Decizia civilă nr. 364/2013. Acțiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 364/R/2013
Ședința publică din data de 3 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - S. I.
JUDECATOR - C. G. JUDECĂTOR - V. -L. O. GREFIER - DP
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurenta O. B. R. SA împotriva sentinței civile nr. 14227/_ pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, în contradictoriu cu intimatul C. J. PENTRU P.
C. C., având ca obiect în primă instanță acțiune în constatare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatei, d-na consilier juridic V. escu C. V., lipsind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că recurenta a înregistrat la data de_ Note scrise, prin care solicită a-i fi comunicată întâmpinarea depusă de intimată și acordarea unui nou termen în acest sens.
Reprezentanta intimatei depune întâmpinare, arătând că a încercat trimiterea acesteia la data de_ prin fax.
T. ul aduce la cunoștința reprezentantei intimatei că faxul instanței nu funcționează.
Reprezentanta intimatei arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune, sau excepții de invocat.
Din oficiu, în temeiul art.13 coroborat cu art.16 din Legea nr.193/2000 tribunalul invocă excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C. în soluționarea recursului.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției.
T. ul reține cauza în pronunțare, pe excepția invocată.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 14227/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta C. J. PENTRU P. CONSUMATORULUI C.
împotriva pârâtei SC O. B. R. SA, s-a constatat existența clauzelor abuzive în contractele de credit de nevoi personale garantat cu ipoteca la art. 6.2, art. 10.1, art. 12 lit. b paragraful 2, art. 13, art. 17. 5, art. 17.7, art. 17. 11, s-a aplicat amenda în cuantum de 1.000 lei și s-a dispus, sub sancțiunea daunelor modificarea clauzelor contractuale constatat ca fiind abuzive.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de_ între pârâtă și M. Gelu Ionuț s-a încheiat contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă, având nr. C_ 14 (f. 15-28) prin care banca a acordat un credit în sumă de 66.400 euro pe o perioadă de 357 luni. Creditul a fost garantat cu imobilul situat în C. -N., str. Dâmboviței nr. 52, bl. D7, scara 5, etaj 2, ap. 50, compus din 3 camere,
1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 vestibul, 1 debara, 1 wc, 1
degajament, 1 balcon, SU 65,26 m.p., părți individuale comune 1,39/100 parte, teren în folosință 25/1795 și teren intravilan situat în C. -N., str. Dâmboviței nr. 52, cota de 25/1795 parte aferentă apartamentului nr. 50, întabulat în CF nr. 2. provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 62006 pentru apartament și CF nr. 2. provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.57154 pentru teren, identificată cu nr. cadastral 23717/S/L pentru apartament și 23717 pentru teren și cu imobilul situat în C. -N., str Grigore Moisil nr. 9, bl. C2, et. 1, ap.7, compus din hol, dormitor, living, bucătărie, baie, balcon cu SU 53,90 m.p., cu părți comune indivize în cotă de 3,21/100 din CF colectivă 1. și teren intravilan situat în C. -N., str. Grigore Moisil nr. 9 cota de 3,21/200 parte aferentă ap.7 întabuată în CF 2.
- C1 - U 7 provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1. pentru apartament și CF nr. 2. provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1. pentru teren, proprietate identificată prin nr. cadastral 21117-C2-U7 pentru apartament și nr. cadastral 21117 pentru teren.
Pe parcursul derulării contractului de credit, la data de_ sub nr. 2525 (f.12) s-a înregistrat reclamația numitului M. Gelu Ionuț, adresată reclamantei, vizând unele clauze considerate abuzive din contractul bancar încheiat, anume cele referitoare la calculul dobânzilor, art. 5.9. Reclamația a fost întregită la data de_ (f. 14), ocazie cu care sa solicitat analizarea și altor clauze din contractul depus odată cu reclamația.
Ca urmare a reclamației înregistrate, C. J. Pentru P. Consumatorului C. a studiat contractul atașat cererii și a constatat că aplicarea clauzelor art. 6.6, art. 10, art. 12, art. 13, art. 17.5 și art. 17.7 încalcă drepturile consumatorilor iar prin aceste clauze se încalcă prevederile Legii nr. 193/2000. Prin urmare, s-a încheiat procesul verbal seria ANPC 0025909 nr. 36/1019/_ .
