Sentința civilă nr. 244/2013. Acțiune în constatare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 244/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - I. P. GREFIER - F. B.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii formulată de către reclamantul B. V. împotriva pârâților S.C V. T. SSR.L C. -N. și G. I., având ca obiect despăgubiri.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, iar concluziile părților și mersul dezbaterilor s-au consemnat în încheierea ședinței publice de la acea dată, care face parte integrantă din această sentință. Se constată, de asemenea, că pârâta a înregistrat la doar ,în data de_, concluzii scrise care cuprind apărările față de acțiunea reclamantului iar reclamanta a înregistrat, de asemenea, la dosar, în data de_, concluzii scrise.
Instanța reține cauza înpronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată în data de 4 iulie 2011, la Tribunalul Specializat C., reclamantul B. V. i-a chemat în judecată pe pârâții SC
V. T. SPEDIRION S. și G. I., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că a intervenit retragerea reclamantului și încetarea calității acestuia de asociat din cadrul SC V. T. SS, cu sediul în C. -N., Strada A. F., nr. 62, CUI 13941756, J_, în baza acordului comun al asociaților exprimat în AGA din data de_ ; să se dispună cu privire la structura capitalului social; să se stabilească întinderea drepturilor cuvenite și să fie obligați pârâții la plata acestor drepturi cuvenite reclamantului în urma retragerii, aferent părților sociale și cotei de participare deținută la momentul retragerii și prin raportare la valoarea reală actuală a activelor la data de referință_ ; să se dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că SC V. T. SS a luat naștere ca urmare a consimțământului comun de asociere liber exprimat
de către reclamant și pârâtul persoană fizică în anul 2011 prin aportul egal la constituirea capitalului social al societății. De la înființare și până în prezent, societatea a desfășurat activitate, patrimoniul acesteia variind în funcție și raport de activitatea desfășurată și rezultatul acestei activități. Asociații au luat, în mod repetat, hotărârea de a reinvesti profitul obținut în anii fiscali precedenți. Participarea celor doi asociați a rămas neschimbată și anume 50
% fiecare. Capitalul social la data de_ era de 5.000 lei împărțit în 500 părți sociale a câte 10 lei fiecare. La data retragerii reclamantului, acesta este proprietarul a 250 părți sociale a câte 10 lei fiecare din totalul de 500 părți sociale ale SC V. T. SS . Participarea este, potrivit actului constitutiv, proporțională cu părțile sociale deținute, fiecare asociat participând în mod egal. Reclamantul a luat hotărârea de a se retrage din SC
V. T. SS, sens în care a formulat o cerere. În data de_ a fost exprimat acordul asociatului (pârâtul persoană fizică) în sensul retragerii reclamantului din societate. În data de_ a avut loc adunarea generală a asociaților SC V. T. SS, adunare în care a fost exprimat acordul comun al asociaților în sensul retragerii reclamantului, asocierea dintre reclamant și pârâtul persoană fizică încetând prin acordul acestora, prin revocare. Așa cum se cunoaște, participațiile societare, plățile sociale, reprezintă bunuri necorporale ce încorporează drepturi de creanță și drepturi corporative. La momentul revocării consimțământului de asociere, la momentul retragerii, este evident că drepturile de vot, corporative, conferite de deținerea părților sociale au încetat în ceea ce-l privește pe reclamant. În aceeași măsură însă, reclamantul are dreptul de a-i fi plătite drepturile ce se cuvin potrivit participării societare, prin raportare la valoarea reală și actuală a patrimoniului la data retragerii. Părțile în actul de retragere, asociații, nu au stabilit, cu prilejul retragerii, aspecte legate de efectele retragerii în ceea ce privește structura capitalului social și nici întinderea drepturilor cuvenite aferente părților sociale deținute de către reclamant. Părțile s-au înțeles să încerce amiabil stabilirea întinderii drepturilor cuvenite reclamantului în urma retragerii, la o dată ulterioară. Urma ca în data de_ să se încerce, prin raportare la art. 226, al. 3, prima teză, din Legea nr. 31/1990, realizarea acordului cu privire la întinderea drepturilor cuvenite și modalitatea în care se va realiza plata acestora. Deși părțile s-au întâlnit, nu au ajuns la un consens, nici în ceea ce privește întinderea drepturilor cuvenite și nici ca această valoare să fie determinată prin raportare la concluziile unui expert (comisii de experți). În esență pârâtul persoană fizică a arătat că nu poate fi de acord ca drepturile reclamantului să fie determinate în mod direct printr-o expertiză. Reclamantul a mai adresat încă o invitație în sensul concilierii
situației, a determinării amiabile a întinderii drepturi, demers prin care nu s-a reușit soluționarea amiabilă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta S.C. V. T. SSR.L. a invocat excepția nulității parțiale a cererii de chemare în judecată, arătând între altele, că reclamantul a solicitat "sa stabiliți întinderea drepturilor cuvenite și să obligați pârâții la plata acestor drepturi...";. Conform art. 7203al. (1,) litera c) din Codul de procedură civilă, reclamantul trebuie să arate în cerere "obiectul și valoarea cererii, precum și calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare";. Prevederea specială anterior evocată nu distinge precum art. 112, pct. 3
C.pr.civ. între situațiile în care prețuirea este cu putință ori nu și în plus, impune arătarea modalității de calcul. În speță, reclamantul este obligat să arate care este suma ce i se cuvine conform art. 226, al. 3 din Legea nr. 31/1990 și cum anume a calculat suma ce o pretinde. În doctrină s-a precizat că nerespectarea exigenței impusă de art. 7203al. 1, litera c C.pr.civ. poate fi motiv de nulitate în condițiile art. 105, al. 2 C.pr.civ. În concret, vătămarea pârâtei se concretizează în imposibilitatea de a analiza și poate de a achiesa la pretențiile reclamantului și de a evita un litigiu. Lipsa precizării valorii
obiectului în cuprinsul cererii de chemare în judecată a fost precedată de lipsa aceleiași precizări în faza concilierii directe. Vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea cererii în discuție întrucât precizarea obiectului este o condiție a stabilirii cadrului procesual, a verificării competenței, a stabilirii taxei judiciare de timbru.
