Decizia civilă nr. 319/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R.
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.319
Ședința publică din data de 20 mai 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - M. C. B. JUDECĂTOR - C. C.
JUDECĂTOR - D. H. GREFIER - A. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC M. R.
împotriva sentinței civile nr. 22291/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, privind și pe intimații SC T. CO S. și SC S. M. T. S. .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta intimatei SC
CO S., avocat G. L. M., cu delegație depusă la dosar și reprezentanta intimatei SC S. M. T. S., avocat A. Miertoiu, cu delegație depusă la acest termen de judecată, lipsă fiind recurenta.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că intimata SC T. CO S. a depus la dosar la data de 14 mai 2013, răspuns la întâmpinarea formulată de SC S. M. T. S. .
De asemenea, se constată că recurenta a depus la dosar la data de 17 mai 2013, concluzii scrise și cerere de judecare în lipsă.
Reprezentanta intimatei SC S. M. T. S. depune la dosar notă cuprinzând onorariile și cheltuielile aferente contractului de asistență juridică încheiat cu partea pe care o reprezintă.
Constatând că nu mai sunt de formulat cereri în probațiune, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta intimatei SC T. CO S. solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, pentru motivele invocate în întâmpinare, pe care le reiterează în instanță. Solicită și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatei SC S. M. T. S. solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele invocate în întâmpinare. Susține întâmpinarea așa cum a fost formulată. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, în ipoteza admiterii acestui recurs, solicită respingerea acesteia.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 22291/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca la data de 14 noiembrie 2012 în dosarul cu nr. de mai sus, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea comercială formulată de reclamanta S.C. M.
R. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. T. CO S.R.L., având ca obiect pretenții, fiind respinsă ca neîntemeiată și cererea de chemare în judecată formulată și precizată de pârâta S.C. T. CO S.R.L. împotriva chematei în garanție S. M. TRANDING S.R.L.
Prin aceeași hotărâre a fost obligată reclamanta la plata către pârâta S.C.
T. CO S.R.L. a sumei de 5.315 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - taxă
judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, precum și către chemata în garanție S. M. TRANDING S.R.L. la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial redus conform art.275 C.proc.civ.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit scriptelor depuse la filele 174-178, la data de_ între reclamantă și pârâtă contractul de vânzare-cumpărare nr. 99/_ a autovehiculului marca S. model Forester, cod VINJ1SH9LT59GO24719, intrarea reclamantei în posesia efectivă a autoturismului cumpărat fiind făcută la data de_ conform procesului verbal de predare primire nr. 106.
Din cauza unei defecțiuni majore apărută la cutia de viteză a autovehiculului aflat în perioada de garanție conform clauzelor contractuale, la data de_ între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de reparație nr. 9076 prin care societatea pârâtă s-a obligat să remedieze defecțiunile constatate la cutia de viteză, autoturismul fiind predat pârâtei în vederea efectuării reparațiilor.
Cu privire la reparații, se reține de către instanță faptul că acestea au fost efectuate la data de_, deci nu se poate contesta faptul că reclamanta a fost lipsită total de dreptul de folosință al autovehiculului în intervalul _
-_ .
Totodată, s-a apreciat de către instanță că în cauză nu prezintă relevanță motivul pentru care a fost achiziționat autovehiculul ce face obiectul contractului, întrucât orice proprietar are dreptul de a se folosi de bunul său conform destinației acestuia.
Cu privire la condițiile antrenării răspunderii civile contractuale prev. de art. 1082 C.civ., constând în existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea obligației contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere, prejudiciul constând în folosință a autovehiculului, existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu și existența vinovăției pârâtei s-a reținut că pârâta a fost pusă în întârziere de reclamantă începând cu data de_, data primei somații transmisă de reclamantă acesteia.
Cu privire la fapta ilicită constând în nerespectarea obligațiilor contractuale de către pârâtă s-a reținut că natura obligației asumată de către pârâtă este una de rezultat, pârâta asumându-și obligația de a repara și aduce în stare de folosință normală a autovehiculului proprietatea reclamantei.
Or, din actele depuse la dosar, s-a reținut faptul că la doar o zi de la primirea piesei ce trebuia schimbată - cutia de viteză, pârâta a efectuat acest serviciu.
S-a mai subliniat faptul că pârâta SC T. CO S. este un intermediar în vânzarea autovehiculelor cunoscute sub numele de S. și al pieselor de schimb, pentru a avea dreptul de comercializare și service a produselor marca
S. a încheiat contracte de reprezentare pentru vânzare și service cu chemata în garanție SC S. M. T. S., în calitate de importator oficial pentru R. a produselor marca S., contracte ce stabilesc termenii și condițiile de desfacere, vânzare, service, garanțiile, etc, privind aceste produse, conform contractului de reprezentare pentru service este obligată să respecte standardele specifice și aplicabile Reparatorilor Agreați S. .
