Decizia civilă nr. 6906/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6906/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D. Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de reclamanta D. E. M. și pârâta SC A. R. A. V. I. G. SA PRIN S. C., împotriva deciziei civile nr. 11/A/2013, pronunțată de T. ul Specializat C., în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, reclamanta recurentă, D. E. a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 11/A/_, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ului Specializat C. s-a admis apelul declarat de apelanta SC A. R.
- A. V. INSURANCE G. SA in contradictoriu cu intimata D. E. M. impotriva sentintei civile nr.2610/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._, pe care a schimbat-o in parte in sensul ca a respins cererea reclamantei D. E. M. de obligare a paratei la plata daunelor morale.
Au fost menținute restul dispozitiilor sentintei atacate.
S-a respins cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentinta civila atacata, prima instanta a dispus obligarea apelantei, ca asigurator de raspundere civila obligatorie, la plata mai multor sume de bani cu titlu de despagubire in favoarea intimatei D. E. M., in urma evenimentului rutier din data de_ a carei victima a fost apelanta, accidentul fiind cauzat din culpa numitului C. Aurel.
Primul aspect criticat de apelanta s-a referit la obligarea sa la plata daunelor morale in favoarea intimatei, cu gresita aplicare a prevederilor art.44 din Decretul nr.471/1971. Potrivit dispozitiilor mentionate, in vigoare la momentul producerii evenimentului rutier a carei victima a fost intimata, si care raman sa guverneze raportul juridic al acesteia cu societatea de asigurare la care autorul accidentului avea incheiata polita de asigurare obligatorie, Pentru stabilirea despagubirilor pe baza intelegerii dintre parti Administratia Asigurarilor de Stat va avea in vedere, potrivit legii, repararea integrala a prejudiciilor materiale prin acoperirea cuantumului pagubelor la bunuri - fara a depasi valoarea acestora din momentul producerii accidentului - in limitele legale prevazute, precum si a pagubelor provenite din nerealizarea de venituri din pricina accidentului si din cheltuielile
prilejuite de acel accident in cazul vatamarii corporale ori decesului unor persoane
. Din economia acestor dispozitii rezulta ca despagubirile pe care este obligata sa le plateasca societatea de asigurare pot fi acodate numai pentru daunele materiale pretinse si dovedite de partea indreptatita, nu si pentru daune morale.
Mai mult, prin decizia civila nr.330/_ pronuntata de Curtea de Apel
C. in dosarul nr.6310/2004, a fost admis in parte apelul declarat de parata SC A.
R. A. SA impotriva sentintei civile nr.332/C/2004 pronuntata de Tribunalul Cluj, care a fost schimbata in parte, in sensul ca a fost respins capatul de cerere formulat de reclamanta D. E. M. prin care a solicitat obligarea paratei SC A.
R. A. SA la plata daunelor morale. In considerentele acestei hotarari s-a precizat faptul ca atat Decretul nr.471/1971 cat si Instructiunile nr.6/1976 ale M. ui Finantelor se refera numai la daunele materiale suferite de persoana vatamata, nu si la daunele morale. Pe de alta parte, asa cum rezulta din actul emis de M. Finantelor - Oficiul de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare nr.220.338/_, in fundamentarea tarifului de prima de asigurare nu este cuprins si riscul de dauna morala. Prin urmare, din riscul asigurat este exclusa dauna morala, astfel ca asiguratorul nu este obligat sa accepte acest risc.
Autoritatea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti, cunoaste doua manifestari procesuale, aceea de exceptie procesuala (conform art.1201 cod civil si art.166 C.pr.civila) si aceea de prezumtie, mijoc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti (conform art.1200 pct.4, art.1202 al.2 Cod civil). Acest al doilea aspect se analizeaza de obicei ca efect pozitiv al puterii de lucru judecat si presupune ca intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, aspectul dezlegat prin prima hotarare sa nu poata fi contrazis. Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat in forma prezumtiei vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararilor judecatoresti. In relatia dintre partile care au figurat in primul litigiu, aceasta prezumtie are caracter absolut, conform art.1200 pct.4 cu referire la art.1202 Cod civil, ceea ce inseamna ca partile nu pot introduce o noua actiune prin care sa pretinda stabilirea contrariului a ceea ce s-a stabilit prin prima hotarare judecatoreasca.