Totodată, pârâta a invocat excepția nulității procedurii de conciliere și inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, arătând că reclamantul a demarat procedura concilierii directe care însă a fost viciată întrucât nu a precizat pretențiile sale, în concret refuzând să arate care este suma de bani ce reprezintă contravaloarea drepturilor sale ca efect al retragerii din societate. Pârâta a sesizat, în scris, reclamantului, lipsa precizării pretențiilor și imposibilitatea de a-i răspunde deși intenția societății a fost și este clarificarea și soluționarea chestiunii. Reclamantul a refuzat să-și completeze convocarea. Pe cale de consecință, pârâta a invocat nulitatea convocatorului
și a procedurii de conciliere directă pentru nerespectarea prevederilor art. 7201al. 2 coroborat cu art. 105, al. 2 C.pr.civ. În concret, pârâta a fost vătămata procedural întrucât nu a fost posibil să achieseze la pretențiile reclamantului și să evite o procedură judiciară. Vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea procedurii de conciliere, anulare care creează premisa invocării și soluționării excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată conform art.109, al. 2 C.pr.civ.
Pârâta a mai invocat excepția lipsei de interes în formularea cererii de constatare a retragerii și încetarea calității de asociat al societății, arătând că retragerea reclamantului din societate în condițiile art. 226, al. 1, lit. b din Legea nr. 31/1990 nu a fost contestată niciun moment și nu este contestată nici în prezent. Retragerea reclamantului prin acord a fost operată în Registrul Comerțului după epuizarea procedurilor specifice de publicare în Monitorul Oficial al României partea a IV-a a Hotărârii A.G.A. din_ și de operare în Registrul Comerțului a schimbării structurii asociaților (continuarea activității societății cu asociat unic conform art. 229, al. 2 din Legea nr. 31/1990). Reclamantul a fost citat în mod repetat în procedura derulată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj, finalizată prin Rezoluția nr. 9856 din_, care a fost comunicată reclamantului, nefiind contestată de către acesta. În concluzie, retragerea reclamantului este nu doar necontestată, ci și oficial operată în Registrul Comerțului, astfel că reclamantul nu justifică un interes în promovarea unor asemenea cereri. A mai fost invocată excepția inadmisibilității cererii prin care reclamantul a solicitat instanței să dispună cu privire la structura capitalului social, arătând că, lăsând la o parte că structura capitalului social (S.R.L. cu asociat unic) este clarificată și înscrisă în Registrul Comerțului, intervenția instanței în conformitate cu prevederile art. 226, al. 2 din Legea nr. 31/1990 este admisibilă numai în cazurile de retragere reglementate prin art. 226, al. 1, lit. c (retragere in baza unei hotărâri judecătorești). Chestiunea este elementară, doctrina fiind unanimă în acest sens. În concluzie, față de reglementarea punctuală și limitativă (căci intervenția unei instanțe în viața unei societăți rămâne o excepție) în toate celelalte cazuri de retragere, în speță, retragerea prin acordul asociaților, structura capitalului se stabilește de asociații rămași, ceea ce s-a și întâmplat în speță prin Hotărârea AGA din_ înregistrată în Registrul Comerțului.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că societatea nu i-a negat niciodată reclamantului drepturile patrimoniale. Nu s-a ajuns la un acord cu privire la modalitatea de desemnare a expertului sau a experților întrucât societatea a fost de acord să desemneze pe cheltuiala sa un evaluator acreditat ANEVAR care să stabilească valoarea societății prin aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de Standardele Internaționale de Evaluare și implicit, valoarea drepturilor reclamantului, sens în care l-a invitat pe reclamant să-și desemneze, pe propria cheltuială, un evaluator propriu. Societatea a propus ca negocierea, adică stabilirea prin acord a drepturilor reclamantului, să fie realizată pornind de la opinia celor doi experți sau, dacă reclamantul declară că nu își desemnează un expert propriu, de la singura evaluare realizată. Reclamantul a pretins ca societatea să plătească și
expertul ce ar fi desemnat de el. Reclamantul a pretins ca opinia evaluatorului desemnat de societate să nu fie negociabilă, ci să reprezinte însăși suma de plată, iar dacă se fac două evaluări, să se stabilească algoritmul de calcul a sumei ce i se cuvine. În alte cuvinte, reclamantul a avut pretenția ca societatea să exprime un acord anticipat, în necunoștință de cauză cu privire la valoarea concretă, ceea ce desigur ar înseamnă totodată o renunțare la dreptul de a se adresa unei instanțe judecătorești, consecință evident inadmisibilă. În concluzie, asupra acestui aspect, reiterând aici că reclamantul practic a refuzat constant să precizeze care este pretenția sa concretă și cum a calculat-o, nu a fost posibil să se ajungă la un acord în privința sumei de plată de către societate. Reclamantul a pretins în cererea de chemare în judecată că obligația de plată a sumei ce reprezintă contravaloarea drepturilor sale consecutiv retragerii ar fi o obligație solidară (pasiv). Cu privire la solidaritate, se susține că subsecvent retragerii din societate, s-a născut un raport juridic obligațional între asociatul retras, pe de o parte ca și creditor și societate, pe de altă parte ca și debitor, față de care asociatul rămas în societate este terț. Nu