Totodată, din cuprinsul art. 4 pct. 4.3 lit. c din contractul de reprezentare pentru service se reține faptul că pârâta nu este mandatar sau reprezentant legal nici a SC S. M. T. S. și/sau producătorului, pentru nici un scop și nici nu are vreun drept de a-și asuma sau crea vreo obligație în numele dau în favoarea SC S. M. T. S. și/sau producătorului.
Din cuprinsul contractelor de vânzare DDP nr.99/_ și de reparații nr. 9076/_, precum și din documentul de garanție, rezultă cu certitudine faptul că reclamanta cunoștea că pârâtă este un intermediar în vânzarea produselor marca S. și reparator autorizat/agreat de importatorul oficial pentru R. SC S. M. T. S. pentru aceste produse, precum și procedurile, condițiile și termenii de colaborare cu importatorul și în legătură cu orice reparație și/sau garanție.
Astfel, reclamanta a încheiat contractul de reparații nr. 9076/_, fără stipularea vreunui termen de realizare a reparației, de către pârâtă, conform informațiilor furnizate reclamantei, privitoare la lipsa unui termen cert, de livrare a piesei ce trebuie înlocuită, din partea importatorului.
Ori, în cauză nu se poate pune în discuție neefectuarea în termen a reparației din moment ce în contractul de service nu era stipulat nici un termen, fiind greu de apreciat un interval de timp fix, acesta variind în funcție de complexitatea piesei și cererea de piese existentă la acel moment către producător. Pe de altă parte, pârâta nu avea cum să stipuleze un termen ferm de predare a mașinii reparate întrucât așa cum rezultă din art. 6.5 din contractul de reprezentare pentru service încheiat între pârâtă și S., " termenul general de livrare pentru Piesele de Schimb și producție comandate de Reparator este de 90 de zile începând cu data trimiterii comenzii";.
S-a mai reținut ca deosebit de important că garanția oferită și emisă de către SC S. M. T. S., în calitatea sa de importator oficial pentru R. a producătorului de produse marca S., ale cărei condiții sunt obligate a le respecta ambele părți.
Fiind un bun în garanție, orice operațiune, începând cu diagnoza auto și până la finalizarea reparației, precum și orice și/sau toate cheltuielile trebuie supuse aprobării emitentului garanției care, în cazul în speță este și furnizorul pieselor de schimb.
Prin urmare, pârâta nu avea dreptul, conform contractului de service cu SC S. M. T. S. să achiziționeze piesa de schimb necesară autovehiculului reclamantei, de la un terț, cu atât mai mult, cu cât bunul era în perioada de garanție, în schimb reclamanta deținând o garanție internațională putea să ducă autovehiculul la orice service autorizat S., chiar și în Ungaria, astfel nemaifiind invocată distanța mare dintre localitatea de domiciliu al administratorului reclamantei și service-ul unde se repara autovehiculul.
Pe de altă parte, instanța a reținut că în înscrisul denumit "Document de Garanție";, la art. 3 sunt prevăzute "condițiile în care garanția devine nulă și neavenită";: "Nici S. nici distribuitorii săi, dealerii sau service-urile autorizate
S. nu pot fi obligate să efectueze lucrări de garanție pentru nici una din situațiile care urmează: (…) (19) taxele sau comisioanele pentru telefon, tractare, închiriere etc., compensații pentru orice neajunsuri sau pierderi comerciale; toate cele care au legătură cu faptul că proprietarul nu poate folosi vehiculul.
De asemenea, din contractul de reprezentare service rezultă faptul că termenul de livrare al pieselor este de 90 de zile de la data transmiterii comenzii.
Totodată, instanța a reținut faptul că pârâta a depus diligențe în vederea efectuării reparației. Astfel din declarația martorului Vomir Teodor, angajat al pârâtei ca responsabil de garanții și actualmente de șef service se reține că după două zile de la primirea autoturismului în service, perioadă în care a efectuat diagnoza, a propus chematei în garanție înlocuirea cutiei de viteză, aceasta fiind distrusă în proporție de 70-80%, însă chemata în garanție insistând în întocmirea unei liste complete cu piesele ce necesitau a fi
schimbate. Totodată, aceasta și-a dat acordul de înlocuire a cutiei de viteză abia în data de 22-_, ocazie cu care s-a aflat că piesa nu există pe stoc nici în R. și nici în vreo altă țară europeană, trebuind să intre în producție la producător
Raportat la cele mai sus reținute, s-a apreciat de către instanță că nu se poate reține în sarcina pârâtei neîndeplinirea vreunei obligații contractuale.