Prin prisma acestor considerente, s-a constatat ca aspectul dezlegat de catre Curtea de Apel C., printr-o hotarare ramasa irevocabila si care a intrat in puterea de lucru judecat, anume aplicarea dispozitiilor Decretului nr.471/1971 in ce raportul juridic dintre partile in litigiu, nu poate fi repus in discutie in cauza de fata, acest aspect fiind transat cu putere de lucru judecat si neputand face obiectul dezbaterii cu ocazia unei noi judecati, privind alte pretentii ale reclamantei D. E.
, dar derivate din acelasi raport juridic (respectiv despagubiri privind o alta perioada decat cea pentru care au fost solicitate initial). Din acest punct de vedere, tribunalul nu poate subscrie argumentului intimatei in sensul ca nu ar fi intrunite conditiile puterii de lucru judecat deoarece obiectul celor doua cauze analizate ar fi diferit, despagubirile fiind solicitate pentru perioade diferite, intrucat obiectul celor doua cauze il reprezinta obligarea paratei la plata de despagubiri in temeiul politei de asigurare RCA incheiata cu autorul faptei ilicite, iar perioada pentru care sunt solicitate acestea priveste doar determinarea cuantumului acestora, insa despagubirile solicitate deriva din acelasi raport juridic si au aceeasi natura juridica.
In mod cert, pe temeiul juridic al raspunderii civile delictuale, reclamanta ar fi fost indreptatita sa solicite despagubiri de la autorul faptei ilicite, inclusiv pentru daunele morale suferite, insa aceasta posibilitate nu exista in raport de asigurator, atata timp cat raportul juridic cu acesta este reglementat de dispozitiile Decretului nr.471/1971, ale carui norme nu permit acordarea de despagubiri pentru daune morale.
Ca urmare, acest motiv de apel este intemeiat, in mod nelegal prima instanta obligand apelanta la plata de despagubiri pentru daunele morale invocate de intimata D. E. . Din aceasta perspectiva, apelul este intemeiat si a fost admis, cu consecinta schimbarii in parte a sentintei atacate, in sensul respingerii capatului de cerere privitor la daunele morale solicitate.
In ce priveste sustinerea apelantei privitoare la faptul ca prin completarea depusa la data de_, s-au solicitat cheltuieli avute cu proteza (10.132,83 lei si 1500 lei) si cheltuielile avute cu tratamentul la Mangalia (4000 lei), iar aceasta completare ar fi fost tardiv formulata, s-a observat faptul ca aceasta modificare de actiune a fost depusa in sedinta publica din data de_ si comunicata paratei prin reprezentant la acelasi termen de judecata. In sedinta publica din data de_ parata nu a invocat exceptia tardivitatii depunerii acestei cereri modificatoare, ci dimpotriva a formulat cereri in probatiune si a discutat cererile in probatiune formulate de cealalta parte litiganta, exprimandu-si astfel tacit acordul de a fi deduse judecatii si pretentiile formulate de reclamanta ulterior primei zile de infatisare. Exceptia tardivitatii in cazul nerespectarii termenului prevazut de art.132 al.1 Cod procedura civila pentru modificarea pretentiilor reclamantului este de ordine privata si se impune a fi invocata numai de partea interesata si numai pana la un termen limita, respectiv in aceeasi sedinta publica, daca partea este prezenta, si la urmatorul termen de judecata, daca partea este lipsa. Nici la termenul limita stabilit si nici ulterior in fata primei instante parata nu a invocat tardivitatea cererii de modificare a pretentiilor deduse judecatii, ci dimpotriva prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond a formulat concluzii de admitere iin parte a pretentiilor astfel cum au fost modificate, imprejurare in care invocarea acestei tardivitati in apel este tardiva, dupa cum in mod corect a aratat intimata prin intampinarea depusa la apelul declarat in cauza.