s-a născut un raport obligațional între asociatul retras și asociatul rămas. Legislația este neechivocă, iar doctrina și jurisprudența sunt unanime în acest sens. Prevederea art. 42 din Codul comercial, invocată de către reclamant, nu este aplicabilă, întrucât textul îi are în vedere pe codebitori ceea ce nu este cazul. Prevederea art. 1132 din Codul civil, invocată de către reclamant, nu este aplicabilă întrucât nu a intervenit nicio transformare a raportului juridic obligațional, cu atât mai puțin o delegație imperfectă cum ar sugera reclamantul prin invocarea acestei prevederi. Cât privește cuantumul sumei cuvenită reclamantului ca și contravaloare a drepturilor sale, în doctrină s-a observat că legea societăților comerciale stabilește numai modalitățile prin care se stabilesc drepturile asociatului retras din societate, nu și criteriile pe baza cărora se stabilesc aceste drepturi. În consecință și pentru identitate de rațiune, drepturile asociatului retras vor fi aceleași cu cele ale asociatului exclus. Prin urmare, sunt aplicabile prevederile art. 224, 225 din Legea societăților comerciale și în cazul retragerii unui asociat. În cuprinsul reglementarilor fiscale și contabile se regăsește exigența aplicării a cel puțin două metode de evaluare pentru stabilirea drepturilor asociatului retras. Din ansamblul reglementarilor rezultă fără echivoc însă că asociatul retras răspunde de pierderi și rămâne obligat față de terți pentru operațiile făcute de societate, până la data retragerii. Cu privire la acest aspect, în jurisprudență s-a arătat explicit că "Potrivit legii, asociatul care s-a retras din societate are dreptul la beneficii și suportă pierderile până în ziua retragerii sale din societate. Stabilirea acestor drepturi se face potrivit actului constitutiv. Asociatul retras
este obligat, potrivit legii, să suporte consecințele operațiunilor în curs de executare la data retragerii, numai că drepturile si obligațiile constând în participarea la pierderi si la câștig nu pot fi luate în discuție mai înainte de terminarea operațiunilor. Pentru operațiunile aflate în curs de executare la data retragerii, asociatul este obligat să suporte consecințele acestor operațiuni. Retragerea părții cuvenite asociatului retras sau participarea la pierderi nu se poate opera decât după terminarea operațiunilor";. La data retragerii (_, acceptată explicit de către părți ca fiind data de referință), societatea era angrenată în numeroase operațiuni al căror rezultat poate fi deopotrivă pozitiv și/sau negativ în stabilirea sumei cuvenită reclamantului. Între acestea, o semnificație aparte o au litigiile în care era angrenată societatea la data retragerii și litigiile demarate ulterior dar pentru clarificarea drepturilor și obligațiilor născute în favoarea, respectiv sarcina societății, înainte de data retragerii. Orice evaluare trebuie corectată pozitiv/negativ funcție de terminarea operațiunilor. Cu privire la modalitatea de plată a sumei ce i se cuvine reclamantului, pârâta a arătat că prin însăși acordul de retragere, materializat inițial în procesul-verbal al ședinței A.G.A. societății din_ și apoi în cuprinsul Hotărârii A.G.A. societății din_, s-a stabilit eșalonarea plății. În ședința A.G.A. s-a supus la vot "aprobarea retragerii asociatului B. V. în condițiile eșalonării plății de către societate a sumelor cuvenite asociatului retras";. Apoi, asociații au stipulat explicit că "Eșalonarea plății de către societate a sumelor cuvenite asociatului retras se va face în conformitate cu evaluarea concretă, acceptată de către asociați, în funcție de posibilitatea previzionată a societății de a face plățile către asociatul retras fără a-și întrerupe activitatea curentă";. Independent, așadar, de stabilirea sumei dar logic, numai subsecvent stabilirii acesteia prin acord ori de către instanța judecătorească, rămâne cu forța obligatorie specifică oricărui acord (convenție) înțelegerea părților cu privire la eșalonarea plății. Eșalonarea plății este determinabilă în funcție de un criteriu agreat: posibilitatea previzionată a societății de face plățile fără a-și întrerupe activitatea curentă. Acest criteriu a fost avut în vedere cel puțin din faptul că reclamantul cunoștea situația societății și faptul că societatea nu dispune de lichidități suficiente pentru a face o plată integrală a sumei. Dacă societatea ar fi obligată să facă plata integrală a sumei cuvenită reclamantului atunci este previzibil că societatea va ajunge în incapacitatea de plată a furnizorilor, a taxelor și impozitelor, cu consecința insolvenței. Evaluarea oricărei societăți conform Standardelor Internaționale de Evaluare are două premise alternative, fie premisa continuării activității, acceptată și de către reclamant, fie premisa lichidării societății. Astfel, după ce se stabilește valoarea drepturilor reclamantului urmează ca un expert să stabilească
fluxurile financiare previzibile în activitatea curentă viitoare, iar după deducerea cheltuielilor inerente desfășurării activității curente, să previzioneze disponibilitățile bănești ce pot fi alocate plații către asociatul retras. În concluzie, pârâta recunoaște și este de acord să-i plătească reclamantului suma ce reprezintă contravaloarea drepturilor ce i se cuvin conform art. 226, al. 3 din Legea nr. 31/1990, fără a exclude să achieseze la pretenția acestuia după ce o precizează sub aspectul valorii și a modalității de calcul conform art. 7203al. 1, lit. c C.pr.civ.