Referitor la prejudiciul produs în patrimoniul reclamantei, instanța a reținut că aceasta a detaliat suma de bani pretinsă prin cererea introductivă. Astfel, la fila 4 din dosar sunt redate aceste sume, constând în: pentru luna decembrie 2010 - CASCO 134,73 Euro, impozit 9,35 Euro și chirie 24 zile x 80 Euro/zi, adică 1.920,00 Euro; pentru luna ianuarie 2011 - CASCO 134,73 Euro, impozit 18,70 Euro și chirie 31 zile x 80 Euro/zi, adică 2.480,00 Euro; pentru luna februarie 2011 -impozit 18,70 Euro și chirie 28 zile x 80 Euro/zi, adică 2.240,00 Euro, pentru luna martie 2011 -, impozit 18,70 Euro și chirie 31 zile x 80 Euro/zi, adică 2.480,00 Euro și pentru luna aprilie 2011 -impozit 18,70 Euro și chirie 8 zile x 80 Euro/zi, adică 640 Euro.
Privitor la prejudiciu, s-a subliniat faptul că obligația de plată a impozitului aferent autoturismului revine reclamantei, în calitatea sa de proprietară a autovehiculului marca S., model Forester, cu nr. de înmatriculare_ și conform prevederilor fiscale aplicabile, această obligație îi revenea indiferent că, aceasta se putea sau nu utiliza.
În ce privește cheltuielile efectuate cu asigurarea CASCO, instanța a reținut că este o asigurare facultativă pentru avarii și furt a vehiculelor, încheiată de un proprietar responsabil, însă fără a exista vreo obligație legală sau convențională.
Astfel că, în opinia instanței de fond, cheltuielile efectuate pentru cele două rate de asigurare și de impozitul aferent autoturismului nu au nici o legătură de cauzalitate cu obiectul cauzei deduse judecății.
În ce privește obligarea pârâtei la plata contravalorii închirierii unui alt autoturism, s-a reținut că la fila 264 din dosar, reclamanta a depus în copie contractul de închiriere, precum și factura 11300848, precum și ordinul de plată a contravalorii chiriei pentru autoturismul închiriat în valoare de 9.760 Euro.
Referitor la cuantumul chiriei de 80 Euro/zi, și raportat la faptul că reclamanta a închiriat un autoturism de la societatea mamă din Ungaria, instanța a apreciat că este exagerat de mare cuantumul chiriei, știut fiind că pentru autovehiculele închiriate, cuantumul chiriei scade invers proporțional cu durata închirierii, dar și la părțile contractante, existând suspiciuni de încheiere a acestui contract în dauna pârâtei și implicit a chematei în garanție, în vederea creșterii valorii prejudiciului.
Conform prevederilor contractului de service, pârâtei nu îi revine vreo obligație contractuală sau legală în vederea asigurării vreunui client a unui autovehicul, în folosință pe perioada service-ului, ori reclamanta cunoștea acest aspect, chiar de la momentul predării autovehiculului pentru reparații (_ ).
Pe de altă parte, rezultă că în urma e-mailului din_ al reclamantei, pârâta a insistat la importatorul SC S. M. T. S. care este și emitentul cărții de garanție a autovehiculului și ca urmare a faptului că, în cauză trebuia remediată o problemă de viciu ascuns, ce trage răspunderea importatorului/producătorului și a obținut, la data de_ de la importator o mașină de curtoazie. Însă, reclamanta a refuzat pe motiv că, implică costuri de deplasare "din localitatea Kiskun-Ungaria (domiciliul administratorului societății reclamante care folosește autoturismul) la C. "; și necesită timp care
nu poate fi alocat de reprezentantul legal acestui tip de deplasări, deși nu s-a discutat cum se va preda spre folosință autovehiculul.
În ce privește celelalte două condiții ale răspunderii civile contractuale, constând în existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu și existența vinovăției pârâtei, întrucât instanța a stabilit că nu se poate reține în cauză existența vreunei fapte ilicite, nu se poate stabili nici raportul de cauzalitate și nici vinovăția pârâtei.
Raportat la cele mai sus reținute, în baza art.1169 cu aplicarea art.1082 și urm. C.civ., instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, a respins ca neîntemeiată și cererea de chemare în judecată formulată și precizată de pârâta S.C. T. CO S.R.L. împotriva chematei în garanție S. M. TRANDING S.R.L.
Apreciind că reclamanta este în culpă procesuală, în temeiul art.274-276 C.proc.civ., instanța a obligat-o la plata către pârâta S.C. T. CO S.R.L. a sumei de 5.315 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Privitor la cuantumul onorariului avocațial pentru reprezentantul ales al chematei în garanție în sumă de 42.013,11 lei, instanța l-a apreciat ca fiind excesiv de mare. Nu se poate contesta faptul că orice parte în proces are dreptul de a fi asistată/reprezentantă de un avocat ales, însă faptul că chemata în garanție a ales să fie reprezentantă de Societatea de Avocați Nestor, Nestor, Diculescu, Kingston P. sen, pentru care a achitat un astfel de onorariu nu o îndreptățește să solicite achitarea integrală a acestor cheltuieli de către partea căzută în pretenții. Prin urmare, instanța a obligat reclamanta la plata către chemata în garanție S. M. TRANDING S.R.L. a sumei de
3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial redus conform art.275 C.proc.civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC M. R. S., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta SC T. CO S. și a cererii de chemare în garanție formulată de aceasta în contradictoriu cu SC S. M. T. S., cu consecința obligării pârâtelor la plata sumei de 10.113,61 euro. totodată, s-a solicitat obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.
