Decizia civilă nr. 104/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 104/2013
Ședința publică din 05 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă Judecător: K. M., președinte tribunal Judecător: I. D. ,
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții M. I. și M. V.
, ambii cu domiciliul în municipiul Z., str. Lt. Col. Pretorian, nr. 24, Bl. N 99, ap. 18, județul Sălaj, și recursul formulat de pârâta S. O. Vig S. , cu sediul în B.
, str. G. M., nr. 23, sector 1, prin S. O. Vig S. - R. C., cu sediul în municipiul C. -N., B-dul 1 D. 1918, nr. 19, județul C., împotriva sentinței civile nr. 3721 din 03 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău în_, având ca obiect pretenții despăgubirii.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurenților reclamanți - avocat M. M., lipsă fiind recurenții reclamanți M.
I. și M. V., recurenta pârâtă S. O. Vig S. B. și intimata pârâtă P.
H. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, recursurile sunt motivate și semnate iar recurenta pârâtă solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, precum și faptul că aceasta a depus întâmpinare - fila 14 - 18, după care:
Instanța, constată că potrivit dispozițiilor art. 159¹ Cod procedură civilă este competentă să judece prezenta cauză.
Reprezentanta recurenților reclamanți depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță reprezentând contravaloare onorariu avocațial - fila 19-20, se comunică un exemplar din întâmpinare, aceasta arată că nu solicită termen pentru studiul acesteia și nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Reprezentanta recurenților reclamanți solicită admiterea recursului cu aceeași argumentare și față de recursul declarat de către pârâtă, arătând că nu este o legătură de cauzalitate între actele sau faptele imputate acesteia și producerea accidentului, recurenta a ieșit regulamentar, intimata pârâtă era speriată, în concluzie solicită admiterea recursului declarat de reclamantă așa cum a fost
formulat și respingerea recursului formulat de societate de asigurări ca fiind neîntemeiat.
Instanța în raport cu obiectul cererii a actelor depuse la dosar, instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 3721/_ a Judecătoriei Z. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții M. I. și M. V., împotriva pârâtei SC B. A. V. I. G. SA, și în contradictoriu cu intervenienta P. H. .
S-a obligat pârâta SC B. A. V. I. G. SA să achite în favoarea reclamantului M. I. suma de 2420 lei - reprezentând despăgubiri materiale pentru repararea prejudiciului cauzat la autovehiculul proprietatea reclamantului, cu nr. de înmatriculare_ .
Pârâta SC B. A. V. I. G. SA a fost obligată să achite în favoarea reclamantei M. V. suma de 16000 lei, reprezentând daune morale.
S-a obligat pârâta la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
In data de_, în jurul orelor 13.30, intervenienta forțată P. H., conducând autoturismul VW Transporter cu nr. de înmatriculare_ pe aleea din spatele blocului A26, alee de acces la Direcția Generală pentru Protecția Copilului, respecriv Centrul pentru Educație Inclusivă Speranța din Z., în direcția str. Andrei M. u nu a păstrat o distanță laterală suficientă față de autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_ care era oprit în dreptul altor autovehicule parcate pe partea dreaptă în sensul de mers către str. Andrei M. u, intrând în coleziune laterală cu acesta. Reclamanta M. V., care se afla în picioare lângă portiera stângă spate a autoturismului_ intenționând să o deschidă, a fost surprinsă între cele două vehicule și accidentată, respectiv târâtă de la ușa din spate a autovehiculului până la aripa din față, unde s-a și îndoit tabla autovehiculului ca urmare a presiunii exercitate de corpul reclamantei, care a fost astfel strivit între cele două autovehicule.
Autovehiculul condus de reclamantă a fost inițial parcat în parcarea din curtea școlii iar când s-a decis să plece, reclamanta a scos mașina din parcarea din curtea școlii și a parcat-o pe aleea din spatele blocului A26 unde martora urma să o conducă fetița reclamantei pentru a urca în autovehicul.
Această stare de fapt rezultă din declarațiile martorilor audiați (84,88) și din Rezolutia procurorului din 08.12.010 și actele prealabile efectuate în dosarul 2474/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, soluționat prin confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarea P. H.
, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal. Motivul neînceperii urmăririi penale l-a constituit neîntrunirea elementelor constitutive le infracțiunii de vătămare din culpă.
Pârâta nu contestă starea de fapt mai sus descrisă dar contestă gradul de vinovăție al intervenientei în producerea accidentului. Interveniența forțată, deși chemată personal la interogatoriu nu s-a conformat solicitării instanței astfel că nu se cunoaște poziția procesuală a intervenientei, instanța urmând a avea în vedere
declarația dată de aceasta cu ocazia instrumentării dosarului de daună (f.34) și a celui penal
În primul rând instanța reține că potrivit art. 22 din Codul de procedură penală "Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
În prezenta speță nu s-a pronunțat o atare hotărâre astfel că instanța civilă este chemată să stabilească dacă sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența prejudiciului, a faptei ilicite; raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; culpa si capacitatea delictuala.
