Decizia civilă nr. 1044/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1044/R
Ședința publică din 01 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. P.
J. ecător M. H.
J. ecător C. G.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurenta S. R- MT-2000 S. O. Ș. cu sediul în comuna O. Ș., str. A. I., nr.14, județul M., împotriva sentinței civile nr. 1296/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în contradictoriu cu intimata SS P. SM
SS G. &G. S. PRIN C._ L cu sediul în S. M., str. I. S.
, nr.13, județul S. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ ,_ și_, în urma deliberării s- a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1296 din 31.0852013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC S. P. SM SRL, fostă G. & G. SRL, cu sediul în S. M.
, str. Magnoliei nr. 4A prin SC C. LJ 2000 S., cu sediul social în S. M., str. Ion S. nr. 13 în contradictoriu cu pârâta SC R-MT 2000 SRL, cu sediul în O. Ș. str. A. I. nr. 14, județul M., a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 6.247,50 lei,s-a respins capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere.
Pentru a hotărî astfel prima instanță reține în considerentele sentinței următoarele:
Analizând înscrisurile atașate dosarului, se constată că reclamanta a efectuat servicii de transport în favoarea pârâtei pe ruta Racasdia-Tășnad, contravaloarea acestora fiind atestată în cuprinsul facturilor fiscale nr. 7000325-2008 și nr. 7000236-2008.
Caracterul lichid și exigibilitatea creanței în cuantum de 6247,50 lei rezultă din mențiunile inserate în cuprinsul facturilor fiscale mai sus menționate.
Instanța a reținut că pârâta nu a depus întâmpinare și nu a probat achitarea sumelor inserate în cele două facturi fiscale.
Acțiunea promovată cu privire la debitul principal în cuantum de 6247, 50 lei își dovedește temeinicia și din perspectiva dispozițiilor art. 969, 970, 973 cod civil, fiind admisă.
Câteva precizări se impun cu privire la petitul vizând acordarea penalităților de întârziere în cuantum de 6247, 50 lei.
Instanța consideră că simpla mențiune a penalităților de întârziere pe factură, în lipsa unui contract care să prevadă expres această sancțiune, nu suplinește acordul părților cu privire la această clauză, în conformitate cu art.46 C.com., art.969 si 970 C.civ. Aceste mențiuni reprezintă manifestarea de voință a unei singure părți, respectiv a creditoarei, iar nu acordul de voință al parților, astfel că petitul privind acordarea penalităților de întârziere este neîntemeiat.
Având în vedere considerentele în precedent expuse, instanța urmează să admită în parte acțiunea reclamantei, conform dispozitivului sentinței.
Pârâta S. R-MT-2000 S. a formulat recurs
,precizat și înregistrat la_ la Secția I civilă a T. ui M., prin care a atacat sentința solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.
Calea de atac a fost denumită inițial "cerere în anulare";potrivit dispozițiilor OG nr. 5/2002, ulterior fiind precizată în recurs.
Sentința este criticată pentru greșita apreciere a probațiunii administrate, invocându-se lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței. Intimata- pârâtă susține că nu i-au fost comunicate facturile nr. 700325/2008 și 700326/2008 pe care se întemeiază pretențiile creditoarei, așa cum rezultă din jurnalul de corespondență aferent lunii mai 2008, în care facturile nu sunt înregistrate. Recurenta mai susține și că nu a semnat aceste facturi.
Intimata-reclamantă SC S. P. | SM SRL prin lichidatorul judiciar | |
C. | _ L a formulat la data de _ | 8fila 10 dosarul Secției I civilă) |
întâmpinare
prin care a solicitat respingerea căii de atac.Întrucât denumirea inițială a căii de atac și parțial motivele pe care s-a întemeiat au fost susținute de către recurenta-pârâtă conform art. OG nr. 5/2002, ulterior fiind recalificată în recurs și susținută astfel de către avocatul recurentei, prin întâmpinare s-au formulat apărări conform OG nr. 5/2002 și s-au invocat excepțiile de necompetență materială a tribunalului și inadmisibilitatea căii de atac declarate.