În motivarea recursului reclamanta a susținut că a încheiat cu pârâta contractul de vânzare-cumpărare nr. 99/_ pentru un autovehicul marca
S., model Forester și că autovehiculul i-a fost predat la data de_, fapt consemnat în procesul-verbal de primire nr. 106 încheiat la acea dată.
În urma unei defecțiuni apărute la cutia de viteză a autovehiculului, acesta fiind în garanție, s-a încheiat cu intimata un contract de reparație nr. 9076/0_, în baza căruia intimata s-a obligat să remedieze defecțiunile, autoturismul fiind predat ulterior chematei în garanție în vederea efectuării reparațiilor, care au fost efectuate în concret abia la 10 mai 2011.
Pe perioada 0_ -_ reclamanta susține că a fost lipsită de dreptul de a folosi autovehiculul, în condițiile în care acesta a fost achiziționat pentru desfășurarea unor activități comerciale.
Drept urmare, se susține că a fost închiriat un alt autovehicul de la o terță societate comercială, pentru a fi utilizat în scopul desfășurării de către reclamantă a activităților specifice obiectului său de activitate.
S-a mai susținut că au fost efectuate, în concret, numeroase demersuri concretizate în telefoane, comunicări pe e-mail, adresate intimatei, referitoare la nemulțumirea reclamantei față de defecțiunile repetate ale autovehiculului,
defecțiuni ce vizau cutia de viteze, precum și lipsa de promptitudine în rezolvarea acestor defecțiuni.
Cu ocazia concilierii din 10 mai 2011 desfășurată la sediul intimatei, la care au participat reprezentanții ambelor părți, recurenta susține că i-a fost adusă la cunoștință remedierea deficienței de la cutia de viteze, reclamanta menținându-și în continuare pretențiile de reparare a prejudiciului constând în contravaloarea lipsei de folosință a mașinii și contravaloarea cheltuielilor efectuate în perioada 0_ -_ .
Starea de fapt se apreciază că îndreptățește recurenta să solicite daunele interese pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat în condițiile antrenării răspunderii civile contractuale, prin raportare la disp. art.1082 C.civ., fiind întrunite cerințele acestei răspunderi, respectiv existența faptei ilicite constând în nerespectarea obligației de reparare a autovehiculului într-un termen rezonabil, existența prejudiciului concretizat în lipsa de folosință a acestui autovehicul pe o perioadă de aproximativ 6 luni, existența raportului de cauzalitate motivat pe faptul că intimata nu și-a îndeplinit obligația de reparare a autovehiculului într-un termen mai scurt, consecința fiind necesitatea
închirierii unui alt autovehicul, precum și existența vinovăției intimatei, indiferent dacă aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile din culpă sau cu intenție, impunându-se angajarea răspunderii în baza contractului.
În plus, se arată că intimata a fost pusă în întârziere începând cu data de 0_, prin somația transmisă de către reclamantă.
În ceea ce privește cheltuielile efectuate de reclamantă în perioada cât a fost lipsită de folosința autovehiculului sunt în cuantum de 10.113,61 lei, constând în rate CASCO, impozit și chirie pe perioada decembrie-aprilie 2011.
Din cuprinsul întregului probator administrat în cauză recurenta apreciază că rezultă cu certitudine faptul că în perioada invocată nu au fost efectuate nici un fel de reparații la autovehiculul achiziționat și că abia după aproximativ o lună de zile de la diagnosticul final al defecțiunii au fost efectuate reparațiile, pârâta dând dovadă de neglijență și nepăsare față de obligațiile asumate față de clienți.
Repararea autovehiculului abia la data de 10 mai 2011 a fost justificată de către pârâtă de faptul că nu exista produsă cutia de viteză specifică modelului achiziționat, faptă care se apreciază că nu este de natură a o exonera pe intimată de răspunderea civilă.
În lipsa unor termene contractuale referitoare la durata de reparare a defecțiunilor pentru autovehiculele aflate în garanție, recurenta consideră că ar fi aplicabile obligațiile cutumiale de efectuare a reparațiilor într-un termen rezonabil și precizarea unui termen cert de remediere a deficiențelor constatate, aspect imputat pârâtei.
Recurenta consideră că atât intimata cât și chemata în garanție sunt în culpă procesuală și că acestea au dat dovadă de lipsă de interes în efectuarea lucrărilor de reparații asupra autovehiculului proprietatea sa, fapta ilicită a pârâtei fiind astfel evidentă, constând în nerespectarea obligațiilor contractuale de a repara autovehiculul într-un termen rezonabil ori executarea cu întârziere a acestor obligații, recurenta făcând în repetate rânduri apel la repararea cât mai urgentă a autovehiculului, întârzierea remedierii defecțiunilor cauzându-i un prejudiciu patrimonial.