Pentru ipoteza în care instanța va respinge excepțiile de procedură ori nu le va soluționa decât odată cu fondul, pârâta a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat, în contradictoriu cu reclamantul, să se dispună eșalonarea plății sumei ce va fi stabilită ca și contravaloare a drepturilor asociatului B. V. retras din societatea în funcție de posibilitatea previzionată a societății de a face plățile către asociatul retras fără a-și întrerupe activitatea curentă, după cum se va stabili prin raport de expertiză de specialitate.
În plus, față de cele deja arătate, în susținerea cererii reconvenționale pârâta a arătat că pretenția acesteia derivă din același raport juridic pe care reclamantul l-a dedus judecații, fiind așadar satisfăcută exigența legală impusă de art. 7205C.pr.civ. Desigur că cererea reconvențională este, în mod atipic, dependentă de soluționarea pe fond a cererii principale astfel că în măsura în care vor fi admise excepțiile invocate, iar cererea principală nu va fi soluționată pe fond, pârâta va renunța la soluționarea cererii reconvenționale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul G. I. a invocat excepția lipsei de interes în formularea cererii de constatare a retragerii și încetarea calității de asociat al SC V. T. SS, excepția inadmisibilității cererii prin care reclamantul a solicitat instanței să dispună cu privire la structura capitalului social și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului față de cererea de obligare la plata drepturilor cuvenite în urma retragerii.
În susținerea excepției lipsei de interes în formularea cererii de constatare a retragerii și încetarea calității de asociat al SC V. T. SS
, pârâtul a arătat că reclamantul nu justifică un interes în promovarea cererii de constatare a retragerii și încetarea calității de asociat al societății. Astfel, în speță, retragerea reclamantului din societate a intervenit prin acordul asociaților în condițiile art. 226, al. 1, lit. b din Legea nr. 31/1990. Retragerea reclamantului din societate nu a făcut și nici nu face în prezent obiectul vreunei contestații din partea acestuia ori a societății. Consecutiv efectuării operațiunilor de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a a Hotărârii AGA din_ (prin care se aprobă retragerea) și operării în
Registrul Comerțului a schimbării structurii asociaților (continuarea activității societății cu asociat unic), retragerea reclamantului prin acord a fost operată oficial la Registrul Comerțului. Reclamantul a fost citat în mod repetat în procedura derulată la ORC C., fiind reprezentat prin avocat la data de_, dată la care procedura specifică a fost oficial finalizată prin Rezoluția nr. 9856, comunicată reclamantului si necontestată de către acesta. Întrucât retragerea reclamantului nu este contestată și a fost operată la Registrul Comerțului, apare ca fiind lipsită de interes o cerere prin care se solicită constatarea retragerii și încetării calității de asociat.
În motivarea excepției inadmisibilității cererii prin care reclamantul a solicitat instanței să dispună cu privire la structura capitalului social, pârâta a arătat că potrivit prevederilor limitative ale art. 226, al. 2 din Legea nr. 31/1990, "în situația prevăzută la alin. 1 lit. c, instanța judecătorească va dispune, prin aceeași hotărâre, și cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalți asociați";. Așa fiind, intervenția instanței cu privire la structura capitalului social este admisibilă doar în situația în care retragerea intervine în baza unei hotărâri a tribunalului conform art. 226, al. l, lit. c din Legea nr. 31/1990. Or, în speță, retragerea reclamantului din societate a intervenit prin acordul asociaților, în temeiul art. 226, al. l, lit. b din Legea nr. 31/1990. Consecutiv, pârâtul în calitate de asociat rămas, a hotărât continuarea existentei societății sub forma societății cu răspundere limitată cu asociat unic (societatea a preluat părțile sociale de la asociatul retras, iar apoi asociatul rămas le-a subscris și le-a dobândit la valoarea nominală). Atât retragerea, cât și structura capitalului social al societății au fost operate în mod oficial și conform legii la Registrul Comerțului, nefiind contestate de vreuna dintre părți. Doctrina și jurisprudența sunt unanime în ceea ce privește intervenția instanței cu privire la structura capitalului social doar atunci când retragerea se realizează pe baza unei acțiuni în justiție. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului față de cererea de obligare la plata drepturilor cuvenite în urma retragerii s-a arătat că în doctrină s-a arătat că titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală. Calitatea procesuală pasivă presupune existenta unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. În speță, trebuie să se stabilească dacă există identitate între pârât și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății. Conform art. 226, al. 3 din Legea nr. 31/1990, "Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de tribunal";. Atât doctrina, cât și practica instanțelor judecătorești au stabilit că în urma retragerii, asociatul retras devine titularul