In sfarsit, apelanta a criticat obligarea sa la plata sumei de 71.234 lei reprezentand venit nerealizat din activitatea de avocat, aratand faptul ca accidentul nu are legatura cauzala cu accidentul produs atata timp cat diferenta de pensie de care nu a putut beneficia reclamanta i-a fost acordata prin aceeasi hotarare. Analizand acest aspect, tribunalul a constatat ca reclamanta a intrunit conditiile pentru pensionarea pentru limita de varsta la data de_, data la care i-a fost admisa cererea de pensionare, dupa cum rezulta din adeverinta nr.1193/_ emisa de Casa de Asigurari a Avocatilor din R. ia - Filiala C. (fila 41 in dosarul de fond). Potrivit prevederilor art.61 al.1 din Statutul profesiei de avocat, in cazul in care avocatul indeplineste conditiile de pensionare prevazute de lege, are dreptul sa solicite continuarea exercitarii profesiei. Intr-o atare situatie, avocatul are dreptul de a cumula veniturile obtinute din exercitarea acestei profesii liberale cu veniturile obtinute din pensie, neexistand nicio interdictie legala in acest sens.
Principiul repararii integrale a prejudiciului, ca si principiu care guverneaza raspunderea civila delictuala, presupune acordarea de despagubiri victimei unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii in masura sa acopere pagubele suferite de aceasta. Totodata, facand aplicarea acestui principiu, dispozitiile art.44 din Decretul nr.471/1971 prevad ca la stabilirea despagubirilor datorate de asigurator se va avea in vedere repararea integrala a prejudiciilor materiale prin acoperirea cuantumului pagubelor provenite din nerealizarea de venituri din pricina accidentului.
Din decizia penala nr.316/1997 pronuntata de Curtea de Apel C. (filele 11-14 dosar de fond) rezulta ca reclamanta a fost victima unui eveniment rutier cauzat din culpa de numitul C. Aurel la data de_ . Ulterior, aceasta a implinit conditiile pentru pensionare, insa in mod obisnuit, daca nu ar fi survenit acel eveniment rutier, reclamanta si-ar fi putut continua activitatea si ar fi putut obtine venituri din exercitarea profesiei de avocat, pe care sa le cumuleze cu
veniturile din pensie. Lipsirea reclamantei de veniturile obtinute din continuarea exercitarii profesiei este o consecinta directa si imediata a faptei ilicite savarsite de autorul accidentului, contrar celor sustinute de catre apelanta, legatura de cauzalitate dintre aceasta fapta ilicita si prejudiciul suferit de reclamanta rezultand cu puterea evidentei din toate probele administrate in cauza. Cat priveste imprejurarea invocata de apelanta, privitoare la faptul ca reclamantei i-au fost acordate despagubiri la nivelul veniturilor din pensie, tribunalul a constatat ca prejudiciul suportat de reclamanta, constand in venituri neincasate, nu a fost reparat in integralitate prin obligarea asiguratorului la plata de despagubiri constand in veniturile din pensie de care a fost lipsita, devreme de normele anterior mentionate permit obtinerea de venituri din exercitarea profesiei de avocat si ulterior pensionarii, iar reclamanta a fost lipsita de posibilitatea obtinerii unor asemenea venituri ca urmare a accidentului rutier din data de_, suferind asadar un prejudiciu suplimentar ce se impune a fi reparat. Pe de alta parte, devreme ce normele in vigoare nu exclud posibilitatea cumularii celor doua categorii de venituri, si la stabilirea cuantumului despagubirilor se impune a fi avuta in vedere lipsirea reclamantei de ambele categorii de venituri.
Mai mult, prin decizia civila nr.348/_ pronuntata de T. ul Specializat C. in dosarul nr._ a fost admis recursul declarat de recurenta
D. E. M. in contradictoriu cu intimata SC A. R. - A. V. INSURANCE G. SA impotriva sentinței civile nr.15163/6 octombrie 2011 pronunțate de Judecătoria C. N., în dosarul nr._, care a fost modificata în parte, în sensul obligarii paratei SC A. R. - A. V. INSURANCE G. SA și la plata sumei de 71.399 lei, cu titlu de venit nerealizat pentru perioada august 2006 - mai 2008, iar aceasta decizie a intrat la randul sau in puterea de lucru judecat, care se impune si in cauza de fata.
Ca urmare, tribunalul a apreciat ca acest motiv de apel nu este intemeiat si a fost inlaturat.
