Sentința civilă nr. 198/2013. Acțiune în concurență neloială
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 198/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - C. G. GREFIER - T. G.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta SC C. I.
S. în contradictoriu cu pârâta C. A., având ca obiect acțiune în concurență neloială.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentata pârâtei, d-na avocat Jeanina Burciuc, lipsind reprezentantul reclamantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța pune în discuție lăsarea cauzei la a doua strigare, având în vedere că s-ar impune a se pune în discuție un aspect legat de taxa judiciară de timbru.
Reprezentanta pârâtei se opune lăsării cauzei la a doua strigare.
Având în vedere faptul că reclamanta a fost citată cu mențiunea de a face dovada achitării unei taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.338,08 lei și timbru judiciar de 5,30 lei, instanța, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția insuficientei timbrării a cererii de chemare în judecată.
Reprezentanta pârâtei solicită admiterea excepției insuficientei timbrării a cererii de chemare în judecată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial, conform dovezilor pe care le depune la dosar.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției din oficiu invocată.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 1 noiembrie 2012 în dosarul nr._ al Tribunalului C., reclamanta S.C. C. I.
S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. A., ca prin hotărârea care se va pronunța să fie obligată pârâta să înceteze să mai desfășoare acte de concurență neloială față de reclamantă, constând în deturnarea clientelei prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în temeiul art. 6 din Legea nr. 11/1991 privind concurența neloială; obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 Euro reprezentând despăgubiri pentru daunele pricinuite reclamantei, în temeiul art. 9 alin. 1 din Legea nr. 11/1991, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâta a fost angajata societății reclamante până la data de_, dată la care raporturile de muncă dintre părți au încetat prin acordul părților în temeiul art.55 lit.b Codul muncii. Reclamanta
este o societate comercială care are ca obiect principal de activitate comerț cu amănuntul, în magazine specializate, mașini de confecționat îmbrăcăminte și încălțăminte, piese de schimb și accesorii pentru mașini de confecționat îmbrăcăminte și încălțăminte. În data de 2 septembrie 2011, în perioada în care era angajata reclamantei, pârâta s-a înregistrat la ORC de pe lângă Tribunalul Cluj ca persoană fizică autorizată sub denumirea C. A. Întreprindere Individuală, având ca obiect de activitate 4641 - comerț cu ridicata al produselor textile.
Astfel, pârâta, profitând de funcția pe care a ocupat-o în societatea reclamantă, și-a însușit fără acordul vreunui reprezentant al reclamantei întreaga bază de date a clienților pentru ca mai apoi să ia legătura cu aceștia pentru a le vinde produse pe care anterior le cumpărau direct de la societatea reclamantă respectiv aceeași categorie de produse textile cu fosta angajatoare.
În acest context, apreciază reclamanta că ne aflăm în prezența unei fapte de concurență neloială astfel cum a fost reglementată prin art. 4 lit. g din Legea nr. 11/1991 și că sunt întrunite condițiile legale pentru angajarea răspunderii pârâtei față de reclamantă, creând prin faptele sale un real prejudiciu atât de imagine cât și material. Astfel, s-a arătat că, cu totală rea-credință, pârâta și-a însușit baza de date cu clienții reclamantei, pentru ca ulterior încetării raporturilor de muncă cu aceasta să poată încheia relații comerciale cu aceștia, în contextul în care C. A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ oferea spre vânzare aceeași categorie de produse cu fosta angajatoare. Reclamanta a aflat despre faptele pârâtei în cursul lunii decembrie 2011 de la unul dintre clienții săi, moment la care i-a solicitat pârâtei lămuriri cu privire la ceastă situație, însă pârâta nu a negat existența vreunei astfel de fapte.
Reclamanta a arătat că reaua-credință a pârâtei este dovedită și raportat la data la care aceasta a înființat întreprinderea sa familială, respectiv 2 septembrie 2011, respectiv în perioada în care era angajata reclamantei, calitate în care avea acces direct la baza de date a clienților societății, pârâta fiind persoana din firmă care primea comenzi, încheia facturi, livra marfa clienților.