Instanța a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 4 și art. 5 din Legea nr. 193/2000 și a constatat că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
În speță instanța a constatat că această condiție este îndeplinită cu privire la toate clauzele contractuale stipulate în contractele intervenite între părți, deoarece aceste contracte reprezintă, contracte tipizate cu clauze nenegociabile. Caracterul nenegociabil al clauzelor rezultă implicit din chiar declarația pârâtei care arată prin întâmpinare că M. Gelu Ionuț avea libertatea de a nu semna contractul, dacă nu-i conveneau clauzele acestuia. Mai exact contractele intervenite între părți reprezintă contracte standard, preformulate, existența și cuantumul comisionului de risc fiind expresia voinței unilaterale ale băncii, deoarece consumatorului nu i s-a dat
posibilitatea de a influența în vreun fel acest comision.
În acest sens, instanța a reținut și dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, potrivit căruia dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens (probă care nu a fost făcută în cauză).
Cerința referitoarea la existența unui dezechilibrul semnificativ creat între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe a fost analizată prin prisma prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 conform cărora o clauză poate fi abuzivă prin ea înseși sau împreună cu alte prevederi din contract.
Analizând valențele juridice ale comisionului inserat la art. 6 "TAXE ȘI COMISI. E";, prin raportare la aceste dispoziții normative, instanța a constatat că în cauza dedusă judecății, clauza stipulată la art. 6.2 din contract (plata unui comision "pentru orice alte servicii prestate de către Bancă la solicitarea Clientului";) creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului.
În acest sens instanța a constatat că între părți a intervenit o convenție de credit care din punct de vedere juridic reprezintă un contract comutativ, nu unul aleatoriu, în același sens opinând și pârâta prin întâmpinare. În consecință, părțile nu urmăresc un câștig eventual, în funcție de un eveniment viitor și incert, ci întinderea obligațiilor este cunoscută încă de la semnarea convenției.
În aceste condiții comisionul instituit la art. 6.2 nu are un echivalent într-o contraprestație a pârâtei certă și previzibilă, astfel că perceperea sa nu poate fi apreciată drept o plată din punct de vedere juridic, situație în care dezechilibrul creat în detrimentul consumatorului este evident deoarece i s-a perceput lunar un comision al căprui cuantum nu este stabilit, putând chiar să difere în funcție de natura serviciului prestat de bancă, fără ca sfera serviciilor supuse comisionării să fie determinată sau determinabilă.
În motivare s-a arătat că această clauză este similară clauzelor din art. 7.2 ale unor contracte de credit ipotecar pe care reprezentanți ai ANPC le-au apreciat ca fiind neabuzive în controalele efectuate.
Apărarea pârâtei nu a fost primită, aprecierile ANPC neavând putere de lucru judecat față de propriile aprecieri ale instanței.
Pentru aceste considerente și din această perspectivă clauza stipulată la art. 6.2 din contract creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului, deoarece această clauză nu este dublată de o alta prin care să se prevadă cuantumul comisionului, condițiile în care este perceput, respectiv sfera serviciilor supuse comisionării.
O altă clauză pe care reclamanta a apreciat-o ca fiind abuzivă este cea inserată la art. 10.1. Potrivit clauzei, clientul poate rambursa anticipat creditul, condiționat de îndeplinirea cumulativă a unor condiții, constând în: notificarea prealabilă a Băncii, cu 3 zile înainte, viramentul cuantumului creditului pe care dorește să-l ramburseze anticipat, la care se adaugă
comisionul de rambursare anticipată, iar valoarea minimă a rambursării anticipate să reprezinte cel puțin echivalentul a 3 rate lunare consecutive.