Pentru toate considerentele expuse, retinand ca in mod nelegal prima instanta a obligat apelanta la plata de despagubiri pentru daunele morale pretinse de intimata D. E., acest motiv de apel fiind intemeiat, tribunalul a constatat ca apelul declarat de apelanta SC A. R. - A. V. INSURANCE G. SA impotriva sentintei civile nr.2610/_ pronuntata de Judecatoria C. N. este fondat si a fost admis in temeiul dispozitiilor art.296 Cod procedura civila, cu consecinta schimbarii in parte a sentintei atacate, in sensul respingerii cererii reclamantei D. E. M. de obligare a paratei la plata de despagubiri pentru daunele morale, fiind mentinute in rest dispozitiile sentintei atacate.
In baza prevederilor art.274 Cod procedura civila, intrucat apelanta nu a cazut in pretentii, a fost respinsa cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecata, constand in onorariu avocatial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta D. E. M.
solicitând ca, prin decizia ce se va pronunța:
-să se dispună admiterea recursului declarat de către reclamantă și pe cale de consecința să se modifice hotărârea pronunțată de către T. ul Specializat C. in faza procesuala a apelului, în sensul menținerii in integralitate a dispozițiilor instanței de fond,
-să se acorde cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta că, pentru a pronunța Decizia civila 11/A/2013, T. ul Specializat C. a ajuns la concluzia ca, in ceea ce privește acordarea de daune morale, ar fi întrunite condițiile puterii de lucru judecat prin raportare la decizia civila nr. 330/_ pronunțata de către Curtea de Apel C. in dosarul nr. 6130/2004.
Chiar daca la prima vedere ar părea incidența puterea de lucru judecat, instanța nu a ținut cont de faptul ca suma de 50.000 lei acordata de către Judecătoria Cluj-Napoca cu titlu de daune morale era destinata sa acopere perioada mai 2008 - februarie 2010. In acest interval temporar, reclamanta a fost obligata sa suporte o intervenție chirurgicala pentru protezarea soldului, ocazie cu care și-a riscat viata, datorita vârstei la care a fost obligata practic sa fac acesta intervenție. Necesitatea ei a derivat din aceea ca starea de sănătate a reclamantei se inrautatea continuu, iar doctorii pe care i-a consultat i-au recomandat acesta unica varianta pentru ameliorarea durerilor provocate de coxtroza. Lunile de dinaintea deplasării la Budapesta in vederea operării au implicat un consum psihic deosebit datorita riscurilor care îi fuseseră expuse de personalul medical prin raportare la vârsta si starea sa de sănătate. Prin raportul de expertiza medico legala efectuat in cauza de IML C. -N. s-a constatat ca reclamanta prezintă deficienta locomotorie accentuata si incapacitate adaptiva 70%. Aceste concluzii, impreuna cu toate suferințele pricinuite atat anterior, cat si posterior de intervenția chirurgicala din anul 2009 au determinat-o sa solicite obligarea intimatei la plata de daune morale. Astfel ca, sub acest aspect, nu exista identitate nici de obiect si nici de cauza cu cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. 6310/2004.
Nici susținerea instanței de apel potrivit căreia dispozițiile art. 44 din Decretul nr. 471/1971 nu permit obligarea asigurătorului la plata de daune morale nu poate fi acceptata. Textul legal menționat nu doar ca nu exclude acordarea daunelor morale, ci are in vedere doar stabilirea despăgubirilor pe baza înțelegerii dintre parti, caz in care nu ne circumscriem in speța de fata. In acest sens s-a pronunțat atat practica judiciara in materie cat si doctrina de drept civil unde s-a afirmat ca ..in cazul in care despăgubirile sunt stabilite prin hotărâre judecătoreasca, urmează sa fie acoperite prin asigurare si daunele morale".