S-a arătat că acțiunea în concurența neloială este o acțiune în responsabilitate delictuală specială, temeiul acestei acțiuni îl constituie încălcarea unei obligații sociale de respectare a unor reguli morale în raporturile de concurență, ceea ce înseamnă un exercițiu excesiv al libertății de concurență. Pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni trebuie îndeplinite următoarele condiții: existența unui act de concurență și caracterul neloial al acestei concurențe; existența unui interes născut și actual, condiție a oricărei acțiuni în justiție; dovada prejudiciului este necesară doar pentru obținerea unei despăgubiri nu și pentru admiterea acțiunii; reparația urmărită va fi în principal o reparație în natură pentru restabilirea situației anterioare, interzicerea săvârșirii în viitor a actelor de concurență neloială și suprimarea sau distrugerea materialului care a servit la săvârșirea actelor de concurență neloială.
Reclamanta consideră că faptele pârâtei care generează răspunderea sunt act de concurență, săvârșite în cadrul unui raport de concurență, fapt confirmat prin aceea că ambele părți sunt comercianți, se adresează aceleiași clientele, domeniul lor de activitate fiind similar. Prin această atitudine din partea pârâtei,
reclamanta a suferit un prejudiciu, constând chiar în îndepărtarea sau pierderea clientelei și, în consecință, scăderea vânzărilor și implicit a cifrei de afaceri. În cazul concurenței neloiale prejudiciul este greu de evaluat, pierderea imaginii neproducând un prejudiciu imediat, însă este mai mult decât evident că este un prejudiciu eventual.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 11/1991 și prevederile Codului Civil.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Secției civile a Tribunalului C., aratând că potrivit celor invocate de reclamantă, obiectul cererii îl constituie săvârșirea unor fapte de concurență comercială neloială iar temeiul juridic fixat de reclamantă este cel relativ la sancționarea unor fapte de deturnarea clientelei prevăzute în art. 4 lit. g din Legea nr. 11/1991.
Părțile în litigiu sunt deci doi comercianți, definiți ca atare prin art. 1 alin. 2 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului ceea ce atrage prezumția de comercialitate asupra tuturor actelor și faptelor juridice săvârșite de acești comercianți. Solicită instanței a observa că potrivit OUG nr. 44/2008 de la data înregistrării la ORC, pârâta în calitate de titular al intreprinderii individuale dobândesc calitatea de comerciant, adică PFA.
A mai arătat referitor la clientelă că aceasta face parte din fondul de comerț, ca fiind un bun mobil incorporal, astfel că orice litigiu având ca obiect exploatarea ei are natură comercială.
Prin sentința civilă nr.866/2012 pronunțată la data de 29 noiembrie 2012 în dosarul nr._ al Tribunalului C. - Secția Civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la data de_ în dosarul nr._ .
În ședința publică din data de 23 ianuarie 2013 instanța a invocat din oficiu excepția insuficientei timbrări a cererii formulate.
Analizând excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată invocată din oficiu, tribunalul o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Pentru termenul din data de 23 ianuarie 2013 reclamanta a fost citată cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4.338,08 lei și timbrul judiciar în valoare de 5,30 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca insuficient timbrate (f. 5).
Conform prev. art.20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat. Daca taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, in momentul inregistrarii actiunii sau cererii, ori daca, in cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanta va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata. In cazul cand se micsoreaza valoarea pretentiilor formulate in actiune sau in cerere, dupa ce a fost inregistrata, taxa judiciara de timbru se percepe la valoarea initiala, fara a se tine seama de reducerea ulterioara. Neindeplinirea
obligatiei de plata pana la termenul stabilit se sanctioneaza cu anularea actiunii sau a cererii.
Astfel, față de împrejurarea că, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, reclamantei i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru pe care trebuie să o achite, însă până la termenul de judecată stabilit pentru judecarea cererii aceasta nu a înțeles să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru și având în vedere disp. art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 actualizată, care prevede sancțiunea aplicabilă în cazul neachitării taxelor judiciare de timbru, instanța va admite excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată invocată din oficiu și va anula ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC C. I. S. .
În baza prev. art.274 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, reclamanta SC
C. I. S. va fi obligată să-i plătească pârâtei C. A. suma de 1.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, excepție invocată din oficiu de către instanță, și în consecință:
Anulează ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC C. I. S., cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat A. G., în C. -N., str. P. R., nr. 4, ap. 11, jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. A., cu domiciliul în C. -N., str. C., nr. 2, ap. 19, jud. C. .
Obligă reclamanta SC C. I. S. să plătească pârâtei C. A. suma de 1.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. G. T. G.
Red.CG/MM 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 2329/2013. Acțiune anulare hotărâre arbitrală | Sentința civilă nr. 1696/2013. Acțiune în concurență neloială → |
|---|