Așadar, nu poate fi trecut cu vederea nici aspectul invocat de societatea pârâtă, că la data producerii accidentului autoturismul condus de reclamanta era oprit în dreptul altor autoturisme parcate pe carosabil, reclamanta încălcând astfel prevederile art.142 din ROUG 195/2002, astfel că instanța va considera că fapta reclamantei de a opri neregulamentar autovehiculul, fără să constituie cauză a prejudiciului produs, a acționat ca și condiție ce a favorizat producerea accidentului,instanța reținând în sarcina reclamantei o culpă de aproximativ 10%, motiv pentru care instanța va reduce proporțional cuantumul sumei pretinse de reclamanți cu titlu de despăgubiri
La data producerii accidentului, autovehiculul_ era asigurat pentru răspundere civilă auto obligatorie la societatea pârâtă SC B. A. V. I. G. SA, conform poliței RCA seria RO/22/P22/HI nr. 003236516, cu valabilitate pe perioada_ -_ . În conformitate cu dispozițiile art.48-58 din Legea 136/1995 și Ordinul C.S. nr. 5/2010 ORDIN pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acestei societăți îi revine obligația legală să plătească despăgubiri pentru repararea daunelor materiale și morale cauzate prin fapta conducătorului autoturismului asigurat.
În urma accidentului rutier, s-au produs avarii la autoturismului_, al cărui proprietar este reclamantul M. I., avarii a căror remediere a costat 6103 lei, conform facturii fiscale nr. 3368569/_ (f 5), sumă necontestată de pârâtă. Cuantumul despăgubirilor materiale pretinse de reclamant pentru repararea bunului său în sumă de 6103 lei a fost însă doar parțial acceptat de societatea pârâtă, care a apreciat că reclamanta are o culpă de aproximativ 50% la producerea evenimentului asigurat, motiv pentru care a înțeles să plătească reclamantei despăgubiri doar în sumă de 3025 lei.
Având în vedere culpa reținută de instanță, în urma administrării probatoriului, societatea pârâtă va fi obligată să plătească reclamantului M. I. suma de 2420 lei - reprezentând despăgubiri materiale suplimentare pentru repararea prejudiciului cauzat la autovehiculul proprietatea reclamantului, cu nr. de înmatriculare_ .
În urma aceluiași accident însă, conducătorul autovehiculului, M. V. a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 4-5 zile de zile de îngrijiri medicale. In concret, reclamanta a suferit contuzie abdominală, contuzie cu echimoze la coapsa dreaptă, la nivelul membrelor superioare precum și contuzie
forte la coloana dorsolombară, reclamanta rămânând sub monitorizare prin MF. Este în afara de orice îndoială că reclamanta a fost expusă unor suferințe fizice, fiind profund marcată de evenimentul rutier, manifestând inclusiv stări de panică, conform martorei audiate, iar toate acestea constituie un prejudiciu ce dă naștere dreptului de a pretinde despăgubiri cu titlu de daune morale.
În privința cuantumului despăgubirilor ce i se cuvin reclamantei, instanța apreciază că suma de 20000 lei, solicitată de reclamantă cu acest titlu, nu este întrutotul justificată, instanța, având în vedere și culpa reținută în sarcina reclamantei, apreciază că suma de 16000 este proporțională cu suferința fizică resimțită ca urmare a leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea prezentării sale la unități spitalicești în vederea consultării, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, dar și restrângerea firească a sferei activităților cotidiene, pe perioada recuperării.
Împotriva acestei sentințe atât pârâta S. O. Vig S.A B. (fostă B. A. Vig S. B. ) cât și reclamanții M. I. și M. V. au declarat recurs.
Pârâta S. O. Vig S.A B. (fostă B. A. Vig S. B. ) a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate, în sensul diminuării despăgubirilor morale acordate părții civile, aceasta urmând să asigure o compensare echitabilă a s8uferințelor părții civile și nu o îmbogățire fără justă cauză a acesteia, raportat la circumstanțele de fapt și de drept invocate, precum și la practica judiciară în materie, precum și în reținerea în sarcina reclamantei a culpei de 50% în producerea accidentului rutier.
În motivarea recursului se arată că despăgubirile acordate părții civile sunt exagerat de mari raportat atât la numărul de zile de îngrijiri medicale acordate victimei cât și la vătămările suferite de aceasta.
Mare parte din jurisprudența din România confirmă ca în baza stabilirii cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial trebuie avute în vedere consecințele negative suferite de cei în cauză. De aceea, îndemnizația trebuie să fie justă, rațională, echitabilă, stabilită în așa fel încât să asigure efectiv o compensație suficientă, dar nu exagerată a prejudiciului moral suferit fără a deveni o sursă de venituri nejustificate.