Chiar si in practica judiciara de dupa anul 1970, in cazul atingerilor aduse integrității corporale, s-a admis repararea prin echivalent bănesc a daunelor morale, care au fost acordate insa sub diverse denumiri: "prejudiciu potențial",
"suferințe ce trebuie considerate ca prejudicii cu semnificație partimoniala si susceptibile a fi reparate patrimonial", "având un echivalent patrimonial in sensul ca trebuie considerate ca dand loc unei situații prejudiciabile", "un prejudiciu material al cărui echivalent il constituie efortul suplimentar de compensare a infirmității si recurgerea la un insotitor". In acest sens s-a pronunțat fostul T. Suprem prin deciziile 2132/_, 1383/_ . Prin urmare, apare ca fiind unanim acceptata atat in doctrina cat si in practica judiciara repararea daunelor morale prin echivalent bănesc, iar ele urmează a fi acoperite si prin intermediul asigurării de răspundere civila. Așadar instanța de fond a apreciat in mod corect dispozițiile Decretului nr. 471/1971 concluzionând ca prejudiciul trebuie reparat si prin acordarea de daune morale, sub aspectul suferințelor reclamantei in urma vătămării corporale ireversibile cauzate de accidentul de circuatie din anul 1993.
Privitor la respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecata Instanța de apel a respins cererea reclamantei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata reprezentate de onorariu avocat cu motivarea ca apelanta nu a căzut in pretenții. Aceasta susținere este una eronata. Chiar in considerentele hotărârii atacate T. ul Specializat C. afirma "apreciază ca acest motiv de apel nu este întemeiat si va fi înlăturat". Așadar, chiar daca in dispozitivul hotărârii nu se menționează, este vorba de o admitere in parte a apelului promovat de către A. SA (admitere doar pe daune morale). Soluția de respingere in totalitate a cheltuielilor de judecata se fundamentează in drept pe dispozițiile art. 274 C.proc.civ., instanța de apel necorelandu-le cu cele de la art.
276 C.proc. civ. Apelanta din prezentul litigiu a adus critici soluției instanței de fond sub trei aspecte: venitul realizat, cheltuielile ocazionate de protezare si daunele morale. Primele doua dintre aceste trei motive de apel au fost respinse de către T. . Faptul ca apelul a fost admis sub aspectul daunelor morale reprezintă o admitere in parte si nu este de natura sa producă respingerea in totalitate a cheltuielilor de judecata, ci eventual o reducere a lor proporțional cu partea admisa (aproximativ 1/3 din suma totala contestata prin cererea de apel). In temeiul art. 276 C.porc.civ. instanța ar fi avut posibilitatea compensării onorariilor de avocat daca apelanta ar fi făcut dovada unei astfel de cheltuieli de judecata.
Mai mult decât atat, astfel cum se poate observa si din contractul de asistenta juridica depus la dosarul de fond, reclamanta a stabilit cu apărătorul ales un onorariu de succes pentru admiterea petitului de daune morale. Onorariul achitat pentru apel, in cuantum de 9.000 lei, a constat in asistenta juridica, formulare cereri, apărări si reprezentare in fata T. ului pentru celelalte capete de cerere de apel, in speța solicitările de respingere a petitelor de plata a cheltuielilor ocazionate de intervenția chirurgicala din anul 2009 si a venitului nerealizat in cuantum de 71.234 lei. Prin urmare, faptul ca apelul promovat de intimata a fost admis doar in ceea ce privește obligația sa de a plați daunele morale, nu trebuie sa producă niciun efect asupra cheltuielilor de judecata reprezentate de onorariu avocat atat timp cat acesta a fost stabilit intre reclamantă si apărător pentru celelalte doua capete din cererea de apel.
Urmare a celor precizate anterior, solicită să se dispună admiterea recursului declarat de către reclamantă și pe cale de consecința să se modifice hotărârea pronunțată de către T. ul Specializat C. in faza procesuala a apelului, în sensul menținerii in integralitate a dispozițiilor instanței de fond cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de toate cele trei faze procesuale.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 276 si 304 si urm. C.pr.civ.
In probatiune, depune contractul de asistenta juridica nr 55770/_ semnat pentru faza procesuala a apelului.
Pârâta intimată A. R. A. V. INSURANCE G. a formulat întâmpinare la recursul reclamantei
solicitând respingerea acestuia ca fiind netemeinic și nelegal - filele 21-22.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta SC A. R.
A. V. I. G. SA B. EȘTI, prin S. C.
solicitând admiterea recursului si modificarea Deciziei nr.11/A/2013 in sensul respingerii pretențiilor in valoare de 71.234 lei reprezentând venit nerealizat din activitatea de avocat.