În privința acestei clauze, instanța a constatat că ea creează în mod evident un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului, deoarece această clauză obligă consumatorul în mod excesiv. Chiar dacă pârâta susține, în privința notificării, că intenția este de a ocroti timpul consumatorului, ea nu trebuie să devină condiție sine qua non pentru rambursarea anticipată, chiar împotriva dorinței clientului de a-și consuma timpul liber după bunul său plac. Apoi, a condiționa cuantumul rambursării anticipate grevează excesiv consumatorul care este ținut de cuantumul a trei rate lunare consecutive în situația în care dorește să achite mai mult decât rata lunară. Banca are posibilitatea recalculării dobânzii la sold, operațiune care o pune la adăpost de o eventuală pierdere.
În consecință, instanța a apreciat drept abuzive clauzele cuprinse la art. 10.1 din contract.
Clauza cuprinsă la art. 12 lit.b, care consfințește dreptul băncii la
denunțare unilaterală a contractului, în situația în care, notificând clientul despre majorarea dobânzii acesta nu se declară cu cuantumul ei, fără a se prevedea și dreptul clientului de a negocia dobânda, este, de asemenea, o clauză abuzivă. S-a reținut că între părți a intervenit o convenție de credit care din punct de vedere juridic reprezintă un contract comutativ, nu unul aleatoriu. În consecință, părțile nu urmăresc un câștig eventual, în funcție de un eveniment viitor și incert, ci întinderea obligațiilor este cunoscută încă de la semnarea convenției. Ca atare, caracterul nenegociabil al dobânzii, majorate de bancă și notificate clientului, în pune pe acesta din urmă în poziție dezavantajoasă în raport de bancă și independent de solvabilitatea sa, clientul poate fi pus în situația de a restitui înainte de scadență, creditul. S-a mai reținut de către prima instanță că prevederea contractuală restrânge dreptul consumatorului de a rezilia contractul în situația modificării unilaterale a contractului, ceea ce contravine prevederilor art. 4
alin.1 și 2 rap. la Anexa nr. 1 lit.j din Legea nr. 193/2000.
Clauza consemnată la art. 13 privește în mod unilateral situațiile de culpă ale clientului, fără să se facă vorbire despre culpa băncii.
Chiar dacă pârâta, prin întâmpinare, s-a apărat susținând că actului analizat îi sunt incidente dispozițiile legale în vigoare, chiar dacă nu sunt prevăzute în contract, s-a reținut că argumentul nu este suficient pentru a înlătura dezechilibrul dintre drepturile și obligațiile părților, deoarece contractul este legea părților și, în materie de culpă, părțile au libertatea de a deroga de la prevederile legii. În situația în care contractul reglementează exclusiv culpa clientului, băncii îi sunt incidente doar acele dispoziții legale de la care părțile nu pot deroga. Ca atare, clauza analizată este, de asemenea, abuzivă.
Potrivit clauzei de la art. 17.5 contractului i se vor aplica "Condițiile generale de afaceri";, în privința oricărui aspect, care nu este reglementat în mod expres. Și, în pofida faptului că la art.17.7 se menționează declarația clientului privitor la faptul de a fi fost încunoștiințat asupra "Condițiilor generale de afaceri";, banca a omis să specifice despre care "Condițiile generale de afaceri"; se referă în contract, cele în vigoare la data semnării lui sau și cele care, în viitor, vor fi adoptate de bancă, cu un conținut diferit celor oferite spre informare clientului.
Caracterul abuziv al celor două prevederi contractuale, cele de la art.
17.5 și 17.7 este evident, banca creându-și o situație net favorabilă prin posibilitatea de a opune clientului norme interne ale sale, modificate unilateral, ale căror conținut nu poate fi anticipat de către client la momentul încheierii contractului. Iar cum aplicabilitatea normelor interne este lăsată la aprecierea băncii, respectiv la acele situații care nu sunt expres reglementate în contract disproporția între drepturile și obligațiile părților este insurmontabilă.
Prin raportare la dispozițiile art. 6, art. 13 și art. 16 din Legea nr. 193/2000, prima instanță a reținut că legislația din domeniul protecției consumatorilor prevede o sancțiune specifică pentru clauzele abuzive stipulate de comercianți în contractele încheiate cu consumatorii, anume aceea că respectivele clauze nu produc efecte față de consumator.
