Decizia civilă nr. 10379/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10379/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător S. Al H. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta SC J. I. E. S.
, împotriva sentinței civile nr. 22A din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Specializat C., în contradictoriu cu reclamanta SC S. SA, având ca obiect pretenții.
Având în vedere că la data prezentului termen d-na judecător M. D. lipsește din instanță, pentru soluționarea cauzelor repartizate completului de judecată 4R, din a cărui compunere face parte, la acest termen de judecată, conform dispozițiilor art. 98, alin. 6 din ROIIJ, întregirea completului s-a făcut prin participarea d-nei judecător Al H. S., aflată pe prima poziție în programarea de permanență în materia juridică a litigiilor cu profesioniștii și contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, avocat C. Boncaciu, cu delegație la dosar și reprezentanta intimatei, avocat Ana N., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este legal timbrat.
Reprezentanta recurentei solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisurile pe care urmează a le depune la dosar, argumentând ca teză probatorie, raportat la conținutul hotărârii recurată, a de ceea ce înseamnă raport juridic dintre părți, în sensul preexistenței unui asemenea raport, anterior raportului litigios și raportat la susținerea caracterului echivoc al adresei. O altă teză probatorie vizează atribuțiile de serviciu al prepusului, prin depunerea fișei postului acestuia. Raportat la faptul că pentru dovedirea tezelor probatorii mai sus menționate nu deține la acest moment actele necesare, solicită acordarea unui termen, pentru depunerea acestora.
Reprezentanta intimatei arată că aceste discuții au fost purtate la fond și în apel, iar instanța de judecată a arătat faptul că nu s-a probat depășirea fișei postului de către prepus, sens în care a apreciat faptul că nu se impune admiterea probelor suplimentare. La filele 153-158 din cadrul dosarului de fond se află colaționate scriptele cuprinzând evidențele contabile ale recurentei, care se coroborează cu corespondența purtată de către părți, precum și cu evidențele din cuprinsul facturilor. Din acest motiv solicită respingerea cererii în probațiune.
Curtea, după deliberare, urmează a respinge cererea în probațiune, apreciind că probațiunea administrată până la această fază procesuală este
suficientă. Mai mult, Curtea apreciază că recurenta a avut suficient timp la dispoziție pentru depunerea actelor mai sus menționate.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită în temeiul admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate sub aspectul deferit de art. 304, pct. 6 C. pr. Civ., cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, precizând faptul că există o contradicție între motivele de recurs prevăzute la punctul 1 literele a și c recurenta a interpretat greșit dispozițiile art. 7201alin. 1, C. pr. Civ. cu privire la întreruperea termenului de prescripție pe o perioadă de 3 luni. Se arată că excepția de neexecutare a contractului invocată de către recurentă nu se susține motivat de faptul că nu a existat un grafic de lucrări.
Solicită cheltuieli de judecată, conform dovezilor pe care le depune la
dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Pârâta SC J. I. E. S., a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 22/A din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Specializat
C. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei 22/_ a T. ului Specializat C. din dosarul_ în sensul admiterii apelului declarat de SC
J. I. E. S. împotriva sentinței civile nr.23157/_ a Judecătoriei C. -
N. în sensul respingerii apelului declarat de SC S. SA împotriva încheierii de ședință din data de_ și a sentinței civile 23157/_ a Judecătoriei C.
-N. .
Recurenta arată că prin încheierea din 18 mai 2012 s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la debitul principal aferent facturilor fiscale 1. din_ ; 1. din_ ; 1. din_ și la dobânda legală aferentă acestui debit. De asemenea, prin sentința civilă 23157/2012 Judecătoria a admis în parte acțiunea SC S. obligând J. la plata sumei de 16001,40 euro calculat la cursul BNR din ziua plății, 2989,30 lei cheltuieli de judecată și 5246,60 lei onorar avocațial.
T. ul Specializat a schimbat în parte sentința de fond obligând J. la 14.908,50 euro și la plata dobânzii legale de la_ până la data plății cu cheltuieli de judecată de 11.042,90 lei, respingând apelul formulat de J. și obligând J. la 8549 lei cheltuieli de judecată.