unui drept de creanță fată de societate. Pentru determinarea drepturilor cuvenite asociatului retras s-a stabilit că acesta are drept de creanță asupra societății corespunzător aportului la capitalul social și nu are dreptul la bunuri din patrimoniul societății. Așa fiind, în urma retragerii se naște un raport obligațional între asociatul retras și societate, nicidecum între asociatul retras și asociatul rămas (pârâtul). Calitatea societății de debitor al asociatului retras rezultă cu claritate și din Normele metodologice de aplicare a art. 67 din Codul fiscal conform cărora societatea trebuie să calculeze, să rețină și să vireze impozitul pe venit datorat de asociatul retras. Prin analogie, în susținerea existentei unui raport juridic între asociatul rămas si societate, au fost invocate și prevederile art. 134, al. 4 din Legea nr. 31/1990, conform cărora "prețul plătit de societate pentru acțiunile celui ce exercită dreptul de retragere....";. În speță, încetarea calității de asociat s-a realizat în forma retragerii, părțile sociale ale acestuia fiind preluate de societate și doar apoi, în alt raport juridic față de care reclamantul este terț, au fost subscrise și dobândite de asociatul rămas. Invocarea, doar ca temei de drept și fără vreo referire explicativă, a prevederilor art. 1132 cod civil ce reglementează delegația imperfectă este în mod evident fie o simplă eroare, fie expresia unei neînțelegeri profunde a mecanismelor și consecințelor societare a retragerii. Așa fiind, între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății nu există identitate, astfel că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în cauză cu privire la cererea de obligare la plata drepturilor cuvenite asociatului retras.
Pe fondul cererii, pârâtul a arătat că își însușește apărările pârâtei SC
V. T. SS .
Prin completarea și precizarea cererii depusă la dosar, reclamantul a solicitat să se constatate că a intervenit retragerea și incetarea calității de asociat al SC V. T. SS, cu sediul în C. -N., str. A. F., nr. 62, CUI 13941756, J_, în baza acordului comun al asociaților exprimat în AGA SC V. T. SS din data de_ și să se dispună cu privire la structura capitalului social, să se stabilească întinderea drepturilor cuvenite reclamantului, aferent părților sociale și cotei de participare deținută la momentul retragerii, prin raportare la valoarea reală actuală a activelor la data de referință_, să fie obligați pârâții la plata valorii actualizate a acestor drepturi, la plata dobânzii legale, începând cu data pronunțării hotărârii de către instanța de fond și până la plata efectivă, aplicată sumelor ce vor fi stabilite ca reprezentând drepturi la retragerea din societate.
În motivare, reclamantul a arătat că în calitate de asociat retras al pârâtei este îndreptățit la plata drepturilor izvorâte din retragerea acestuia din
societatea pârâtă. Aceste drepturi (dată fiind lipsa acordului dintre reclamant și pârâtul persoană fizică) urmează a fi stabilite de către tribunal, în acest sens fiind prevederea art. 226, al. 3 din Legea nr. 31/1990. Reclamantul a formulat și cerere de obligare a pârâților la plata drepturilor ce vor fi stabilite de către tribunal. Evident, stabilirea drepturilor reclamantului va avea în vedere ca dată de referință data retragerii,_, iar plata va fi datorată cu privire la aceste drepturi, actualizate la momentul pronunțării hotărârii de către prima instanță. Pârâții au și obligația ca în temeiul art. 43 C.com. să suporte și plata dobânzii legale aplicată sumelor stabilite prin hotărârea primei instanțe. Valoarea drepturilor va fi cea stabilită de către tribunal pe baza probelor ce se vor administra (înscrisuri, registrele societății și expertize de specialitate). Reclamantul nu cunoaște valoarea activului contabil corectat, acesta valoare presupunând aplicarea unor cunoștințe de specialitate, însă aprecieză valoarea participațiilor sale la cel puțin 4.000.000 lei.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamantul B. V. a solicitat obligarea pârâtei la precizarea obiectului cererii, a pretențiilor sale, la indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea reconvențională.
Pârâta SC V. T. SS "strecoară"; la finele întâmpinării o așa intitulată cerere reconvențională prin care urmărește investirea instanței de judecată cu propriile sale pretenții față de reclamant. Nu sunt clar indicate aceste pretenții, nu este indicat izvorul lor, temeiurile de fapt și de drept care susțin aceste pretenții. În condițiile arătate anterior, este evidentă neregulata investire a instanței și imposibilitatea reclamantului de a formula o apărare pertinentă și completă. Reclamantul se opune admiterii cererii, acesta fiind o cerere nelegală care aparent constă în solicitarea de acordare a unor termene de grație în obligațiile comerciale, cerere evident nelegală prin raportare la dispozițiile art. 44 C.com.
Prin răspunsul la excepțiile invocate de către pârâta SC V. T. S.