În ceea ce privește prejudiciul, acesta se apreciază că este dovedit prin încheierea contractului de închiriere nr. 979.1/0_, încheiat cu locatorul
M. ZRT UNGARIA, asociat unic al SC M. R. S., fiind făcută dovada achitării contravalorii chiriei achitate acestei terțe persoane juridice.
În plus, depoziția martorului audiat la fond în cuprinsul căreia s-a făcut referire la propunerea pârâtei de a pune la dispoziția reclamantei o mașină cu
titlu de chirie la un preț preferențial, se apreciază că nu poate fi luată în considerare întrucât nu a fost stabilit ce înseamnă preț preferențial și că oferirea autoturismului de curtoazie abia în cursul lunii martie confirmă culpa celor două intimate și, implicit, obligația pe care o avea acestea de a pune la dispoziția clienților autoturismul în situația în care reparațiile la mașinile vândute durează mai mult de o perioadă rezonabilă de o lună.
Recurenta, referindu-se la sentința civilă atacată, susține că prima instanță a considerat și acceptat în mod tacit faptul că neinserarea unui termen de realizare a reparației în cuprinsul contractului nr. 9076/0_ echivalează cu inexistența faptei ilicite care să conducă la antrenarea răspunderii, aspect pe care partea îl consideră echivalent cu imposibilitatea cumpărătorului de bună credință de a-și recupera în vreun fel paguba suferită prin neutilizarea produsului pe o perioadă nelimitată de timp.
Cât privește cuantumul chiriei achitat pentru închirierea unui alt autovehicul, recurenta apreciază că nu poate fi supus cenzurii instanței, atâta timp cât se încadrează în limitele impuse de prețurile practicate pe piață.
Intimata SC T. CO S. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat împotriva sentinței pronunțate de prima instanță și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Se susține că din lecturarea recursului nu rezultă faptul că ar fi fost invocate motive de nelegalitate sau netemeinicie ale sentinței recurate, fiind prezentată doar starea de fapt și motivele pentru care a fost formulată cererea în fața primei instanțe.
Ceea ce a reclamat recurenta este termenul de execuție a reparațiilor, în lipsa unui termen expres contractual, în condițiile în care bunul era aflat în perioada de garanție oferită de către intimata SC S. M. S. în calitate de importator oficial pentru R. a produselor S. .
Intimata consideră că din cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare și a celui de reprezentare pentru service reiese în mod clar faptul că era doar un intermediar al produselor marca S. și reparator autorizat/agreat de importator, aspecte pe care recurenta le cunoștea și le-a acceptat cu ocazia semnării contractelor în cadrul cărora nu se stipula un termen de execuție pentru situația în care autovehiculul achiziționat se defecta în perioada de garanție.
Se apreciază că în mod corect a fost reținută de către instanța de fond inexistența unei obligații contractuale în sarcina intimatei SC T. CO S., în temeiul căreia să fie obligată a o despăgubi pe reclamantă în temeiul răspunderii civile contractuale, în cauză neexistând faptă ilicită.
Intimata susține că și-a îndeplinit propriile sale obligații asumate contractual, fără a aduce atingere drepturilor și bunurilor cocontractanților și că pretinsul prejudiciu invocat de recurentă nu-i poate fi imputat. Astfel, plata impozitului era obligație ce incumbă în exclusivitate proprietarului autovehiculului, contravaloarea plății ratei de asigurare CASCO o obligație facultativă care nu rezultă din contractul încheiat între părțile litigante, în timp ce chiria solicitată pentru închirierea unui alt autovehicul nu-i poate fi imputată pârâtei și, de altfel, nici chematei în garanție, întrucât aceasta i-a oferit reclamantei un autovehicul de curtoazie, refuzat pe motiv că implică costuri de deplasare.
De altfel, se susține că factura emisă în baza contractului de închiriere nr. 976.1/0_ nu cuprinde elemente de identificare și nu există certitudinea că reclamanta ar fi achitat terțului contravaloarea chiriei, în
condițiile în care contractul are ca dată de încheiere 0_, dată la care s-a și predat de altfel autovehiculul intimatei pentru reparații.
În condițiile inexistenței faptei ilicite și a prejudiciului, intimat consideră că nu se poate stabili nici raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și nici vinovăția intimatei pentru antrenarea răspunderii contractuale.
Sumele pretinse cu titlu de daune interese se apreciază că nu au legătură contractuală directă cu executarea obligației asumate de intimată și că în lipsa unui termen contractual expres și acceptării de către recurentă a acestei situații prin faptul predării autovehiculului, intimata nu poate fi ținută să răspundă pentru eventualele prejudicii indirecte.
Referitor la capătul de cerere privind actualizarea daunelor cu indicele de inflație până la data plății intimata consideră cererea ca neîntemeiată, atâta
timp cât R. nu a aderat la zona Euro, moneda națională fiind leul, Institutul Național de Statistică fiind în măsură să stabilească rata inflației doar pentru moneda națională.