Luând act conform art. 132 coroborat cu art. 298 și 316 Cod procedură civilă de la 1865 de calificarea și precizarea corectă a căii de atac pe care pârâta a formulat-o pentru primul termen de judecată în recurs, T. a constatat că este legal învestit cu soluționarea recursului, rămânând fără eficiență excepțiile de procedură pe care intimata-reclamantă le-a invocat în considerarea denumirii inițiale a căii de atac.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând recursul prin prisma motivelor pe care se întemeiază potrivit art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă de la 1865, T. constată următoarele
:
Cererea de chemare în judecată are ca obiect obligarea recurentei-pârâte la plata sumei totale de 6.247,50 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de transport pe care intimata-reclamantă susține că le-a executat în beneficiul recurentei, precum și a penalităților aferente în cuantum de 6.247,50 lei.
Prima instanță a respins petitul privind obligarea la plata penalităților de întârziere, fără ca intimata-reclamantă să atace cu recurs această soluție care a intrat în autoritatea de lucru judecat, fără a face obiectul recursului.
Pentru a face dovada pretențiilor formulate intimata-reclamantă s-a prevalat de factura nr. 7000325/_ și nr. 7000326/_ și de fișa de evidență denumită "situația clienților februarie 2011";, înscrisuri depuse la filele 5-8 din dosarul nr. pe rolul căruia s-a înregistrat sub dosar nr._ al
Judecătoriei S. M., instanță la care s-a înregistrat inițial cererea și s-a dispus ulterior declinarea competenței la Judecătoria Baia Mare.
La rândul său această instanță și-a declinat competența către Judecătoria Sighetu Marmației care a pronunțat sentința recurată.
Din copiile celor două facturi rezultă că nu sunt semnate de acceptare de către recurenta-pârâtă S. R-MT-2000 S.
Probațiunea cu înscrisuri suplimentată în recurs nu a confirmat acceptarea facturilor în mod expres sau tacit de către recurentă fără a se putea reține forța probatorie a acestor înscrisuri, întrucât potrivit art. 46 Cod comercial numai factura acceptată are forță probantă.
Cauza litigiului și facturile sunt anterioare datei de_ când a intrat în vigoare Noul Cod Civil, respectiv datei de_ când a intrat în vigoare și Codul actual de procedură civilă.
Forța probantă a înscrisurilor depuse în probațiune rămâne a fi reglementată de dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865 în conformitate cu art. 4 și art. 230 lit. a din Legea nr. 71/2011.
Relevanță în cauză prezintă și răspunsul pe care recurenta-pârâtă l-a înregistrat sub nr. 1937/_ și prin care și-a exprimat poziția asupra cererii de plată a creanței în cadrul procedurii de conciliere directă prevăzută de art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă de la 1865.
În cuprinsul acestui înscris recurenta contestă facturile invocând necomunicarea acestora, precum și achitarea integrală a prețului serviciilor de transport care au fost prestate în beneficiul său de către intimata-reclamantă a cărei denumire anterioară a fost S. G. &G. S. conform certificatului constatator nr. 13416/_ emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Satu Mare (filele 30-32).
Simpla recunoaștere de către recurenta-pârâtă a raporturilor contractuale pe care le-a derulat cu intimata-reclamantă nu poate fundamenta unilateral admiterea cererii, în absența dovedirii serviciilor care s-au prestat în concret și acceptării facturilor.
Lichidatorul a invocat imposibilitatea depunerii altor documente întrucât la data de_ arhiva societății a fost ridicată de către Poliția S. M., conform procesului verbal depus în recurs la filele 20-22.
T. apreciază că această apărare nu poate constitui temei pentru admiterea cererii, întrucât sarcina probațiunii potrivit art. 1169 cod civil 1864 îi revine intimatei-reclamante care nu a propus nici o altă probă iar pe de altă
parte, nici nu poate fi valorificată propria culpă decurgând din ridicarea arhivei contabile în cadrul urmăririi penale declanșate împotriva foștilor administratori statuari.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă de la 1865, T. va admite recursul va modifica sentința și va respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurenta-pârâtă S. R-MT-2000 S.
Ș. cu sediul în O. Ș., str. A. I., nr.14, județul M., împotriva sentinței civile nr. 1296/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, jud. M., pe care o modifică în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, în sensul că:
Respinge cererea formulată de către intimata-reclamantă SS P. SM S. prin lichidator C._ L în contradictoriu cu recurenta-pârâtă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
M. P.
M.
H.
C.
G.
G. ier,
H.
Red. M.H./_ 4
Tred. A.H./_ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND P. M.
| ← Decizia civilă nr. 58/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 6906/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