S., reclamantul a arătat că excepția nulității cererii de chemare în judecată este neîntemeiată și susține respingerea acesteia. Astfel, s-a arătat că susținerile pârâtei sunt contradictorii. Se susține pe de o parte că s-ar impune anularea parțială a cererii, iar pe de altă parte se solicită ca instanța să-i pună în vedere reclamantului precizarea valorii obiectului cererii și modalitatea de calcul cererea principală în ceea ce privește drepturile la retragere ale acestuia au ca temei art. art. 226 din Legea nr. 31/1990, tribunalul fiind chemat să stabilească drepturile asociatului retras. Această cerere este principală și are un temei de drept într-o lege specială nefiind în sine o cerere evaluabilă în bani. Se susține o așa-zisă vătămare prin aceea că pârâta nu
poate analiza și eventual achiesa pentru evitarea litigiului la pretențiile reclamantului. Susținerea este falsă. Astfel, potrivit art. 226 din Legea nr. 31/1990 drepturile la retragere pot fi stabilite doar în baza acordului asociaților și nu în baza acordului între asociatul retras și societate. În lipsa acordului, întinderea drepturilor se stabilesc de către instanță. De altfel, pârâta a cunoscut (prin intermediul asociatului unic actual) prețuirea reclamantului a drepturilor la retragere. Între foștii asociați s-au purtat discuții iar reclamantul a arătat prețuirea sa în ceea ce privește cota sa de participare. Mai mult, reclamantul și-a exprimat acordul și dorința pentru numirea unui evaluator sau a unei comisii pentru evaluarea drepturilor sub condiția ca asociații să accepte acesta valoare ca fiind valoarea drepturilor sale. Așa cum s-a arătat în precizarea acțiunii, reclamantul a apreciat că drepturile sale la retragere (prin raportare la cota de capital deținută) sunt de
4.000.000 lei, acesta sumă reprezentând o prețuire provizorie urmând ca valoarea concretă să fie determinată prin intermediul cunoștințelor de specialitate ale unui expert. În concluzie, nu există nicio vătămare a pârâtei iar cererea reclamantului îndeplinește toate cerințele necesare investirii instanței. Dată fiind lipsa unui acord al părților, valoarea drepturilor reclamantului urmează a fi stabilite de către tribunal, iar asupra acestei cereri principale nu se pune problema unei achiesări care să evite litigiul.
Referitor la excepția nulității procedurii de conciliere și inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată reclamantul a arătat că a formulat o convocare la conciliere ca o ultimă încercare a soluționării amiabile a chestiunii drepturilor ce i se cuvin la retragere. Cu toate acestea, procedura concilierii nu era una obligatorie. Contrar celor susținute de către pârâtă, reclamantul i-a comunicat pretențiile sale. Art. 7201C.pr.civ. impune comunicarea pretențiilor și nu a unei valori determinate, a unei sume determinate de bani. Pretențiile reclamantului constau în plata drepturilor ce i
se cuvin la retragere și a înștiințat-o corespunzător pe pârâtă despre această împrejurare. Mai mult, reclamantul și-a arătat disponibilitatea ca valoarea să fie determinată în mod consensual prin intermediul unor evaluări de specialitate. Procedura concilierii a fost adresată atât societății cât și fostului asociat care însă a comunicat expres că nu va participa la această procedură, apreciind că nu are nicio calitate în acest sens. Atâta vreme cât art. 226 din Legea nr. 31/1990 prevede posibilitatea stabilirii amiabile a valorii drepturilor doar prin acordul asociaților, este evident că în lipsa participării asociatului în nume propriu, determinarea amiabilă a valorii drepturilor este obiectiv imposibilă și deci nu poate fi vorba de nicio vătămare. Fiecare dintre asociați (inclusiv reclamantul) au arătat aprecierea proprie asupra valorii drepturilor cuvenite reclamantului. Nu s-a reușit realizarea unui acord. Mai
mult, nici propunerea de stabilire a drepturilor prin intermediul unui expert (comisie) desemnat în comun nu a fost acceptată (pârâtul persoană fizică neacceptând determinarea valorii de către expert ci doar realizarea unei evaluări neangajante), foștii asociați au purtat negocieri pentru stabilirea prin acordul lor de voință a drepturilor reclamantului și aceste negocieri au eșuat. În concluzie, reclamantul a apreciat, în primul rând, că procedura concilierii nu era una obligatorie, iar în subsidiar că aceasta a fost regulat realizată, cu respectarea cerinței legale. În final este de reținut că în condițiile concrete, consilierea nu putea conduce la soluționarea amiabilă a litigiului (ca urmare a conduitei pârâtului persoană fizică). Așa fiind, în acord și cu practica judiciară, concilierea desfășurată în concret a fost aptă de a asigura scopul legii și nu a fot de natură a vătăma vreun drept al pârâtei.