Chemata în garanție a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de recurentă, solicitând respingerea acestuia ca netemeinic și nelegal și menținerea ca legală a sentinței pronunțate de prima instanță, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În esență, se susține că în speță nu sunt îndeplinite condițiile de atragere a răspunderii civile contractuale a intimatei SC T. CO S., prin raportare la disp. art.1082 C.civ., atâta timp cât prin contractul nr. 99/2008 în baza căruia a fost achiziționat autoturismul în discuție nu era menționat un termen fix pentru situația în care era necesară schimbarea unui subansamblu și comandarea unei piese în caz de defecțiune a autovehiculului.
Se invocă, în plus, disp. art.3 din documentul de garanție în conformitate cu care intimata și distribuitorii săi nu pot fi obligați să efectueze lucrări de garanție pentru nici una din situațiile care vizează închirierea, neputând fi obligați nici la compensații pentru orice neajunsuri sau pierderi comerciale, chiar în condițiile în care proprietarul nu poate folosi vehiculul.
Procedurile de service în perioada de garanție sunt reglementate în contractul de vânzare piese de schimb, intimata considerând că SC T. CO S. și-a îndeplinit obligațiile asumate, pentru a se da curs cererii de aplicare a garanției fiind necesare dezasamblarea cutiei de viteze, descrierea completă a defecțiunii și prezentării listei complete a pieselor de schimb.
Diagnoza completă a fost primită de către chemata în garanție abia la data de_, dată până la care se susține că aceasta era în imposibilitate să trimită producătorului cererea de livrare a cutiei de viteze pentru a fi înlocuită.
Obligația asumată de pârâtă era una de rezultat, însă în cuprinsul contractului nu era stipulat un termen ferm de predare a mașinii reparate, fiind menționat doar un termen general de livrare a pieselor de schimb și produselor comandate de reparator de 90 de zile de la data trimiterii comenzii.
Ori, și în ceea ce privește acest termen se susține că ar fi un termen de recomandare stipulat în contractul dintre ASC T. CO S. și S. în cazuri de excepție oferindu-se din curtoazie clientului, în măsura stocului disponibil, o mașină de schimb pe perioada reparațiilor.
Din această perspectivă, intimata susține că recurenta a refuzat autoturismul S. LEGASY oferit la mai puțin de o lună de la acceptarea cererii de garanție.
Se invocă inexistența unei obligații asumate și încălcate de către SC T. CO S. în derularea raporturilor contractuale, astfel cum sunt prevăzute în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. 99/2008 și a contractului de service nr. 9076/0_ .
În lipsa unei obligații asumate și executate cu întârziere de către intimată se consideră că nu poate fi vorba de un prejudiciu în sensul art.1082 C.civ.
Cu referire la prejudiciu, intimata a menționat în cuprinsul întâmpinării faptul că este reală împrejurarea că reclamanta a suferit un disconfort ca urmare a defecțiunii la autoturismul său, însă și-a asumat situația cu toate dezavantajele sale, în condițiile în care a refuzat oferta de a primi în schimb un autoturism din partea chematei în garanție, fapt ce rezultă din adresa nr. 244/_ .
Cuantumul prejudiciului solicitat de reclamantă se apreciază că este exagerat de mare, referirea făcându-se la cuantumul chiriei, pârâta neputând fi obligată să-i ofere cumpărătorului pe perioada service-ului un autovehicul în schimb, fapt pe care de altfel acesta îl cunoștea.
Suma solicitată cu titlu de impozit și rate CASCO se apreciază că nu se datorează dat fiind faptul că sunt obligații care incumbă proprietarului autovehiculului, neputând fi rezultate din încheierea contractului de vânzare- cumpărare ori a contractului de service.
Cât privește cererea de chemare în garanție intimata susține că atâta timp cât nu există obligația pârâtei SC T. CO S. de a o despăgubi pe reclamantă, nu există nici obligația chemate în garanție de a îi achita pârâtei sumele solicitate de reclamantă și că raporturile dintre cele două intimate sunt guvernate de contractul de reprezentare pentru service, cât și de contractul de vânzare piese schimb cu amănuntul.
Inexistența obligației de a o despăgubi pe pârâtă pentru eventualele prejudicii cauzate terților se consideră că rezultă din cuprinsul disp. art.7.2 a contractului de reprezentare pentru service și din disp. art.9.1 precum și din prev. art.10.1 lit.B și 10.3 din aceeași convenție.
În conformitate cu disp. art. 3.4, chemata în garanție nu poate fi ținută responsabilă pentru nici o pierdere, costuri, daune, taxe sau cheltuieli produse direct sau indirect ca urmare a eventualelor întârzieri în livrarea bunurilor și nici pentru daunele suferite în timpul transportului intern.
