece ani, privind plata chiriei către Primăria Cluj-Napoca, acumulând, cel puțin până la declararea falimentului o sumă uriașă, după cum rezultă din dosarul nr._, aflat pe rol la T. ul comercial C. .
Starea patrimoniului debitorului, care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, era vădită și iminentă atunci când locatorul, respectiv Primăria Cluj-Napoca a resimțit incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile în disponibilități bănești. În acel moment s-a deschis acțiunea de obligarea debitorului la prețul chiriei materializată în dosarul nr.9870/2008 pentru datorii cumulate începând din 2003, contractul de închiriere între SC G. I. E. S. și Primăria Cluj-Napoca a expirat în 2005. Declararea stării de faliment este o penalitate aplicabilă numai celor care prin incapacitate, imprudență sau culpă se pun în imposibilitate de a face angajamentelor luate.
Pasivitatea administrației locale în vederea recuperării creanței și a evacuării din spațiu a SC G. I. E. S. a găsit teren propice propunerii avansate de administratorul statutar al firmei falimentare la data de_ prin anunțul de reorganizare, fiind propusă ca variantă de stingere a creanței către municipiul C. -N. prin compensarea cu valoarea construcției speciale cu destinația comercială plus venituri din vânzări. Altfel zis, acoperirea propriei culpe rezultată din administrarea defectuoasă a portofoliilor spațiilor comerciale, Primăria Cluj-Napoca acumulând pagube financiare prin neînchirierea spațiilor care sunt libere de contract din 2005, în timp ce ocupanta spațiilor, respectiv SC G. I. E. S. nu achită
folosința acestora.
Întrucât metodologia de trecere în proprietatea statului (care este un privilegiu garantat al acestuia) incumbă o serie de formalități care să ateste dreptul celui ce o cere, la un asemenea procedeu s-a dovedit de netrecut, motiv pentru care instanța de fond a respins corect cererea de înscriere a proprietății.
Ce nu se contestă este faptul că reclamanta-apelantă a executat lucrări de îmbunătățire, respectiv montarea de ferestre din lemn vechi, dar care fiind realizate pentru satisfacerea plăcerii personale a posesorului, nu sporesc valoarea lucrului și nu dau naștere unui asemenea drept.
Nu poate fi reținută critica adresată pârâților că nu s-au ridicat obiecțiuni referitoare la "paternitatea" depozitului, câtă vreme era de notorietate că a existat depozitul, a fost folosit de firmele menționate în motivarea întâmpinării și că edificarea construcției de către apelantul- relamant este o simplă afirmație care nu se susține. Corect, instanța de fond a statuat, potrivit art. 1169 Cod civil, că cel ce face o propunere înaintea
judecății trebuie să o dovedească. Potrivit art. 557 C.civil dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună credință precum și prin hotărâre judecătorească, atunci ea este translativă de proprietate prin ea însăși. Prin urmare, apelanta - reclamantă trebuia să dovedească faptul că a dobândit proprietatea imobilului în una din modurile descrise mai sus.
Intimata a mai arătat că instanța a constatat că reclamanta-apelantă nu deține vreun titlu asupra imobilului a cărui înscriere în cartea funciară o solicită. Nu a făcut dovada dreptului de proprietate. Or, din propunerea de rectificare, propusă de expert reiese că prin admiterea acțiunii cotele
indivize deținute de coproprietar, curtea unde este identificat imobilul
urmează a fi micșorate - în cotă proporțională cu dreptul deținut de fiecare în parte.
Nimeni, potrivit art.481 C.civil și art.44 din Constituția României, nu poate fi silit a ceda proprietatea sa. Apelanta-reclamantă nu neagă existența creanței, ci invocă intervenirea unei convenții de stingere a creanței prin compensarea cu o construcție ce nu-i aparține. Apelanta-reclamantă a încercat pe parcursul perioadei de folosință a spațiului închiriat să se erijeze la plata chiriei, apelând prin mijlocirea instanței la diferite manopere, în final având aceeași soluție, SC G. I. E. S. a folosit în întregime depozitul închiriat de primărie pentru activități en -gross și nu de detail așa cum prevedea contractul, antrenând și intimata în justiție.
Prin decizia civilă nr. 12/A/2013 pronunțată la data de 10 ianuarie 2013, Tribunalul Cluj a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea T. ului Specializat C., acesta fiind înregistrat pe rolul instanței la data de 12 februarie 2013.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
Criticile formulate de apelanta SC G. I. E. S. sunt nefondate, pentru considerentele care se vor expune în cele ce urmează.
Cu titlu preliminar, tribunalul precizează faptul că apelanta nu a înțeles să solicite administrarea altor probe în fața instanței de apel, astfel încât, instanța va soluționa cauza pe baza probelor administrate în fața instanței de fond.