Recurenta arată că instanța de apel nu a admis apelul S. împotriva încheierii prin care a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune al S., însă a obligat J. la plata sumelor respinse ca prescrise de prima instanță.
De asemenea, s-a acordat ceea ce nu s-a cerut pentru că a fost obligată J. la plata echivalentului în lei la cursul BNR din ziua plății sumei la care a fost obligată și în mod greșit s-a admis în parte apelul declarat de S. reținând că nu s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului material la acțiune al S. . Aceasta cu toate că termenul a început să curgă de la data primirii mărfurilor, J. avea obligația de a efectua plata facturilor la aceset moment, iar scadența a fost stabilită în mod unilateral de către S. . Termenul de prescripție nu a fost întrerupt raportat la art.16 alin.1 lit.a din Decretul 167/1958 pentru că pentru a produce efecte juridice în sensul întreruperii termenului de prescripție, recunoașterea trebuie să îndeplinească toate condițiile de valabilitate a unui act
juridic. Adresa transmisă intimatei de către prepusa J. nu are valoarea juridică a unei recunoașteri de datorie, fiind întocmită cu depășirea limitelor puterilor conferite.
Pe de altă parte, termenul de prescripție nu a fost suspendat în perioada_ -_ pentru că durata procedurii concilierii directe nu include și termenul de 30 de zile prevăzut de art.720/1 alin.5 C.pr.civ.
Pe de altă parte, pretențiile intimatei sunt neîntemeiate întrucât S. nu și-a îndeplinit propriile obligații de livrare conformă a mărfurilor comandate, fiind invocată excepția de neexecutare a contractului.
SC S. SA a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a arătat că nu reprezintă un motiv de recurs faptul că nu a specificat în mod expres în dispozitiv instanța de apel, admiterea apelului și împotriva încheierii de ședință din 18 mai 2012. Pe de altă parte, menționarea echivalentul în lei nu reprezintă un motiv de recurs pentru că în urma procedurii de executare silită suma va fi în euro echivalent lei la data plății la cursul BNR.
În privința excepției prescripției se menționează în decizie scadența acestor facturi iar în evidențele contabile depuse de recurentă este specificat termenul negociat suplimentat cu 30 de zile de plată a fiecărei facturi. Totodată, înscrisul transmis pe fax reprezintă o recunoaștere expresă a creanței făcută de J. printr-o angajată având funcția de referend, iar sarcina probei depășirii limitelor împuternicii datei revenea recurentei. De asemenea, confirmarea de primire din_ dovedește primirea acesteia de către recurentă iar la momentul expedierii notificării și invitației la conciliere nu se împlinise termenul de prescripție, iar la momentul cererii de chemare în judecată, cursul prescripției era suspendat de drept în sensul art.720/1 alin.1/1 C.pr.civ.
Pe de altă parte, se invocă și prevederile art.70 din Codul comercial conform cărora apelanta reclamantă anotificat existența în evidențele contabile a facturilor ajunse la scadență.
În ceea ce privește criticile privind livrarea neconformă, aceasta a fost invocată pentru prima dată fiind nejustificat ca ulterior recepționării mărfii, acceptării la plata facturilor aferente, înregistrării acestora cu evidențierea atât a termenului scadent, cât și a termenului de plată negociat și urmare a depășirii termenului scadent transmiterea unui plan de plată, recurenta să invoce circumstanțe care exced cadrului contractual.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
Deși apelanta SC S. SA a declarat apel împotriva încheierii de ședință din 18 mai 2012 și împotriva sentinței civile 23157 din_ în decizia pronunțată T. ul Specializat s-a referit doar la admiterea în parte a apelului împotriva sentinței civile 23157/2012 a Judecătoriei C. -N. .
Totuși, în considerentele sentinței a antamat chestiunea prescripției arătând că în mod greșit aceasta a fost reținută prin încheierea apelată.
Potrivit art.268 raportat la 282 alin.2 C.pr.civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul. Acest apel a fost făcut după pronunțarea hotărârii de către instanța de fond și instanța de apel era îndreptățită să verifice temeiurile în baza cărora judecătoria a admis excepția prescripției. Faptul că nu a menționat admiterea apelului și împotriva încheierii de ședință a Judecătoriei prin care s-a admis excepția prescripției, este o omisiune care nu este susceptibilă de critică în apel, ci doar pe calea prevederilor art.281 C.pr.civ.