Instanța a apreciat astfel că extinderea instituției nulității (parțiale) a actului civil la acele clauzele care se constată că au caracter abuziv este nejustificată, deoarece legea nu prevede faptul că aceste clauze sunt (sau se declară) nule, ci că nu își produc efectele față de consumator (se poate vorbi eventual de ineficiență, ineficacitate sau cel mult inopozabilitate), urmând să fie modificate sau înlăturate din contract din dispoziția instanței.
În conformitate cu art. 13 alin. (1) din lege, instanța a dispus înlăturarea din contracte a clauzelor contractuale prevăzute la art. 6.2, art. 10.1, art. 12 lit.b paragraful 2, art.17.5 și art.17.7, sub sancțiunea daunelor. Pârâta a fost sancționată, de asemenea, cu amendă în sumă de
1.000 lei, cuantum apreciat de instanță raportat la numărul clauzelor abuzive inserate în contractul analizat, precum și în raport de domeniul în care ele au fost inserate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta O. B. R. SA și a solicitat casarea hotărârii pronunțate de prima instanță sau modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că recurentei nu i s-a comunicat încheierea din data de_ care face parte integrantă din sentința recurată, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 305 pct. 5 c.pr.civ., recurentei fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.
De asemenea, s-a invocat faptul că hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 c.pr.civ.
La termenul de judecată din data de_, în temeiul art.13 coroborat cu art.16 din Legea nr.193/2000, tribunalul a invocat excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C., iar prin raportare la dispozițiile art. 137 c.pr.civ., instanța va analiza cu prioritate această excepție, după cum urmează:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C.
J. PENTRU P. CONSUMATORULUI C. împotriva pârâtei SC O. B.
R. SA s-a solicitat instanței de fond să constate existența clauzelor abuzive din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă, având nr. C_ 14 și să se facă aplicarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 193/2000.
Controlul respectării dispozițiilor Legii nr. 193/2000 se realizează de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru P. C.
, precum și de specialiști autorizați ai altor organe ale administrației publice, potrivit competențelor. În exercitarea atribuțiilor, organele de control abilitate încheie procese verbale prin care consemnează faptele constate cu ocazia verificărilor făcute, precum și articolele din lege încălcate de profesionist. Conform art. 12 din Legea nr. 193/2000, procesul verbal se transmite judecătoriei competente care, în temeiul art. 13 din același act normativ, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art. 16 și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune- interese, după caz.
În conformitate cu prevederile art. 16 alin 2 din Legea nr. 193/2000, prevederile acestei legi se completează cu dispozițiile OG nr. 2/2001. Din dispozițiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 în forma aflată în vigoare la momentul formulării cererii de chemare în judecată, respectiv_, coroborate cu dispozițiile art. 725 alin. 3 c.pr.civ. rezultă că instanța de control judiciar în materie contravențională este secția de contencios administrativ a tribunalului.
Prin hotărârea care formează obiectul prezentului recurs, prima instanță a aplicat o sancțiune contravențională ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor contractuale, iar raportat la dispozițiile art.
34 alin. 2 din OG nr. 20/2001 recursul este de competența secției de contencios administrativ a T. ului C. .
Față de aceste considerente, în baza art. 158 alin. 1 și alin. 3, coroborate cu art. 1591alin. 2 C.proc.civ., raportate la art. 34 alin. 2 din OG 2/2001 în forma aflată în vigoare la momentul formulării cererii de chemare în judecată, T. ul Specializat C. va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de recurenta SC OPT B. R. SA în contradictoriu cu intimatul C. J. PENTRU P. CONSUMATORULUI C. împotriva sentinței civile nr. 14227/_ pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ în favoarea T. ului C. .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței T. ului Specializat C. și declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta SC OPT B. R. SA în contradictoriu cu intimatul C. J. PENTRU P. CONSUMATORULUI C. împotriva sentinței civile nr. 14227/_ pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ în favoarea
T. ului C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
S. I. C. | G. | V. | L. O. | D. | P. |
Red./Dact. S.I. _
| ← Decizia civilă nr. 115/2013. Acțiune în constatare | Sentința civilă nr. 244/2013. Acțiune în constatare → |
|---|