Astfel, tribunalul reține că apelanta SC G. I. E. S. avea la momentul edificării construcției în suprafață de 150 mp, edificată fără autorizație de construire și fără acordul proprietarului terenului, calitatea de locatar, în baza unui contract de închiriere încheiat cu C. Local al municipiului C. N. .
De asemenea, tribunalul reține că potrivit art. 557 dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect a posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin hotărâre judecătorească atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși.
Față de aceste dispoziții legale, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a reținut că apelanta recurentă era obligată să probeze faptul că a dobândit proprietatea asupra imobilului în unul din modurile reglementate de lege, întrucât o hotărârea judecătorească poate constitui un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale, doar în cazul în care are un caracter constitutiv sau atributiv de drepturi. Însă, în condițiile în care reclamanta solicită a se constata dreptul său de proprietate, este de esența unei astfel de cereri, existența unui titlu anterior în baza căruia dreptul de proprietate asupra imobilului a fost dobândit.
De altfel, tribunalul reține că apelanta recurentă și-a întemeiat cererea pe disp. art. 480 C.civ., fiind de asemenea de esența acțiunii în revendicare existența unui titlu de proprietate anterior, cunoscut fiind faptul că în cadrul acțiunii în revendicare se impune compararea titlurilor, în speță compararea titlului apelantei reclamante cu eventualele titluri opuse de pârâți. Cu toate acestea însă, apelanta reclamantă nu a probat existența unui titlu anterior.
În același sens, sunt corect și cele statuate de către prima instanță cu privire la art. 55 alin.11din Legea nr. 7/1996, apelanta reclamantă fiind
constructor de rea credință pe un teren pe care îl deținea doar în calitate de locatar și fără autorizație de construire.
În acest sens, susținerile apelantei că la momentul edificării construcției, respectiv în 1995, legislația nu impunea obținerea unei autorizații de construire, precum și faptul că proprietarul ar fi tolerat construirea, sunt lipsite de temei, în condițiile în care chiar și anterior Legii nr. 50/1991 orice construcție putea fi edificată doar în baza unei autorizații de construire.
Împrejurarea că pârâtele societăți comerciale nu s-au opus admiterii acțiunii, este în primul rând contrazisă de întâmpinarea formulată și în fața instanței de apel de către intimata SC N. SA, iar în al doilea rând lipsa unei astfel de opoziții nu este de natură să suplinească lipsa probelor în susținerea unei cereri de genul celei formulate de reclamanta apelantă.
Cât privește critica potrivit căreia prima instanță nu era chemată să stabilească dacă reclamanta apelantă este constructor de bună sau de rea credință, și acestea sunt neîntemeiate, întrucât analiza pe care instanța a fost obligată să o realizeze în contextul cererii de chemare în judecată și a probelor administrate, impunea și stabilirea acestui aspect, având în vedere faptul că au fost invocate și disp. art. 55 alin.11din Legea nr. 7/1996.
Este neîntemeiată și susținerea potrivit căreia prima instanță ar fi reținut că situației juridice în cauză ăi sunt aplicabile dispozițiile noului Cod civil, întrucât în considerentele hotărârii primei instanțe nu a fost exprimată o astfel de opinie.
Pentru toate considerentele arătate, tribunalul în temeiul disp. art. 296 C.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta SC G.
I. E. S. în contradictoriu cu intimații S. ROMÂN prin C. LOCAL AL MUN. C. N., SC A. F. I. E. S., SC N. M SA, SC F. M. E
T. S. și SC M. B. SA B. - S. C. N. împotriva sentinței civile nr.19002/2012 pronunțate la data de 5 octombrie 2012, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., pe care o va menține în întregime.
În temeiul disp. art. 274, tribunalul va respinge, ca nefondată, cererea intimatei SC N. M SA privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât intimata nu a făcut dovada efectuării vreunor cheltuieli în susținerea apărării formulate.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC G. I. E.
S. cu sediul ales în C. N., P-ța A. I. nr. 15, jud. C. în contradictoriu cu intimații S. ROMÂN prin C. LOCAL AL MUN. C. N. cu sediul în
C. N., str. M., nr. 1-3, jud. C., SC A. F. I. E. S. cu sediul în
C. N., B-dul E. nr. 21-23, jud. C., SC N. SA cu sediul în C. N.
, B-dul E. nr. 21-23, jud. C., SC F. M. E T. S. cu sediul în
C. N., B-dul M. nr. 18, jud. C. și SC M. B. SA B. - S. C.
N. cu sediul în C. N., B-dul E. nr. 21, jud. C., împotriva sentinței civile nr.19002/2012 pronunțate la data de 5 octombrie 2012, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., pe care o menține în întregime.
Respinge, ca nefondată, cererea intimatei SC N. M SA privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
N. K. | S. | I. | C. P. |
Red.8.ex. NK/LU/_
Judecător fond: Ana SS Judecătoria C. N.
| ← Sentința civilă nr. 244/2013. Acțiune în constatare | Încheierea civilă nr. 2425/2013. Acțiune în constatare → |
|---|