În ceea ce privește incidența prescripției extinctive cu privire la debitul rezultat din facturile 1., 1. și 1. T. ul a apreciat în mod întemeiat că facturile menționează și scadența acestora, astfel încât nu se poate considera că
scadența facturilor fiscale emise de vânzător ar fi data primirii mărfii livrate, că în evidențele contabile ale recurentei este înscris doar termenul negociat suplimentat cu 30 de zile, de plată aferent fiecărei facturi, că aceste creanțe au fost recunoscute potrivit înscrisului din_ .
Contrar celor susținute de recurentă, acest act are valoarea juridică a unei recunoașteri de datorie chiar dacă angajata J. îndeplinește funcția de referent import-export în cadrul acestei societăți. Această angajată era persoana care era împuternicită să trateze cu intimata și recurenta nu a adus la cunoștință intimatei care sunt limitele împuternicirii acestui prepus. Prin urmare, din moment ce era angajata societății care trata raporturile comerciale cu intimata, actul emis în numele societății de către aceasta era în măsură să angajeze societatea și prin urmare are valoarea juridică a unei recunoașteri de datorie așa cum arată art.16 alin.1 lit.a din Decretul 167/1958.
Pe de altă parte, procedura concilierii efectuată de reclamantă înaintea introducerii cererii de chemare în judecată a fost demarată cu notificarea și invitația la conciliere directă din_ ce poartă confirmarea de primire la data de_ . Prevederile art.720/1 alin.1/1 C.pr.civ., sunt incidente pentru că la momentul expedierii și primirii invitației la conciliere, nu se împlinise termenul
de prescripție ce a fost suspendat conform acestui text în intervalul_ - _
. Sancțiunea prescripției extinctive ar fi intervenit doar dacă termenul de introducere a cererii de chemare în judecată ar fi depășit acest termen or cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de_, data poștei la Judecătoria Cluj-Napoca.
Prin urmare, această critică este neîntemeiată având în vedere termenul de plată al facturilor, întreruperea și suspendarea termenului de prescripție al dreptului material la acțiune.
În ceea ce privește acordarea a unei sume ce nu a fost solicitată de reclamantă ,de către instanța de apel este de observat că pârâta a fost obligată să plătească echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumelor reprezentând contravaloarea celor trei facturi precum și a dobânzii legale, ceea ce nu contravine cu obiectul cererii de chemare în judecată care reprezintă doar obligația de executare a sumei în euro cerute de reclamantă, înt imp ce în acțiunea introductivă, echivalentul în lei a fost determinat de obligația stabilirii și plății taxei judiciare de timbru.
În ceea ce privește culpa contractuală a J. având în vedere faptul că S. a livrat doar o parte din mărfurile comandate, fiind incidentă excepția de neexecutare a contractului s-a reținut în mod corect că această critică este neîntemeiată pentru că marfa a fost primită fără obiecții, fără a se efectua plata acesteia și doar la data la care s-a solicitat plata facturilor a fost invocată această excepție de neexecutare. Această excepție, prin urmare putea fi invocată doar de partea care și-a îndeplinit obligațiile contractuale pentru că SC Detax SA poate invoca faptul neplății și ca atare, să refuze continuarea livrării mărfii până la îndeplinirea obligației de plată. Chiar dacă recurenta susține că era esențială executarea întregii comenzi, aceasta nu s-a demonstrat și ca atare, excepția invocată a fost înlăturată întemeiat de către instanța de apel.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea va aprecia că recursul este nefondat și va menține în totalitate sentința atacată potrivit prevederilor art.312 C.pr.civ., nefiind incidente prevederile art.304 pct.6 și 9 c.pr.civ.
În baza prevederilor art.274 C.pr.civ., va obliga recurenta să plătească intimatei SC S. SA suma de 8000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge recurul declarat de apelanta pârâtă SC J. I. E. S., împotriva sentinței civile nr. 22A din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească iuntimatei SC S. SA suma de 8000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
R. R. D. L. | U. | S. | AL H. M. | T. |
red.RRD/AC 2 ex. - _
| ← Decizia civilă nr. 319/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 19/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