Consideră ca Decizia instanței de apel si Sentința instantei de fond sunt nelegale sub aspectul acordării sumei de 71.234 lei ca venit nerealizat. Astfel,, acest venit nu are nicio legătura cauzala cu accidentul produs atâta vreme cat s- a acordat diferența de pensie, de care nu a putut sa beneficieze reclamanta, din cauza accidentului.
Intr-adevar, conform statutului avocatului, avocatul poate cumula veniturile obținute din pensie cu cele provenite din exercitarea profesiei, insa considera ca modul de stabilire a acestor venituri este nelegal.
De fapt, reclamanta, solicita suma de 71.234 lei, rezultat din suma de 3242,7 leix20 luni=71234 lei. Suma de 3242,7 Iei il reprezintă venitul net, dupa scăderea cheltuielilor. Conform adresei baroului C. nr.1193/2010, rezulta ca reclamanta are o pensie de 1669 lei.
Înseamnă ca, pentru o pensie de 1669 lei, aceasta a avut declarate, in fiecare luna venituri brute/in baza căreia s-a calculat pensia .
Rezulta ca, pârâta ar trebui sa achite doar aceea diferenta intre veniturile declarate in baza cărora s-a calculat pensia de 1669 lei si veniturile pe care le-ar fi realizat daca nu ar fi intervenit accidentul si ar fi avut o pensie de 2496 ron. Daca, ne raportam la grila depusa drept exemplificare de barou, la un venit brut declarat de 3500 ron pensia neta este de 1571, la o pensie de 1669, venitul brut ar fi de 3781,33 lei
Mergând mai departe, daca Ia o pensie de 1669 lei s-au declarat venituri de 3781,33 Iei, la o pensie de 2496, rezulta un venit mediu lunar de 5655 ron. înseamnă ca, suma lunara pierduta de către aceasta este reprezentata de diferenta dintre cele doua venituri brute:5655-3781,33=1873,67 lei
De fapt, diferența de venit nerealizat, este de 1873,67 lei brut si nu de 3242,7 lei net.
Aceasta suma 1873,67x201uni=37437,40 lei si
In condițiile date, diferența dintre suma solicitate de 71.234 LEI si suma reala, pârâta o considera o imbogatire fata just temei, in condițiile in care, pensia se calculează la veniturile declarate.
In probatiune solicita ca reclamanta sa depună declarațiile de venit depuse la Baroul Cluj in perioada mai 2008- februarie 2010.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 PCT 4 SI 9 Cod Procedura Civila, art. 129 Cod Proc Civila, Ordinul 14/2011 a CSA.
Reclamanta intimată D. E. M. a formulat întâmpinare la recursul pârâtei
solicitând respingerea recursului și menținerea dispozițiilor de admitere a petitului prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de
71.234 lei, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta fază procesuală - filele 10-11.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
recursul intimatei-reclamante D. E. M. este nefondat.
Astfel, consideră recurenta că nu putea fi reținută puterea de lucru judecat în fundamentarea soluției de respingere a cererii sale de acordare a daunelor morale, în condițiile în care suma de 50.000 lei acordată de către Judecătoria Cluj-Napoca cu acest titlu era destinată să acopere o altă perioadă, respectiv perioada mai 2008-februarie 2010.
Contrar celor susținute de recurentă, Curtea constată că, prin decizia civilă nr. 330/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 6310/2004, a fost admis în parte apelul declarat de pârâta SC A. R. A. SA împotriva sentinței civile nr. 332/C/2004 pronunțată de Tribunalul Cluj, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost respins capătul de cerere formulată de reclamanta D. E. M. prin care a solicitat obligarea pârâtei SC A. R.
A. SA la plata daunelor morale.
În considerentele acestei s-a reținut că atât Decretul nr. 471/1971 cât și Instrucțiunile nr. 6/1976 ale M. ui Finanțelor-Oficiul de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare nr. 220.338/0_, în fundamentarea tarifului de primă de asigurare nu este cuprins și riscul de daună morală. Prin urmare, din riscul asigurat este exclusă dauna morală, astfel că asiguratorul nu este obligat să accepte acest risc.