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes în formularea cererii de constatare a retragerii și încetarea calității de asociat al societății și excepția de inadmisibilitate a cererii prin care este investită instanța cu a dispune asupra structurii capitalului social, reclamantul a arătat că sunt neîntemeiate. Art. 226 din Legea nr. 31/1990 prevede trei cazuri alternative în care asociatul în societatea cu răspundere limitată se poate retrage. Este evident că odată cu retragerea se impune stabilirea structurii de participare la capitalul social a asociaților rămași în societate. De altfel, "reducerea capitalului social este caracteristica fundamentală a retragerii, prin care acesta se deosebește de cesiune";. Este de neconceput ca societatea să dețină drepturi împotriva ei însăși astfel încât retragerea impune anularea părților sociale corelativ cu plata drepturilor către asociatul retras. Aceasta este rațiunea pentru care legiuitorul a impus obligativitatea ca instanța să se pronunțe, odată cu retragerea, în ceea ce privește deținerea capitalului social. Reglementarea deținerii capitalului social este imperios necesară și nu poate fi concepută o retragere fără acesta reglementare. Chiar dacă legea nu o prevede, retragerea asociatului ca urmare a acordului de voință întâmpină același imperativ de reglementare a structurii participării la capitalul social în contradictoriul tuturor asociaților, reglementare care să reflecte transformările produse ca efect al retragerii. În cauză, părțile au convenit asupra retragerii fără ca însă să reglementeze, prin acordul comun, structura participării la capitalul social ca urmare a retragerii. Reclamantul nu a fost parte la nicio convenție care să reglementeze situația juridică a părților sociale proprietatea sa și implicit structura capitalului social ca efect al retragerii. Față de acesta lipsă, reclamantul are interes în formularea cererii și de asemenea, aceasta este admisibilă. împrejurarea că art. 226, al. 3 din Legea nr. 31/1990 impune instanței să dispună asupra structurii doar în cazul prevăzut de art. 226, al. 1,
lit. c nu însemnă că este inadmisibilă cererea uneia dintre părți în acest sens, dacă acesta chestiune nu a fost reglementată prin acordul comun al părților.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Excepțiile nulității parțiale a cererii, pe motiv că obiectul ei nu a fost individualizat, a inadmisbilității cererii, pe motiv că nu a fost realizată procedura prealabilă, au fost respinse, ca neîntemeiate, în data de 3 octombrie 2011. În aceeași ședință au fost admise excepțiile lipsei de interes în formularea cererii de constatare a retragerii asociatului, a inadmisbilității cererii având ca obiect stabilirea, de către instanță, a structurii capitalului social și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. I. .
Cu privire la cererea reconvențională formulată, instanța a apreciat, tot în ședința publică din data de 3 octombrie 2011, că aceasta nu are un astfel de caracter, ea putând fi foarte bine soluționată la momentul pronunțării hotărârii asupra cererii principale, legea permițând eșalonarea sumei ce trebuie plătită.
Prin urmare, instanța a rămas să se pronunțe doar asupra cuantumului drepturilor pe care societatea trebuie să i le plătească asociatului retras, aceasta fiind de fapt chestiunea ce a dus la demararea prezentului litigiu și asupra căruia părțile nu s-au înțeles.
În data de 12 aprilie 2011, asociații societății pârâte, reclamantul și G.
au hotărât retragerea primului din cadrul societății. Drepturile cuvenite urma să fie stabilite ulterior, prin acord sau prin evaluarea făcută de către experți. Eșalonarea acestor sume urma, la rândul său, să se facă în conformitate cu evaluarea concretă, acceptată de către asociați, în funție de posibilitatea previzionată a societății de a face plățile către asociatul retras, fără a-și întrerupe activitatea curentă (fila 6). Cu toate demersurile făcute, părțile nu s-au mai înțeles nici asupra cuantumului drepturilor cuvenite reclamantului și nici asupra unor modalități de calculare/stabilire a acestora (filele 7-16), ceea ce a dus la investirea instanței cu acest aspect.
Așa cum prevede art. 226, al. 3 din Legea nr. 31/1990, drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de tribunal. În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, contabile, de către expertul tehnic judiciar Vădean Roxana Smaranda, asistat de către experții asistenți Culda Emil și Crivii Ioan A. (filele 93-165, 175-177, 200-254). În raportul de expertiză inițial, semnat de către toți cei trei experți, valoarea societății, calculată prin metoda fluxurilor financiare acutalizate a fost de 4.995.384 lei, valaoarea societății calculată prin abordarea bazată pe active este de 4.945.472 lei, valoarea societății calculată prin metoda activului net de lichidare este de 3.908.249 lei,
valoarea societății calculată prin metoda activului net în situația în care se materializează riscul neîncasării de către societatea creanțelor deținute față de terți și riscul obligării societății la plata propriilor datorii, 4.000.526 lei și valoarea societății calculată prin metoda fluxurilor de numerar în situația în care se materializează riscul neîncasării de către societatea creanțelor deținute față de terți și riscul obligării societății la plata propriilor datorii, este de 4.005.828 lei. Dintre aceste variante, este indiscutabil că cea care reflectă cel mai bine valoarea societății la momentul retragerii reclamantului din aceasta este cea bazată pe metoda fluxurilor financiare acutalizate, întrucât o astfel de evaluare are în vedere valoarea societății în prezent și în viitor. Valoarea societății calculată prin metoda bazată pe active nu este relevantă, o societate comercială având o valoare, la un moment dat, calculată nu doar la bunurile pe care le are ci și în funcție de viitorul ei economic și de perspectivele pe care le deține, calcule având la bază, în mod evident și modul cum a evoluat și cum a fost condusă până acum. Valoarea societății calculată pe baza activului net de lichidare nu poate fi luată în considerare, deoarece, în urma retragerii reclamantului din societate, aceasta va continua să funcționeze cu asociatul rămas, nimeni nedorind lichidarea ei. Celelalte valori sunt bazate pe supoziții și anume ele având în vedere situația cea mai rea în care ar putea