Referitor la gradul de vinovăție reținut în sarcina reclamantei de către instanța de fond se consideră că aceasta a fost stabilită în mod eronat, victima fiind vinovată în aceeași măsură ca asiguratul, respectiv 50%, aceasta încălcând prevederile art. 142 din OUG nr. 195/2002, parcând autoturismul într-un mod neregulamentar, paralel cu celelalte autoturisme parcate regulamentar și staționând și în dreptul autoturismului parcat de către partea civilă, neasigurându-se dacă pe carosabil se deplasează vreun autovehicul.
Reclamanții M. I. și M. V. solicită admiterea recursului în totalitate și modificarea hotărârii în sensul admiterii în totalitate a cererii de despăgubiri, respectiv a constata culpa exclusivă a pârâtei P. H. în producerea accidentului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că greșit a apreciat prima instanță că reclamanta prin oprirea autoturismului în dreptul altor autoturisme parcate pe carosabil a favorizat producerea accidentului.
Nu s-a dovedit însă nici o legătură cauzală între acest aspect și producerea accidentului. Dimpotrivă, din toate probele administrate rezultă culpa exclusivă a pârâtei P. H. .
Prin întâmpinare sa S.C Omiasig Vig S. B. a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanți întrucât admiterea în totalitate a cererii de despăgubiri privind daunele morale ar duce la o îmbogățire fără justă cauză.
Asupra celor două recursuri instanța reține următoarele:
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei S.C Omiasig Vig S. B. la despăgubiri materiale în cuantum de 3025 lei și daune morale de 20.000 lei în calitate de asigurător al pârâtei P. H. .
Prima instanță în mod corect a obligat societatea de asigurări la plata sumei de2420 lei reprezentând despăgubiri materiale pentru repararea prejudiciului cauzat la autoturismul proprietatea reclamantului cu nr._ și a căror costuri s- au ridicat la 6.103,21 lei, reținând culpa de 10% a reclamantei în producerea accidentului.
Reținerea acestui procent este întemeiat în condițiile în care reclamanta a oprit în dreptul altor autoturisme parcate pe carosabil încălcând prevederile art. 142 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care interzice oprirea voluntară a vehiculelor în dreptul altui autovehicul oprit pe partea carosabil, iar pe lângă aceasta nu s-a nici asigurat în momentul în care a deschis ușa autoturismului ca să urce în el, producându-se astfel o acroșare cu mașina condusă de pârâta P. H.
.
În acest context prima instanță în mod corect a reținut o culpă de 10% a reclamantei la producerea accidentului, acordându-se despăgubiri materiale constând în reparația autoturismului proporțional cu această culpă.
Nu se poate reține o culpă egală a reclamantei cu cea a pârâtei P. H. la producerea accidentului, așa cum susține recurenta S. Omiasig Vig S. B., câtă vreme acroșarea celor două vehicule s-a făcut la aripa din spate a fiecăruia, semn că, cu fața vehiculului9 pârâta a evitat acroșarea, care cu atenție sporită putea fi evitată cu partea din spate a celor două vehicule.
În ceea ce privește însă cuantumul daunelor morale de 16000 lei acordate reclamantei, instanța reține că această sumă este exagerată în raport cu nr. de zile de îngrijiri medicale (4-5 zile ), a vătămărilor corporale, contuzie abdominală pe coapsa dreaptă și a membrelor superioare, și a coloanei dorsolombară, în condițiile în care reclamanta nu a precizat în ce anume constau daunele morale.
De asemenea, Înalte Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011, referitor la acordarea daunelor morale statuează principiul judecării în echitate. Astfel, atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabile, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.
În conformitate cu art. 49 pct.1 lit. f) și a art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul 5/2010 de punere în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule este
prevăzut că, stabilirea despăgubirilor reprezentând daune morale în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, victime ale unui accident rutier, trebuie să fie: "în conformitate cu legislația și jurisprudența din România";.
Despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral, real și efectiv produc victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.
În acest context, instanța de recurs apreciază că suma de 16000 lei acordată drept daună morală este exagerată, urmând să admită în acest sens recursul pârâtei în ceea ce privește cuantumul daunelor morale și va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamații M. I. și V. .
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M. I. și M. V.
.
Admite recursul pârâtei S. O. Vig S.A B. (fostă B. A. Vig S.
B. ), contra sentinței civile nr. 3721 din 3 octombrie 2012 a Judecătoriei Z. .
Modifică hotărârea atacată în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor morale acordate .
Rejudecând cauza sub acest aspect stabilește cuantumul daunelor morale la care a fost obligată pârâta la 1800 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ | . | ||
Președinte, Judecător, | Judecător, | Grefier, | |
D. G., K. M., I. D. | , C. P. | E. |
Red. KM/_ /dact. ECP/_ / 2 ex. jud. R. I. R. I.
| ← Decizia civilă nr. 506/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 595/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