Intimata consideră că și-a îndeplinit obligațiile de garanție asumate și că a livrat piesa necesar a fi înlocuită, venind în întâmpinarea recurentei prin oferirea unei mașini în schimb până la finalizarea reparațiilor, astfel încât nu există nici o justificare legală sau convențională pentru a fi obligată la plata pretențiilor formulate de aceasta.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinărilor formulate de intimate, cu luarea în considerare a ansamblului probatoriului depus la dosar, ținând cont de prev. art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
După cum în mod corect a sesizat și intimata SC T. CO S., în motivele de recurs formulate de reclamanta SC M. R. S. nu se aduc în mod concret critici sentinței pronunțate de prima instanță, decât în finalul motivelor, în rest prezentându-se situația de fapt și de drept pe care reclamanta a susținut-o și în cuprinsul cererii introductive cu care a învestit judecătoria în primă instanță.
Așa fiind, tribunalul va analiza din perspectiva motivelor invocate în finalul motivelor de recurs legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță, constatând că în speță nu sunt incidente disp. art.3041C.pr.civ., neexistând motive care să impună examinarea cauzei sub alte aspecte care ar atrage nulitatea actului de procedură atacat.
T. ul va reține faptul că se impută primei instanțe acceptarea în mod tacit a împrejurării că neinserarea unui termen de realizare a reparației în cuprinsul contractului de reparații nr. 9076/0_ ar echivala cu inexistența
faptei ilicite și, implicit, cu imposibilitatea cumpărătorilor de bună credință de a-și recupera prejudiciile eventuale cauzate prin neutilizarea autovehiculelor achiziționate, în condițiile în care pe o perioadă nelimitată de timp acestea nu pot fi utilizate datorită ivirii unor defecțiuni, apărute în termenul de garanție.
Analizând acest motiv de recurs invocate de reclamanta SC M. R.
, tribunalul va reține faptul că reclamanta a achiziționat un autoturism prin intermediul pârâtei SC T. CO S. marca S. FORESTER, înmatriculat sub nr._, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 99/_ și că în baza contractului de reparație nr. 9076/_, invocând răspunderea civilă contractuală, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri pentru lipsa de folosință a autovehiculului.
S-a imputat, astfel, pârâtei faptul că efectuarea reparațiilor la cutia de viteze a fost efectuată cu întârziere nejustificată și că această întârziere a pus-o pe reclamantă în imposibilitate de folosire a autovehiculului în perioada 0_
-_ .
ul reține faptul că defecțiunile apărute la cutia de viteze a autovehiculului mai sus menționat au fost constatate în perioada de garanție și, pe cale de consecință, analizarea obligațiilor și drepturilor părților se impune a se face prin raportare la prevederile contractului de reprezentare pentru service nr. 9076/2010 avut în vedere, de altfel, și de prima instanță la momentul analizării pretențiilor formulate de reclamantă.
Astfel, în conformitate cu disp. contractului de reprezentare pentru service pârâta are calitatea de dealer autorizat S., intermediind vânzarea autovehiculelor și a pieselor de schimb, având dreptul de comercializare și service pentru produsele marca S., derulând tranzacții în nume propriu și pe propria răspundere, neavând însă calitatea de a-și asuma obligații și a răspunde în numele mandatarului sau de a acționa în calitate de mandatar al SC S. M. T. S., revenindu-i obligația de a achiziționa piesele de schimb numai de la S. M. în baza indicațiilor primite de la aceasta (art. 5.3).
Conform procedurilor de service referitoare la reparațiile efectuate în perioada de garanție, reglementate în cuprinsul disp. art. 5.4.1-5.4.2 din contractul de servicii depus la dosar la filele 297-333, vol. II, reparatorul avea obligația să trimită către chemata în garanție o întreagă documentație cu privire la cererea specifică pentru aplicarea garanției, cererea trebuind să fie însoțită de documente legale cu privire la starea tehnică a autovehiculului, iar chemata în garanție își asuma dreptul de a solicita, în cazul în care aprecia necesar, documente suplimentare.
Cu luarea în considerare a acestor dispoziții, între reclamantă și pârâtă s-a încheiat la data de 0_ un contract de reparație nr.9076, în conformitate cu care aceasta s-a obligat să remedieze defecțiunile constatate la cutia de viteze, autoturismul cumpărat de reclamantă fiind predat în vederea efectuării reparațiilor.
Se impune a se preciza faptul că pârâta SC T. CO S. este un intermediar în vânzarea autovehiculelor comercializate de către chemata în garanție SC S. M. T. S., importator oficial pentru R. a produselor marca S. și că, prin raportare la prev. art.4 pct.4.3 lit.c din contractul de reprezentare pentru service, aceasta nu era mandatar sau reprezentant legal al chematei în garanție sau a producătorului și nu era îndreptățită să-și asume în numele sau în favoarea acestora drepturi și obligații.
Astfel după cum a reținut și prima instanță reclamanta avea cunoștință despre faptul că pârâta, pentru efectuarea reparației, avea obligația să supună aprobării emitentului garanției orice operațiune pe care urma să o facă,
începând cu diagnoza auto și până la finalizarea reparației, precum și toate cheltuielile pe care le presupunea efectuarea acestora.