intra pârâta și anume neîncasarea creanțelor pe care le deține față de terți și recuperarea de către propriii creditori ai banilor pe care îi datorează societatea. De asemenea, valoarea societății calculată prin metoda fluxurilor de numerar nu poate fi aplicată în prezentul litigiu, deoarece, asociatul retras are dreptul să obțină jumătate din valoarea societății calculată la momentul retragerii și nu din valoarea societății apreciată pe baza raporturilor comerciale în care se află antrenată și a încasărilor pe care le poate realiza. La calculul valorii unei societăți au fost luate în considerare inclusiv creanțele acesteia față de partenerii săi comerciali, datoriile pe care societatea le are, expertul arătând în ce stadiu se aflau procedurile de recuperare ale acestora. O creanță nerealizată nu poate fi inclusă în calculul valorii societății, chiar dacă ea deține un titlu executoriu împotriva debitoarei (cazul European Food S. ), neexistând certitudinea recuperării acelor bani. În plus, reclamantul nu a fost de acord cu suspendarea dosarului până la soluționarea irevocabilă a două litigii aflate pe rolul instanțelor încă dinainte de data de 12 aprilie 2011 (data stabilită de comun acord de către părți ca fiind data de referință) în care pârâta are atât calitatea de creditoare cât și calitatea de debitoare.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 226, al. 3 din Legea nr. 31/1990, acțiunea va fi astfel admisă, în parte, urmând ca pârâta să-i plătească reclamantului suma de 2.497.692 lei, drepturi reprezentând
contravaloarea părților sociale datorate în urma retragerii sale din cadrul pârâtei (jumătate din valoarea societății), pe o perioadă de cinci ani, câte 499.538,4 lei, la sfârșitul fiecărui an calendaristic, începând cu anul 2013. Eșalonarea sumei de bani pe care pârâta o datorează reclamantului trebuie făcută, întrucât, dacă ea ar fi trebuit achitată într-o singură tranșă, datorită valorii relativ mari, activitatea peersoanei juridice s-ar bloca iar continuarea realizării obiectului său de activitate nu s-ar mai fi putut realiza. De altfel, însăși părțile, la momentul retragerii reclamantului din societate, au prevăzut o astfel de posibilitate, tocmai pentru că acesta are dreptul la jumătate din valoarea ei, urmând să se țină cont de posibilitatea provizionată a societății de a face plățile, fără ca activitatea sa să fie întreruptă. O astfel de posbilitate previzionată a fost realizată de către expertul tehnic judiciar asistent numit de către pârâtă, ce a arătat că societatea ar putea plăti debitul către reclamant, fără ca activitatea să îi fie pusă în pericol pe o perioadă de șase ani de zile (filele 175-177). Deci, la sfârșitul fiecărui an calendaristic, pârâta îi va putea plăti reclamantului câte 499.538,4 lei, începând cu sfârșitul anului 2013 și până la sfârșitul anului 2017. Eșalonarea se va face, de către instanța judecătorească doar pe o perioadă de cinci ani, având în vedere faptul că litigiul a fost demarat la mijlocul anului 2011, dată la care pârâta știa că va trebui să plătească sume de bani însemnate reclamantului, putând constitui provizioane în acest sens, cu atât mai mult cu cât ea nu s-a opus acțiunii formulate, litigiul constând, de fapt, doar în stabilirea valorii exacte a pretențiilor formulate.
În ceea ce privește actualizarea sumei cu rata inflației, la data pronunțării hotărârii sau calcularea unei dobânzi legale la aceasta, după pronunțare, solicitarea formulată în acest sens de către reclamant nu poate fi acceptată, pârâta neavând nicio culpă în ceea ce privește situația creată. Asociații pârâtei au căzut de comun acord cu privire la retragerea reclamantului din cadrul societății, au căzut de acord asupra faptului că banii cuveniți acestuia nu pot fi achitați într-o singură tranșă ci în funcție de posbilitățile pârâtei iar eșalonarea sumei de plată va fi făcută de către instanța judecătorească fără stabilirea vreunei culpe a societății în acest sens. Datoria va ajunge la scadență doar la sfârșitul anului 2013, până atunci nefiind exigibilă și chiar și în acel moment, urmând să devină exigibilă doar o parte din ea.
Urmând să cadă doar parțial în pretenții, în temeiul art. 276 C.pr.civ., (acțiunea fiind respinsă, pe cale de excepție față de unul dintre cei doi pârâți chemați inițial în cauză), pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 13.702 lei, cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând onorariul achitat expertului judiciar principal (jumătate din valoarea expertizei fiind
achitată de către pârâtă), evaluarea valorii pe care asociatul retras din societate căzând în sarcina societății. Onorariile avocaților și cele ale experților judiciari vor fi suportate de către fiecare dintre părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite, în parte, cererea formulată de către reclamantul B. V., cu domiciliul în C. -N., Strada C., nr. 36 B, în contradictoriu cu pârâta SC V. T. SS, cu sediul procesual ales în C. -N., str. Buftea, nr. 1, etaj III.
O obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 2.497.692 lei, drepturi reprezentând contravaloarea părților sociale datorate în urma retragerii sale din cadrul pârâtei, pe o perioadă de cinci ani, câte 499.538,4 lei, la sfârșitul fiecărui an calendaristic, începând cu anul 2013.
O obligă pe pârâtă să plătească reclamantului, suma de 13.720 lei, cheltuieli parțiale de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. F. B.
| ← Decizia civilă nr. 364/2013. Acțiune în constatare | Decizia civilă nr. 23/2013. Acțiune în constatare → |
|---|