Or, puterea de lucru judecat prezintă două aspecte, respectiv unul pozitiv, pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că aceasta se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea rămasă definitivă într-o nouă judecată, fără ca partea adversă sau instanța să mai poată lua în discuție existența dreptului, dar și un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, întrucât nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt proces.
Aspectul pozitiv apare dacă identitatea de obiect și de cauză nu este decât parțială: un lucru deja judecat este invocat, pe cale incidentală, într-un al doilea proces.
Tocmai aceasta este situația în prezenta speță, în sensul că s-a stabilit, anterior, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunțată între aceleași părți și având același temei juridic (este adevărat, vizând perioade distincte) faptul că reclamanta nu poate pretinde obligarea pârâtei SC A. R. A. SA la plata daunelor morale, întrucât asiguratorul nu este obligat să acopere acest risc.
Prin urmare, chiar dacă prezenta cerere vizează o altă perioadă decât cea care a făcut obiectul dosarului 6310/2004 al T. ului C., acest aspect nu are relevanță, întrucât s-a stabilit anterior, cu putere de lucru judecat, că pretenția reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor morale nu are nici un fundament, indiferent de perioada care ar fi adusă în discuție.
În consecință, Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de apel efectul puterii de lucru judecat, din această perspectivă recursul intimatei fiind nefondat.
De asemenea, motivul de recurs vizând cheltuielile de judecată nu este întemeiat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă de la 1865, aplicabil în speță, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Or, apelul declarat de pârâta SC A. R. A. a fost admis, astfel încât nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care apelul declarat de această parte a fost găsit întemeiat.
în ceea ce privește recursul declarat de apelanta SC A. R.
A. SA, Curtea constată că și acesta este nefondat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, în cazul în care avocatul îndeplinește condițiile de pensionare prevăzute de lege, are dreptul să solicite continuarea exercitării profesiei. Într-o atare situație, avocatul are dreptul de a cumula veniturile obținute din exercitarea acestei profesii liberale cu veniturile obținute din pensie.
De asemenea, la fel ca și instanța de apel, Curtea reține principiul reparării integrale a prejudiciului, care presupune acordarea de despăgubiri victimei unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii în măsură să acopere pagubele suferite de aceasta, precum și dispozițiile art. 44 din Decretul nr. 471/1971, potrivit cărora la stabilirea despăgubirilor datorate de asigurator se va avea în vedere repararea integrală a prejudiciilor materiale prin acoperirea cuantumului pagubelor provenite din nerealizarea d venituri din pricina accidentului.
Or, este evident că producerea accidentului a împiedicat-o pe reclamantă să mai exercite profesia de avocat, astfel încât a privat-o pe aceasta de posibilitatea obținerii unor venituri suplimentare față de cele rezultate din pensie, susținerea recurentei în sensul că nu ar exista nici o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu fiind lipsită de orice temei.
Pe de altă parte, a mai reținut instanța de apel, cu privire și la cuantumul despăgubirilor solicitate cu titlu de daune materiale, și efectul puterii de lucru judecat, raportat la decizia civilă nr. 348/_ pronunțată de T. ul Specializat C. în dosarul nr._, prin care a fost admis recursul declarat de D. E. M. în contradictoriu cu intimata SC A. R. A. V. Insurance G. SA împotriva sentinței civile nr. 15163/_ pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, care a fost modificată în parte, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 71.399 lei, cu titlu de venit nerealizat
pentru perioada august 2006-mai 2008, modalitatea de calcul fiind identică cu cea din prezentul litigiu.
Or, recurenta nu a criticat, din această perspectivă, sentința recurată, Curtea împărtășind, întrutotul, această argumentație a instanței de apel.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate, sentința recurată fiind legală și temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, le va respinge.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. R. A. V. I. G. SA, și recursul reclamantei D. E. M., împotriva deciziei civile nr. 11/A/_
, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Specializat C., pe carte o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, L. U. | Judecător, M. D. | Judecător, R. -R. D. |
Grefier, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.apel: M.C. B., C. Cengher Jud.fond: S. I.
| ← Decizia civilă nr. 1044/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 319/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