Pârâta nu era îndreptățită să achiziționeze piesa necesară reparării autoturismului reclamantei de la un terț, în condițiile în care bunul era în garanție, în cuprinsul contractului de reprezentare service menționându-se faptul că termenul de livrare al pieselor era de 90 de zile de la data transmiterii comenzii, fără a fi menționat un termen maxim sau minim în cadrul căruia urma să se facă reparația.
Termenul de 90 de zile de livrare a pieselor era, de altfel, un termen de recomandare a cărui respectare depindea de fiecare situație concretă și de lucrările pe care efectuarea reparațiilor le impunea în mod concret.
Acordul dat de către chemata în garanție pârâtei SC T. CO S. pentru înlocuirea cutiei de viteze este datat_, ocazie cu care s-a constatat că piesa nu se află în stoc și că se impune a se solicita producătorului producerea acesteia și ulterior furnizarea pentru repararea autoturismului aparținând reclamantei.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că în sarcina pârâtei nu poate fi reținută obligația de a proceda la despăgubirea reclamantei, în temeiul răspunderii civile contractuale, pentru pretinsul prejudiciu cauzat datorită lipsei de folosință a autovehiculului în intervalul 0_ -_, atâta timp cât pârâta nu avea decât obligația de a repara prejudiciul în mod efectiv, în calitate de service autorizat al SC S. M. T. S. .
Intimata a urmat instrucțiunile prevăzute în cuprinsul contractului de service și a garanției, solicitând chematei în garanție acordul pentru repararea piesei, iar la momentul cert al acceptării garanției pentru înlocuirea acesteia a transmis importatorului actele solicitate, îndeplinindu-și, pe cale de consecință, propriile obligații, astfel cum erau prevăzute contractual.
Piesa care trebuia înlocuită a fost primită în service-ul pârâtei abia la data de_, montarea acesteia făcându-se la data de_, livrarea făcându-se la data respectivă de către chemata în garanție SC S. M. T.
S. .
Pe de altă parte, tribunalul apreciază că atâta timp cât în cuprinsul contractului de reprezentare pentru service nu a fost prevăzut un termen limitat în cadrul căruia să fie efectuată reparația, în mod corect prima instanță a respins și cererea formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție de obligare la plata contravalorii prejudiciului pretins de reclamantă.
Este reală împrejurarea susținută de recurentă că repararea prejudiciului trebuia a se face într-un termen rezonabil, însă în situația concretă, în lipsa existenței cutiei de viteze ce se impunea a fi înlocuită în stoc și necesitatea producerii acesteia de către producător, termenul în care a fost efectuată reparația nu poate fi considerat nejustificat.
Se impune a menționa faptul că reclamantei i-a fost oferită pe perioada în care autovehiculul a fost în imposibilitate de a fi folosit o autoturism de curtoazie în schimb și că reclamanta l-a refuzat, astfel încât nu poate fi reținută susținerea acesteia conform căreia a fost obligată să încheie un contract de închiriere cu o terță persoană juridică, contract înregistrat sub nr. 979.1/0_, pentru derularea activității comerciale și suplinirea lipsei autovehiculului aflat în reparație.
Chiar în condițiile în care nu s-a făcut dovada faptului că autovehiculul ar fi fost oferit la un preț preferențial, refuzul reclamantei motivat pe faptul că ar preluarea autoturismului ar necesita cheltuieli în plus legate de deplasarea reprezentantului său în vederea preluării, justifică soluția pronunțată de prima instanță de respingere a pretențiilor formulate cu titlu de chirie.
În ceea ce privește pretențiile formulate de reclamantă incluse în cuantumul sumei solicitate cu titlu de lipsă de folosință, având ca obiect plata impozitului pentru autoturismul achiziționat și plata ratelor CASCO, în mod corect prima instanță a apreciat că sunt nefondate, prin raportare la faptul că acestea rezultă din calitatea de proprietar a reclamantei și nu pot fi considerate ca născute din contractul încheiat cu pârâta SC T. CO S. ori chemata în garanție.
Față de considerentele mai sus reținute, prin raportare la disp. art.312 C.pr.civ., apreciind că în cauză nu sunt incidente motive de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii pronunțate de prima instanță, astfel cum sunt prevăzute de disp. art.304 C.pr.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, pe care o va menține în întregime ca fiind temeinică și legală.
În baza disp. art.274 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, reclamanta- recurentă va fi obligată să-i achite pârâtei SC T. CO S. suma de 1.800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial ocazionate în recurs și suma de 5.085,39 lei cheltuieli de judecată în favoarea chematei în garanție, cu același titlu și aceleași motive.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. R.
S. împotriva sentinței civile nr. 22291/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să-i achite pârâtei SC T. CO S. suma de 1.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate în recurs și suma de 5.085,39 lei cheltuieli de judecată ocazionate în recurs în favoarea chematei în garanție SC
S. M. T. S. . Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
M. C. B. C. C. D. H. A. V.
transferată la o altă instanță semnează prim grefier
Red.CC/MM 2 ex./_
Judecător fond: R. E. G., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 6906/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 10379/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
